Stenogramă plen

Mulțumesc. Mulțumesc foarte mult. Mulțumim și pentru bibliografie. Are cuvântul domnul deputat Attila Korodi.

Mulțumesc, domnule președinte de ședință. Doamnelor și domnilor,

Nu a trecut foarte mult timp de când adoptarea Legii educației a generat numeroase dezbateri. În luna decembrie, chiar aici, în Parlament, v-am recomandat ca în spiritul zilei de 1 Decembrie să vă luați un răgaz și să reflectați la posibilitatea de a redeveni comunitatea care a adoptat Proclamația de la Alba Iulia.

Am crezut atunci, și cred și acum, că numai așa poate România să fie cu adevărat parte a comunității europene. Am spus că istoria noastră ne definește, iar 1 Decembrie 1918 – Proclamația de la Alba Iulia – este un moment de maximă importanță în istoria românilor, un moment de care toți românii sunt mândri.

Am specificat și atunci, specific și acum, că Legea educației este o lege europeană, o lege pe care, sunt sigur, Adunarea Națională de la Alba Iulia ar fi votat-o fără nicio problemă. Și, da, ați demonstrat, am demonstrat anul trecut că suntem și acum aceeași comunitate din 1918, care își respectă popoarele conlocuitoare, o comunitate conștientă de valorile, de cultura și de tradițiile sale, care nu are nevoie să fie comparată cu alte popoare sau să se raporteze într-un mod nefericit la un inamic creat ca să se definească. Poporul român și-a arătat adevărata față, cea europeană, cea din 1918, atunci când Parlamentul a adoptat Legea educației.

Dar astăzi ne găsim din nou într-o conjunctură nefericită. Am câteodată impresia că în loc să mergem înainte noi mergem înapoi. Nu înțeleg cum un popor atât de puternic ajunge, periodic, să nu-și mai respecte popoarele conlocuitoare și să-și pună sub semnul întrebării propriile sale decizii.

Am considerat adoptarea Legii educației o mare reușită, iar doar după câteva luni, la inițiativa unui parlamentar, a trecut tacit prin Camera Deputaților o propunere legislativă potrivit căreia se elimină din Legea educației prevederile privind obligativitatea predării istoriei și geografiei în limbile minorităților naționale.

Inițiativa legislativă a fost adoptată tacit deoarece termenul stabilit pentru dezbatere și vot final a fost depășit. Camera Deputaților este primul for sesizat cu acest proiect, Senatul fiind Camera decizională.

Doamnelor și domnilor,

Cred că este foarte important să vă gândiți, să ne gândim cine vrem să fim. Vreți să fiți o națiune puternică, care-și tratează popoarele conlocuitoare cu respect și care nu-și schimbă deciziile luate la fiecare două luni, vreți să fiți comunitatea de care toți cei care au fost prezenți la Alba Iulia și au adoptat Proclamația ar fi mândri sau vreți să fiți poporul care are nevoie de niște dușmani creați, de fapt, inexistenți, ca să se definească?!

Pentru un elev aparținând unei minorități naționale este imperios necesar să învețe în limba lui maternă. La fel de important este să învețe foarte bine limba țării în care trăiește și să cunoască tradițiile, valorile și cultura acestei țări. Dar dumneavoastră știți asta, cu toții.

Oare ce o să învețe despre forurile decizionale ale acestei țări un elev care, până la urmă, își dă seama că i-a fost dată posibilitatea să învețe istoria și geografia în limba sa maternă, iar doar după câteva luni această posibilitate i-a fost luată de aceeași oameni?! Ce mesaj dorim să transmitem elevilor și părinților? Că suntem o comunitate, o țară conștientă de valorile sale, care știe că diversitatea, de fapt, ne face mai puternici sau că suntem o comunitate, o țară atât de slabă, căreia îi este frică de tot ceea ce este nou, de tot ce este altfel?

Cred că știm cu toții răspunsul. Cred că suntem cu toții de acord cu greșeala făcută în momentul în care inițiativa legislativă a colegului nostru a fost adoptată de Camera Deputaților și sunt sigur că putem să ne unim forțele și să împiedicăm adoptarea acestei inițiative legislative în Senat și să dovedim, prin urmare, că suntem cu adevărat o țară puternică, cu valori europene.

Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc, domnule deputat.

În continuare, îl rog pe domnul deputat Blaga, de la Grupul parlamentar al PDL, să ia cuvântul.

Bună dimineața, domnule președinte! Bună dimineața, stimați colegi!

Declarația mea politică de astăzi se intitulează: „Sarmisegetuza Regia, un caz încă nerezolvat”.

Revin în fața dumneavoastră cu problema Cetăților Dacice din Munții Orăștiei.

Sunt bucuros că semnalele de alarmă pe care le-am tras vizavi de capitala Daciei antice, Sarmisegetuza Regia, au avut ecou, punând în mișcare un mecanism inert până atunci și descătușând energii de mult blocate, din cauze care nu țin de interesul României și al românilor.

Ca urmare a unei adrese transmise de Instituția Prefectului Județului Hunedoara mai multor instituții centrale, în luna martie 2010, la sediul Ministerului Culturii și Patrimoniului Național a avut loc o primă întâlnire cu un grup de lucru format din reprezentanți ai: Ministerului Culturii și Patrimoniului Național, Ministerului Administrației și Internelor, Ministerului Mediului și Pădurilor, Ministerului Dezvoltării Regionale și Turismului, Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Parcului Natural Grădiștea MunceluluiCioclovina, Instituției Prefectului Județului Hunedoara și ai Consiliului Județean Hunedoara.

În cadrul acestei întâlniri, s-a stabilit ca fiecare instituție să analizeze, din punct de vedere juridic, fiecare pe domeniul de competență, situația Cetăților Dacice, iar aceste analize să fie centralizate la nivelul Ministerului Culturii și Patrimoniului Național, urmând să se decidă pașii ce trebuie urmați.

În urma vizitei efectuate, la sfârșitul lunii aprilie 2010, de către ministrul culturii și patrimoniului național, domnul Kelemen Hunor, în județul Hunedoara, vizită ce a inclus și vizitarea cetății Sarmisegetuza Regia și a cetății Costești Cetățuie, s-a precizat faptul că soluția ideală ar fi ca administrarea acestui areal să fie transmisă Consiliului Județean Hunedoara, ca fiind singura autoritate eligibilă pentru a atrage fonduri europene în vederea reabilitării, conservării și punerii în valoare a acestei zone, precum și dezafectarea urgentă a plăcilor de beton, a traverselor metalice și a vagoneților uitați acolo de zeci de ani, lucru realizat până la sfârșitul lunii iunie.

Din acest moment, s-au demarat discuțiile pentru crearea cadrului legislativ necesar transmiterii administrării către Consiliul Județean Hunedoara.

Am și alt sentiment, cel de supărare, de frustrare pentru lentoarea cu care se desfășoară aceste faze ce depind de noi, de voința noastră de a păstra și pune în valoare dovezi inestimabile despre trecutul nostru.

Prefectura Județului Hunedoara, Consiliul Județean, Oficiul Județean de Cadastru și Publicitate Imobiliară Hunedoara au promovat o hotărâre de guvern menită să aprobe Programul național de protecție și gestiune pentru monumentele istorice înscrise în Lista patrimoniului mondial UNESCO, dar abia la finele anului trecut acest program a fost aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.268 /2010.

Aceleași instituții au elaborat un proiect de hotărâre de guvern care viza transmiterea Parcului Natural Grădiștea Muncelului-Cioclovina, din domeniul public al statului, în domeniul public al județului Hunedoara și în administrarea Consiliului Județean Hunedoara.

Se urmărea prin acest lucru crearea la nivelul județului Hunedoara a unei structuri care urma să îmbine atât partea naturală a arealului, cât și partea istorică a acestuia, urmând ca, pe viitor, prin accesarea de fonduri europene, întreg arealul să poată fi pus în valoare, cu bogăția istorică și naturală pe care o deține.

Proiectul a fost respins, motivându-se faptul că nu ar respecta prevederile legale în vigoare, făcându-se referire la prevederile legale din domeniul legislației de mediu, motiv pentru care s-a revenit la stabilirea zonelor speciale care trebuie scoase din perimetrul Parcului Natural Grădiștea Muncelului-Cioclovina și elaborarea unui nou proiect de hotărâre de guvern. Deci un întreg hățiș de măsuri, legi și interese, de multe ori opuse, care îngreunează lămurirea și rezolvarea problemei Cetăților Dacice din Munții Orăștiei.

Stimați colegi,

Dragi români,

Iată că eforturile depuse pe plan local pentru reabilitarea, conservarea și punerea în valoare a acestei zone sunt zădărnicite de hățișul de legi care nu permit celor care vor și pot să facă acest lucru.

De aceea, vă cer sprijinul în a pune umărul la crearea și aprobarea cât mai rapidă a cadrului legislativ necesar, până nu e prea târziu, până când nu se va degrada irecuperabil un astfel de patrimoniu.

Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc, domnule deputat.

Are cuvântul, în continuare, domnul deputat Mircea Grosaru, din partea Grupului parlamentar al minorităților naționale.

Ați depus deja? Iertați-mă!

Are cuvântul domnul deputat Amet Aledin.

Vă mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Declarația mea politică de astăzi se intitulează: „Drama și speranțele unei națiuni – națiunea tătară”.

Evenimentul petrecut la data de 18 mai 1944 este cel mai dureros din istoria tătarilor. Evenimentul petrecut la data de 18 mai 1944 poate fi comparat, în ceea ce privește proporțiile și consecințele lui, cu alte drame ale altor popoare. Într-o singură zi, în urma ordinului criminal dat de I.V. Stalin, s-a încercat distrugerea unei națiuni – națiunea tătară – prin deportarea a sute de mii de locuitori ai Peninsulei Crimeea în zone îndepărtate din fosta Uniune Sovietică. Îmbarcați în vagoane pentru vite, mulți nu au rezistat, murind înainte de a ajunge la destinație. În convoiul durerii erau în general bătrâni, femei, copii. În convoiul durerii nu au existat speranțe.

Speranțele s-au născut odată cu dorința de a se reîntoarce în propria patrie, Crimeea, a celor deportați, precum și a urmașilor acestora. Ostilitatea afișată cu precădere la începutul anilor ’90 de autoritățile competente din Ucraina a fost evidentă, existând, în acest sens, numeroase tensiuni. Situația, din păcate, este încă neclară în ceea ce-i privește pe tătari, statutul lor politic, economic fiind incert.

Și în acest an, la data de 18 mai, s-au organizat în unele localități din Crimeea (Ucraina) și România manifestări de comemorare a victimelor deportării, în numeroase geamii desfășurându-se slujbe religioase.

Datoria noastră este să nu ne uităm istoria. Datoria noastră este să credem într-un destin mai bun al națiunii tătare.

Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc, domnule deputat.

Are cuvântul, în continuare, domnul deputat Vasile Mocanu, de la Grupul parlamentar al PSD.

Vă mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Declarația mea politică de astăzi am intitulat-o: „O boală care se extinde”.

Timp de o săptămână, angajații Spitalului de Psihiatrie „Socola”, din Iași, au refuzat să intre la lucru. În toată această perioadă, nu s-au făcut nici internări și nici consultații. Timp de șapte zile, asupra salariaților unității medicale ieșene – una dintre cele mai prestigioase din țară – s-au exercitat presiuni considerabile și s-au vânturat amenințări și avertismente. Pierderea imediată a locului de muncă a fost doar unul dintre acestea.

Motivul protestului a fost pe cât de simplu, pe atât de dramatic. Pentru că Ministerul Sănătății a decis, prin lege, ca fondul de salarii să nu mai depășească 70% din sumele decontate de Casa de Asigurări de Sănătate, lefurile angajaților au scăzut drastic, cu o pătrime.

Nu e greu de înțeles disperarea acestor oameni. Chiar nediminuate, salariile personalului din unitățile medicale sunt deosebit de mici. Scădeți din această sumă ridicolă încă 25% și veți vedea ce mai rămâne. Acești oameni au copii, au întreținere de plătit și, probabil, mai au și niște rate la bănci. Încredere însă în actuala putere nu mai au!

Chiar în timp ce guvernanții anunțau ieșirea economiei naționale din recesiune, salariile bugetarilor scad în continuare. Acest aspect e doar încă o dovadă că sistemul medical românesc este în colaps, fără șanse de a-și mai reveni în viitorul apropiat. Când dintr-o țară bolnavă pleacă medicii și personalul medical, e cel mai bun semn că boala se va extinde! Dar acest protest de la Iași ne-a mai dezvăluit ceva: că reforma societății românești promisă de PDL, președintele Traian Băsescu și Cabinetul Boc a eșuat lamentabil!

Care reformă?! Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc.

Are cuvântul, în continuare, domnul deputat Daniel Florian Geantă, de la Grupul parlamentar al PDL. Aveți cuvântul, domnule deputat.

Mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Declarația mea politică se intitulează: „Lupta cu evaziunea trebuie câștigată!”

România a ocupat mult timp topul statelor membre ale Uniunii Europene, care nu au reușit să câștige lupta cu evaziunea fiscală.

Această înfrângere poate fi lesne văzută în nivelul redus al încasărilor bugetare, unul dintre cele mai mici din spațiul comunitar. Nu trebuie însă să înțelegem că suntem singurul stat care se confruntă cu provocările evaziunii fiscale, ale corupției sau ale tentației de a acționa în sfera economiei subterane.

Din nefericire, în România, spre deosebire de celelalte state membre, pierderile fiscale urcă la peste 11% din produsul intern brut, ceea ce pune Guvernul în imposibilitatea de a realiza proiecte guvernamentale de anvergură.

Cu toate acestea, progrese semnificative s-au înregistrat, mai ales în ultimii doi ani, economia neagră reducându-se cu peste 10%, chiar în contextul provocărilor crizei economice. Performanțe excepționale s-au înregistrat, mai cu seamă, în sfera relațiilor de muncă, simpla aplicare a Codului muncii aducând la suprafață peste 200.000 de locuri de muncă.

Nu putem trece cu vederea nici amploarea deficitului cvasifiscal, la fel de periculos ca și evaziunea fiscală, determinat de lipsa de performanță a companiilor cu capital de stat.

Stimați colegi,

România are nevoie astăzi, mai mult decât oricând, de fonduri pentru relansare, restructurare și modernizare economică, pentru investiții noi, pentru modernizarea învățământului, sănătății și culturii.

Peste tot în lume evaziunea fiscală este un fenomen de proporții, cu mari implicații în viața economică și socială, și este destul de greu să controlezi și să măsori cu precizie economia subterană, care are efecte grave atât asupra bugetelor țărilor, cât și asupra nivelului de trai al populației.

Nu este normal ca, din cauza unor agenți economici care nu-și plătesc impozitele, taxele și contribuțiile, să crească fiscalitatea pe umerii celor care sunt corecți și cinstiți.

În acest sens, Guvernul României are în continuare ca obiectiv principal combaterea evaziunii fiscale și lupta împotriva corupției, pentru că numai așa vor veni bani la bugetul de stat.

Trebuie amintit că însuși Președintele României a tras un semnal de alarmă, spunând că prioritatea noastră pentru anul în curs și pentru anul 2012 trebuie să rămână lupta împotriva evaziunii fiscale, „o luptă pe care statul român trebuie să o câștige”.

Trebuie găsite soluții urgente de diminuare a acestui flagel, să se creeze o direcție care să centralizeze acest fenomen, pentru a cunoaște exact care este nivelul real al evaziunii fiscale.

Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc, domnule deputat. Mai este cineva în sală care dorește să citească? Da, domnule deputat, vă rog să veniți la tribună. Aveți cuvântul, vă rog.

Mulțumesc, domnule președinte. Doamnelor și domnilor deputați,

Aș vrea să vă prezint astăzi un punct de vedere al declarației politice intitulate: „Cetățenii, beneficiari finali ai Programului Național de Dezvoltare a Infrastructurii”.

Cel mai mare proiect de investiții în infrastructura publică a României de după 1989 a fost demarat de către Guvernul Boc.

Programul Național de Dezvoltare a Infrastructurii va răspunde nevoilor actuale de îmbunătățire a condițiilor de trai din România.

Avem nevoie de infrastructură edilitară, iar acest lucru ne este solicitat la fiecare întâlnire cu edilii localităților, dar și cu simplii locuitori ai acestora.

Modul în care a fost gândit și se va derula acest program demonstrează, încă o dată, intențiile actualului Guvern de a moderniza țara. Suma alocată pentru acest program, care se va desfășura până în 2015, va fi în jur de 4 miliarde de euro.

Modernizarea și asfaltarea drumurilor județene și de interes local și realizarea de legături cu drumurile naționale și cu sistemul de autostrăzi, modernizarea satului românesc, sisteme de canalizare și epurare a apelor uzate și alimentarea cu apă pentru numeroase localități sunt componente ale acestui proiect de investiții ce va schimba România.

Beneficiind de garanția statului, prestatorii, executanții și furnizorii pot contracta credite bancare în vederea realizării proiectelor pentru încă 2 ani, cu finanțare de către executanți, urmând ca din 2013 să fie achitată contravaloarea lucrărilor pe măsură ce acestea sunt finalizate.

Referindu-mă la avantajele Programului Național de Dezvoltare a Infrastructurii – Subprogramul „10.000 kilometri de drumuri județene și de interes local” pentru Vâlcea – pot spune că se vor îmbunătăți condițiile de trafic oferite de drumurile județene, întrucât, cu excepția câtorva tronsoane reabilitate prin turnarea de covor asfaltic, drumurile sunt necorespunzătoare, fapt care implică anual alocarea unor fonduri publice importante pentru lucrări de întreținere.

Acesta este primul proiect coerent care va reabilita și moderniza sistemul de drumuri județene din Vâlcea, dar și din România, prin accesarea unor credite garantate de stat.

Prin demararea acestor investiții, vom reuși să creștem calitatea sistemului de transport rutier din județ, să sporim gradul de confort al cetățenilor, dar și să facem județul Vâlcea atractiv pentru investiții în varii domenii.

Important este că au fost prinse în acest program toate județele, iar practica alocării de fonduri în mod discreționar, așa cum se întâmpla în alte guvernări, a fost eliminată.

În plus, autoritățile publice locale au propus obiective care trebuie să primească finanțare. Acest program amplu va aduce beneficii tuturor românilor. De aceea cred că implicarea autorităților locale nu trebuie să țină cont de culoarea politică, ci doar de interesul cetățenilor, care au dreptul la o Românie modernă.

Vă mulțumesc.

## **Domnul Adrian Năstase:**

Vă mulțumesc, domnule deputat. A fost declarația domnului deputat Samoil Vîlcu. Dacă mai sunt colegi în sală care sunt înscriși pentru declarații politice? Înțeleg că nu mai sunt. Doar o clipă, vă rog. Vă mulțumesc.

În condițiile acestea și după ultima declarație care ne redă optimismul, suspend ședința până la ora 10.00.

„Alimentele vor deveni un lux în România lui Traian Băsescu și a eternului său premier, Emil Boc”

Federația Națională a Producătorilor Agricoli din România (FNPAR) anunță o nouă majorare a prețurilor produselor alimentare în perioada următoare, în condițiile în care inflația din România a ajuns cea mai ridicată din Europa în ultimul trimestru, din cauza creșterii frecvente a prețurilor.

Care este principala cauză a instabilității prețurilor alimentelor în această perioadă, cumplit de grea pentru români, în care coșul zilnic al unei familii a ajuns unul aproape prohibitiv? Nu o spunem noi, cei din opoziție, ci o spun producătorii din România: toate acestea sunt efecte în lanț ale politicilor agricole deficitare și haotice, practicate de guvernele PDL-iste, adică agricultura se resimte acut din cauza lipsei unui sprijin pentru acest sector din partea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, deci a Guvernului Boc!

„Datele de la această oră arată că producția de secară va fi cu 22,9% mai mică față de cea de anul trecut, producția de rapiță cu 22%, iar producția de oleaginoase cu 7,6%. De asemenea, producțiile de legume și fructe (caise, cireșe, ardei etc.) sunt întârziate și clar producțiile vor fi mai mici.

După ploile din această primăvară, pentru lunile iunie și iulie, Administrația Națională de Meteorologie a prognozat temperaturi ridicate, iar sistemul de irigații nu este funcțional. Ministrul Agriculturii declara că România nu va intra în criză alimentară pentru că are potențial, însă potențialul trebuie și valorificat prin politici coerente, ceea ce la ora actuală lipsește cu desăvârșire României”, a declarat recent într-un comunicat președintele Federației Naționale a Producătorilor Agricoli din România (FNPAR).

Cam acesta este viitorul sumbru de care vor avea parte românii în continuare, cu domnul Boc și ai săi miniștri capabili _,_ instalați încă destul de confortabil în fotoliile Palatului Victoria!

Aceasta este, din păcate, evoluția în privința prețurilor cerealelor și ale altor produse alimentare în lunile următoare: vor crește din nou semnificativ, ceea ce va duce la transformarea României într-o piață de lux a alimentelor, unde doar cei bogați vor mai avea acces la legume, fructe sau carne. Scumpirile alimentelor i-au făcut oricum pe români

să cumpere tot mai puține haine și încălțăminte în ultima vreme, iar coșul cu cumpărături să fie tot mai sărăcăcios. Consumul de pește și fructe a scăzut, în timp ce vânzarea medicamentelor a crescut destul de mult, ceea ce înseamnă că românii se hrănesc din ce în ce mai prost din cauza veniturilor tot mai reduse și se îmbolnăvesc, în schimb, din ce în ce mai des!

FNPAR cere Ministerului Agriculturii să elaboreze strategiile și politicile agricole ale României astfel încât „mâncarea să nu devină un lux”.

Noi, liberalii, le cerem premierului Boc și președintelui Băsescu să nu uite de ce au fost aleși de români – cu siguranță nu ca să-i lase să moară de foame în țara lor!

Dar domnul Boc ne spune în fiecare zi cât de mult bine au făcut guvernele sale României, iar domnul Băsescu ne asigură cât de minunat va fi viitorul României, cu PDL mereu în fruntea țării...

