Ioan Balan

„Cui îi este frică de drepturile constituționale?!”

Consider că pentru orice parlamentar român una dintre lucrările fundamentale pe care ar trebui să le poarte cu el este, fără îndoială, Constituția României. În contextul în care unii lideri politici, tineri și neliniștiți, au tot blamat dreptul unor români de a se exprima prin vot asupra viitorului propriei țări, mi-am făcut și eu datoria și am căutat în textul legii fundamentale referirile la dreptul de a vota. Și, surpriză! Constituția României, care la capitolul drepturi și libertăți a reprodus spiritul iluminist al Revoluției franceze, nu a prevăzut decât o singură limitare a dreptului de vot, și anume împlinirea vârstei de 18 ani.

Legiuitorul român nu a impus interdicții pentru exercitarea dreptului de vot niciunui român care se află în deplinătatea facultăților mintale sau ale cărui drepturi electorale au fost suspendate printr-o sentință definitivă a vreunei instanțe.

Or, în aceste condiții, de ce se dau acești lideri tineri de ceasul morții și nu doresc ca cei peste 3 milioane de români care se află temporar în străinătate să nu-și poată exercita dreptul de vot? Cu ce au greșit ei?! Poate cu faptul că românilor din străinătate le este mai clar faptul că _vulpes pilum mutat, non mentem_ , sau, altfel spus, e greu de crezut că simpla schimbare a titulaturii unei coaliții de partide socialiste le face mai democratice și mai puțin dependente de umbra lui Ion Iliescu.

În contextul în care din ce în ce mai mulți români privesc cu neîncredere scena politică din România și din ce în ce mai puțini se prezintă la urne, cred că obiectivul oricărui partid politic democratic din România ar trebui să fie legat de cooptarea alegătorilor români, oriunde s-ar afla aceștia, de a se exprima prin vot.

Românii și România au nevoie de autorități publice și politice legitime, alese de majorități cât mai largi. Numai așa deciziile lor vor putea fi considerate legitime. Aceasta este problema reală cu care se confruntă democrațiile moderne și acestei probleme trebuie să-i răspundem noi.

Or, un partid politic care se pronunță împotriva unei mai largi participări a românilor la vot nu poate fi catalogat decât ca un partid destul de puțin democratic sau ca o coaliție de partide socialiste care nu s-au dezbrăcat încă de haina grea a practicilor trecute și atât de familiare lor.

Văicărelile legate de insecuritatea votului prin corespondență nu pot fi luate în considerare de nimeni, pentru că votul românilor din afara frontierelor nu poate fi cumpărat nici cu sacoșe cu alimente și nici cu bani. Votul prin corespondență este utilizat de cele mai puternice democrații din Europa și este chiar mai sigur decât modalitatea clasică de vot, prin prezentarea la urne.

Păcat că lupii tineri ai Coaliției și-au propus o luptă cu democrația, și nu cu adevăratele probleme ale societății românești.