Valeriu Stoica

Cu elegan˛a juridic„ bine cunoscut„, domnul Mihai Constantinescu formuleaz„ un argument de ordin formal ∫i unul de fond. Dac„ argumentul de fond este discutabil, putem discuta mult ∫i bine dac„ este util s„ p„str„m sau nu instan˛ele militare, argumentul formal, Ómi Óng„dui s„-i spun, nu rezist„ deloc. Argumentul formal e urm„torul: cum putem noi ast„zi s„ limit„m competen˛a viitoare a Parlamentului? Putem foarte bine. Asta face Constitu˛ia Ón ansamblul ei. Toat„ Constitu˛ia este o limitare a atribu˛iilor autorit„˛ilor publice. Pentru c„, dac„ ˛inem seama de contractul social, sfera libert„˛ii este redus„ prin atribu˛iile pe care le d„m autorit„˛ilor publice.

Din cauza asta, Ón materia dreptului public, nu func˛ioneaz„ principiul: îCeea ce nu este prev„zut de lege, este permis.“ Dimpotriv„. Œn materia dreptului public, func˛ioneaz„ principiul: îTot ce legea nu prevede, este interzis.“ Autoritatea public„ nu poate s„ fac„ dec‚t ceea ce-i d„ Ón competen˛„ Constitu˛ia, ∫i dac„ noi, ast„zi, limit„m competen˛a viitoare a Parlamentului Ón aceast„ materie, nu facem altceva dec‚t s„ fim Ón ton cu tot ceea ce spune Constitu˛ia. Ea este legea fundamental„ prin care sunt prev„zute ∫i limitate atribu˛iile autorit„˛ilor publice.

C‚t prive∫te Óns„ argumentul de fond, aici, trebuie s„-i recunosc domnului Constantinescu elegan˛a argument„rii.