„Programul «Prima casă» nu și-a atins scopul declarat” Programul „Prima casă” face parte dintre așa-zisele măsuri anticriză inițiate de Guvern pentru a susține sectoarele economice prioritare. Obiectivul principal este să deblocheze activitatea de creditare și să impulsioneze sectorul construcțiilor, ceea ce va avea efecte benefice asupra activității economice și creării de noi locuri de muncă.

Programul anunțat ca fiind soluția Guvernului Boc, în frunte cu Elena Udrea, de ieșire a României din criză constă în facilitarea accesului populației la credite ipotecare. În acest scop, statul garantează integral împrumuturile acordate de bănci, cu condiția ca acestea să acorde credite mai ieftine.

Care este însă realitatea? Câte blocuri noi au fost construite special pentru „Prima casă”?

Programul început de Guvern în urmă cu aproape doi ani este, în fapt, unul prin care s-a acordat sprijin băncilor, a fost stopată scăderea prețurilor, iar 40.000 de români au reușit să cumpere locuințe cu avansuri mici, dar la dobânzi pe care le pot obține și multinaționalele din România pentru angajații lor.

Relansarea economică anticipată e o minciună!

La momentul lansării programului, în mai 2009, Emil Boc declara: „Prin acest program dăm această garanție de stat, în valoare de 80% din valoarea locuinței, care va oferi un sprijin direct, pe de altă parte și sectorului construcțiilor, extrem de important în România pentru relansarea activității economice.”

În fapt, după doi ani de program guvernamental, piața construcțiilor a scăzut cu 25%, iar din PIB s-au evaporat aproximativ 15 miliarde de euro, statul garantând împrumuturi pentru achiziții de locuințe de peste 1,6 miliarde de euro, a căror factură finală va fi decontată în următorii 20–30 de ani, conform Ziarului Financiar.

În cifre, mai mult de 10.000 de garanții imobiliare au fost acordate pentru locuințe finalizate în intervalul 2008–2010 și mai puțin de 500 de credite garantate au fost pentru locuințe noi sau nefinalizate.

Astăzi, Aurel Șaramet, președintele Fondului Național de Garantare a Creditelor (FNGCIMM), declară că „Scopul primordial al programului a fost de la bun început unul social” și, în concluzie, a fost atins.

Ce înseamnă, domnule Șaramet, program social? În primul rând, prețurile la aceste locuințe au ajuns astfel să se învârtă în jurul a 1.000 de euro/metrul pătrat în București și în marile orașe, iar dezvoltatorii imobiliari par a nu-și fi adaptat încă proiectele pentru a reîncepe construcția unor noi ansambluri.

În al doilea rând, cine își poate permite o asemenea locuință? Bancpost a alcătuit portretul robot al clientului care își poate achiziționa o locuință prin intermediul acestui program. Conform băncii, cel care își poate achiziționa o locuință prin programul „Prima casă” are vârsta între 21 și 45 de ani, locuiește în mediul urban, locuiește într-un apartament închiriat, are un loc de muncă stabil, o experiență minimă de 12 luni, deține un venit de minimum 400-500 de euro/familie, este dornic să achiziționeze o locuință situată în marile orașe, deține o sumă de bani necesară avansului.

În concluzie, unde e componenta socială atinsă în condițiile în care, potrivit Institutului Național de Statistică, câștigul salarial mediu net a fost în luna ianuarie 2011 de 1.424 de lei?

## Stimați colegi,

După cum am arătat mai sus, componenta economică a programului „Prima casă”, și anume relansarea domeniului construcțiilor, nu a fost atinsă, iar de componenta socială a programului nici nu poate fi vorba. Iată un alt program, alături de cel de reabilitare termică, ca și cel de vânzare a locuințelor ANL la suprapreț, care sunt folosite de Guvernul Udrea-Boc pentru a-și justifica șederea, sper scurtă, la Palatul Victoria.

„Sacul de voturi ale domnului Baconschi”

În schimbul prețioasei funcții obținute la Convenția PDL, domnul ministru Baconschi promitea că va fi mult mai strângător în 2012 decât în 2009: „Sunt convins că proiectul legii votului prin corespondență îi va face pe românii din comunitățile de peste hotare să ne aducă nu 100.000 de voturi, cum ne-au adus rândul trecut, ci un milion de voturi. Este un obiectiv pe care îl putem atinge dacă vom reuși să dăm acest necesar semnal de înnoire”, a afirmat domnul Baconschi, în discursul de susținere a candidaturii sale la funcția de prim-vicepreședinte PDL.

Deci domnul Baconschi nu vine cu mâna goală în funcția de prim-vicepreședinte al principalului partid de guvernământ, ci are planuri mari în ceea ce privește adunarea unui număr impresionant de voturi din diasporă, la următoarele alegeri. Adică dumnealui i se dă o funcție de mare importanță în PDL, dar ceea ce va obține partidul în schimbul încrederii acordate acestuia va compensa din plin investiția. Și, pentru a-și putea îndeplini mărețul obiectiv, care ar avea și rolul de a ridica PDL la un cu totul alt procent decât cel actual din sondaje, domnul ministru Baconschi are în grijă proiectul de lege al votului prin corespondență.

„În 2009, la turul al doilea, au participat, conform statisticilor oficiale, 4,7% din cetățenii români din străinătate. Votul prin corespondență deschide o cale alternativă care permite participarea mult mai largă la vot. (...) Într-o estimare de bun-simț, ar putea ajunge numărul celor care participă în țară. În cazul acesta, dacă erau de zece ori mai puțini, ar putea fi de zece ori mai mulți”, a mai declarat celebrul ministru de externe în ale gafelor și afirmațiilor demne de luat în seamă de justiție!

În 2009, pe vremea când domnul Baconschi era doar ambasador la Paris, voturile românilor de acolo s-au efectuat cu viteza luminii. Prin urmare, ar fi fost mare păcat dacă PDL ar fi pierdut eficiența actualului ministru de externe! Așa că

partidul său a avut grijă ca această deosebită calitate să fie statuată într-o lege care să-i dea posibilitatea domnului Baconschi să-și arate, în toată splendoarea, abilitățile sale de mare prestidigitator!

Care este concluzia evidentă a autodenunțului de mai sus, susținut de domnul Baconschi în fața unei mari adunări PDL-iste? Nu cred că acest lucru este dificil de aflat de la orice român care a auzit sau citit declarația respectivă. Fără nicio jenă sau urmă de scrupule, domnul Baconschi le-a promis solemn PDL-iștilor că viitoarea lege privind introducerea votului prin corespondență va funcționa perfect pentru partidul dumnealor și că furtul prin corespondență va fi cel mai facil mod de a-și îndestula sacul cu voturi.

1.000.000 de voturi reprezintă chiar o cifră impresionantă, domnule Baconschi, pentru orice tip de alegeri, și este greu de imaginat că românii din diasporă care vor dori să-și exercite dreptul de vot în 2012 sunt aproape cu toții PDL-iști în suflet și simț civic! De unde ați scos dumneavoastră acest bilanț fantastic?

Domnule prim-ministru Boc, trebuie să vă faceți datoria și să-l demiteți pe cel care antamează cu toată siguranța, în văzul României întregi, partidului pe care-l conduceți un milion de voturi cu dedicație!

„MAI lansează programul «Răzbunarea pe caschete»” Deși aflat pe lista de vot final a Camerei Deputaților pentru ziua de marți, 17 mai 2011, proiectul de lege inițiat de MAI privind unele măsuri speciale necesare pentru încadrarea în bugetul aprobat Ministerului Administrației și Internelor pe anul 2011 a fost amânat de către plenul Camerei, arătând încă o dată sciziunile din interiorul Coaliției de guvernare, aceasta nefiind capabilă să asigure numărul de 167 de deputați necesari votării legilor organice.

Nepăsarea actualilor guvernanți față de poporul român se manifestă acum prin batjocorirea personalului care trebuie să asigure ordinea, liniștea publică și siguranța cetățeanului. Prin acest proiect de lege, MAI nu va lăsa pe drumuri doar alți 8.500 de angajați, ci, prin rectificările preconizate, respectiv diminuarea bugetului ministerului de la 1,74% din PIB în 2010, până la 1,17% din PIB în 2013, cifra se va mări constant.

Situația personalului MAI va deveni critică nu numai prin reducerile de personal deja făcute și cele viitoare, ci și prin faptul că ministerul nu va avea posibilitatea încadrării absolvenților școlilor de profil. Deși clamează faptul că sunt pregătite posturile pentru cei 2.500 de absolvenți preconizați a ieși de pe băncile școlii anul acesta, ministerul nu a încadrat nici măcar absolvenții școlilor de ofițeri, de agenți și de maiștri ai anului trecut, aceasta în condițiile în care evoluția economică și situația populației creează premisele și riscurile unei creșteri a ratei infracționalității.

Participând la dezbaterea proiectului de lege, secretarul de stat din MAI Ioan Dascălu a afirmat: „Chiar dacă reprezint aripa tehnocrată a conducerii Ministerului Administrației și Internelor, consider că sunt cât se poate de autorizat să mă aflu în fața dumneavoastră astăzi”, realizând probabil faptul că a fost trimis la dezbaterea acestui proiect tocmai pentru a primi reproșurile cuvenite, fapt care nu numai că îl scoate din zona tehnocrată, ci îl face complice cu acțiunile MAI.

Paradoxal, proiectul de lege prevede posibilitatea cumulului salariului și pensiei, deși nu există în MAI salariu mai mic decât salariul mediu pe economie. Așadar, o nouă dovadă de „competență” a inițiatorului, continuată cu recunoașterea existenței în cadrul MAI a personalului cu sancțiuni judiciare care, în ciuda nevoii de „curățenie” clamate, a fost păstrat în minister, neaplicându-se Statutul polițistului și procedându-se discreționar, așa cum Guvernul ne-a obișnuit.

Dovada crasă a incompetenței actualului Guvern stă și în faptul că a fost nevoie ca Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului să plătească salariile din Ministerul Administrației și Internelor în ultimele 2 luni, ceea ce ne arată încă o dată că pixul Elenei Udrea este atotputernic când vine vorba de gestionarea banilor plătiți de contribuabili.

Pe ordinea de zi la votul final din Camera Deputaților din 17 mai 2011 s-a aflat și Proiectul de lege privind reparațiile morale și materiale pentru fostele cadre militare active, îndepărtate abuziv din armată în perioada 23 august 1944 – 31 decembrie 1961. Ca deputat în Parlamentul României voi promova și susține un proiect de lege privind reparațiile morale și materiale pentru fostele cadre militare active ale Ministerului Administrației și Internelor îndepărtate în mod abuziv în anul 2011 sub guvernarea Igaș-Boc.

„Ministrul Baconschi – mandat pentru fraudare”

Congresul Partidului Democrat a fost unul dintre evenimentele care au aruncat într-un blocaj prelungit aproape toate instituțiile statului. De exemplu, majoritatea parlamentară a impus lipsa de cvorum ca metodă de lucru în sălile de ședință ale Parlamentului, iar absenteismul puterii portocalii a dus la adoptarea tacită a unor legi care trebuiau să beneficieze de o dezbatere serioasă. Un exemplu în acest sens este tocmai faptul că deputații au adoptat tacit proiectul de lege care elimina predarea istoriei și geografiei în limbile minorităților. În tot acest timp, oficialii PDL se întreceau în osanale și promisiuni întru preamărirea partidului din care fac parte și a iluștrilor conducători.

Însă nimeni și nimic nu a întrecut în penibil, dar și în imoralitate politică declarațiile făcute de către ministrul de externe al României, domnul Baconschi. Am folosit cuvântul penibil pentru că „aruncarea pe masă” a unui milion de voturi pentru PDL obținute de la românii din diaspora ne-a dus cu gândul la o nuntă cu dar, unde nașul mare – domnul Baconschi – oferă voturi „fără număr” însurățeilor Băsescu și Boc. Desigur, în speranța că va primi și el un plocon...

Spun imoralitate, dar și ilegalitate, pentru că ministrul de externe al României și-a făcut un mandat clar din fraudarea viitoarelor alegeri. Domnul Baconschi nu face niciun secret din intenția sa, ba, din contră, își asumă sarcina, cu un molipsitor avânt stahanovist, prezentând certitudinea obținerii unui milion de voturi pentru PDL de la românii din străinătate. Astfel, domnul Banconschi demonstrează că știe motivul pentru care a fost numit în Executivul României. Știe că doar „succesul răsunător” obținut la alegerile prezidențiale la secția de vot de la Ambasada României de la Paris a contat în ochiul decidentului prezidențial.

Acest fapt este cu atât mai condamnabil cu cât ministrul în cauză nu a făcut niciun demers și niciun efort pentru a apăra interesele românilor din țară și din străinătate și nu a contribuit cu nimic pentru promovarea unei imagini pozitive a României în lume. Mandatul său în fruntea Ministerului de Externe nu are nicio legătură cu misiunea de bază a unei astfel de funcții, ci se axează în principal pe promovarea unor interese meschine de partid.

Acesta este motivul pentru care opoziția parlamentară a declanșat toate procedurile posibile pentru sancționarea acestui ministru cu un deficit mare de onoare și caracter: în Camera Deputaților am solicitat înființarea unei comisii de anchetă, iar la Senat am depus deja o moțiune simplă, și toate acestea pentru că este nevoie de o sancțiune importantă pentru ca un astfel de om politic să nu își mai găsească locul într-o instituție oficială.

Acum, când congresul PD s-a săvârșit, acum, când cel mai mărunt premier al României se vede cu sacul portocaliu în căruță, așteptăm cu nerăbdare ca Domnia Sa, împreună cu întregul Executiv, să se întoarcă în birourile de la Palatul Victoria și să își aducă aminte că în primul rând ar trebui să fie membri ai Executivului, și problemele de care se preocupă să fie cele ale românilor.

Privim zilnic la evenimentele politice, comentăm declarațiile oamenilor politici și nu putem să nu ne punem o întrebare simplă care ne vine în minte: mai există stat de drept în România?

Din păcate, analizând faptele din ultimii trei ani, putem răspunde fără echivoc: nu.

Spun asta pentru că tot ceea ce ne înconjoară conduce la aceeași concluzie, care ne indică clar direcția greșită în care mergem.

Toate instituțiile statului român suferă: modificări ale legislației în materia statutului funcționarilor publici, modificări legislative deosebit de importante impuse prin numeroase asumări guvernamentale, Parlamentul, devenit un fel de notariat public și, peste toate acestea, Constituția este pur și simplu călcată în picioare.

Instituțiile statului nu pot reacționa pentru că ele însele sunt bolnave, iar principiul separației puterilor în stat a devenit doar o amintire frumoasă în sistemul constituțional românesc.

Cu toții speram ca ultimul bastion al democrației românești să rămână în picioare: principiul suveranității poporului. Din păcate, în ultima perioadă asistăm la un atac furibund și asupra acestuia.

Așadar, atunci când celor aflați la guvernare le venea bine, făceau apel în permanență la „întoarcerea la popor”. Acum, când cei de la putere se află la nivelul cel mai de jos al încrederii populației, așa cum toate sondajele arată, au uitat de „întoarcerea la popor”.

Nu numai că au uitat, dar fug mâncând pământul când vine vorba despre votul cetățenilor. Ultimul exemplu în acest sens este încercarea disperată de a împiedica organizarea referendumului din București referitor la desființarea sectoarelor, problemă extrem de importantă pentru bucureșteni. Mai mult, reprezentanții puterii afirmă sus și tare că nu referendumul este important, ci voința Parlamentului.

Așadar, când ne convine rezultatul unui referendum, îl invocăm ca motivare a acțiunilor noastre, dar dacă nu ne convine, spunem că referendumul nu este important. Cred că ar fi cazul ca cei de la putere să se hotărască: este sau nu referendumul important, iar voința populației trebuie sau nu respectată.

Asistăm cu toții la tentativa actualei puteri de a desființa tot ce înseamnă stat de drept în România. Singurii care se pot opune tentativei de transformare a României în dictatură suntem noi, parlamentarii. Întrebarea mea pentru dumneavoastră este următoarea: unii dintre noi vom sta în bănci, ca până acum, și nu vom ridica niciun deget pentru a schimba lucrurile sau vom acționa?!

„Scoaterea din izolare a satelor României se poate face și fără reorganizarea administrativ-teritorială”

Asociația Comunelor din România este o structură înființată încă din 1997, dar insuficient mediatizată. Ca și în toată țara, și în mediul rural se manifestă o acută indiferență a autorităților, deși este o oarecare efervescență în legătură cu necesitatea reformării satului românesc.

Să nu uităm că, din cele 3.219 unități administrativteritoriale din România, nu mai puțin de 2.858 sunt comune. Totodată, populația comunelor reprezintă circa 9,6 milioane, adică 45% din totalul locuitorilor țării. Ce-i drept, sporul natural este negativ, cifrându-se la -3,7 la mie.

Asociația Comunelor are o agendă de lucru, un document realizat într-o manieră profesionistă, care urmărește două ținte principale. Pe de o parte, prezintă starea de fapt în comunele din România, din punct de vedere al acțiunii administrației publice și al furnizării serviciilor publice locale; această sinteză va constitui și baza pentru analizarea comparată a performanțelor comunelor în anii următori. Pe de altă parte, prezintă propuneri de soluții factorilor de decizie și specialiștilor pentru rezolvarea problemelor identificate și face recomandări pentru membrii asociației, în vederea îmbunătățirii performanțelor în activitatea proprie.

Pe lângă rolul de mesager și negociator în numele comunelor, Asociația și-l asumă și pe cel de furnizor de servicii de consultanță pentru propriii membri și de inițiator/facilitator de politici publice specifice, iar Agenda comunelor din România se vrea a fi un prim pas în aceste direcții.

Desigur, rămâne de văzut dacă toate formațiunile politice care și-au exprimat susținerea privind revigorarea satului românesc își vor ține cuvântul dat. Instinctul îmi spune că nu. De prea multe ori în ultimii ani am asistat la scene în care, cu un patetism caragialesc, unii și alții se băteau cu cărămida în piept cât de mult iubesc România, iar când venea vorba de un vot concret sau de o atitudine fermă, dădeau bir cu fugiții. Compatrioții noștri de la țară încă mai speră că viitorul va sta sub semnul echității și al reducerii decalajului sat-oraș, care se resimte dureros în viața lor de fiecare zi...

Iată doar câteva motive pentru care procesul de reorganizare administrativ-teritorială a României nu este necesar în această perioadă. Avem nevoie de infrastructură, de debirocratizare, și abia apoi va trebui să ne gândim și la cum și unde trebuie să meargă fondurile, care oricum au, de cele mai multe ori, aceeași și aceeași direcție, spre PDL-iști...

*

## „Respect pentru unii oameni huliți pe nedrept”

Vânătoarea de vrăjitoare desfășurată în ultimii ani de CNSAS sub motivația unei așa-numite curățiri morale a societății românești și, în special, a clasei politice s-a dovedit până la urmă o acțiune absolut inutilă. Toată această mascaradă cu Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității pe post de călău inchizitor a semănat izbitor cu o tentativă eșuată de sinucidere. Dacă circul dosarelor cu colaboratori, informatori, urmăriți și urmăritori, cu persoane care au făcut poliție politică și cu propriile lor neveste nu s-ar fi încheiat odată cu decizia Curții Constituționale, riscam să

transformăm întreaga țară într-un iarmaroc ieftin, un bâlci de tarabă, păgubos pentru toată lumea. Românii au ajuns să nu mai meargă în pelerinaje la vestitele noastre mănăstiri, ci la CNSAS, să-și vadă „spovedaniile” dintr-un regim pe care ne lăudăm că vrem să-l uităm cât mai repede.

Cu siguranță nimic nu este întâmplător, iar cei care au orchestrat din umbră această operațiune au mizat tocmai pe bulversarea totală a populației și distragerea atenției de la neajunsurile cotidiene. Practic, s-a indus deliberat ideea că fiecare dintre noi a făcut poliție politică sau a avut colaborări cu Securitatea înainte de 1989.

Iată că a venit momentul ca denigratorii care i-au contestat pe așa-zișii securiști de tip nou să le dea dreptate. Indiscutabil este faptul că se făcea referire la persoanele care aveau anumite meserii, funcții și locuri de muncă, în virtutea cărora nu puteau să spună nu unor presiuni, și nu la omul de rând, așa cum eronat s-a încercat să se inducă în ochii opiniei publice.

Îmi revine mereu în minte o discuție purtată cu un așa-zis securist, care răspundea de contractele economice externe încheiate de o mare întreprindere. „Urmăream ca aceste contracte să fie încheiate în avantajul întreprinderii și, în final, în avantajul României, și mai apoi clauzele contractelor să fie respectate. Nu înțeleg cu ce sau unde am greșit...”, mi-a spus omul, neașteptând un răspuns. Dintr-o pură curiozitate, am încercat să aflu părerea foștilor muncitori din întreprindere despre așa-zisul securist. De-acum oamenii știau cine este și cu ce se ocupa și, așa cum mă așteptam, „securistul” se bucura de un respect deosebit din partea lor. Cred că în nicio țară nu s-a întâmplat ceea ce s-a întâmplat la noi, unde oamenii responsabili să protejeze interesele statului român, care aveau o pregătire avansată, o muncă deloc ușoară și o mare responsabilitate, sunt puși la zid și în aceeași oală cu turnătorii de rând, care-și pârau vecinii sau colegii de muncă.

Consider că orice operațiune de curățire morală a vieții politice și publice trebuie să pornească de la realitate, și nu de la diverse interese politice meschine de moment.

*

## „S.O.S. justiția română”

Una dintre problemele care au fost în mod constant pe agenda opiniei publice din țară și în atenția Comisiei Europene, într-un mod și într-o manieră neplăcută, este situația din justiție. Conflictele de natură instituțională în acest domeniu reprezintă o demonstrație a caracterului superficial în care autoritățile au reușit să compatibilizeze practicile juridice și relațiile instituționale din domeniu cu exigențele minime presupuse de postura unui stat de drept european. Din nefericire, nu este nevoie de foarte multe cunoștințe aplicate pentru a constata eșecul autorităților în managementul instituțiilor judiciare, iar acest eșec pune în cauză însăși maniera în care am reușit să implementăm practicile și normele statului de drept.

