Eugen Nicolicea

Cu părere de rău, anunț colegul că nu încerc să zăpăcesc pe nimeni și, de altfel, nu am cum să zăpăcesc colegi parlamentari care știu regulamentul.

Din expunerea atât a dumneavoastră, domnule deputat, cât și a domnului președinte, citirea art. 22 și art. 39 a fost făcută după ce am realizat-o și eu și am spus că, într-adevăr, dacă cvorumul legal nu există, atunci președintele decide suspendarea ședinței. Dar probabil că, fiind făcut expozeul meu chiar la început, nu s-a sesizat că am spus că mergem la definiția cvorumului legal, să vedem ce este cvorumul legal. Și am spus că acest cvorum legal, ca definiție, derivă din art. 39 teza 2, care precizează că cvorumul legal este doar acel cvorum necesar asigurării prezenței deputaților și senatorilor pentru adoptarea de legi, hotărâri și moțiuni – ceea ce nu este cazul. De asemenea, am citat dintr-o decizie a Curții Constituționale, pe care o pun la dispoziția președintelui, Decizia nr. 4/1994, în care se dă definiția cvorumului de către Curtea Constituțională. Și, dacă cineva vă zăpăcește, atunci adresați-vă Curții Constituționale, nu mie, eu doar citesc: „Cvorumul constituie o condiție prealabilă, care trebuie întrunită imediat înaintea votării...” – nu altcândva, adaug eu – „în scopul asigurării unei prezențe semnificative a parlamentarilor la adoptarea legilor.”

Dacă găsiți o altă definiție altundeva, în regulament sau în deciziile Curții Constituționale, a cvorumului legal, atunci înseamnă că aveți dreptate și eu m-am zăpăcit. Dar vă spun că nu veți găsi, iar pentru edificare o să las președintelui Decizia nr. 4/1994 a Curții Constituționale cu privire la definiția cvorumului legal.

Dacă cvorumul legal se cere înaintea votului, și azi nu avem vot, despre ce cvorum legal discutăm?

Vă dau decizia Curții Constituționale, domnule președinte, urmând să interpretați dumneavoastră altfel decât Curtea Constituțională.