Marius Rogin

„Criza în Europa justifică apariția extremismului de dreapta?”

În statele scandinave, efectele crizei nu se resimt aproape deloc. Nici măcar imigrația ilegală nu e o mare problemă. Și totuși, partidele populiste de dreapta câștigă teren. La ultimele alegeri din Finlanda, partidul „Adevărații finlandezi” a cules voturile alegătorilor. Strategia prin care au câștigat 20% din voturi a fost sloganul „Nu înțelegem de ce trebuie să plătim pentru portughezi”. În țara vecină, populiștii „Democrații Suediei” au intrat în Parlament pentru prima dată în 2010. După părerea politologului Florian Hartleb, de la Centrul pentru Studii Europene de la Bruxelles, în țările bogate aceste formațiuni alimentează și teama celor înstăriți de a-și pierde averile. „Un motiv important este aversiunea față de bogați, de aceea votează clasa de mijloc aceste partide”. „Atacul terorist săvârșit de Andreas Brevik, în vara lui 2011, în Norvegia, ar trebui privit ca un caz singular, și nu ca expresie a unei violențe în creștere”, presupune Florian Hartleb.

Violențele comise de extremiștii de dreapta au șocat și în Germania. Trioul autointitulat „Gruparea Național-Socialistă Clandestină” a comis crime timp de peste un deceniu până când autoritățile să le dea de urmă. Ajungem astfel și la Partidul Național-Democrat din Germania, un partid neconstituțional, care poate fi considerat nu numai populist de dreapta, ci extremist de dreapta.

În țările învecinate Germaniei, se poate sesiza o adevărată presiune de dreapta în interiorul partidelor. În Belgia, formațiunea politică rasistă și populistă de dreapta Partidul Regional Vlaams Belang, care s-a numit până în 2004 Vlaams Blok, se numără de douăzeci de ani printre partidele cele mai apreciate.

Un alt exemplu este Olanda, unde Guvernul format din creștin-democrați și liberali rezistă, sub premierul Mark Rutte, numai prin partidul populist de dreapta al lui Geert Wilders, care e a treia fracțiune, ca putere. Florian Hartleb descrie strategia populistului olandez de dreapta: „Geert Wilders le cere olandezilor să consemneze pe site-ul său infracțiunile săvârșite de imigranții din Europa de Est. Și, prin această atitudine, creează niște temeri difuze”.

Tocmai tradiția liberală a acestor țări ar putea să ducă la întărirea partidelor populiste de dreapta, crede Stefan Seidenhof, istoric și președinte al Departamentului European din cadrul Institutului Germano-Francez din Ludwigsburg. Lucrează în prezent la un studiu despre populismul de dreapta în Europa și e de părere că: „Această viziune liberală, proiectată pe o populație definită colectiv, a început să-și arate neajunsurile, în condițiile în care ea nu corespunde realității.” E și cazul Franței, unde se discută

despre „o burghezie extinsă, timp în care la periferii vedem ghetouri”, adaugă Seidendorf.

Și în Europa de Est partidele de dreapta sunt în expansiune. Mulți văd aceste schimbări ca pe un fenomen al modernizării și transformării. După cel de Al Doilea Război Mondial, au existat partide extremiste atât în zona de dreapta, cât și în cea de stânga a politicii, spune Stefan Seidendorf. „A trebuit să treacă o generație întreagă până când aceste sisteme partinice să se modernizeze și până când tentațiile extremiste să poată fi depășite.” Ceva asemănător poate fi sesizat, cu tot cu diferențele de rigoare, și în Europa de Est.