Pentru statele europene, justiția este o componentă de bază a patrimoniului național și un mijloc de afirmare și exercitare a drepturilor și libertăților individuale, ca și o cale de promovare a intereselor comune. Având în vedere dezbaterile asupra noului tratat european și insistența unor state de a-și păstra particularismul sistemului juridic, vom înțelege cât de departe ne aflăm de aceste realități. România a avut constant probleme cu aprofundarea normelor statului de drept și a separației puterilor în stat. Dincolo de introducerea sa în Constituție, principiul a fost socotit inaplicabil de către cetățeni, ca și ideea egalității în fața legii.

Independența justiției s-a aflat și pe agenda negocierilor de aderare a României la Uniunea Europeană, iar capitolul referitor la Justiție și Afaceri Interne a reprezentat una dintre cele mai dificile faze ale negocierilor. Comisia Europeană a avut în vedere vulnerabilitățile României în domeniul justiției chiar și după semnarea Tratatului de aderare și a menținut, în consecință, o anume presiune asupra autorităților, prin intermediul clauzei de salvgardare și al rapoartelor periodice de monitorizare.

Aprecierea forurilor comunitare coincide în mare măsură cu aceea a cetățenilor români, care, în ultimii ani, și-au pus speranțele mai mult în hotărârile instanțelor comunitare, decât în deciziile instanțelor naționale. Raportul intermediar pe justiție al Comisiei Europene arată că „situația din teren dă naștere la preocupări” și semnalează că „în domenii-cheie, cum ar fi lupta împotriva corupției la nivel înalt, nu s-a făcut încă dovada unor rezultate convingătoare”. În același timp, Comisia subliniază că planul de acțiune al Guvernului român este lipsit de consecvență și are o serie de lacune.

Răspunsul găsit de România la aceste duble exigențe nu s-a ridicat la înălțimea așteptărilor niciuneia dintre părți. Ultimii trei ani au plasat justiția în centrul episoadelor conflictuale dintre diverse instituții ale statului. Dacă ne obișnuisem cu faptul că primitivismul oamenilor politici a transferat lupta împotriva corupției dintr-o atribuție a justiției într-un instrument al luptei politice, nimic nu îndreptățește utilizarea instituțiilor specializate ale puterii judecătorești în anexe ale intereselor și revanșelor de partid. Invocarea anticorupției și orgoliile personale au făcut ca întreg efortul de eficientizare a funcționării justiției să cadă în derizoriu.

Spre deosebire de echivalentele europene, puterea a preferat să accentueze atribuțiile parchetelor, acordându-le puteri susceptibile să genereze abuzuri. Acțiunile acestora din urmă au determinat suspiciuni de partizanat politic, iar finalitatea, în cazul marilor dosare de corupție, este incertă.

Impresia este că România a făcut imenși pași înapoi, independent de chestiunile tehnice și procedurale, care trebuie să rămână la îndemâna cunoscătorilor, factorii politici și sociali vor trebui să facă față deficitului de credibilitate cu care se confruntă justiția românească. Acesta se adaugă mai vechilor carențe legate de eficiență, semnalate în rapoartele de specialitate. Sper să nu ne confruntăm cu o nouă clauză de salvgardare, deși aceasta poate fi oricând avută în vedere de către cei care monitorizează România. Statul se află însă implicat în procese la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, unde România înregistrează un nefast loc fruntaș la procese pierdute. Cu cât justiția română va fi mai decredibilizată, cu atât instanțele străine vor avea temeiuri mai serioase să recepteze punctele de vedere ale contestatarilor hotărârilor sale.

În lumina ultimelor acțiuni ale DNA observăm, din ce în ce mai mult, faptul că PSD și PNL s-au transformat în avocații celor care săvârșesc fapte de corupție. Nici nu mai contează – de altfel, nu a contat niciodată! – dacă cineva suspectat este sau nu vinovat.

Să ne aducem aminte de celebrul caz al lui Constantin Nicolescu de la Argeș, în apărarea căruia au sărit vajnici șefii PSD, acuzând că totul este o lucrătură politică. Nu au contat

probele din dosar, nu a contat decizia unui judecător, nu a contat nimic!

Mai mult, privind retroactiv, Ponta și Antonescu au sărit întotdeauna în apărarea celor cercetați în dosare de corupție. Inițial, erau nevinovați doar cei din PSD și PNL, acum iau apărarea chiar și celor de la putere. La început tăceau chitic când era vorba despre curățenia pe care o făcea PDL în propriul partid. Acum, declarațiile celor doi copreședinți ai USL sunt de-a dreptul periculoase, deoarece ridică semne serioase de întrebare asupra luptei anticorupție pe care o cer aceștia. De nenumărate ori Ponta și Antonescu au tot cerut desființarea DNA și ANI, organisme vitale și esențiale în lupta contra corupției. Chiar organismele europene au apreciat pozitiv și chiar au felicitat activitatea acestor instituții. A auzit cineva din partea celor doi vreo declarație favorabilă în vreun dosar de corupție? Dimpotrivă, ei vor desființarea instituțiilor care ar putea să le afecteze baronii din propriile partide.

PDL a demonstrat că este partidul dispus să își asume reforme dure, dar necesare, că este partidul care se luptă cu mafia din vămi, că este partidul care nu are nicio reținere în a da pe mâna justiției chiar propriii parlamentari, dacă aceștia se dedau la acte de corupție.

Noi, PDL, avem nenumărate exemple prin care am demonstrat că aplicăm și credem în domnia legii. Am trimis miniștri în justiție. Am trimis parlamentari în justiție. La PSD încă se mai numără ouă, iar la PNL se joacă la poker prețul benzinei!

Atrag încă o dată atenția asupra declarațiilor periculoase ale crinului orator și ale micului procuror, legate de justiția din România. Mai au încă de învățat ce înseamnă curățenia în propria ogradă.

„Demnitate polițiștilor, ordine pe stradă!”

În Programul de guvernare 2009–2012, la Capitolul 20, intitulat „Ordine publică și siguranța cetățeanului”, Guvernul Boc își propunea printre obiective: „restabilirea autorității structurilor de aplicare a legii”, „reluarea programelor de dotare și înzestrare a poliției și jandarmeriei, în vederea atingerii parametrilor optimi de eficiență”, dar și „îmbunătățirea condițiilor de lucru, prin derularea unui program de reabilitare a clădirilor secțiilor de poliție și modernizarea posturilor de poliție”, „eliminarea deficitului de personal.”

Realitatea ne demonstrează și în cazul siguranței cetățenilor că Boc și clica sa de PDL-iști una spun și alta fac. Siguranța cetățeanului și restabilirea imaginii polițistului sunt doar vorbe în vânt pentru aceștia. La doi ani de la prezentarea programului, guvernanții, în frunte cu Boc, demonstrează nu doar că sunt amnezici, ci că îi și urăsc pe polițiști, și pentru acest lucru nu precupețesc niciun efort în a-i umili. Amnezia este atât de puternică încât însuși ministrul administrației și internelor, Traian Igaș, a declarat zilele trecute referitor la disponibilizările care urmează să se facă în Poliția Română că „avem un surplus de personal care creează un prejudiciu la bugetul de stat”.

Bine, domnule ministru, și cum rămâne cu „eliminarea deficitului de personal” despre care se vorbea în urmă cu doi ani în programul de guvernare?!

În documentul la care fac referire se vorbea și despre „reluarea programelor de dotare și înzestrare a poliției și jandarmeriei”, „despre îmbunătățirea condițiilor de lucru”, dar și despre „restabilirea autorității structurilor”. Și în acest caz constat că realitatea este alta. Cum putem vorbi, stimați colegi, despre restabilirea autorității, când polițiștii și jandarmii au ajuns să aibă niște salarii de mizerie, când propriii lor șefi, persoane cu funcții înalte, ajung să îi numească „bețivi și nenorociți” și mai ales cum putem vorbi despre îmbunătățirea condițiilor de lucru când polițiștii nu au benzină pentru autoturismele de serviciu, iar despre cauciucuri sau asigurări CASCO nici nu se mai pune problema!

Consider că Boc și Băsescu îi umilesc voluntar pe polițiști, pentru că aceștia au avut curaj să își strige nemulțumirile în stradă și să dea cu „bașcheta” de gardul Cotroceniului. Faptul că polițiștilor le-au fost tăiate toate sporurile, că li s-au diminuat salariile nu face altceva decât să ducă la știrbirea demnității profesionale și, într-un final, la incapacitatea desfășurării, în condiții optime, a activității acestora.

Dincolo de faptul că natura meseriei de polițist implică și aplicarea de măsuri care nu sunt, de cele mai multe ori, agreate, polițistul dă de multe ori dovadă de tact și dedicare. Eu însumi am fost martor la un eveniment în care un polițist a fost amenințat cu sapa de către un cetățean recalcitrant și consider că doar profesionalismul și stăpânirea de sine a polițistului au fost cele care au prevenit un final tragic.

Din păcate însă astfel de evenimente sunt din ce în ce mai dese și consider ca ele sunt favorizate ca urmare a poziției pe care Băsescu și Boc au afișat-o și o afișează față de această categorie profesională. Consider că Băsescu și Boc fac tot posibilul pentru a știrbi din autoritatea unei instituții responsabile cu ordinea publică și siguranța cetățeanului, prin politizarea excesivă a funcțiilor de conducere, prin subfinanțarea acțiunilor din poliție, prin faptul că decidentul politic ia act cu nepăsare de dotarea defectuoasă a poliției etc. De asemenea, diminuarea salariilor și anularea sporurilor creionează o stare generală de vulnerabilitate a polițistului față de un eventual potentat al zilelor noastre pe care primul ar trebui să-l cerceteze.

Consider că Boc & Co. generează, în mod deliberat, această situație injustă și vreau să îi asigur pe polițiști de două chestiuni: PSD este un partid care își propune să readucă ordinea în țară și să restabilească statura morală a polițiștilor, cei care sunt apărătorii acestui principiu fundamental.

Toate nedreptățile la care au fost supuși polițiștii din România, din cauza faptului că și-au cerut drepturile în stradă, vor fi remediate după căderea PDL.

## „Atlet etnobotanic”

La fiecare trei zile câte un pacient ajunge la urgențe intoxicat cu droguri de sinteză. Formele clinice sunt din ce în ce mai severe și asociază tulburări respiratorii, cardiace, neurologice și digestive. Cazurile în care pacienții agresează familia și anturajul sunt frecvente, iar în numeroase situații acestor intoxicații li se asociază tentativele de sinucidere.

Am inițiat primul proiect legislativ votat de Parlament ce prevedea interzicerea comercializării acestor substanțe. Pot doar să mă întreb care ar fi fost astăzi situația dacă acest proiect ar fi fost promulgat.

Nu pot permite ca dreptul la viață să fie încălcat, iar comercianții de coșmaruri să-și continue nestingheriți activitatea. Este o lume paralelă pe care am văzut-o în ochii părinților care au fost agresați astăzi de propriul fiu, un fost atlet care a devenit dependent de etnobotanice. Putem opri această catastrofă votând urgent legea ce-i condamnă la închisoare pe comercianții de coșmar.

*

## „Crime etnobotanice”

Când doi tineri ajung în două zile succesive la Urgențe în urma manifestărilor violente legate de etnobotanice, consider că e vorba de o urgență majoră și o problemă de sănătate publică. Violența extremă, în plenitudinea manifestării ca heteroagresivitate și tentativă de sinucidere prin plăgi mutilante, este noua formă clinică a acestui tip de intoxicație. Victimele sunt părinții ce ajung să fie urmăriți cu drujba, dar și societatea, pentru că în toate aceste situații au fost mobilizate echipe de polițiști și jandarmi, iar medicii de la ambulanță sau de la urgențe au fost nevoiți să instituie măsurile de resuscitare în condiții de risc extrem.

Cer de urgență adoptarea proiectului legislativ ce prevede închisoare de până la 20 de ani pentru cei ce ne transformă viața în coșmar și, totodată, demisia celor ce au tratat fără responsabilitate acest fenomen, atât la nivel local, cât și la nivel central. Ministrul sănătății a considerat că etnobotanicele omoară așa cum și „tramvaiul mai calcă oameni uneori”.

Mă întreb doar dacă nepromulgarea Legii privind interzicerea etnobotanicelor pe care am inițiat-o de la Iași, adoptată de Camera Deputaților înainte de ordonanță, în urmă cu an, este cauza exploziei consumului de etnobotanice în special în regiunea de Nord-Est, care se distinge în privința consumului, înregistrând un procent de 19,9%, fiind urmată de Regiunea de Sud-Est, cu o prevalență declarată de 15,1%.

Debutul în consumul de droguri începe de la vârste timpurii, sub 14 ani – 13%, 14-15 ani – 10%, 16-17 ani – 41,3%. Accesibilitatea drogurilor este ridicată în locurile de petrecere a timpului liber, precum discoteci, baruri etc., 23,4% dintre adolescenții de clasa a XII-a menționând că le pot procura ușor în aceste locuri, iar 17,8%, chiar foarte ușor, și la petrecerile cu prietenii – 18% au declarat că le pot procura în aceste locuri ușor, iar 12,8%, foarte ușor.

Consider că pentru pierderea vieților acestor tineri nu trebuie să existe imunitate și cer ca acest proiect legislativ să fie adoptat în procedură de urgență.

*

## „Drepturile copiilor din România”

Am solicitat Comisiei pentru drepturile omului, culte și minorități naționale formarea unui grup de lucru pentru analizarea și găsirea de soluții în privința încălcării repetate a drepturilor a mii de copii din România.

Unii dintre colegii din comisie au adoptat o poziționare radicală, alegând să lipsească la ședința de săptămâna trecută pe a cărei ordine de zi exista și analizarea activității organizațiilor implicate în asigurarea drepturilor copilului. Această poziție poate fi înțeleasă doar prin prisma temerilor de a fi implicați în rezolvarea unui caz extrem de mediatizat.

Consider că acest caz a fost doar un precedent care mi-a permis o formă de protest personal prin solicitarea ca încălcările repetate ale drepturilor copilului din România să fie considerate o prioritate pentru această comisie.

Sper ca până de ziua copilului să se cristalizeze un grup de lucru care să includă parlamentarii acestei comisii, reprezentanții ministerului de resort, precum și ai asociațiilor de părinți și ai organizațiilor nonguvernamentale implicate în apărarea drepturilor copilului, în vederea găsirii de soluții pentru această problemă.

* ## „Români discriminați în România”

Consider că românii au dreptul la învățământ în limba română chiar și în zonele în care nu sunt majoritari. Asigurarea accesului la clase de limba română în aceste regiuni va face ca românii să nu mai fie discriminați în România. Adoptarea acestui proiect legislativ de Camera Deputaților este o etapă câștigată în apărarea drepturilor constituționale ale tuturor românilor, o etapă necesară pentru ca românii să aibă aceleași drepturi în această țară.

Un raport recent al Comisiei Europene privind progresele înregistrate în învățământ și formare arată că 40% dintre români au dificultăți atunci când scriu, citesc și socotesc.

Constat că în România dreptul fundamental la educație este încălcat în localitățile în care nu sunt majoritari și că suntem discriminați în țara noastră atunci când se vorbește despre accesul la învățământ în limba noastră.

## „Sesiune patologică”

Nopțile nedormite, excesul de cafea, fumatul fără limite asociate stresului de sesiune aduc la Urgențe din ce în ce mai mulți studenți și mai ales studente. Gastritele, ulcerele în criză, tetaniile, precum și tulburările de ritm cardiac sunt printre principale afecțiuni ce aduc studenții la spital. Nu sunt de neglijat episoadele de anxietate paroxistică, manifestate ca insuficiențe respiratorii acute, sindroame vertiginoase sau cefalee rebelă, palpitații. Stresul de sesiune poate precipita evoluția sindroamelor depresive, iar multe dintre tentativele de suicid în mediul academic survin în această perioadă a anului.

Recomandăm tuturor studenților aflați în sesiune respectarea unui echilibru între muncă și repaus, evitarea excesului de cafea, alcool sau energizante și un regim alimentar echilibrat. Chiar și simptomele aparent minore pot ascunde afecțiuni importante. Sindroamele depresive impun asistență psihologică sau psihiatrică. De aceea, un control medical se impune în astfel de situații.

*

## „Iașiul are nevoie de mișcare”

Am participat alături de studenții de la UMF la competiția World Challenge Day – competiție amicală internațională dedicată sportului de masă și activității de _loisir_ , în care orașe din întreaga lume concurează unul împotriva celuilalt, pentru a motiva cât mai mulți oameni să fie activi fizic pentru doar 15 minute într-o singură zi. Sper ca împreună să reușim să învingem orașul Cienfuegos din Cuba.

Iașiul are nevoie de mișcare. Felicit toți ieșenii care au ales să facă mișcare măcar un sfert de oră. Împreună vom reuși să urnim acest oraș spre victorie.

Propun ca toate terenurile de sport care aparțin școlilor să fie accesibile întreaga vară pentru cei care vor ca această mișcare să nu țină doar o zi.

Poate că, dacă acest oraș ar avea mai multe zone accesibile pentru sportul de masă, nu am mai avea nevoie de campanii împotriva etnobotanicelor.

„Tinerele mame trebuie protejate de publicitatea agresivă la produsele din lapte artificial”

Doresc să vă atrag atenția asupra unui proiect care va intra în dezbatere parlamentară: este vorba despre Legea privind marketingul substituenților de lapte matern, care aduce modificări importante în protejarea și promovarea

alăptării sănătoase pentru sugari și copiii mici. Propunerea legislativă protejează și susține alăptarea, în conformitate cu recomandările Organizației Mondiale a Sănătății, și previne înlocuirea laptelui matern acolo unde nu se impune din motive medicale.

Personal, sunt mândră că proiectul la care am lucrat împreună cu reprezentanții UNICEF România intră în dezbaterea Parlamentului și vă asigur că suntem îndreptățiți să susținem și să votăm acele condiționări ale marketingului agresiv la produsele din lapte artificial. De ce? Pentru că este datoria noastră, a Legislativului, să asigurăm accesul mamelor la informații corecte în privința alimentației sugarilor.

Substituirea laptelui matern are consecințe de sănătate de la ușoare la grave. Despre câteva dintre acestea poate mamele doar au auzit, dar cu siguranță riscurile nu au fost explicate corect mamelor din România, altfel nu ar exista atât de multe femei care aleg cu ușurință să își hrănească micuții cu produse artificiale, când nu este absolut necesar. De pildă, studiile arată că sugarii care primesc și alte alimente sau fluide decât laptele matern în primele 6 luni sunt expuși la riscuri crescute de infecție. 13% din cele aproximativ 10 milioane de decese în rândul copiilor sub 5 ani ar putea fi prevenite prin îmbunătățirea practicilor de alăptare. Copiii hrăniți cu substituenți sunt predispuși la boli respiratorii, infecții ale urechii sau tractului urinar, instalarea precoce a diabetului și a alergiilor, astm etc. Toate acestea sunt riscuri pe care nu avem voie să le ignorăm, promovând alimentația artificială ca fiind una normală și echivalentă alăptării naturale.

În acest moment, lipsa unui cadru legal în ceea ce privește marketingul la substituenții din lapte duce la promovarea fără restricții a acestora, în detrimentul alăptării. Avem doar Ordinul comun al ministrului sănătății și familiei și al ministrului agriculturii, alimentației și pădurilor nr. 387/251/2002 pentru aprobarea Normelor privind alimentele cu destinație nutrițională specială, care acoperă doar etichetarea produselor din lapte praf. Insuficient! Atât timp cât un produs este accesibil și promovat, el va fi automat cumpărat și folosit. Dacă mostrele se distribuie gratuit în cadrul spitalelor, atunci ele vor fi folosite, iar dacă riscurile sunt trecute cu vederea de producători și mame, asta nu îi protejează pe bebeluși de infecții sau boli.

Noua lege despre care vă vorbesc conține prevederi care nu blochează marketingul, nu exclud anumite produse de pe piață, nu înfierează companiile producătoare. Din contră, garantează că mamele vor cunoaște toate alternativele sănătoase de hrănire a bebelușului.

Rolul pe care mi-l asum, ca susținător în Parlament al legii privind marketingul substituenților din lapte matern, este acela de a asigura accesul mamelor la toate informațiile. Rolul nostru, ca Legislativ, este să ne asigurăm că, înainte de a lua o decizie, mamele cunosc toate avantajele și dezavantajele celor două opțiuni de hrănire a copilului.

## „Prea mulți copii fac copii în România!”

În urmă cu mai mulți ani, presa internațională era puternic marcată de obiceiurile populației rome din România, care își căsătorea copiii încă de la vârste fragede. Mult timp, obiceiul de a da naștere unor copii în plină adolescență a fost considerat strict o problemă a populației rome.

Din nefericire, astăzi constatăm că nu mai putem vorbi despre acest flagel ca fiind doar o problemă de cultură și tradiții a conaționalilor noștri. Deopotrivă romi sau români, tot mai mulți copii au ajuns să dea naștere altor copii, la vârste de 14, 13 sau chiar 12 ani.

Săptămâna care a trecut aflam cu stupoare că numărul acestor copile a crescut cu peste 30 de procente în ultimii doi ani, și tendința nu pare a fi una prea optimistă. Vă dau numai un singur exemplu, care poate sensibiliza pe oricine. În județul Dâmbovița, într-o localitate în care s-a născut celebrul scriitor I.L. Caragiale, și care astăzi îi poartă numele, mai mult de jumătate dintre copile nasc înainte de împlinirea majoratului. Și, din nefericire, acest exemplu nu este unul singular în România!

Dacă viața unei copile mame a fost deja compromisă prin sarcina ei la o vârstă atât de fragedă, vă rog să nu uitați cu ce șanse de reușită în viață pornește copilul copilei. Astfel, nu mai putem vorbi de o victimă, ci de cel puțin două, de cel puțin doi copii cărora li se înlătură dreptul la copilărie.

Nu este pentru prima dată când acuz lipsa de viziune care a marcat politicile publice din ultimii douăzeci de ani. Nu este pentru prima dată când acuz faptul că ceea ce este cel mai important pentru o națiune, și anume generația copiilor și a tinerilor, nu a stârnit practic niciodată o prea mare atenție din partea clasei politice.

Cred cu putere că astăzi, mai mult ca niciodată, acest lanț nesfârșit de probleme cu care se confruntă copiii României trebuie să ia sfârșit.

