Mircea Ionescu-Quintus

Cu privire la alineatul 1 am luat act, nu stãrui, nu ºtiu dacã era rãu sã precizãm, dar, mã rog, nu mã cramponez neapãrat de aceastã idee. Cred cã are perfectã dreptate domnul preºedinte Gherman, pentru cã am trãit acest moment. Se adunã toþi senatorii, sala este plinã, toate dosarele sunt la preºedintele de vârstã, cum au fost la mine ºi nu se uitã nimeni în ele. Adicã în momentul acela nimeni nu ºtie dacã este sau nu cineva contestat. Aceasta este problema, procedural noi nu putem sã ºtim, în momentul în care alegem membrii comisiei de validare, dacã existã cineva sau nu contestat. Dincolo de aproape imposibilitatea de a se gãsi asemenea nebuni sau nebune, dar cred cã eficient, practic, nu putem sã punem în aplicare acest text, pentru cã n-are cine sã verifice toate dosarele, cele 140, cât sunt acum, de dosare, eu le-am avut pe toate, domnul vicepreºedinte ºtie cã unele din ele nu le gãseam, le-am gãsit pânã la urmã, dar în ele nu s-a uitat nimeni ºi nu se poate uita în ele decât comisia de validare.

Prin urmare, n-avem de unde sã ºtim dacã unul din membrii comisiei de validare este contestat, probabil cã se retrage, completãm, dar pânã atunci nu putem sã ºtim care dintre cei aleºi sunt sau nu contestaþi.