Ninel Peia

Cu câteva zile în urmă, pe 24 ianuarie mai precis, am sărbătorit ceea ce a rămas în istorie ca fiind „Mica Unire”, respectiv unirea Moldovei cu Țara Românească, motiv de mare bucurie și de amintire cu recunoștință a celor ce au făcut posibilă așezarea acestei uriașe pietre de hotar a istoriei României moderne.

Aceste momente au fost umbrite însă de noi manifestări ostile fraților noștri de peste Prut. Vorbesc despre somația pseudoautorităților din Tiraspol, adresate Republicii Moldova, de a retrage efectivele de poliție din orașul Tighina, sau cum îl numesc tiraspolenii – Bender. A fost mai degrabă un ultimatum, dat fiind că s-a cerut îndeplinirea acestei cerințe în nu mai mult de o lună.

Firesc, așa după cum prevăd înțelegerile diplomatice, Chișinăul a dorit luarea în discuție a acestei probleme de către Comisia Unificată de Control. Opoziția Rusiei a făcut această discuție imposibilă...

De cele mai multe ori, diplomația ne împiedică să spunem lucrurilor pe nume, cu toate acestea, cu toții, politicieni sau oameni de rând, cunoaștem agresivitatea separatismului instaurat în regiunea transnistreană și ce putere mondială îl susține, pentru ce interese se joacă viețile oamenilor în acest petic, altfel nesemnificativ, de pământ.

Faptele arată însă că lucrurile evoluează îngrijorător.

După scoaterea Ucrainei din orbita Europei unite și alimentarea conflictelor de stradă din Kiev, iată ca a venit rândul Republicii Moldova să fie indicată ca fiind o zonă instabilă politic și social. Un nou conflict ar trebui să demonstreze lumii că la marginea geografică a intereselor europene în Est, visul occidental al bunăstării și progresului nu este comun cu aspirațiile populației regionale.

O minciună fără de margini!

Această rană este adâncă și veche. Metodele de redeschidere a acestei plăgi, după nevoi și la comandă, ne sunt deja arhicunoscute.

Atitudinea ostilă a unei minorități inexistente istoric lovește, înainte de toate, în fundamentul relațiilor corecte și legitime dintre București și Chișinău.

Aceste manevre de tip bolșevic reprezintă dorința de a găsi motivația fictivă necesară declanșării unui nou conflict pe Nistru, la mai puțin de 200 de km de granița actuală a statului român.

Nu cred că mai trebuie să amintesc de atrocitățile care s-au petrecut în această zonă în trecutul nu prea îndepărtat, dar trebuie să spun, sus și tare, că situația nu mai este aceeași.

România este datoare să intervină pe căi politice pentru blocarea declanșării oricărei forme de conflict, mai ales că putem dovedi că avem dreptul de a vorbi despre un al doilea stat românesc, cu o populație de aproximativ 80% etnici români și cu peste 500.000 de oameni cu dublă cetățenie, a Republicii Moldova și a României.

Doamnelor, domnilor, sunt aici pentru a cere comisiilor parlamentare pentru politică externă, Ministerului Afacerilor Externe, să ia atitudine și să redacteze un document menit să prevină Uniunea Europeană despre acțiunile instigatoare ale așa-zisei Republici Transnistrene.