Câți dintre copiii români se mai pot bucura astăzi de o copilărie veritabilă? Zeci de mii de copii români cresc astăzi fără părinții lor, părinți plecați pentru o viață mai bună la munca din străinătate. Zeci de mii de copii continuă să abandoneze școala din pricina problemelor materiale cu care se confruntă părinții lor. Zeci de mii de copii sunt văzuți astăzi, în secolul al XXI-lea, ca o forță suplimentară de muncă, în agricultură, în construcții sau în alte munci grele, și mai puțin ca o bucurie a familiei.

În acest context al lipsei la speranță, pare aproape firesc că tot mai multe copile ajung la secțiile de neonatologie la vârste de neimaginat! Lipsa dialogului cu părinții, atenția din ce în ce mai slabă a acestora pentru viitorul copiilor lor, abuzurile, unele venite chiar din partea celor care ar trebui să le apere, difuzarea nediscriminată a materialelor pornografice prin toate mediile, precum și lipsa de reacție a autorităților s-au transformat în timp în factori favorizanți ai acestui fenomen îngrozitor.

În ciuda existenței unui amalgam de instituții, guvernamentale sau neguvernamentale, a unor instituții proclamate somptuos de utilitate publică, care au ca unic scop protecția drepturilor copilului, nu am remarcat nici măcar un caz izolat în care aceste instituții să fi raportat vreun succes notabil.

Oricât de mult am iubi sau blama presa românească, ea are marele merit de a fi fost singura care, de mai bine de zece ani, atrage atenția virulent asupra acestor fenomene, fără ca decidenții politici sau chiar opinia publică să fie sensibilizate.

Mii de copii dispăruți fără urmă în fiecare an, mii de copii ajunși în lagărele pornografiei europene, mii de copii exploatați pentru cerșetorie – sunt cifre care arată preocuparea deosebită a statului român pentru viitorul societății noastre.

Nu cred că putem spera la un viitor mai bun și mai sigur în absența unor politici care să schimbe macazul preocupărilor noastre către cei pentru care construim România.

Dacă vom dori să marcăm o reală reformă, ea trebuie să pornească de la modificarea mentalităților noastre și a preocupărilor legate de prioritățile reale din societate. Și apoi, ce prioritate poate să fie mai importantă decât viitorul propriilor noștri copii?!

„Noul contract-cadru privind acordarea asistenței medicale – domnia arbitrarului”

Declarația mea politică de azi se referă la prevederile absolut aberante ale noului contract-cadru privind acordarea asistenței medicale.

Acest contract, care pentru prima dată va fi valabil doi ani, vine la pachet cu o serie de noutăți, deloc agreate de bolnavi, medici și farmaciști. Pacienții incluși în programe naționale de sănătate sau asigurații cu afecțiuni cronice vor fi obligați să se înscrie la o farmacie, până în luna august, pentru a-și procura medicamentele. Farmaciile, la rândul lor, vor trebui să întocmească liste cu asigurații lor și să raporteze lunar mișcarea pacienților la casa de sănătate, prin intermediul programelor informatice care au creat numeroase probleme. Bolnavii vor fi obligați să rămână cel puțin șase luni pe lista unei farmacii, cu excepția cazului în care se mută din localitate.

Astfel, medicii de familie vor trimite bolnavii la anumite farmacii, care ar putea să rămână fără medicamentele prescrise, astfel că pacienții riscă nu să fie purtați pe drumuri ca până acum, ci să nu-și poată lua medicamentele, pentru că nu vor mai putea apela la altă farmacie.

O altă reglementare arată că medicii nu vor mai putea prescrie medicamente nelimitat, ci în baza unui plafon. Deși oficialii spun că fondurile vor fi astfel gestionate mai atent, medicii de familie susțin că nu ei sunt adevărații falimentari ai sistemului, ci medicii specialiști, pentru că tratamentele scumpe sunt prescrise de aceștia.

Medicii vor fi plătiți mai mult în funcție de numărul de consultații acordate și mai puțin după numărul de pacienți înscriși pe liste. Medicii de familie sunt de părere că noul sistem va fi unul falimentar și în defavoarea pacientului.

Contractul ar trebui să intre în vigoare la 1 iunie, însă, din cauza problemelor descoperite, semnarea va fi amânată pentru 1 iulie. Medicii de familie amenință că nu-l vor accepta în forma actuală și vor refuza să mai acorde îngrijiri gratuite asiguraților.

Așadar, în înțelepciunea sa, Ministerul Sănătății dă peste cap pentru nu mai știm a câta oară sistemul de asigurări sociale de sănătate. Până acum aveam parte de bolnavi plimbați între spitale, acum vom asista la fenomenul plimbării bolnavilor de acasă la farmacie și apoi din nou acasă în cazul în care farmacia nu mai are bani de medicamente. De asemenea, bolnavii nici nu vor mai avea de ce să meargă la medicii de familie, dacă plafoanele acestora vor fi fost epuizate, ca să nu mai vorbim de rețete! Și toate acestea în numele unei așa-zise reduceri a cheltuielilor pe timp de criză! Din ce bani și mai ales cu ce preț aceste reduceri, domnilor guvernanți?

Reforma statului, anunțată cu surle și trâmbițe de Guvernul Boc, se lasă îndelung așteptată. Prin _reformă_ se înțelege, în general, acțiunea de a schimba în bine, de a înnoi o situație sau o concepție. În România Guvernului Boc reforma se traduce prin anularea instituțiilor fundamentale ale democrației, discreditarea educației și a sănătății și, nu în ultimul rând, sărăcirea populației.

Guvernul, instituția care ar trebui să fie responsabilă pentru binele cetățeanului, nu face altceva decât să taie veniturile și să crească impozitele și taxele. Și pentru a-și menține modul de a „reforma” statul, conducerea propune și un așa-zis referendum prin care se cere reducerea numărului de parlamentari prin desființarea unei Camere.

Constituția noastră, votată și adoptată în 1991, este o Constituție democrată, așa cum prevede și statutul acestei țări. În mod normal, o modificare la nivelul Constituției se face prin depunere de amendamente bine chibzuite și analizate de către o comisie formată din reprezentanții tuturor partidelor politice. Constituția nu poate fi schimbată după cheful fiecărei guvernări. Există o lege fundamentală care a fost concepută cu scopul de a fi respectată. Orice schimbare trebuie studiată în prealabil și atent abordată.

Nu-mi rămâne decât să trag concluzia evidentă că scopul acestui referendum este acela de a devia atenția spre aceste aspecte secundare și fără importanță pentru români.

Prin acest joc inutil actuala guvernare demonstrează încă o dată modul superficial prin care este percepută democrația și rolul Parlamentului și, indirect, modul de a conduce această țară.

„România sub Guvernarea PDL: se închid școli și spitale, dar sunt bani europeni pentru terenuri de golf!”

Într-o Românie în care în anul 2010 s-a tăiat cu 25% salariile bugetarilor, s-au impozitat pensiile, s-a redus din drepturile câștigate de veteranii de război și foștii deținuți politici, într-o Românie în care se închid școli și spitale, banul public se cheltuiește de către actualii guvernanți cu precădere pe obiective neprioritare și/sau în interesul principalului partid de guvernare.

În ultimul timp însă guvernanții au început să arunce pe fereastră inclusiv fonduri europene nerambursabile, și asta în condițiile în care România se află pe ultimul loc la capitolul atragerii de fonduri europene.

Presa a relatat că, la sfârșitul săptămânii trecute, o sărbătoare populară dintr-o localitate rurală din județul Suceava – care în acest an nici măcar nu a mai contat ca spațiu pentru o baie electorală de mulțime pentru președintele Traian Băsescu, așa cum s-a întâmplat în 2009 – a fost organizată cu fonduri europene nerambursabile, circa 175.000 de euro, și face parte dintr-un proiect finanțat prin Programul Operațional Regional. Nu cred că oamenii dintr-o localitate sau o zonă rurală nu ar putea ține o sărbătoare și fără fonduri europene, dar sunt convins că o astfel de sumă de bani ar fi fost mai mult decât necesară pentru rezolvarea unor utilități în unele localități rurale, fie ele și din fieful principalului favorit al ministrului Elena Udrea, Gheorghe Flutur, un abonat permanent la fonduri guvernamentale și europene.

Dar cei 175.000 de euro acordați cu larghețe unui proiect al Consiliului Județean Suceava pălesc pe lângă milioanele de euro – tot din fonduri europene nerambursabile, distribuiți

prin POR – care urmează să fie cheltuite pentru un moft inutil, care nici măcar electoral nu poate fi considerat. Este vorba despre alocarea a câteva zeci de milioane de euro pentru amenajarea unor terenuri de golf. Unde vom avea astfel de terenuri? În zona Aradului și a Sucevei – deci în zone controlate de greii PDL, Gheorghe Falcă și același Gheorghe Flutur. Nu sunt acestea singurele viitoare terenuri de golf care urmează să fie amenajate. Unele, tot prin POR, altele, prin asocierea unor primării cu firme private. Conform unor informații din presă, vom avea foarte curând circa 20 de terenuri de golf în România.

Ceea ce fie nu se știe la Guvern, fie se știe, dar prevalează o serie de avantaje ale unor firme agreate de baronii locali ai PDL, este că golful este un sport cvasiinexistent în România. Există câteva terenuri, dar cei care le patronează au declarat public că nu-și recuperează investițiile nici dacă ar exista o inflație de amatori de golf în România, unde, conform specialiștilor în materie, sunt până la 150 de jucători, dar care preferă să joace în Dubai sau la Monte Carlo. Practic, ținând cont și de costurile exorbitante ale unui echipament de golf, de costurile de participare etc., rezultă că amenajarea unui teren de golf nu va aduce niciodată vreun profit.

Se impune deci o întrebare: de ce s-a alocat un portofoliu însemnat de fonduri nerambursabile pentru proiecte megalomanice și inutile? Nu era mai util ca aceste zeci de milioane de euro să fie îndreptate spre alte capitole din POR, și mă refer în special spre cele din Axa 3 – Îmbunătățirea infrastructurii sociale?! Nu erau mai necesare aceste fonduri pentru „Reabilitarea, modernizarea și echiparea infrastructurii serviciilor de sănătate” sau pentru „Îmbunătățirea dotării cu echipamente a bazelor operaționale pentru intervenții în situații de urgență”? Eu cred că da.

PS: Nu trebuie omis faptul că, în 2007, Curtea Europeană pentru Audit a Comisiei Europene a descoperit că cel puțin 12% din ajutorul acordat de UE pentru zonele sărace a fost folosit în alte scopuri. Astfel, banii acordați pentru agricultură au fost folosiți pentru școli de echitație și... terenuri de golf. Auditorii au descoperit proceduri nesatisfăcătoare de folosire a banilor europeni în Marea Britanie, Italia, Spania, Franța, Polonia și Slovenia.

Nu sunt convins că la noi lucrurile sunt în regulă și îmi este teamă că vom ajunge și noi pe o viitoare listă neagră.

„Reorganizarea administrativă – un nou pas spre modernizarea României”

În perioada premergătoare aderării României la Comunitatea Europeană, se vorbea frecvent de proiecte strategice economice și administrative de amploare care vor contribui în mod decisiv la eficientizarea utilizării în mod corect și util a resurselor financiare în vederea creșterii standardului de viață și a nivelului de trai al fiecărui cetățean român, indiferent de zona în care locuiește. În momentul aderării la Uniunea Europeană, România prezenta un tablou contradictoriu al unei democrații semifuncționale, în ciuda ajustărilor succesive impuse de adoptarea acquis-ului comunitar.

Progresele înregistrate de România după momentul aderării sunt semnificative, însă nu și suficiente. Acest lucru, deoarece scopul construcției europene a fost și este acela de a elimina decalajele economice dintre state, în primă fază, iar mai apoi dintre regiuni. Astfel, în decursul ultimelor decenii, toate statele din Europa, în special Europa de Vest, au înțeles importanța regiunilor administrative și politice și au adoptat imediat politica regionalizării tocmai pentru creșterea atragerii resurselor financiare și economice.

Această nouă formă de reorganizare administrativă a fost, practic, un proces firesc, a intervenit ca un nivel superior de maturizare administrativă, politică și economică.

Fără discuție, se pot găsi multe explicații pro și contra procesului de regionalizare, de la urbanizarea și eficiența furnizării serviciilor publice la motivații ideologice legate de democratizare sau interesele împărțite ale partidelor politice până la influența globalizării și a integrării europene sau, esențialmente, că acesta ar putea fi un mod mai eficace de administrare a resurselor financiare în interesul cetățeanului. Oricare ar fi argumentația, ori de câte ori un proiect regionalist este legat în vreun fel de un conflict între regionalism și unitate națională, el tinde să fie chestiunea care domină dezbaterea publică și politică.

În România, necesitatea unei reoganizări administrative din punct de vedere teritorial s-a evidențiat încă de acum 20 de ani. Însă, odată cu integrarea în Uniunea Europeană, această problemă a devenit una stringentă și necesară tocmai pentru ca statul nostru să poată atrage cât mai multe fonduri europene pentru dezvoltare și modernizare.

S-a vorbit mult, s-au vehiculat multe variante, s-au făcut speculații și acuzații de neimplicare în atragerea de fonduri, însă toate au fost făcute la modul demagogic, în fața camerelor de luat vederi, de reprezentanții opoziției care, din lipsă de preocupare, au uitat de interesul cetățenilor și de binele lor.

PDL și-a asumat un program politic care are în centrul lui modernizarea statului și creșterea nivelul de trai al tuturor cetățenilor. Tocmai din acest motiv, am propus și modificarea legislației în vederea creșterii gradului de absorbție a fondurilor europene și eliminarea decalajelor economice și de dezvoltare de la nivelul fiecărui județ. Este o prioritate pentru noi, o sarcină dificilă, pentru că de reorganizarea administrativă depinde o mai bună absorbție a fondurilor europene. România are nevoie de o nouă organizare administrativă în privința regiunilor de dezvoltare care trebuie să aibă la bază criterii economice și sociale, și nici pe departe criterii etnice, tocmai pentru echilibrarea economică și eficientizarea actului administrativ și politic.

De asemenea, cred că numărul mare de unități administrativ-teritoriale nu arată forța unei țări, ci, dimpotrivă, risipirea resurselor spre cheltuieli de personal și deținerea unor funcții de conducere ca palmares al unor partide politice.

Sigur, toate aceste modificări trebuie să aibă loc în cadrul unor dezbateri corecte și eficiente în centrul cărora să fie abordate chestiuni legate de dezvoltarea unitară a teritoriului și de eficientizarea cheltuirii banului public, dar și de o absorbție mai riguroasă a fondurilor europene.

Mai mult de atât, începând cu 2014, un criteriu fundamental al atragerii fondurilor nerambursabile va fi acela al dezvoltării regiunilor. Așadar, avem datoria morală față de cetățenii acestei țării, care ne-au acordat votul de încredere, să facem tot ceea ce ne stă în putință să le asigurăm cu adevărat un nivel de trai european și modern.

Sunt absolut convins că fiecare parlamentar, indiferent de culoarea politică, va avea în vedere interesul cetățeanului în cadrul discuțiilor legate de noua organizare administrativă a României, care să țină cont de realitățile curente și de nevoile actuale ale societății românești.

„«Cearta» Băsescu-Boc pe mărirea TVA”

După ce domnul Băsescu s-a făcut luntre și punte pentru ca ascultătorul său elev, domnul Boc, să iasă din nou președinte al PDL, făcându-i acestuia o campanie acerbă, în detrimentul fostului său șef de campanii, domnul Blaga, președintele a găsit de cuviință să mai întoarcă puțin foaia bunăvoinței în exces și să-i corecteze premierului noudescoperitele greșeli!

Acum, când nota de plată a erorilor guvernamentale PDL-iste arată din ce în ce mai umflată și își demonstrează ineficiența costisitoare, iar indicatorii economici sunt o dovadă vie a eșecului măsurilor de austeritate întreprinse la comanda prezidențială, președintele Traian Băsescu iese la rampă cu aruncatul vinei deciziei de modificare a TVA peste gard, la Palatul Victoria!

Președintele susține acum, furibund, că nu are nicio legătură cu mărirea TVA-ului și că aceasta a reprezentat una dintre marile erori politice și mai adăugă că aceea a fost o soluție pe care dumnealui nu a susținut-o! „A fost (mărirea TVA-ului) una dintre marile erori politice. Alternativa era să reducem pensiile cu 10%. Oricine poate face socoteala și ar spune: «Păi 10% nu acoperă cât încasați din TVA!» Da, așa a fost înțelegerea cu Fondul (FMI) – întâi s-a încercat printr-o ordonanță, care a fost imediat respinsă de CCR, dar era o a doua variantă pentru care am insistat: introducerea unui impozit temporar de 10% pe toate pensiile. Din păcate, Coaliția toată a refuzat soluția, au intrat în ședință de guvern și au stabilit creșterea TVA-ului. A fost, cred eu, momentul care a întârziat cu cel puțin șase luni ieșirea României din recesiune și s-a mutat sarcina doar pe o categorie de beneficiari ai banilor bugetului statului”, a afirmat recent, vizibil supărat, domnul Băsescu.

Adică premierul Boc, cel care nu și-a ridicat vreodată privirea din pământul supușeniei totale, de dragul intransigentului său stăpân, a avut, anul trecut, în momentul implementării măsurilor de austeritate, o clipă de rătăcire sau de răzvrătire vizavi de indicațiile prezidențiale, transformându-se într-un solitar decident al prostiilor asumate și singurul vinovat de moartea clinică a economiei românești!

Dar domnul Boc îi răspunde candid președintelui că nu are nicio vină pentru toate aceste dezastre ale economiei, ci Curtea Constituțională, bat-o vina!, este Calul troian în tot acest război al Guvernului cu incendierea economiei! Astfel, Emil Boc a declarat, imediat după ieșirea acuzatoare a președintelui, că Guvernul său a dorit reducerea pensiilor cu 15% și a mers cu măsura în Parlament, dar decizia Curții Constituționale a respins propunerea respectivă, așa că n-are nicio vină, el a făcut tot ce i-a stat în putință!

Acum, când lucrurile se mișcă cu viteza melcului, fără pic de energie în ceea ce privește relansarea economiei, iar inflația a sărit din țarcul așteptărilor BNR cu procente bune, președintele Băsescu crede că demascând Guvernul Boc ca principal vinovat de toate consecințele nefaste scapă de păcatele greșelilor sale continue care au îngropat România în sărăcie și haos!

Hotărâți-vă, domnule Băsescu, o dată pentru totdeauna, și spuneți clar cine trebuie să-și asume stagnarea României în criză și cele mai proaste rezultate din Europa. Nu cumva și dumneavoastră, și domnul Boc, și tot PDL-ul, în ansamblu?

Cum vă explicați incertitudinea, domnule președinte Băsescu? Cum este posibil ca ieri domnul Boc să fi fost cel mai bun politician existent, pentru a rămâne atât în fruntea Guvernului, dar și în cea a principalului partid de guvernământ, iar azi, să fie cel mai rău? Când este bun și când este nociv acesta pentru guvernare și pentru economie?!

De ce trebuie să mai accepte românii în scaunul de premier un astfel de personaj, dacă domnul Boc este singurul vinovat și unicul care a dat-o în bară cu TVA-ul și a reușit performanța de a porni tăvălugul scumpirilor fără frâne?

Cât vă mai jucați de-a alba-neagra cu greșelile și vinovații, dar mai ales cu soarta și viitorul românilor, domnilor?!

„Promisiuni neonorate în sfera arieratelor statului”

Promisiunile ce se fac între oameni pot aduce bucurie, mulțumire, atunci când au sens pozitiv și se împlinesc, sau pot să creeze dezamăgiri, atunci când se dau deoparte, se uită sau se încalcă.

Dezamăgiri mari au generat promisiunile pentru o viață mai bună făcute poporului român de actualii guvernanți, care nu s-au realizat și se pare că nici nu există intenția de a fi respectate vreodată.

Una dintre aceste promisiuni neîmplinite a fost plata arieratelor. Această măsură ar fi fost un prim pas spre rezolvarea crizei, spre relansarea economică. Ar fi salvat multe societăți comerciale care, în lipsa banilor pe care trebuiau să îi primească de la stat pentru lucrări executate, recepționate și facturate, au intrat în faliment, pierzându-se astfel locuri de muncă, taxe și impozite, ce s-ar fi putut întoarce din nou la bugetul de stat. Acest lucru nu s-a întâmplat. Deși s-au făcut multe promisiuni de către Guvern, inclusiv de reprezentanții FMI, datoriile statului către societățile comerciale și administrațiile publice locale nu au fost onorate.

Din discuțiile avute cu primarii localităților din Colegiul nr. 9 Timiș rezultă că neplata lucrărilor executate pe diferite proiecte produce mari dificultăți firmelor furnizoare, iar nefinalizarea lucrărilor conform graficelor de timp va conduce la degradarea obiectivelor realizate în diverse stadii, precum și la creșterea costurilor acestor investiții.

În loc să se facă eforturi pentru achitarea acestor datorii, actualul Guvern deschide noi lucrări pentru clientela politică, inventând și derulând noi proiecte pentru administrațiile cu conducere PDL.

Mai târziu sau mai devreme, aceste ilegalități vor fi dovedite, iar cei implicați vor răspunde, dar, din păcate, firmele intrate în faliment, locurile de muncă pierdute, resursele ce ar fi revenit bugetului de stat nu mai pot fi recuperate.

Domnilor guvernanți, treziți-vă, chiar și în cel de-al doisprezecelea ceas, și remediați aceste erori extrem de grave, care ne adâncesc și mai mult în prăpastia crizei!

„Traian Băsescu – dictatorul, PDL – susținătorul!”

Întotdeauna am considerat că trebuie să ne intereseze ceea ce se întâmplă într-un partid politic, în mod special dacă acest partid se află la guvernare, pentru că acțiunile și politicile pe care le susțin, atitudinea și comportamentul membrilor acestui partid vor afecta viața fiecărui cetățean, mai ales a celor care nu fac parte dintre favoriții puterii portocalii.

Oamenii spun tot mai des, pe bună dreptate, că s-au săturat, că nu-i mai interesează partidele politice, însă uită că democrația tocmai pe existența și funcționarea partidelor se bazează, absența acestora sau diminuarea rolului acestora înseamnă lăsarea puterii în mâinile dictatorilor, când nici măcar votul nu va mai fi o armă de sancționare a celor considerați vinovați pentru prostul mers al lucrurilor din țară.

