Cătălin Cherecheș

## „Cu delicatețe despre Legea educației”

Există parcă o cutumă legată de educație în România, și când scriu educație – punctez că este vorba de un sistem complicat de funcționare a învățământului pe toate palierele. Apariția unei noi legi legate de „revoluționarea” educației este, din păcate, un lucru (fapt) comun, specific fiecărui guvern postdecembrist. Parcă este un blestem național ce ține de transformarea, din patru în patru ani, a sistemului educațional.

Eu văd în primul rând creatorii acestui sistem și apoi Legea educației. Profesorii, învățătorii, funcționarii ce muncesc în învățământul românesc se află parcă într-un ring de box unde apare „campionul mondial”, recte Guvernul, și prinde a lovi cu pumnul. Nu cred că asta este soluția.

De asemenea, eu văd în sistemul de învățământ românesc elevii de pe toate palierele, ajunși cobaii de serviciu ai Guvernului. Există multă inconștiență în bulversarea sistemului.

Dincolo de trauma creatorilor învățământului (a celor ce la nivelul unor salarii mizere practică apostolatul și-n secolul XXI) – generațiile de elevi apar în școală fără repere, fără sistemul de valori și fără credința în valoarea indestructibilă a studiului.

O societate umană coerentă determină generațiile tinere să se perfecționeze în sistemul educațional, având credința că viitorul se construiește în școală.

O societate umană fără repere generează dispreț și haos mental în generații de elevi, care constată că valoarea lor intelectuală nu e răsplătită, ba, mai mult, este disprețuită de cei care trăiesc în sfera banului.

Dacă banul, ca reper al reușitei în viață, a pătruns și-n băncile școlii, oricare ar fi Legea educației (avansată înspre societate) nu reprezintă nimic.

Reforma reală începe cu introducerea sistemului de valori în întreaga societate. De-abia apoi putem vorbi, ori scrie, despre Legea educației și despre demnitatea pe care o generează în elev sistemul educațional în care suveran e criteriul valoric și unde selecția reală a valorii generează performanța.

Până atunci, avem o nouă lege a educației prezentată pompos, dar care, în ansamblul ei, are câteva articole de lege cel mult iritante și generatoare de controverse politicianiste.

Din păcate, avem încă mult de așteptat până ce un guvern va înțelege națiunea pe care o guvernează și până când foștii elevi ai sistemului românesc de învățământ, ajunși miniștri, își vor aminti cum era pe vremea lor legea educației și măcar mimetic vor oferi actualelor generații tinere posibilitatea unei instrucții serioase, aptă a genera competiție reală, în care învinge inteligența fiecăruia și, prin cumul inteligența națiunii române.

*

## „Pământul țării, ca o rană deschisă”

Poetul Adrian Păunescu a adunat în revărsarea cuvintelor limbii române simțirea fiecăruia dintre noi. A debutat în urmă cu 50 de ani și versurile lui au adus bucurie, tristețe, calm ori revoltă în fiecare generație de români, de atunci și până astăzi. Implicat în viața cetății, poetul a trezit multe controverse. Dar forța lui a trecut peste răutăți și a născut în această trecere binele pentru marea comunitate a națiunii.