Monitorul Oficial·Partea II·Senatul·29 septembrie 2000
procedural · adoptat
Sergiu Nicolaescu
Aprobarea programului de lucru ºi a ordinii de zi a ºedinþei
Discurs
Cu vreo 20 ºi ceva de ani în urmã, fãceam un film, ”Cu mâinile curateÒ, în care, la un moment dat, un comisar comunist mergea în maºinã cu un poliþist vechi ºi unul îi spunea celuilalt (comunistul îi spunea): ”Trebuie cu orice preþ sã oprim gangsterismele care se petrec în þarã!Ò
Acþiunea filmului se petrecea pânã în anii 1950. ”ªi trebuie sã prindem gangsterii respectivi!Ò La care, celãlalt, poliþistul cu experienþã în Poliþie, i-a rãspuns: ”Domnule comisar, nu este vorba de gangsteri, ci este vorba de gãinariÒ.
Vãzând, în prima proiecþie care s-a anunþat, crima de la Iaºi, eu am spus celor care erau în jurul meu cã ”este o gãinãrie, sunt gãinari. Modul în care au procedat demonstreazã cã sunt gãinariÒ.
Am ajuns astãzi în Senat sã ni se citeascã douã texte, cu o extrem de onorabilã intenþie. Numai cã cele douã texte eu, ca regizor, nu le-aº putea uni de crimã, nu le-aº putea lega ºi nu aº putea sã fac un film din acest lucru. De ce? Pentru cã un text este pronunþat, este enunþat cu 5 zile înaintea mãrturisirii criminalilor. Deci, textul, elegant sau mai puþin elegant, al domnului Dan Popescu s-a petrecut imediat dupã crimã, pe când cele citite astãzi, aici, în faþa Domniilor voastre sunt dupã mãrturisirea, dupã prinderea ºi mãrturisirea criminalilor.
Aºadar, cele douã text nu pot sta unul lângã celãlalt sub forma unui dialog, nici mãcar pentru judecare. Este adevãrat însã cã rãmâne de vãzut dacã este vorba de o crimã politicã sau de o crimã fãcutã Ñ fãcutã, nu, cã este greºit Ñ, pentru cã este fãcutã de niºte gãinari, dar aceºti gãinari, aºa cum un venerabil antevorbitor a spus, erau sub puterea unei mafii, iar tot Domnia sa a spus cã ”aceastã mafie ajunge pânã la oamenii politiciÒ. Bun. Deci niºte mafioþi pot face o crimã politicã prin niºte gãinari.
În aceste condiþii, sigur cã nici nu pot, nefiind jurist, sã fac aprecierile asupra acestei crime, dar un lucru este cert, ºi anume cã domnul Dan Popescu a atacat, în cuvântul Domniei sale, un sistem, un regim, aºa cum era acel haotic, acel haos politic între anii, pânã în 1950, între anii 1947 Ð 1950, haos politic care a dus ºi la un haos de ordine în þarã, un haos de ordine publicã. Aºadar, ataca un sistem care a permis ca astãzi, în anul 2000, un lider sindical, un cetãþean, sã fie ucis pe scãrile propriei locuinþe.
Deci nu era o problemã de acuzaþie politicã, ci se acuza, aºa cum v-a plãcut, de foarte multe ori, sã o utilizaþi ºi pe care eu îmi permit, totuºi, sã pun ghilimele, ”un regimÒ.
În aceastã situaþie trebuie privitã crima, însã ceea ce trebuie sã ne dea de gândit este faptul cã manipularea unor gãinari poate duce ºi la crime politice. Luând ca exemplu cazul lui Kennedy, care, pânã la urmã, s-a limitat, tot aºa, la un gãinar, era evident cã a fost manipulat într-o crimã politicã.
Eu consider cã o crimã politicã este atunci când, în mod deosebit, se referã la un om politic sau la o acþiune politicã. Or, acest om, acest biet om era un sindicalist care lupta pentru drepturile sindicale.