Cei cu apucături dictatoriale de-abia așteaptă ca poporul să devină inactiv, indiferent și pesimist ca să-și facă loc și să acționeze!

Traian Băsescu și PDL, cu ajutorul slugilor bine plătite, au avut un scop clar: să critice Parlamentul și să îl facă responsabil pentru toate relele din țară, fără să spună adevărul, fără să spună că, de fapt, Parlamentul nu conduce, el ar trebui doar să facă legi, puterea și conducerea efectivă fiind în mâinile președintelui și ale Guvernului.

Ce știm azi? Toate măsurile sunt luate de Traian Băsescu, sunt susținute de Emil Boc și Elena Udrea, iar Parlamentul este obligat să voteze legi pentru aplicarea acelor măsuri, parlamentarii care nu ascultă fiind excluși sau îndepărtați, ajungând simpli oameni care execută ordinele dictatorului!

Din păcate, sunt mulți parlamentari care se comportă necorespunzător, iar oamenii îi judecă pe toți ca fiind la fel, dar asta permite dictatorului Băsescu să fie și mai critic la adresa Parlamentului și să facă tot posibilul ca Parlamentul să fie declarat singurul vinovat pentru situația dezastruoasă în care se află țara.

Un dictator va arunca întotdeauna vina pe altcineva!

Un exemplu de minciună și de acțiune, conform celor spuse mai sus:

În 2009, înainte de alegerile prezidențiale, am depus un proiect de lege pentru reducerea numărului de parlamentari la 300, 200 deputați și 100 de senatori, proiect de lege care nu are nevoie de modificarea Constituției și poate fi aprobat în actuala conjunctură juridică.

Traian Băsescu și PDL au știut, dar nu au spus și nu vor spune niciodată că reducerea numărului de parlamentari se poate face prin lege.

Traian Băsescu a invocat necesitatea modificării Constituției, lucru greu de realizat pentru că nu există o majoritate de două treimi în Parlament ca să aprobe o lege constituțională și nu se știe dacă populația se va prezenta la vot pentru validarea referendumului.

Traian Băsescu și PDL au crezut că având inițiativa de a reduce numărul de parlamentari vor putea specula și obține avantaje electorale, vor putea păcăli poporul. Așa procedează dictatorii și acoliții lor!

De multe ori acoliții, mai vocali sau mai tăcuți, sunt cei care fac răul cel mare, pentru că un dictator fără susținători nu-și poate îndeplini planurile!

În România de azi, dictatorul este Traian Băsescu, iar susținătorii dictatorului sunt PDL-iștii! Feriți-vă de ei!

„Cum au scăpat premierul Boc și doamna președinte Anastase din vedere incendiara modificare a Legii educației?”

Se pare că adoptarea tacită, în Camera Deputaților, a proiectului de lege care elimină din Legea educației învățarea geografiei și a istoriei în limba maghiară are o cu totul altă semnificație decât cea a neglijenței și somnolenței PDL-iste! Chiar credeți că vigilența PDL-iștilor a fost adormită instantaneu săptămâna trecută? Cum ar fi reușit un proiect al deputatului PDL-ist Mircea Giurgiu să incendieze Coaliția de guvernare, dacă domnul Boc n-ar fi avut, imediat după încheierea convenției în care a fost reales în fruntea PDL, ceva interese oculte de a se propti bine în scaunul prim-ministerial?!

Să zicem că doamna Anastase a uitat să se mai întoarcă de la coafor și deputatul Giurgiu a tăiat singurel învățarea geografiei și istoriei în limba maghiară din Legea educației, dar chiar toți parlamentarii PDL sau școlitul domn Funeriu să nu mai știe să citească ce scrie pe ordinea de zi a Camerei Deputaților?

Astfel, euforia UDMR referitoare la faptul că în această formulă guvernamentală reușește să obțină, extrem de facil, tot ceea ce-și dorește, a fost stopată brusc, iar pisica PDL-istă și-a arătat dintr-o dată ghearele, ascunse o lungă perioadă de timp în buzunarul premierului!

Proiectul buclucaș va merge acum la Senat, unde Coaliția guvernamentală are în acest moment o majoritate extrem de fragilă. Câteva absențe PDL-iste sau o mobilizare exemplară a opoziției ar putea lăsa maghiarii fără prevederea pentru care s-au agitat îndelung și cu care și-au justificat lanțul legat de rămânerea în actuala guvernare, extrem de impopulară, împotriva voinței propriului electorat!

Dacă UDMR ar fi avut de gând să sprijine înlocuirea domnului Boc cu un tehnocrat, iată că domnul Boc are soluții cu fitil! Bomba de sub scaunul UDMR a explodat instant, iar avertismentul că ceea ce UDMR-iștii au obținut prin Legea educației se poate șterge dintr-o dată este cât se poate de bine lucrat și contorizat la arsenalul PDL!

Sau poate că domnul Boc, după ce s-a văzut cu sacii în căruța de partid, a găsit de cuviință să-i arate și președintelui Băsescu că este de neînlocuit, având în vedere că locatarul de la Cotroceni iese săptămânal cu o altă variantă în ceea ce privește rămânerea sau plecarea președintelui PDL din scaunul de premier! Domnul Băsescu ba vrea tehnocrat, ba îl laudă pe minunatul său pupil, Boc, ba îi mai trage câte o palmă acestuia, amintindu-i cine este șeful și criticându-i prostiile și derapajele!

„România, din ce în ce mai des în urma rezultatelor Bulgariei”

Domnul Boc ne spune frecvent cât de bun este Guvernul dumnealui și ce rezultate minunate obține acesta la fiecare pas, în urma măsurilor salvatoare pe care le-a aplicat, fără anestezie, românilor și fără discernământ, economiei!

Dar, dacă aruncăm o privire în jurul nostru, constatăm fără prea mare efort că nu noi suntem cei performanți în această regiune a Europei și că podiumul pentru vreunul dintre indicatorii care contează este încă foarte departe de noi, deoarece alții sunt cei care au reușit să iasă de multă vreme din criză și să dea deja un avânt considerabil economiei lor!

Cum se face, oare, că Bulgaria nu a avut nevoie, în toți anii aceștia de criză profundă, să se îndatoreze pe vecie la FMI și Banca Mondială? Cum a fost posibil ca această țară să fie în stare să ia rapid și de una singură măsuri sustenabile de reducere a cheltuielilor publice, fără ca acestea să afecteze pe termen lung veniturile populației și nivelul de trai al acesteia?

De ce România are cea mai scăzută, aproape insesizabilă, și destul de incertă creștere economică și, în același timp, cea mai mare rată a inflației din Europa, dacă

măsurile întreprinse de guvernele domnului Boc au fost cele mai benefice idei și singurele care se puteau aplica în criză?

Din păcate, datele statistice europene vorbesc de la sine: România a înregistrat în luna aprilie cea mai mare rată anuală a inflației din Uniunea Europeană, conform datelor Eurostat, păstrându-și și în luna aprilie primul loc în UE la ritmul de creștere a indicelui prețurilor de consum, la distanță semnificativă de următoarea clasată, Estonia. Rata inflației s-a ridicat în România la 8,4%, în condițiile în care media inflației anuale la nivel comunitar a fost doar de 3,2%.

Printre celelalte țări din UE care au avut rate mari ale inflației, dar jumătate din cea înregistrată de România, se mai numără Estonia, cu 5,4%, Bulgaria, cu 4,6%, Lituania și Ungaria, ambele cu 4,4%. Potrivit datelor Eurostat, cele mai mici rate anuale ale inflației s-au înregistrat în schimb în Irlanda (1,5%), Cehia (1,6%) și Suedia (1,8%).

Chiar dacă în Bulgaria au crescut în această perioadă oarecum prețurile, Guvernul de la Sofia a turat cu adevărat motoarele economiei și a înregistrat în primul trimestru al acestui an o creștere economică de 2,5%, față de aceeași perioadă a anului trecut, în timp ce guvernanții României se laudă necontenit cu un amărât de 0,5%, care nu a mișcat nimic din economia țării până în prezent! Și Guvernul bulgar estimează un avans al produsului intern brut al Bulgariei de 3,6% în 2011.

De ce Bulgaria a reușit să iasă mult mai repede din criză fără să apeleze la jugul FMI sau la creșteri de taxe și tăieri drastice de salarii, ba chiar luând măsuri de reducere a fiscalității, domnule Boc?

Cum a reușit Guvernul de la Sofia să introducă, încă de la începutul anului 2010, un impozit fix de 10%, aplicabil pentru orice nivel de venit, și să atragă în acest mod mult mai multe investiții străine și chiar relocări ale multor firme românești?!

Dar, în ciuda optimismului dumneavoastră și al guvernanților magnifici din dotare, domnule Boc, în România tabloul economic rămâne sumbru: în continuare, în fiecare lună, mii de firme intră în insolvență sau sunt închise în România, iar procesele de recuperări ale pagubelor și executările silite s-au înmulțit, în ultimul an, exagerat de mult, din cauza blocajului financiar imbatabil în care se află de atâta vreme economia românească!

Apropo de mult fluturata politică de dreapta pe care ar aplica-o PDL: domnul președinte Băsescu, care tocmai s-a trezit dintr-un anumit somn, a aflat că mărirea TVA la 24% a făcut extrem de rău economiei! În ce manuale de economie ați citit dumneavoastră, domnule Boc sau consilierii „blonzi” ai dumneavoastră, că mărirea de taxe și impozite înseamnă politică de dreapta?

„Criza economică _versus_ criza familială”

Sentimentul acut de insecuritate sociopolitică și frustrările economice și spirituale au dus în ultimii zece ani la alterări ale relațiilor intersexe și la intoleranțe. În acest context, au apărut manifestări relevante pentru starea de criză familială, dintre acestea cele mai importante fiind conflictul conjugal, violența casnică, divorțul emoțional, pe fondul unor infidelități uni/bilaterale, abandonul copilului.

Pe fondul unei progresive deteriorări a nivelului de viață și a condițiilor materiale, familia românească a fost supusă unui stres de dezvoltare, unor restricții care i-au accentuat anxietatea și i-au zdruncinat stabilitatea și liberul-arbitru. Schimbările socioeconomice ce au intervenit în societate, criza morală, sărăcia, șomajul, scăderea controlului social au adus modificări în structura și funcțiile familiei.

Aceste probleme la nivel general reprezintă un cadru favorizant pentru manifestarea violenței. Sărăcia care se simte la un nivel din ce în ce mai acut și la un segment social larg creează acel dezechilibru între aspirații și posibilități, care influențează direct viața de familie. Astfel, un factor important al armoniei conjugale – echilibrul bugetar – variază considerabil în funcție de contextul socioeconomic general. Modificările din sfera socioeconomică a societății au dus la schimbări comportamentale și de atitudine la nivelul familiei.

Obiecte sau fapte dintre cele mai simple pot căpăta o importanță atât de mare încât lipsa lor poate provoca gesturi de disperare ori poate duce la atitudini depresive, când sărăcia devine mizerie, aspirațiile nu se mai pot manifesta. Așteptările se transformă în angoasă.

Viața omului într-o societate în demnitate și fără violență este situația ideală spre care tindem în civilizație. Familia, colegii de muncă, de sport, prietenii, constituie anturajul de conviețuire al individului modern, care nu poate trăi izolat, ci doar în acest mediu caracterizat prin conversație și dialog. Acest dialog a devenit o necesitate a omului modern pentru că nu poate trăi fără a înțelege intențiile interlocutorului.

Dar acest dialog trebuie să transcendă sfera privată și să se manifeste totodată și în sfera publică. Deși aparent fără nicio legătură, discursul politicienilor din opoziție schimbă traseul conversațiilor dintr-un spațiu civilizat către unul de mahala, în care politicienii pot condamna fără dovezi, în care pot da sfaturi fără programe, în care propun diverse măsuri fără a avea susținere economică. În aceste condiții, soluțiile reale rămân doar în imaginația politicienilor opoziției avizi de putere, dar, totodată, dornici ca în această perioadă economică dificilă pentru România să mai rămână o perioadă în băncile opoziției. Trebuie să învățăm cu toții că discursul acid, agresiv, desemnează comportamente anormale care pun în pericol integritatea atât a propriei persoane, cât și a celorlalți. Conștient sau nu, ni-l însușim și devenim părți definitorii pentru degradarea întregii societăți.

Noi toți avem obligația de a învăța arta negocierii, de a polemiza, de a media fără violență și cu ambiția pozitivă de a progresa.

„Noul model socioeconomic de dreapta își arată primele semne pozitive”

Drumul reformelor de dreapta este singura cale prin care România poate să obțină o creștere economică sustenabilă pentru următorii ani. Determinarea Guvernului în a reforma statul a adus deopotrivă avantaje și dezavantaje.

Minusul cel mai evident este cel al încrederii scăzute în Executiv. Dacă ar fi existat mai multă încredere, poate că România ar fi ieșit de ceva timp din recesiune. Avantajul principal este dat de perspectiva pentru o creștere solidă a economiei românești.

Mulți au fost cei care au spus că reformele, mai ales cele de dreapta, nu vor aduce nimic bun, ba din contră. S-a argumentat că România e un stat în care protecția socială joacă un rol fundamental și că ea nu poate fi înlocuită de crearea de oportunități. Opoziția a spus chiar că românii preferă să obțină ceva mai puțin, dar sigur, decât să-și asume riscuri.

Modelul occidental de dreapta presupune însă generarea de șanse pentru cetățeni, nu de paveze care, în realitate, îi

păstrează pe aceștia săraci. Socialismul prost înțeles se traduce prin păstrarea în sărăcie a unei bune părți a populației. Cred sincer că în România cei curajoși, cei competenți, cei cu inițiativă pot să cunoască bunăstarea, fără a fi nevoiți să facă sacrificii personale semnificative.

Dacă este un lucru pentru care actuala guvernare ar merita felicitată, acela este tocmai obstinența în a transforma modelul social și economic din România. Dacă românii au votat dreapta politică, înseamnă că actualul Executiv este dator să impună principiile liberale. Cred că adoptarea Codului muncii a adus cu sine conturarea și din punct de vedere legislativ a unei noi realități socioeconomice. Faptul că la mai puțin de trei săptămâni de la punerea în aplicare a Codului muncii au fost înregistrate 218.000 de contracte noi de muncă arată că ne aflăm pe drumul cel bun, că piața muncii își revine, că ieșirea din criză ar putea să se producă la sfârșitul acestui an.

România are la ora actuală unul dintre cele mai scăzute niveluri ale șomajului din Uniunea Europeană. Nu este neapărat meritul Guvernului, cât al pieței care s-a reglat astfel și al românilor care au preferat să iasă din zona asistențială și să-și asume mai multe riscuri.

Aud de multe ori, în ultima perioadă, teza că șomajul real este mult mai mare decât cel prezentat de statistici, că mulți români nici nu mai beneficiază de ajutorul de șomaj. Această idee trebuie combătută, ca orice doză de cinism și pesimism care poate genera neîncredere în interiorul societății. Dacă vrem să ieșim din criză, trebuie să privim optimiști către viitor. Spun că trebuie combătută această teză, dar nu discursiv, ci cu cifre. În acest moment, România are în vigoare mai multe contracte de muncă decât în decembrie 2008 și se apropie de nivelul cel mai mare de după 1989. În acest moment, există în România peste 6.275.000 de contracte de muncă active, față de 6.296.000, în octombrie 2008.

Aceste cifre arată faptul că România părăsește cu succes modelul protecționist și pășește într-un teritoriu care se bazează pe competitivitate și productivitate. Un asemenea model este în cheie logică și foarte sănătos din punctul de vedere al prestațiilor sociale. În Germania, spre exemplu, tocmai pentru că există productivitate și competitivitate, tocmai pentru că există o piață a muncii bine dezvoltată, Guvernul își poate permite să plătească ajutoare sociale, șomaj și pensii la un nivel mai mare decât oriunde în Uniunea Europeană. La noi, creșterea contribuabililor la sistemul asigurărilor sociale face ca presiunea pe bugetul de stat să fie în scădere. Nu mai trebuie mutați atât de mulți bani de la investiții absolut necesare spre plata pensiilor, șomajului și a altor prestații sociale.

Cred și sper că aceste venituri în creștere la bugetul asigurărilor sociale ne vor permite anul viitor să scădem contribuțiile sociale, generând astfel mai multe locuri de muncă și venituri mai mari pentru români. În acest moment, cred că este mai aproape de a se îndeplini relansarea consumului prin creșterea veniturilor românilor, decât în varianta scăderii TVA. Micșorarea CAS este varianta soft a revenirii TVA-ului la nivelul de dinainte de vara lui 2010.

Aceste evoluții pe piața muncii nu sunt monitorizate numai de instituțiile interne. Evoluția pozitivă pe piața muncii este relevată și în prognoza Băncii Europene pentru Reconstrucție și Dezvoltare care a mărit prognoza privind creșterea economică a României, de la 1,1%, la 1,8%. Mai mult decât atât, un sondaj realizat de prestigioasa instituție de analiză economico-financiară ZEW arată că România are cele mai bune perspective economice din toate țările din centrul și sud-estul Europei. De altfel, și în raportul din aprilie al Băncii Mondiale se arată că România va avea una dintre cele mai mari creșteri din Uniunea Europeană, în 2012.

Toate acestea sunt motive pentru care nu trebuie să ne oprim la jumătatea drumului. Guvernul și majoritatea parlamentară sunt obligate să continue pe drumul reformelor de dreapta. Cred că este mai important pentru noi ca România să fie sănătoasă din punct de vedere economic și social, decât o campanie sau două electorale, în anii care urmează.

„Se vor tăia pensiile încă o dată?”

În urmă cu câteva zile, într-o întâlnire cu redactorii de la „Ziarul Financiar”, iubitul nostru președinte, Traian Băsescu, ne-a amenințat încă o dată cu tăierea pensiilor. Președintele României nu poate vorbi despre criză fără să îi acuze pe alții. De această dată sunt vizați pensionarii și bugetarii, că doar cineva trebuie să fie de vină pentru criză. Traian Băsescu le-a explicat economiștilor cum a vrut să scoată țara din recesiune, dar nu a fost lăsat de Guvernul Boc. Păi, atunci, schimbați-l!

Președintele Traian Băsescu le-a spus din nou pensionarilor că ar fi vrut să îi vadă pradă sărăciei. Șeful statului a afirmat că prefera tăierea a 10 procente din pensii decât mărirea TVA cu 5 la sută. În cadrul aceleiași întâlniri, Băsescu le-a atras atenția bugetarilor că produc mai puțin decât consumă și că trebuie să strângă în continuare cureaua. Cât privește subvenția la încălzire pe care Guvernul se pregătește să o elimine, președintele le-a transmis cetățenilor că sunt destul de bogați ca să își permită să lase jumătate din leafă la întreținere.

Și toate acestea cu un zâmbet acid! Dacă Guvernul va adopta aceste măsuri ucigașe prin ordonanțe de urgență, măcar nu zâmbiți, dar nici să nu plângeți, că nu vă mai crede nimeni, poate doar membrii PD la congresul de partid.

Mai mult, președintele Băsescu a declarat că este optimist în legătură cu creșterea economică din acest an, menționând că vede posibilă chiar depășirea nivelului de 2%. Domnia Sa a menționat că obiectivele legate de creșterea economică rămân 1,5% pentru 2011 și 3,5–4% pentru 2012. În acest context, el s-a arătat optimist că cifrele pot fi depășite pentru 2011, ajungându-se la un nivel de peste 2%. Șeful statului a menționat însă că rămâne de văzut cum va evolua economia. Președintele a mai declarat că este nevoie de o stabilizare a deficitului de cont curent, obiectivul fiind un nivel de 5% din PIB, în 2011.

Domnule președinte Băsescu, nu ne mai amăgiți cu cifre seci. Inflația se simte oricum în buzunarul fiecăruia, iar „imensa” creștere economică de 0,1% este doar praf în ochii contribuabililor români.

Dumneavoastră vorbiți despre un „deficit al PIB de 9,1% la finele anului, adică 11,7 miliarde de euro. Statul cheltuiește 36% pentru sistemul social și 27% pentru salariile bugetarilor.[...]. Nu pot să nu constat nereguli de fond în alocarea banilor în zone în care menirea statului este aceea de a-i sprijini pe cei care au nevoie, dar fără să arunce bani cu nemiluita”.

Țin să vă informez că, în aceste condiții, cresc și presiunile inflaționiste peste viteza deja mare a prețurilor. Vestea bună este că, în cazul acesta, inflația va duce înapoi o parte din avuția care fusese transferată din sectorul

productiv în cel bugetar și al asistenței sociale. Vestea proastă este că în sistemul bugetar încă nu au fost rebalansate veniturile după merit. Astfel, un medic rezident cu 1.000 de lei salariu va avea și mai puține motive să rămână în România.

Și pentru toate acestea nu e de vină Guvernul portocaliu sau președintele Băsescu, e de vină contribuabilul român.

Între îngrijorător de multele proiecte de legi adoptate tacit, unul mi-a atras atenția în mod deosebit: cel prin care ministrul sănătății devine membru permanent al Consiliului Suprem de Apărare a Țării, pentru care termenul de dezbatere și vot final, stabilit pentru 4 mai, a fost depășit.

Cum, însă, nu Camera Deputaților, ci Senatul va decide dacă așa va fi sau nu, profit de această oportunitate pentru a le sugera colegilor noștri să analizeze dacă nu cumva ar trebui ca înainte de a fi numit, cu acte în regulă, ca membru în CSAT, domnul ministru Cseke Attila să facă obiectul unei analize în cadrul acestei comisii.

Niciodată sistemul sanitar românesc nu a fost mai dat peste cap ca acum, în mandatul dumnealui, niciodată criteriile politice nu au fost atât de evidente în tot ceea ce a însemnat decizie de finanțare/ restructurare/clasificare a spitalelor, niciodată disprețul unui ministru pentru autoritățile administrației publice locale și județene nu a fost mai clar exprimat, și niciodată, dar absolut niciodată, în activitatea niciunui ministru, criteriul apartenenței etnice și/sau geografice nu a condus la luarea unor decizii care să afecteze starea de sănătate, viața și siguranța cetățenilor.

