„Cu fruntea sus, cu ochii spre Vest și cu toată inima în slujba țării noastre”
Marcarea momentelor importante, precum 17 ani de la semnarea Tratatului de aderare a României la Uniunea Europeană (25 aprilie), 15 ani de la integrarea în UE și 25 de ani de la semnarea Parteneriatului strategic dintre România și Statele Unite ale Americii, reprezintă prilej de reflecție și de responsabilizare. Toate au fost puncte de cotitură pe drumul României cu fața spre Vest, conform vocației și istoriei noastre europene.*În tot acest context complicat, *promotorii iliberalismului și ai reîntoarcerii spre Est12
și nici măcar nu mai sunt discreți sau răsfirați.*
Câteva exemple:
– România a primit 66,2 miliarde de euro și a cotizat la bugetul Uniunii Europene cu 22,8 miliarde de euro;
– produsul intern brut al României s-a triplat după aderarea la UE (2006 – 342,7 miliarde lei; 2021 – 1.190 miliarde lei);
– PIB-ul pe cap de locuitor a ajuns de aproape patru ori mai mare (2006 – 16.170 lei; 2021 – 61.368 lei).
Am încheiat 2021 cu un PNRR de 29,2 miliarde de euro aprobat, chiar cu prima tranșă de prefinanțare transferată.
În ceea ce privește integrarea pe bune, mai sunt încă multe capitole la care România este foarte departe de media UE. Cele mai dureroase decalaje sunt legate de infrastructură, educație, sistemul de sănătate, cercetareinovare, integrarea tehnologiei și lista poate continua. Deloc întâmplător, asumarea PNRR (cu toate reformele și jaloanele) este un mare imbold pentru recuperarea acestor decalaje. Așa cum premierul Nicolae Ciucă a menționat, cel mai important câștig a fost cel al liberei circulații pentru oameni, servicii și bunuri, dar integrarea deplină include și aderarea la spațiul Schengen și la zona euro sau îndeplinirea angajamentelor MCV.
Cât privește dezvoltarea economică, marii câștigători sunt cei care au știut să exploateze la maximum beneficiile apartenenței la UE. De exemplu, Cluj-Napoca era, la nivelul anului trecut, orașul cu cea mai rapidă creștere dintre marile orașe ale Uniunii Europene. PIB-ul Clujului a crescut de 4,5 ori în două decenii, conform datelor Băncii Mondiale, care a explicat și că fenomenul se datorează faptului că administrațiile orașului au reușit să profite din plin de aderarea României la UE; o șansă istorică.
Tot din datele Băncii Mondiale aflăm că doar în perioada 2007–2013 șapte mari orașe ale României au primit finanțare europeană de 600 milioane euro. Brașov, Cluj-Napoca, Constanța, Craiova, Iași, Ploiești și Timișoara – aceste orașe au reușit să-și îmbunătățească semnificativ infrastructura și serviciile urbane. Pe scurt, să crească vizibil calitatea vieții, care a rezultat în oportunități și migrație internă. Un alt exemplu des invocat este Oradea, orașul care a bătut toate
recordurile la dezvoltare, transformare și accesare de fonduri europene. În mai multe interviuri acordate presei, Ilie Bolojan, primarul care a început reinventarea Oradei, a spus clar că fără banii europeni „ar fi rămas un oraș gri, poluat și foarte aglomerat”.
Mai multă Europă în România, mai multă Românie în Europa.
Libera circulație a oamenilor în UE înseamnă și accesul românilor la oportunități. Din păcate, pentru noi a însemnat migrația masivă a milioane de cetățeni, în căutarea unui loc de muncă mai bine plătit și a unui trai decent. Dar avem și succese diplomatice în ultimii ani, chiar dacă mai puțin cunoscute, prin români în funcții-cheie la nivel european: primul procuror-șef din istoria Uniunii și directorul executiv al Autorității Europene a Muncii. În plus, Bucureștiul a obținut găzduirea viitorului centru european de competențe în domeniul securității cibernetice, România urmând să găzduiască în premieră, pe teritoriul său, o structură europeană.
Deși timide, aceste semnale bune pot însemna începutul epocii în care România să fie mai mult decât o țară de la periferia UE. De ce nu îndrăznim să fim unii dintre liderii Europei, să fim curajoși, să inovăm și să lansăm idei și proiecte avangardiste? Pandemia și războiul din Ucraina au venit într-un moment greu pentru o Uniune mai dezbinată ca oricând, încă în convalescență după Brexit și cu multe semne de întrebare.
Ultimii doi ani au stat sub semnul solidarității și cooperării, iar dacă putem extrage ceva pozitiv din această perioadă grea este tocmai refacerea unității. Dar în era post-COVID schimbarea la față a UE va fi obligatorie. Noua Europă va trebui să extindă cooperarea, învățată cu multe sacrificii, spre o paradigmă în care cetățenii să fie implicați, viitorul comun să fie construit în siguranță și cu grijă pentru viitoarele generații. Cu meritocrație și oameni bine pregătiți în funcții-cheie, cu reforme profunde și bătălii diplomatice corect alese.
Succesul proiectului european a fost pus la grea încercare în ultimii ani. Dar a trecut testul. De acum, o nouă lume se conturează și trebuie să decidem împreună dacă ultimele 7 decenii rămân doar o poveste frumoasă despre care copiii noștri vor învăța la orele de istorie sau toate lecțiile învățate vor însemna ceva și mai consistent pe scena lumii. Noi, românii, avem o singură cale, cu trei mari repere: să rămânem cu fruntea sus, cu ochii spre Vest și cu toată inima în slujba țării.* Înainte, împreună.