Varujan Pambuccian

Cu mai bine de 30 de ani în urmă, locuitorii din Nagorno-Karabah au decis să-și exprime în mod pașnic voința și dreptul la autodeterminare și libertate, inițiativă căreia autoritățile azere i-au răspuns cu cele mai cumplite cruzimi și masacre. Între 27 și 29 februarie 1988, în orașul Sumgait din Azerbaidjan a avut loc un pogrom împotriva populației armene, pus la cale de autoritățile azere. Acțiunile, de o deosebită cruzime, au dus la uciderea câtorva zeci de armeni, alți peste douăzeci de mii au fost supuși violențelor, iar bunurile le-au fost jefuite.

Pogromul de la Sumgait a fost urmat, în ianuarie 1990, de pogromul armenilor din Baku, unde populația de naționalitate armeană a fost ținta unor atacuri organizate. Sute de armeni au fost uciși în Azerbaidjan, exclusiv din cauza apartenenței lor etnice. De teama masacrelor, sute de mii de armeni au fost nevoiți să aleagă calea exilului. Faptele petrecute în timpul pogromului de la Baku au fost reținute de organizațiile internaționale care monitorizează drepturile omului și de Parlamentul European în rezoluțiile din anii 1988, 1990 și 1991*, dar autoritățile din Azerbaidjan neagă până astăzi aceste crime și evită să-și asume răspunderea12