Aș vrea să greșesc, dar studiați și dumneavoastră harta spitalelor „inutile”, desigur, în opinia domnului ministru. Întrebați primarii și președinții consiliilor județene ce cred despre asta... sau pacienții scoși pe ușă la jumătatea internării ori medicii și asistentele care nu știu încotro să o apuce.

Și, ca să nu vă fie greu, vă invit aproape, la doi pași, în Prahova, unde nici astăzi domnul ministru nu a lămurit ce se va întâmpla cu spitalele din Urlați sau Bălțești, deși au fost nenumărate runde de discuții, negocieri, promisiuni.

În urmă cu câteva luni, poate că demisia domnului ministru ar fi fost o soluție. Acum, o analiză serioasă și obiectivă în CSAT mi se pare mult mai necesară în ceea ce îl privește.

„Ministrul agriculturii ar trebui să-și mute «tabăra»”

Ministrul agriculturii, domnul Valeriu Tabără, pare să trăiască într-o altă țară. Că nu știe prețurile reale ale produselor din piață nu e un bai prea mare, doar nu-și închipuie cineva că Domnia Sa face piața. Problema apare în momentul în care se arată extrem de optimist în ceea ce privește securitatea alimentară a românilor.

Cu toate că federațiile producătorilor din domeniul agriculturii atenționează asupra unei iminente creșteri de prețuri ale produselor autohtone, domnul ministru continuă să afirme că aceasta nu se va întâmpla în viitorul apropiat. Aceste declarații mă determină să mă întreb pe unde o avea domnul ministru „tabăra” și cum de, în peregrinările Domniei Sale, nu a observat cât rău au făcut culturilor ploile din primăvară, determinând reducerea unora și întârzierea dezvoltării altora, în special a fructelor. Cum de nu știe domnul ministru că meteorologii au prognozat o vară secetoasă, iar sistemul de irigații este inexistent?

Este foarte adevărat că România are potențial agricol, dar acesta trebuie valorificat, iar pentru a fi valorificat, ar fi cazul ca statul portocaliu, care de trei ani se tot laudă că va face și va drege pentru ca țară noastră să devină exportator de produse agricole, să implementeze un set de politici care să vină în sprijinul agricultorilor. Fermierii nu au nevoie de pomană, dar au nevoie ca de aer de o politică agricolă coerentă și de respectarea termenelor de plată a subvențiilor.

Cât despre afirmația că prețurile la producători sunt bune, vreau să-l informez pe domnul ministru că nu are deloc dreptate. Producătorii români sunt nevoiți să lase din prețuri, uneori să vândă chiar în pierdere, fiind sufocați de produsele de import, mult mai ieftine, consistent subvenționate de statele de proveniență. Iar despre prețul de raft nici nu mai amintesc, produsele alimentare de bază scumpindu-se cel puțin săptămânal.

Ca urmare, cred că domnul ministru are doar două alternative: fie se informează corect și face declarații în cunoștință de cauză, fie renunță la un mandat care se pare că îl depășește și își mută „tabăra” de la ministerul pe care se pare că nu-l poate controla.

„Cui îi este frică de drepturile constituționale?!”

Consider că pentru orice parlamentar român una dintre lucrările fundamentale pe care ar trebui să le poarte cu el este, fără îndoială, Constituția României. În contextul în care unii lideri politici, tineri și neliniștiți, au tot blamat dreptul unor români de a se exprima prin vot asupra viitorului propriei țări, mi-am făcut și eu datoria și am căutat în textul legii fundamentale referirile la dreptul de a vota. Și, surpriză! Constituția României, care la capitolul drepturi și libertăți a reprodus spiritul iluminist al Revoluției franceze, nu a prevăzut decât o singură limitare a dreptului de vot, și anume împlinirea vârstei de 18 ani.

Legiuitorul român nu a impus interdicții pentru exercitarea dreptului de vot niciunui român care se află în deplinătatea facultăților mintale sau ale cărui drepturi electorale au fost suspendate printr-o sentință definitivă a vreunei instanțe.

Or, în aceste condiții, de ce se dau acești lideri tineri de ceasul morții și nu doresc ca cei peste 3 milioane de români care se află temporar în străinătate să nu-și poată exercita dreptul de vot? Cu ce au greșit ei?! Poate cu faptul că românilor din străinătate le este mai clar faptul că _vulpes pilum mutat, non mentem_ , sau, altfel spus, e greu de crezut că simpla schimbare a titulaturii unei coaliții de partide socialiste le face mai democratice și mai puțin dependente de umbra lui Ion Iliescu.

În contextul în care din ce în ce mai mulți români privesc cu neîncredere scena politică din România și din ce în ce mai puțini se prezintă la urne, cred că obiectivul oricărui partid politic democratic din România ar trebui să fie legat de cooptarea alegătorilor români, oriunde s-ar afla aceștia, de a se exprima prin vot.

Românii și România au nevoie de autorități publice și politice legitime, alese de majorități cât mai largi. Numai așa deciziile lor vor putea fi considerate legitime. Aceasta este problema reală cu care se confruntă democrațiile moderne și acestei probleme trebuie să-i răspundem noi.

Or, un partid politic care se pronunță împotriva unei mai largi participări a românilor la vot nu poate fi catalogat decât ca un partid destul de puțin democratic sau ca o coaliție de partide socialiste care nu s-au dezbrăcat încă de haina grea a practicilor trecute și atât de familiare lor.

Văicărelile legate de insecuritatea votului prin corespondență nu pot fi luate în considerare de nimeni, pentru că votul românilor din afara frontierelor nu poate fi cumpărat nici cu sacoșe cu alimente și nici cu bani. Votul prin corespondență este utilizat de cele mai puternice democrații din Europa și este chiar mai sigur decât modalitatea clasică de vot, prin prezentarea la urne.

Păcat că lupii tineri ai Coaliției și-au propus o luptă cu democrația, și nu cu adevăratele probleme ale societății românești.

La fel de știut ca „după faptă și răsplată” este adevărul că orice muncă trebuie plătită. Definirea „faptelor” ce-și așteaptă răsplata este puțin mai greu de făcut. Interpretările subiective ale conceptului de „faptă” ar trebui să fie asumate cu răspundere, iar „răsplata” să se facă din buzunarul beneficiarului, și nu din buzunarul statului, adică acela în care se varsă, ca în eterna mitologică pedeapsă a Danaidelor, taxele, impozitele și ce alte biruri mai plătim noi ăștia, muritorii de rând, prin „bunăvoința” guvernanților.

Căci fără fund, ca și butoiul pe care sus-numitele omorâtoare de soți au fost condamnate să-l umple, pare și acest buzunar comun pe care poporul trebuie să-l sature și care, la cererile aceluiași popor, este mereu gol și căruia i se mai spune și „buget”.

Iar dacă deja vă sâcâie întrebări în legătură cu îndrăzneala de a vă solicita atenția asupra mitologiei elene, dați-mi voie să mă explic.

Ministerul Dezvoltării și Turismului, animat de ambiția de a realiza ceea ce ministerul specializat în treburile infrastructurii nu fusese în stare ani în șir, propunea un program de reabilitare și modernizare a 10.000 de kilometri de drumuri județene și/sau de interes local. Fiind vorba de o investiție de circa 4 miliarde de euro, deși a primit una dintre cele mai mari alocări bugetare la prima împărțire din acest an a banului public, ministerul ambițios propunea ca soluție de finanțare a investiției împrumutul firmelor realizatoare la bănci, demararea lucrărilor pe cheltuiala acestora, urmând ca statul să plătească încă neștiutele costuri finale, prin anul 2013.

Conștientizând că în anul de grație 2013 există șanse serioase ca actualii gestionari ai banului public să nu se mai afle la guvernare, iar răspunderea decontării afacerilor demarate de ei să cadă în sarcina altora, în timpul scurs de la anunțarea acestui program nu prea s-au îngrămădit firme doritoare de așa contracte, mai ales că este cunoscută promptitudinea cu care statul și-a plătit datoriile în ultimii ani, promptitudine căreia i se datorează multe dintre falimentele înregistrate în rândul agenților cu activitate în domeniu.

Cu alte cuvinte, exista șansa ca bunătate de program să fie tratat cu refuz, vorba veșnic contemporanului Caragiale.

Numai că ministerul ambițios nu s-a lăsat!

Fix a doua zi după Convenția partidului portocaliu, încă gâfâind după efortul făcut pentru a-și promova ministrul și în conducerea partidului, ministerul nostru anunță lansarea programului cu pricina într-o formă, ce-i drept, „îmbunătățită”. Adică, doamnelor și domnilor, nu ne mai aruncăm la 4 miliarde de euro, ci ne strecurăm deocamdată într-o trăistuță de un miliard de euro (trăistuța poate fi bucovineană, nu numaidecât Vuitton).

Nu mai pretindem firmelor amatoare de colaborarea cu statul la construirea de drumuri și „șușăle” să lucreze pe banii lor, că le-o plăti statul când o avea.

Acești bani nu mai trebuie să fie împrumutați de firmele care câștigă licitația, din câte se poate înțelege din anunțurile oficiale ale ministerului, ci vor fi plătiți din economiile Ministerului Dezvoltării și Turismului.

Ce ne-am mai putea dori? Este absolut lăudabil un astfel de demers! Nici cel mai cârcotaș dintre cârcotași n-ar putea avea ceva de criticat! Adică să faci tu economii la vreme de criză și să le dăruiești pentru drumurile patriei mi se pare chiar minunat! Cu atât mai lăudabil dacă reabilitarea începe cu drumurile care leagă drumuri naționale, localități importante, și cu șoselele ce duc spre obiective economice sau turistice de interes, așa cum ne asigură același minister.

Chiar dacă n-am ști cum s-au cheltuit banii publici pentru construcția și reabilitarea infrastructurii în anii portocalii, și tot ne-am întreba – chiar așa? A doua zi după realegerea celui mai iubit, vreau să zic după reconfirmarea domnului Boc în funcția de președinte al PDL?

Fix a doua zi după Convenție se pune în mișcare programul de miliarde de euro pentru reabilitarea unor drumuri de la marginea civilizației, asta în timp ce România nu are o autostradă care să lege măcar Capitala de mare sau de munte, că de Ploiești nici nu mai vorbim! Și tot în același timp în care avem câteva mii de alte proiecte începute și abandonate, unde se pierd în fiecare zi sute și milioane de euro!

Care este rațiunea pentru care guvernanții consideră oportun să lanseze alte șantiere, mai ales în zone în care rolul lor în dezvoltarea economiei și infrastructurii este evident minor? Care este interesul pentru acest plan, plătit, oricum ar fi, tot de noi, altul decât unul dictat de interese de clan, grupuri de afaceriști conectați la partid și politică?

Nici cu maximum de efort de naivitate, bunăvoință și credulitate nu putem să nu remarcăm strania coincidență prin care a doua zi după votul pro Boc se face un adevărat decont către primarii PDL din teritoriu pentru meritul de a fi votat după sfaturile și atenționările prezidențiale!

Ce altă rațiune ar putea fi luată în considerare pentru decizia de a asfalta un drum pe care circulă când și când câte o căruță, în schimbul modernizării drumurilor europene sau a finalizării unei autostrăzi?

Cum spuneam „după faptă și răsplată”!

„România și PIB-ul”

Creșterea economică, respectiv PIB-ul pe locuitor, reprezintă, fără îndoială, unul dintre cei mai importanți indicatori macroeconomici care se utilizează în analizele economice privind eficiența economică, construcția bugetului de stat, comparația cu alte țări, precum și în stabilirea obiectivelor de viitor ale dezvoltării economico-sociale a unei țări.

Diminuarea PIB-ului și, mai ales a PIB-ului pe locuitor, reflectă slăbirea potențialului economic al țării, precum și reducerea substanțială a cererii pe piața internă. Aceste fenomene conduc, la rândul lor, la dezechilibrul balanței comerciale și de plăți externe, la desființarea unui număr

însemnat de locuri de muncă, la creșterea șomajului și, în ultimă instanță, la extinderea și accentuarea sărăciei, precum și a excluderii sociale, lucruri ce se întâmplă în acest moment în România.

În politica lor economică, guvernele caută, în condițiile cuceririlor tehnologice contemporane, ale concurenței și ale proceselor de globalizare, să găsească căi adecvate pentru creșterea economică și apropierea de nivelurile performante în acest domeniu pe plan mondial, lucruri care nu se întâmplă în România în acest moment.

Banca Mondială publică în fiecare an un atlas în care sunt prezentate și sintetizate pentru circa 210 țări și teritorii, printre altele, datele privind PIB și PIB pe locuitor exprimate în dolari, în condiții comparabile, precum și rata creșterii reale a acestor indicatori pe diverse perioade.

Locul României în acest atlas este însă unul modest, depășește poziția 62.

Chiar dacă s-ar adopta pentru România, pentru viitor, un ritm mediu de creștere de 6% a PIB-ului, ceea ce este o ipoteză puțin probabilă, iar celelalte țări și-ar menține ritmul mediu anual, egalizarea ar necesita o perioadă diferențiată pe țări, între 12 și 71 ani.

România dispune de mari resurse umane calificate și de inteligență, precum și de resurse materiale. Folosirea pragmatică a acestora, combinată cu cea a resurselor financiare interne și europene, precum și cu un management modern, cu profesionalism și cu o bună planificare și fundamentare macroeconomică, constituie premisele esențiale pentru apropierea (dacă nu egalizarea) treptată a nivelurilor de dezvoltare de ale țărilor membre ale Uniunii Europene, pentru crearea de locuri de muncă, pentru un nivel decent de trai al populației.

Cu speranța că n-au asurzit în România toate urechile datoare să audă ce-i de auzit, trag încă o dată un semnal de alarmă.

„Elena Udrea a deținut cheia alegerilor din PDL”

Elena Udrea, doamna care face și desface jocurile în PDL, s-a proclamat, într-un discurs ținut cu mare avânt la Convenția PDL, „ministrul primarilor”.

„Primarii sunt primii care intră în competiție. Pe mulți dintre aceștia, ca ministru al primarilor, i-am întâlnit”, a afirmat Elena Udrea la congres. Această declarație validează informația că voturile pentru Emil Boc și Elena Udrea au fost obținute de la majoritatea primarilor cărora li s-au promis fonduri. Sunt convins că în acele călătorii prin țară s-au făcut o serie de promisiuni și că au fost alocați bani pentru zonele respective, în schimbul susținerii lui Emil Boc și a aliaților lui la conducerea partidului. Traducerea liberă a declarației Elenei Udrea ar suna cam așa: „Eu sunt un ministru al primarilor, așa că, dragi primari, nu uitați ce v-am promis. V-ați ținut de cuvânt și l-ați susținut la vot pe Emil Boc, iar acum a venit rândul meu. Mă știți foarte bine, eu sunt cea care v-a vizitat în teritoriu”.

Ca de obicei, și la acest congres a predominat atributul specific celor de la PDL: cumpărarea de voturi. Să ținem cont însă că această strategie a lor presupune resurse financiare puse deoparte pentru clientela PDL, dar și bani pentru pușculița partidului, de folosit în campaniile următoare. Așa s-au cumpărat și voturile din interiorul congresului, când prin țară au mers prim-ministrul Emil Boc, însoțit de „ministrul primarilor”, care le propunea bani prin diferite ordonanțe sau proiecte. Elena Udrea și-a continuat discursul de la Convenția PDL, subliniind singurul ei obiectiv: câștigarea alegerile în 2012 și nimic altceva. Niciun proiect în interesul românilor, nimic pentru ca această țară să iasă din criza economică. România pierde, pentru că acest partid nu își dorește decât să se mențină la putere, fără a oferi românilor o șansă la o viață mai bună, ci doar clientelei portocalii. PDL se așteaptă să rămână în continuare la guvernare fără să se gândească la cine îl va vota, la ce va face sau la ce a făcut pentru români.

Nu cred că cineva l-a considerat pe domnul Emil Boc un bun președinte al partidului, ci mai degrabă s-a votat de frica lui Traian Băsescu și a tuturor instrumentelor pe care le poate avea și folosi președintele. Majoritatea celor din PDL nu au nicio perspectivă și se autoiluzionează că Traian Băsescu are un plan să îi țină la putere, dar, indiferent de planul Domniei Sale, atât timp cât el este unul împotriva românilor, este un plan sortit eșecului. Iar mesajul lui Traian Băsescu a fost unul clar: se va continua politica de austeritate și de sărăcire a românilor.

Alegerile din PDL au fost mai costisitoare decât orice alte alegeri care au avut loc vreodată în România. Această campanie a fost plătită de toți românii, și pentru asta PDL trebuie să răspundă în fața oamenilor la vot.

„Guvernul Boc în război cu populația României”

Nici nu s-a încheiat bine anul 2010, anul tăierilor salariale și al reducerilor drastice de cheltuieli bugetare, că Guvernul Boc s-a grăbit să pună din nou pe jar populația României anunțând, recent, o nouă reducere de cheltuieli, prin eliminarea subvenției la căldură.

Și chiar dacă suntem abia la începutul verii, anunțul nu este cu nimic mai lipsit de importanță acum, având în vedere consecințele pe care le va atrage această nouă decizie asupra buzunarelor și așa prea goale ale românilor.

Continuăm să fim, din păcate, subordonați acestui tip de politică făcut pe genunchi, în care Guvernul ia decizii cu impact major pentru populație exclusiv pe baza discuțiilor cu reprezentanții FMI. Nu se ține seama de realitățile cu care se confruntă România, nu sunt analizate consecințele unei astfel de decizii și nici oportunitatea momentului.

Nimic din ceea ce ar trebui să facă un guvern responsabil nu pare să se întâmple în birourile de la palatul Victoria. Nici vorbă de analiză de impact, în baza căreia să știm cât de acoperitoare este cifra de 850 lei, cuantumul maxim pe membru de familie pentru care se va aloca în continuare sprijin la plata agentului termic, cifră aproximată recent de premierul Boc. Cât de relevantă este această cifră? Cum s-a ajuns la ea? Acestea sunt necunoscute, din moment ce politica Guvernului Boc nu se face pe bază de cifre și date statistice.

Decizia anunțată de premierul Boc va avea și alte consecințe negative, printre care creșterea inflației, care ar putea urca și până la 6%, peste cea mai recentă prognoză a Băncii Naționale a României. În aceste condiții, nivelul de trai al cetățenilor români din zonele urbane se va înrăutăți și mai mult, cei mai afectați fiind din nou bătrânii și familiile cu mai mulți copii.

În fața acestei realități nu pot să nu mă întreb cât de oportun era momentul actual pentru o astfel de decizie? În condițiile în care, în ciuda declarațiilor triumfaliste ale mai multor reprezentanți ai Guvernului privind depășirea crizei economice, România se află încă în recesiune, iar cetățenii

români resimt încă efectele negative ale acestei perioade dificile, cât de oportun este ca Guvernul să adauge o nouă piatră de moară în spatele fiecăruia dintre noi?

„Bolnavii de cancer, tratați cu aparatură interzisă în Uniunea Europeană?!”

Secția Radioterapie din Constanța tratează 1.000 de pacienți bolnavi de cancer din județele Constanța, Tulcea și Ialomița. Pentru tratarea acestor pacienți, medicii ar avea nevoie de un accelerator. În prezent, se folosește un aparat cu cobalt, care nu este la fel de performant și care provoacă pacienților efecte secundare afectând grav organe, precum rinichii sau ficatul. Potrivit medicilor, în unitățile sanitare din Uniunea Europeană nu se mai folosesc aparate cu cobalt de foarte mult timp. Un accelerator modern ar înjumătăți efectele negative ale radioterapiei, ar proteja organele și țesuturile anexe, lucrând direct pe tumoare, și ar duce la creșterea calității vieții bolnavului. Costul unui accelerator ajunge la un milion de euro, însă aceste aparate extrem de necesare pentru pacienții cu cancer nu sunt incluse în Programul național.

Vestea bună pentru bolnavii de cancer din județul Constanța vine de la Consiliul Județean Constanța, care intenționează să construiască un centru de radioterapie dotat cu aparatură medicală de ultimă generație pentru tratarea cancerului, însă până la punerea pe picioare a acestui centru, bolnavii de cancer trebuie să se trateze în continuare tot la Secția Radioterapie din cadrul Spitalului Clinic Județean de Urgență Constanța.

Din păcate, situația de la Constanța nu este singulară și ea se întâlnește și în alte locuri din țară. Guvernul nu poate rămâne nepăsător la suferințele românilor bolnavi de cancer și, prin intermediul Ministerului Sănătății și al Finanțelor Publice, ar trebui să sprijine autoritățile locale pentru dotarea unităților medicale cu aparatură modernă.

Stimați colegi,

Modul de conducere a țării din ultimii doi ani și politica Guvernului Boc în domeniul sănătății nu-mi dau speranțe că situația se va remedia. Cu toate acestea, eu nu voi înceta să semnalez aceste situații, pentru că este datoria noastră să arătăm că lucrurile nu merg bine în România și să cerem Guvernului să ia măsurile ce se impun.

„Fermierii și Politica Agricolă Comună”

Fermierii vest-europeni cu exploatații mici și foarte mici s-au simțit încorsetați de dimensiunea mică a exploatației lor și de puterea economică redusă pe care o au pentru rezolvarea unor probleme vitale pentru ei, și anume: depozitarea, condiționarea, păstrarea și livrarea produselor agricole, dotarea cu mașini și utilaje moderne pentru efectuarea lucrărilor agricole și imposibilitatea adoptării și practicării noului sistem de agricultură cu lucrări reduse sau zero lucrări ale solului folosind utilaje de mare capacitate.

Pentru a depăși dificultățile menționate, fermierii din țările membre UE s-au organizat într-o diversitate de structuri cooperatiste: cooperative de marketing, cooperative de aprovizionare cu factori de producție, cooperative prestatoare de servicii, cooperative de producție (în special în Germania).

Fermierii (în special în Franța și Germania), pentru a reduce necesarul de investiții, au folosit și folosesc soluția asocierii în așa-numitul GAEC – Grupul Agricol pentru Exploatare în Comun. Astfel, se unesc un număr de fermieri și cumpără o mașină sau utilaj agricol și își prestează reciproc servicii la efectuarea lucrărilor agricole. Această soluție nu poate fi utilizată decât în cazul fermelor mici.

