Niculae Mircovici

„Cu ce obraz aniversăm 25 de ani de libertate?!”

Acum 25 de ani, la Timișoara, curajul a învins frica și forța regimului tiranic și, sub lozinca „Murim, dar suntem liberi!”, s-a declanșat săptămâna magică, care avea o singură finalitate, victoria, deoarece Dumnezeu era cu noi. Și sacrificiul suprem însemna eliberarea, și era acceptat ca atare. Ridicarea întregii țări în 22 decembrie a împlinit idealul și am scăpat de regimul Ceaușescu și chiar de comunism, credeam atunci. N-a fost să fie în totalitate. Societatea și-a dovedit recunoștința prin Legea nr. 42/1990 și Legea nr. 341/2004.

În 2010, prin introducerea pe sub ușă a unor amendamente aleatorii, recunoștința a fost suspendată, cu motivarea situației grele prin care trece țara din punct de vedere economic.

Revoluționarii au înțeles și ceea ce era de neînțeles, reducerea cu 100% a unei indemnizații, în condițiile în care curba de sacrificiu era stabilită la 25% pentru ceilalți. Din păcate, o măsură imorală, dar legală până la un punct a devenit ilegală prin perpetuarea ei în timp.

În 1989 ne-am ridicat la lupta pentru democrație. Democrația presupune ca o condiție _sine qua non_ respectarea legii. Or, tocmai Legea recunoștinței față de eroi este încălcată.

Guvernul anunță creștere economică, excedent bugetar, iar ilegalitatea în privința celor care merită recunoștința națiunii se păstrează cu nonșalanță și impertinență.

Cred că este cazul să spunem stop, iar, dacă cineva nu vrea, să citească Decizia nr. 42/2014 a Curții Constituționale, din care vă prezint:

„Excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 9 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012. Cu toate acestea, Curtea ține să sublinieze că, deși autoritățile au dreptul de a dispune cu privire la acordarea drepturilor bănești pretinse de autorii excepției de neconstituționalitate, restrângerea ori suspendarea acestor drepturi și în viitor, în condițiile în care textele de lege care le prevăd nu au fost abrogate, ar putea justifica întrebarea dacă aceste drepturi mai există și dacă nu cumva textele de lege care le prevăd au fost în fapt lipsite de eficiență, așa încât speranța titularilor acestor drepturi, deși are un suport legal, este în realitate lipsită de conținut. Astfel, deși formal limitată în timp, respectiv vizând durata unui an calendaristic, măsura de suspendare repetată a acestor drepturi, pentru mai mulți ani la rând, ar putea afecta caracterul previzibil al normelor de lege, creând incertitudine cu privire la existența acestor drepturi.”

Ieri am sărbătorit Ziua Națională, zi care a fost impusă de Revoluția Română, așa cum Imnul național „Deșteaptă-te, române!” a fost stindardul idealului și sacrificiului în 1989. Este momentul să ne purificăm prin intrarea în legalitate în totalitate.