În România, viața a demonstrat, în perioada de după 1990, că numai exploatațiile de dimensiuni mari și puternice sunt capabile să practice o agricultură mai intensivă și astfel să obțină producții mai mari și pentru piață.

Peste tot, acești fermieri practică sau tind să practice o agricultură intensivă, pentru a obține rezultate de producție și financiare mari, dar urmăresc și diminuarea costurilor de producție, prin adoptarea de noi soluții tehnologice.

Având în vedere că tendințele sus-menționate în agricultură, la nivel mondial, sunt acestea, mă întreb:

• Care ar fi motivația UE, a comisarului pentru agricultură, personal a domnului Cioloș, pentru promovarea și susținerea exploatațiilor mici ca un nou model de tip european de exploatație agricolă?

• De ce se propune subvenționarea, pentru dezvoltarea zonelor rurale, a agriculturii extensive și ecologice pentru țările nou-membre?

• Aceste propuneri sunt oare valabile și pentru fermierii din vestul Europei? Nu cred!

• Cum pot ei, vest-europenii, să-și „măcelărească” fermele și să revină la o agricultură extensivă?

Și ce folos ar aduce agriculturii românești aceste propuneri, dacă ele apar începând cu 2013?

În aceste condiții, s-ar putea ca pământul României să nu poată asigura securitatea alimentară a populației și exportul de produse agricole.

Deci se vede că situația devine extrem de sumbră.

Așadar, vom ajunge, fără o agricultură intensivă, o țară a bălăriilor.

„România – țara cu cea mai mică pensie din UE”

Conform unui studiu făcut la nivelul UE, pensionarii din România se află printre cei mai săraci din Europa, 19 procente din aceștia având venituri sub limita sărăciei. Cei mai mulți dintre aceștia abia se descurcă de pe o zi pe alta, iar criza și măsurile luate de actualul Guvern i-au adus în pragul disperării. Mulți pensionari ajung să se împrumute pentru a-și asigura medicamente, operații sau plata facturilor curente.

Practic, sistemul de pensii din România a intrat în faliment, și acest lucru se întâmplă numai din cauza politicilor păguboase ale Guvernului Boc.

Încorsetați de criza economică și în încercarea de a strânge bani și a pune taxe, acest Guvern a decis să se răzbune pe cei vârstnici, care au muncit o viața întreagă cu speranța la o pensie decentă. Soluțiile proaste pe care aceștia le-au găsit, începând cu încercarea de diminuare a pensiilor cu 15% și până la decuplarea punctului de pensie de salariul mediu pe economie sau, mai nou, impozitarea celor care câștigă lunar peste 740 RON și care plătesc de la începutul anului contribuție la asigurări de sănătate de 5,5%, au adus pensionarii în pragul disperării.

Și în acest fel s-a ajuns ca România să fie țara care plătește cea mai mică pensie din UE. Dacă în Irlanda pensia minimă este de 460 de euro, în Grecia de 500 de euro, în Franța de 677 de euro, în Spania de 700 de euro, iar în Belgia de 1.250 de euro, iată că în România ne „lăudăm” cu 80 de euro pensie minimă.

Nu pot să nu mă întreb, în aceste condiții, domnilor guvernanți, unde doriți să ajungeți? Încercați cumva să exterminați această categorie socială prin înfometare sau este un război psihologic?

Sperăm să nu ajungeți din nou la concluzia că o altă măsură extraordinară poate fi impozitarea tuturor pensiilor cu 16%, iar pentru acest lucru trebuie doar să vă gândiți că din această categorie fac parte și părinții dumneavoastră!

„Din nou despre accesarea fondurilor europene: sprijinirea șomerilor din Fondul European de Ajustare la Globalizare (FEAG)”

Trebuie să recunoaștem că, în conformitate cu studiile Comisiei Europene, România se află printre țările cu cea mai mică rată de absorbție a fondurile structurale, ceea ce relevă probleme majore de funcționare a sistemului de implementare a politicilor comunitare în sectoare fundamentale pentru economia românească.

În mod regretabil și inexplicabil, din Fondul European de Ajustare la Globalizare, statul român, prin mecanismele instituționale pe care le are la dispoziție, nu a accesat în trei ani de zile niciun euro. Situația este inadmisibilă, în contextul în care accesarea acestor fonduri este indispensabilă pentru rezolvarea unor aspecte sociale grave cu care se confruntă sistemul economic și social românesc. Programul este implementat de statele membre ale Uniunii Europene pentru sprijinirea angajaților care sunt disponibilizați de la slujbele lor din cauza procesului de globalizare sau ca urmare a crizei economice. Banii trebuie folosiți strict pentru înființarea de noi locuri de muncă, și mai ales pentru reintegrarea în activitate a persoanelor disponibilizate.

Fondul European de Ajustare la Globalizare are la dispoziție în fiecare an 500 de milioane de euro ce pot fi cheltuiți pentru înființarea de noi locuri de muncă. Fondul este operațional în cazul în care peste 500 de angajați dintr-un anumit sector sau ramură din economie își pierd locul de muncă într-o perioadă de patru-nouă luni. Fiecare proiect depus de un stat membru și acceptat de Parlamentul European poate beneficia de un ajutor financiar egal cu 65% din costurile totale. După definitivarea planului, statul respectiv poate înainta Uniunii Europene o cerere de finanțare parțială prin Fondul European de Ajustare la Globalizare. Comisia Europeană evaluează planul și îl înaintează spre aprobare autorității bugetare europene (Consiliul și Parlamentul European). Dacă propunerea este aprobată, statul poate primi până la 65% din costurile planului de acțiune, în condițiile în care solicitarea a fost înaintată în perioada 1 mai 2009 – 31 decembrie 2011.

De aceea, Guvernul României, Ministerul Muncii și Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă trebuie să respecte termenul-limită și să se implice urgent și în mod determinant pentru accesarea acestor fonduri indispensabile pentru reintegrarea șomerilor din România, încercând să rezolve strategic o problemă economică și socială cu care se confruntă piața muncii din România, revitalizarea sistemului de reconversie profesională a șomerilor.

Doamnelor și domnilor deputați,

Accesarea fondurilor structurale reprezintă o oportunitate incomensurabilă (prin efectele impuse pe termen mediu și lung) acordată economiei românești pentru revitalizare și consolidare, de aceea trebuie considerată o politică prioritară din perspectiva aplicării strategiilor și programelor macroeconomice.

„Revizuirea regulamentului privind Spațiul Schengen” La reuniunea miniștrilor de interne de săptămâna trecută, Danemarca a încercat să aplaneze conflictele stârnite de anunțul Guvernului privind reintroducerea controalelor de frontieră. Libera circulație a persoanelor rămâne prioritară.

Consiliul miniștrilor de interne ai statelor membre ale Uniunii Europene a avut un început turbulent. Cu puțin înaintea reuniunii, Executivul Danemarcei a anunțat că intenționează să reia controalele la frontiere, pentru a împiedica imigrarea ilegală și răspândirea crimei organizate pe teritoriul danez. La Consiliul de la Bruxelles, ministrul de resort al Danemarcei, Soren Pind, a încercat să potolească spiritele, asigurând că țara sa va respecta și în continuare principiul liberei circulații în Europa. „Intensificăm controalele vamale, decizie care a fost prezentată opiniei publice ca și cum am fi anunțat că reintroducem controlul pașapoartelor și al persoanelor la graniță. Ceea ce nu este cazul. Vom intensifica doar controlul vamal”, a afirmat Soren Pind.

Ceilalți miniștri de interne europeni doresc să aștepte și să observe ce măsuri concrete vor rezulta din anunțul ambiguu al Guvernului de la Copenhaga. Ministrul german de interne, Hans Peter Friedrich, speră că presiunile statelor comunitare asupra Danemarcei vor da roade în acest sens: „Cred că este de înțeles că nu am reacționat cu entuziasm la anunțul că Danemarca va reintroduce stații permanente de control la frontieră. Sper că vom fi înțeleși și în Danemarca. Nicio țară nu își poate dori izolarea în comunitatea europeană”, a declarat Hans Peter Friedrich.

Danemarca însă nu este nici pe departe atât de izolată precum pare. Statele membre ale Uniunii Europene anunță că doresc să mențină libera circulație dar, în același timp, solicitările privind reintroducerea controalelor de frontieră în anumite condiții – cum ar fi creșterea bruscă a numărului de imigranți – se întețesc cu fiecare zi.

Dezbaterile actuale pe această temă au fost declanșate de recentul val de refugiați din Africa de Nord. Comisarul european pentru Afaceri Interne Cecilia Malmström vede situația refugiaților din Europa ca fiind mai puțin gravă decât este receptată în Italia, fără să respingă însă decisiv ideea reintroducerii controalelor de frontieră.

Aceasta a afirmat faptul ca o ultimă soluție, și în condiții clar delimitate, trebuie să existe posibilitatea reintroducerii temporare a controalelor la granițe. Condițiile în care o astfel de măsură este permisă trebuie să fie bine definite, iar Comisia Europeană consideră că instrumentul trebuie decis la nivel comunitar.

Ministrul de interne german respinge și propunerea de a forța țările comunitare să accepte refugiați. O astfel de decizie trebuie să rămână în continuare la latitudinea guvernelor naționale: „Cred că încercarea de a îngrădi suveranitatea unui stat în îndatorirea sa de a proteja propriii cetățeni este semnalul greșit”, consideră Hans Peter Friedrich.

„Care este rolul învățământului din România?”

La ora actuală, învățământul românesc este poate cel mai slab din Europa. Cu nenumărate hibe, învățământul românesc a ajuns să fie considerat de cei care îl urmează nerelevant. Din păcate, ceea ce se învață în școli de cele mai

multe ori este lipsit de importanță pentru viața de zi cu zi și pentru integrarea pe piața muncii a tinerilor...

Cu toate că actuala guvernare spune că investițiile în sistemul de educație românesc au crescut considerabil, nu se văd modificări în bine. Nu se simte nicio îmbunătățire, ba, mai mult, este vizibilă stagnarea nivelului acestui sistem. Lipsa de coerență în sistemul educațional a condus la dezechilibre majore în ceea ce privește inserția pe piața muncii, care ar trebui să fie unul dintre obiectivele majore ale oricărei reforme.

Din păcate, este o diferență uriașă între ce ar trebui să se învețe în școli și ceea ce se învață. Dacă în alte țări se pune accentul pe partea practică, în România în continuare totul se axează pe teorie. O dovadă în acest sens este și locul codaș pe care îl ocupă România în toate clasamentele internaționale. Procesul instructiv-educativ neadaptat nevoilor societății va conduce în timp la decalaje și mai mari între cererea și oferta de locuri de muncă din România.

Consider că modernizarea școlilor de arte și meserii din România este o măsură esențială dacă ne dorim un sistem educațional performant. La finalizarea studiilor, este important ca tinerii să cunoască o meserie, astfel încât să se integreze mult mai ușor pe piața muncii. O măsură utilă este și introducerea orelor de practică (începând de la clasele V–VIII până în ultimul an de doctorat). În opinia mea, primul pas în modernizarea sistemului educațional românesc trebuie să pornească de la acordarea unui rol mai important educației timpurii.

Pentru a avea un sistem performant trebuie să creștem calitatea actului educațional, să acordăm o mai mare importanță cercetării și nu numai în teorie.

„Servicii medicale gratuite pentru șomeri”

Politicile și strategiile care stau la baza legislației în domeniu sunt menite să sprijine poziția angajatului european într-un context mondial.

În anul 2000, Consiliul European de la Lisabona stabilește noi strategii având ca scop transformarea Uniunii Europene într-o comunitate dinamică și competitivă, cu o economie bazată pe cunoaștere, cu locuri de muncă mai multe și mai bune, crescând investițiile în educație și cercetare. Așa cum este specificat în cadrul Strategiei de la Lisabona, revizuite, pentru creștere și locuri de muncă, comisia are o strânsă colaborare cu statele membre, pentru a contribui la punerea în aplicare a acțiunilor concrete care vor aborda promovarea formării profesionale continue în educație. Strategiile Consiliul de la Lisabona au fost recunoscute și aprobate de Guvernul României, în special cele privind măsurile comunitare de stimulare în domeniul ocupării forței de muncă.

În România, legislația prevede că dacă o persoană aflată în șomaj refuză să se prezinte la un loc de muncă, va pierde indemnizația de șomaj. Numai că, atunci când se prezintă voluntar la un loc de muncă sunt necesare o serie de investigații medicale care nu au un termen de valabilitate prea mare, aceste persoane fiind obligate de fiecare dată să își refacă analizele medicale.

Din păcate, banii de care aceștia se bucură sunt puțini, iar analizele relativ scumpe.

Din toate aceste considerente propun modificarea legislației în domeniul sănătății, pentru a veni în sprijinul celor care își caută un loc de muncă.

„Ziua Mondială a Diversității Culturale pentru Dialog și Dezvoltare”

În data de 20 decembrie 2002, conform Rezoluției 57/246, Adunarea Generală a ONU a declarat data de 21 mai ca Ziua Mondială a Diversității Culturale pentru Dialog și Dezvoltare. Prin această zi, Adunarea Generală ONU a încercat să evidențieze rolul important pe care îl joacă diversitatea într-o lume globalizată.

Adunarea Generală a ONU a subliniat legătura strânsă dintre protejarea diversității culturale și cadrul larg al dialogului între civilizații. Uniunea Europeană joacă un rol important în promovarea diversității în cadrul popoarelor de pe continentul european. Deviza Uniunii Europene este „Unitate în diversitate”. Acest termen a fost folosit prima dată în anul 2000 de Uniunea Europeană și menționat oficial în Tratatul de Instituire a unei Constituții pentru Europa, încheiat în anul 2004.

Conform principiilor Uniunii Europene, diversitatea reprezintă un element important care duce la unitate, progres; este o sursă de bogăție și creație, un atu pentru Europa.

Astfel, cu ocazia acestei zile, numeroase instituții și organizații internaționale încearcă să promoveze diversitatea dintre popoare, culturi, ca sursă de bogăție și creație.

Cu ocazia Zilei Mondiale a Diversității Culturale pentru Dialog și Dezvoltare se promovează identitatea națională pe baza dialogului intercultural, pentru a spori bogăția culturală și spirituală prin cunoașterea unor moduri diferite de viață.

În data de 21 mai au fost organizate evenimente care tind să atragă atenția asupra rolului crucial pe care îl joacă diversitatea. Evenimentele au inclus seminarii, programe educaționale pentru copii și tineri adolescenți, colaborare între agenții oficiale și grupuri etnice, expoziții, pentru a ajuta oamenii să înțeleagă istoria diferitelor grupuri culturale și influența asupra propriei lor identități.

## „Atac la medici”

PDL se încăpățânează să distrugă sistemul sanitar din România și să crească numărul medicilor care aleg să-și facă meseria în condiții mult mai bune în afara țării. Există la nivelul decizional o voință necontenită de a lovi în cadrele medicale, de a scădea finanțarea, de a îngropa performanța și zona de cercetare, de a ciuma un sistem care este deja șubred.

După tăierile salariilor și închiderea spitalelor, ultima găselniță a reprezentanților PDL este un atac direct asupra medicilor din serviciul ambulatoriu. Consiliului General al Capitalei a decis că în sistem există un punct slab – chiria mult prea mică pe care medicii o plătesc pentru spațiile destinate funcționării cabinetelor, chiria prea mică în comparație cu nivelul chiriilor din București, nicidecum cu veniturile medicilor.

Consilierii municipali de rasă portocalie au hotărât ca redevența pe care medicii din ambulatoriu o plătesc pentru a activa în spațiile deținute de instituție să crească de până la 60 de ori, de la un euro pe metru pătrat la valori între 32 și 62 de euro.

Nivelul rezonabil al chiriilor de până acum era justificat de faptul că sănătatea, în orice stat civilizat, este un serviciu public, care are nevoie de sprijin și de finanțare, pentru că nu vorbim despre afaceri care înregistrează profituri uriașe.

Consilierii municipali de la PDL au pus la zid prin această măsură aberantă medicii din București, care au, ca și colegii lor din întreaga Românie, venituri mizere și care nu-și pot permite achitarea acestor sume. Printr-o singură măsură au reușit să afecteze negativ medicii, pacienții, cât și statul. Din încasările unui cabinet trebuie plătite salariile personalului, utilitățile, materialele, aparatura și desigur taxele către stat. Mărirea chiriilor poate avea repercusiuni grave asupra medicilor și îi poate duce chiar la faliment. Raționamentul bravilor administratori este simplu și nu se feresc să-l apere: conform politicii PDL, dacă vrei să fii medic, trebuie să aduci bani de acasă. În consecință, pacienții fie vor rămâne fără locul unde se pot trata, fie, pentru că nu își permit să se trateze, se vor îndrepta către spitale, lucru care va mări nivelul cheltuielilor de la bugetul statului.

Așa înțelege Partidul Democrat Liberal să respecte dreptul la ocrotirea sănătății populației, prin astfel de măsuri aberante distruge calitatea actului medical. În loc să asigure accesibilitatea la serviciile medicale, membrii PDL uită că activitatea medicilor nu este una comercială, ci de interes public și că, cei direct afectați de politica distructivă pe care ei o fac sunt oamenii, în speță, pacienții și medicii.

## „Aleșii de primăvară”

S-a schimbat Legea electorală, stimați colegi, fără să știm și noi? Se pare că da, atâta timp cât USL (Uniunea Sindicatelor Libere, cel puțin în accepțiunea personală) a umplut Bucureștiul, și nu numai, cu afișe electorale. Uitați-vă în jurul parcului Izvor și veți vedea panouri mari publicitare pline cu mesaje electorale pro opoziție. Bucureștenii sunt „sfătuiți” să-și îndrepte opiniile politice către USL, singura formațiune care ar putea ajuta Capitala.

Păi bine, domnilor colegi, nu mai este primarul general, partenerul loial al dumneavoastră? A fost cumva schimbat? Nu au votat bucureștenii acum aproape 4 ani ceea ce vreți voi? Sau nu mai sunteți siguri de actualul primar general?

În Iași, PSD (Promotorul Spuselor Deformate) a trecut la campania electorală de vară, cu un an înainte, prin intermediul unui parlamentar, coleg în Senat. S-au împărțit în rândul ieșenilor cuburi care conțin o pastilă de naftalină, chipurile pentru a îndepărta „moliile portocalii”.

Domnilor colegi, la câte molii aveți în PSD, nu ar fi de ajuns toată naftalina existentă în România pentru a le îndepărta. Nici dacă ați apela la importuri nu ați scăpa de ele pentru că sunt modificate genetic și nu se mai hrănesc cu produsele tradiționale, ci vor doar ciolanul puterii. Dacă nu vedeți bârna din propriii ochi, nu încercați să îndepărtați paiul.

Mai are opoziția o metodă de a suci mințile alegătorilor: moțiunea. Orice acțiune a Executivului este amenințată cu moțiunea. Orice inițiativă legislativă este amenințată cu moțiunea. S-a cam săturat lumea de schema cu moțiunea, dacă va fi să vorbesc în versuri. Veți păți, domnilor opozanți, precum Ionică din poveste, care striga „lupul”. Când va fi cazul, „lupul” va veni.

Până atunci însă recomand PSD-ului să-și roage specialistul în transporturi să vorbească cu foștii colegi șoferi să inscripționeze cauciucurile camioanelor cu sigla USL. Că oricum românii au amețit cu promisiunile voastre, așa măcar aveți posibilitatea să susțineți că au amețit încercând să citească mesajul electoral.

Campania electorală nu a început, domnilor USL-iști, mai aveți de așteptat, dar ați dat drumul din plin la aburi și abureli.

„Programul «Prima casă 4» își deschide porțile”

După cum ne-a promis Emil Boc, a început demararea Programului guvernamental „Prima casă 4”, iar după aproape o lună de la publicarea normelor de aplicare, băncile declară funcțional programul.

A patra ediție a programului guvernamental diferă de celelalte prin faptul că statul nu mai garantează integral creditele, ci doar în proporție de 50%, și băncile împart riscul cu statul. Nealocând un nou plafon de garanții, băncile au acceptat reducerea la jumătate a garanțiilor pentru creditele acordate. Noutatea programului „Prima casă 4” este că vor putea lua credite și persoanele care au deja o locuință cu o suprafața de până la 50 de metri pătrați. În toate cele trei faze ale programului, s-au acordat aproape 38 de mii de garanții. Doar 21 de români au avut până acum dificultăți în a-și achita ratele și au fost executați silit.

Băncile interesate de acordarea de astfel de împrumuturi trebuie să-și revizuiască normele de creditare. Pentru a grăbi începerea programului, Ministerul Finanțelor a organizat zilele trecute o întrevedere cu o serie de bancheri, reprezentanții Băncii Naționale (BNR) și ai Fondului de Garantare a Creditelor pentru IMM-uri (FNGCIMM). Cea din urmă este chiar instituția care are rolul gestionării plafonului de garanții. Prin modificarea programului „Prima casă”, finanțatorii își pot exprima opțiunea de împărțire a riscurilor și pierderilor în termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a actului normativ, adică până pe 3 iulie.

O serie de bănci au lansat în ultima vreme credite ipotecare ce ar putea constitui alternative ale programului „Prima casă”. Acestea se adresează în primul rând celor care și-au depus dosarele pentru creditarea prin programul guvernamental, dar nu au reușit să prindă plafonul de garanții.

După o lună de la publicarea normelor de aplicare pentru „Prima casă 4”, reprezentanții băncilor spun că sunt aproape gata pentru a demara creditarea în noua fază a programului.

Programul guvernamental „Prima casă” a fost lansat în vara anului 2009, când statul a garantat creditele destinate cumpărării unei locuințe de maxim 60.000 euro. Începând din 2010, această limită a crescut până la 70.000 euro pentru locuințe cu lucrări încă neîncepute și la 75.000 euro pentru case noi, cumpărate de persoane organizate în asociații. Anul acesta, Guvernul a decis ca garanția statului la creditele contractate prin programul „Prima casă” să fie redusă la jumătate.

Programul, per ansamblu, așa cum a fost implementat, a avut succes, un exemplu poate fi dat de unitățile BCR din județul Cluj care au acordat 900 de credite de 32 milioane de euro în cadrul programelor guvernamentale „Prima casă 1 și 2”.

„Mapa profesională valabilă doar pentru PNL, nu și pentru PDL”

Ziua de 23 mai 2011 se înscrie în șirul celor cu negru în calendar pentru Guvernul Boc. Un înalt funcționar public, practic omul numărul doi din exact ministerul care are drept obiectiv principal, printre altele, menținerea ordinii și stoparea fărădelegilor, este acuzat că a încălcat legea. Și nu este doar

acuzat, ci chiar ridicat de subalternii săi după o percheziție de mai bine de 6 ore și dus la audieri la DNA ca un infractor periculos.

Toată lumea știe, Ministerul Administrației și Internelor este un minister complex, care beneficiază și de un serviciu secret propriu, Direcția Generală de Informații și Protecție Internă. Se impune o întrebare: responsabilii din DGIPI nu au efectuat măcar o verificare sumară în ceea ce privește persoana care urma să fie încadrată în cea mai înaltă funcție de funcționar public? Se pare că nu. Cel puțin așa reiese din declarația dată luni după-amiază de ministrul de interne, Traian Igaș: „Aveam informații bune, aveam o părere bună despre domnul Mironescu. Urmează să vedem exact ce acuzații i se aduc. Nu aveam niciun fel de semnal, în sensul că Domnia Sa ar avea anumite probleme cu legea, cu instituții ale statului. Sunt oarecum surprins și aștept să vedem finalul, să vedem care va fi acesta (...) Nu existau informații în bazele de date privind problemele lui Laurențiu Mironescu cu legea”.

Se mai impune o întrebare: pentru demnitarii și înalții funcționari din PDL numiți în funcții de primul-ministru sau de alți factori responsabili nu funcționează așa-zisa procedură a mapei profesionale?

Pun această întrebare deoarece în cazul Guvernului Tăriceanu II ea a fost utilizată. Să ne aducem aminte că desemnarea în funcția de ministru al justiției a doamnei senator PNL Norica Nicolai a fost respinsă de președintele Traian Băsescu, care a invocat o serie de nereguli în mapa profesională a doamnei Nicolai. (Pentru cine a uitat acest episod, îi reamintesc că doamna Nicolai a fost acuzată de o eroare pe vremea când activa în procuratură, culmea, eroare dovedită ulterior că se datora organelor de poliție și unui judecător). Nu a fost doamna Norica Nicolai singura victimă a așa-zisei verificări a „mapei profesionale”.

Trecând peste aceste criterii discriminatorii – membri ai PNL verificați și blocați din cauza unor erori existente sau inventate, membri ai PDL albiți și avansați indiferent de trecutul lor infracțional – totuși gravitatea situației de la MAI trebuie să se finalizeze cu demisii la nivel înalt.

În situația în care DGIPI și SRI nu au monitorizat activitatea domnului Laurențiu Mironescu în zona vamală Constanța, atunci șefii acestor instituții trebuie să demisioneze sau să fie destituiți.

În situația în care DGIPI și SRI au monitorizat activitatea domnului Mironescu și au emis și rapoartele aferente, atunci primul-ministru Emil Boc – cel care l-a numit prin decizie pe secretarul general al MAI – și ministrul Traian Igaș trebuie să demisioneze.

Acordurile cu FMI pe care Guvernul le-a încheiat în ultima perioadă nu au făcut decât să accentueze criza economică resimțită de fiecare dintre noi în parte, o criză ce pare să nu se mai termine prea curând.

În condițiile în care efectele sunt vizibile și deloc benefice – școli, spitale, întreprinderi care asigurau un loc de muncă sunt închise pe bandă –, nu ne rămâne decât să ne gândim că Guvernul Boc are un interes în a vinde ce a mai rămas din avuția țării exact în momentul în care prețul este cel mai mic atât în țară, dar și în lume.

Nu poate fi decât un interes electoral la mijloc, în condițiile în care alegerile se apropie, atâta timp cât suntem datori vânduți, dar guvernanții susțin că am ieșit din criză, în ciuda tuturor statisticilor care arată clar că nu există nici cea mai mică urmă de redresare economică.

Orice iese prost este aruncat în spatele FMI-ului, paravanul după care acest Guvern a ales să se ascundă pentru a nu da explicații corecte și coerente cetățenilor acestei țări.

Dar, domnilor guvernanți, vă asigur că orice ați face, nu mai puteți aduna voturi nici cât negru sub unghie și asta numai din cauza politicilor pe care ați ales să le promovați, politici prin care nu a rămas niciun segment al populației neafectat. De la pensionari la bugetari, la medici și profesori, de la tineri care nu au un loc de muncă, la bătrâni care mor de foame sau de boală căci nu-și mai pot asigura hrana sau medicamentele, ei toți, cu mic cu mare, vor veni la vot tocmai pentru a schimba cea mai proastă guvernare din istoria României! Drept urmare, oricâte acorduri veți încheia cu instituțiile internaționale financiare, nu veți face decât să adânciți sărăcia pe care românii o resimt în fiecare zi și să aduceți românii în pragul disperării, deoarece în loc să plătească costurile crizei cei puțini și care au beneficiat de avântul economic al României, plătesc cei mulți și amărâți, exact categoriile sociale defavorizate, ceea ce este profund incorect.

Dacă doreați ca la alegerile din 2012 să câștigați electoratul de partea dumneavoastră, era de ajuns să asigurați bunăstarea în rândul cetățenilor sau măcar o stare de normalitate, și nu să aduceți milioane de români în pragul disperării.

De ce, domnilor, nu aveți decența să recunoașteți că sunteți depășiți de situație și să vă dați demisia? De ce nu admiteți că nu sunteți capabili să rezolvați chestiunea acumulării de fonduri la bugetul de stat și să redresați situația economico-financiară a României?

Veți pleca de la guvernare cu conștiința încărcată, lăsând în urmă o Românie sărăcită de politicile ostile pe care le-ați promovat! Din păcate, acest lucru nu-i ajută absolut deloc pe români.

„Epopeea portocalie: un nou program prin care guvernanții împart banii pe criterii politice”

Când vine vorba de cheltuirea banului public, actualii guvernanți au un singur țel: să-și mulțumească clientela politică portocalie. V-am prezentat date concrete, grafice, toate cifrele care demonstrează că Guvernul a folosit Programul de dezvoltare a infrastructurii rurale pentru a împărți fonduri publice în mod discreționar către localitățile conduse de primari PDL. Am cerut Guvernului Boc să oprească alocarea fondurilor bugetare pe criterii politice și să prezinte public, în cel mai scurt timp posibil, un raport de impact pentru Programul de dezvoltare a infrastructurii rurale în care să spună câte proiecte au fost realizate și câte familii beneficiază în mod real de pe urma acestor investiții. Așa cum mă așteptam, nu am primit niciun răspuns, iar guvernanții continuă să sfideze o țară întreagă.

Recent, Guvernul a lansat un nou program, prin care Boc și Udrea împart banii după bunul-plac. Îl cunoașteți, este vorba despre Programul de reabilitare și modernizare a 10.000 de kilometri de drumuri județene și/sau de interes local. Inițial s-a vorbit de o investiție a Executivului de peste 4 miliarde de euro, iar banii ar fi trebuit să fie împrumutați de firmele care încep lucrările pe cont propriu, plata lăsându-se „moștenire” viitoarei guvernări.

Programul s-a pus în mișcare a doua zi după Convenția PDL, primarii din teritoriu primindu-și astfel răsplata pentru votul de încredere acordat lui Emil Boc. S-au trimis către Sistemul Electronic de Achiziții Publice anunțurile de participare pentru primele pachete de drumuri, iar valoarea proiectului de ridică la un miliard de euro, în prima fază. Din câte se înțelege din anunțurile oficiale, banii nu mai trebuie să fie împrumutați de firmele care câștigă licitațiile, ci vor fi plătiți din economiile Ministerului Dezvoltării. Desigur, orice drum construit sau modernizat este mai mult decât binevenit, mai ales că reabilitarea trebuie să înceapă cu drumurile care leagă localități importante, drumuri naționale și șosele care duc către obiective economice sau turistice importante, așa cum ne anunță același minister. Cine beneficiază însă de fonduri pentru modernizarea drumurilor? În primul rând, clientela politică portocalie!

Din 32 de localități din județul Dolj care primesc bani, 24 au primari PDL. Doar 4 localități cu primari PSD și încă 4 conduse de liberali se află pe listă. Să nu vă imaginați că sunt mai importante localitățile portocalii sau că acestea au mai multe obiective economice și turistice! Sunt alocate fonduri și pentru trei proiecte de modernizare a unor drumuri județene, care trec prin localități PDL-iste, în majoritatea lor.

Nu doar în Dolj se întâmplă acest lucru, desigur. Vă dau exemplu județul Prahova, unde din totalul de 44 de localități prezente pe lista ministerului condus de Udrea, 36 au primari PDL, doar două – de la PSD și trei – de la PNL. Prin urmare, „nu contează” deloc culoarea politică, ci numai obiectivele turistice!

Modul în care sunt împărțite fondurile disponibile reprezintă încă o dovadă a faptului că PDL toacă banii publici fără a ține cont de priorități.

Actualii guvernanți uită că în țară sunt mii de șantiere abandonate din lipsa banilor, inclusiv lucrări la sisteme de alimentare cu apă potabilă și reabilitări de școli și grădinițe, începute din 2007–2008. Autostrăzi avem din belșug, drumurile europene și naționale sunt puse la punct, iar acum deschidem șantiere pentru drumuri județene și comunale! Mai nou, Boc și Udrea vor să construiască zeci de cluburi de golf, cu fonduri europene alocate pe proiectul operațional regional, destinat dezvoltării regiunilor sărace. De la Arad la Suceava, din Olt până la Iași, din Ialomița până în Maramureș, românii vor juca golf, punându-se la bătaie pășuni comunale pentru zeci de terenuri! Aceasta este viziunea Ministerului Dezvoltării, aceasta este reforma statului și strategia unei guvernări catastrofale, care a trădat interesele românilor și ale României și a amanetat viitorul țării.

„Ieșirea din recesiune cu forcepsul”

În practica medicală, o bună perioadă de timp, la nașterea unor copii apăreau dificultăți deosebite. Pentru aducerea pe lume a copilului medicul apela la un instrument numit forceps. Capul viitorului născut era prins în acest instrument de metal și se trăgea cu forță pentru extragerea copilului.

Pentru nou-născutul adus pe lume prin această metodă, în multe situații, consecințele erau dramatice, pornind de la deformarea cutiei craniene până la sechele psihice pe întreaga durată a vieții.

De ce am relatat despre această practică de medicină empirică și rudimentară, fără temei în realitatea economică, a actualului regim și a pseudoanaliștilor aserviți puterii? Se știe că în practica curentă s-a convenit că ieșirea din recesiune se constată după două trimestre de creștere economică consecutive. Institutul Național de Statistică a comunicat o creștere economică de 0,1% pentru trimestrul IV 2010, iar pentru trimestrul I 2011 de 0,6% eroare, iar pentru primele trei luni ale anului în curs INS recunoaște că evaluarea performanței economice a apărut, în mare măsură, cu date estimative.

În esență, întrebarea este dacă există un trend ascendent real sau este vorba despre o găselniță propagandistică, care să justifice majorarea nesustenabilă a salariilor și pensiilor în orizontul electoral al anului 2012. Traian Băsescu, Emil Boc și Elena Udrea, în nenumărate rânduri, pe parcursul anilor de guvernare, au anunțat ieșirea din recesiune și criză, pentru ca, ulterior, să revină și să se contrazică, încât nu mai pot beneficia de circumstanța credibilității.

Neșansa istorică a României a fost și este că, în această perioadă de criză, este condusă de cel mai slab guvern din istoria modernă a țării. Gestionarea rațională și eficientă a crizei nu se poate realiza de către o putere lipsită de viziune și competență, incapabilă să stabilească și să pună în practică o strategie anticriză. Asociind această stare de fapt, ușor de constatat și extrem de vizibilă, cu corupția, clientelismul politic, antagonizarea societății și decredibilizarea instituțiilor statului, vom înțelege că la originea prăbușirii economice și a marasmului social stă o rețetă de guvernare toxică care a luat decizii pompieristic, alimentând astfel agravarea crizei, și nu depășirea acesteia.

Cu măsuri de austeritate dure și cinice, fără un program viabil de relansare economică, cu achiziții publice de genul telegondolelor care nu duc nicăieri și al parcurilor la sate, cu o gândire fiscală de tip fanariot și practica accesului nelimitat al clientelei politice la resursele bugetare este greu de crezut că există o minimă șansă de redresare a traiului cotidian, de regăsire a speranței și bucuriilor vieții de către oamenii acestei țări. Adăugând presiunea inflației, scăderea dramatică a puterii de cumpărare vom avea explicația stării de apatie și depresia în care s-au adâncit societatea și oamenii.

Culmea cinismului politic rezidă și în asumarea de către guvernanți a unor succese în obținerea cărora nu se regăsesc cu niciun merit sau contribuție. Exemplul cel mai clar îl constituie creșterea exporturilor care este o urmare firească a relansării economice a altor state din UE, și nu a măsurilor inexistente ale Guvernului.

Un alt truc marca PDL îl constituie anunțurile triumfaliste ale premierului Emil Boc privind efectele de excepție ale noului Cod al muncii privind eradicarea muncii la negru și apariția a sute de mii locuri de muncă și contracte, când, de fapt, acestea nu reflectă altceva decât transformarea contractelor de colaborare în contracte de muncă pe perioadă determinată, de regulă.

Cu evaziunea fiscală și găurile negre din companiile de stat, Guvernul o lasă mai ușor, deoarece aici sunt marile mecanisme de drenare a banului public spre PDL-iști și clientela lor politică.

Cert este că actualul regim găsește că exercită o bună guvernare, dar lucrurile nu sunt în regulă cu poporul, care-i bețiv și leneș și la care guvernanții se întorc de această dată cu spatele.

Reconstrucția economică, având ca axe strategice agricultura modernă și competitivă, infrastructura rutieră și feroviară la nivel european, reindustrializarea și consolidarea

capitalului autohton, plata imensei datorii externe, a arieratelor statului și a salariilor câștigate de bugetari în instanță sunt lucruri minore pentru o guvernare care și-a asumat tranșant principiul „După noi, potopul!”.

În această țară în derivă, un singur lucru este sigur. Traian Băsescu, Emil Boc, Elena Udrea și PDL-ul nu au fost și nu sunt o „pleașcă” pentru România.

„Ziua Internațională a Copilului Dispărut”

Mâine, 25 mai, se marchează în toată lumea Ziua Copilului Dispărut.

La 25 mai 1979, Etan Patz, în vârstă de șase ani, a dispărut de la domiciliul său din New York și nu a mai fost găsit. A fost lansată atunci cea mai amplă campanie de căutare a vreunei persoane dispărute. Au fost înălțate baloane spre cer, au fost legate panglici roz în copaci, au fost împânzite orașele cu afișe reprezentând chipul celui dispărut și au fost anunțate recompense fabuloase. Nimic nu era prea mult pentru familia îndurerată și pentru cei care îi erau aproape.

În anul următor, diferite organizații americane au patronat manifestări în amintirea lui Etan Patz, iar la 25 mai 1983, Președintele SUA, Ronald Reagan, a declarat ziua de 25 mai „Ziua națională a copiilor dispăruți” (Missing Children’s Day).

O astfel de zi a început să fie celebrată în Canada, din 1986, la inițiativa Organizației „Copiii dispăruți” și la nivel internațional, tot din 1986, la inițiativa Crucii Roșii Internaționale, pe fondul înmulțirii alarmante a cazurilor de dispariții în rândul copiilor.

Prima zi europeană a copiilor dispăruți a fost organizată în 2002, la inițiativa organizației britanice „Child Focus”, patronată de regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii și Irlandei de Nord, și a organizației olandeze „Vermist”.

În România situația nu este, din păcate, mai puțin alarmantă. Astăzi, pe site-ul Poliției Române se află pozele a 76 de copii dispăruți. Cauzele care favorizează disparițiile sunt legate deseori de exploatări sexuale sau abuzuri fizice.

Printre soluțiile propuse de Poliție se numără și sancționarea contravențională a persoanelor care acceptă găzduirea unor copii sau angajarea sezonieră a acestora, însă efectele sunt minore.

În concluzie, opinez că rolul nostru în acest proces de combatere a violenței și disparițiilor minorilor este acela de a reglementa și monitoriza aplicarea legislației, astfel încât să scadă semnificativ numărul de copii dispăruți.

„O intenție periculoasă a PDL care va legaliza și intrarea politicului în școli: scăderea la 16 ani a vârstei de vot”

Ministrul educației, domnul Funeriu, a susținut și susține că Legea educației pe care a promovat-o depolitizează învățământul. Că o parte din articolele legii probează contrariul, s-a spus, s-a scris, s-a comentat. Dar să lăsăm legea în sine.

Observ cu îngrijorare în ultimul timp că proliferează actele practice de politizare a învățământului. Am să dau doar patru exemple. În luna decembrie a anului trecut s-a descoperit că în unele județe carnetele de note pentru elevi aveau coperți portocalii. Carnetele de note sunt documente școlare care se tipăresc de către inspectoratele școlare. Tot în luna decembrie a anului trecut, în plină campanie electorală pentru alegerile parțiale dintr-un colegiu din județul Hunedoara, copiii dintr-o școală sătească au fost târâți în acțiuni electorale, deloc întâmplător, în favoarea candidatului PDL.

Recent, în timpul campaniei electorale dintr-o comună prahoveană – alegeri parțiale pentru primărie –, PDL a organizat excursii pentru elevii din comuna respectivă. Cel mai grav act de politizare a învățământului nu s-a petrecut însă într-o comună izolată de munte, ci în buricul Bucureștiului, mai precis la Liceul Tonitza, unde elevilor din clasele terminale li s-a propus să intre în PDL pentru... a-și putea vinde lucrările proprii. Și, evident, înregimentarea în PDL a devenit realitate.

Acestea sunt elemente reale și foarte periculoase ale acțiunii de politizare a învățământului. Deși toate exemplele pe care le-am prezentat au ținut prima pagină în massmedia, nimeni nu a aflat de la ministrul de resort dacă s-a luat vreo măsură sau nu. De fiecare dată când presa descoperă un act flagrant de politizare a învățământului, ministrul Daniel Funeriu repetă aceeași placă uzată: „eu militez pentru depolitizare, vom verifica și dacă se confirmă informațiile, vinovații vor fi sancționați”. Doar cu aceste vorbe am rămas.

Un eveniment care a trecut ieri neobservat – era și normal, ținând cont de ocuparea spațiului mediatic de telejustiția cu mascați – mă îndreptățește să cred că acțiunile practice de politizare a învățământului nu sunt deloc întâmplătoare.

Ieri, un membru cu notorietate al PDL, europarlamentarul Cristian Preda, a anunțat că, va propune scăderea vârstei de vot de la 18 la 16 ani, iar un site cu trafic foarte mare, cunoscut ca fiind aflat în siajul principalului partid de guvernământ, s-a și grăbit să lanseze o dezbatere publică pe această temă.

A coborî vârsta de vot la 16 ani mi se pare o întreprindere foarte periculoasă, pentru că, în acest caz, s-ar legaliza practic imixtiunea politicului în școli, acțiunile de campanie electorală în școli etc., pentru că, în general, cei mai mulți tineri între 16 și 18 ani sunt elevi.

Principalul argument al autorului propunerii este unul pueril: „Dacă se poate munci de la 16 ani, de ce să nu se poată și vota de la aceeași vârstă?”. În primă instanță i-aș spune autorului propunerii că putea să vină și cu alte argumente. De exemplu, gherilele roșii din unele state asiatice aveau, au în componență soldați cu vârste între 11 și 14 ani. Domnul europarlamentar PDL confundă dreptul unor tineri de a-și câștiga existența de la o vârstă fragedă – o consecință a unor probleme majore de familie, financiare etc. –, un drept firesc și util, în ultimă instanță, cu dreptul de a decide la o vârstă la care, pentru cei mai mulți, cunoștințele de ordin general nu sunt deloc solide. Iar tinerii care sunt nevoiți să muncească de la 16 ani, de regulă – din cauza unor situații probabil independente de voința lor – nu posedă acele cunoștințe de ordin general care să le permită să decidă în cunoștință de cauză.

Tocmai pe aceste considerente condamn cu tărie intențiile PDL de încercare de a coborî vârsta de votare, și pe considerentul că a face politică de la 16 ani este prea mult pentru România.

„Băsescu girează un Guvern «perfect», cu măsuri imperfecte”

„Creșterea TVA a fost una dintre marile erori politice, susținută (și) de PDL, care a amânat ieșirea din recesiune cu cel puțin 6 luni”. Sunt cuvintele președintelui Traian Băsescu rostite la un seminar despre ieșirea din criză.

Este declarația primului om din stat care recunoaște că, împreună cu principalul partid aflat la guvernare și pe care îl conduce _de facto_ și neconstituțional, a pus în practică una dintre marile erori politice, cu consecințe dezastruoase pentru economia românească, dar și pentru puterea de cumpărare a românilor.

Este chiar recunoașterea oficială a incompetenței actualilor guvernanți, a degringoladei guvernamentale, a lipsei de viziune economică și de măsuri eficiente de combatere a crizei.

Este, dacă vreți, și o dovadă că opoziția a avut dreptate atunci când a criticat adoptarea acestei măsuri, avertizând asupra consecințelor nefaste pentru economie, dar, mai mult, este un argument că opoziția își face treaba, că realizarea USL a fost o decizie corectă pentru că avem soluții pentru ieșirea din criză. Iar printre ele, așa cum am spus încă de anul trecut, nu a figurat și nu figurează creșterea TVA-ului.

Să nu uităm că cele două mari obiective în materie de fiscalitate ale Guvernului PDL – menținerea cotei unice și a TVA-ului neschimbate pe durata întregului mandat – au fost încălcate, primul în 2009, cel de-al doilea începând cu 2010. S-a întâmplat acest lucru, repet, din cauza incompetenței acestui Guvern care nu a fost capabil să imagineze și să pună pe hârtie soluții reale de creștere economică, ci a preferat uneori să taie salarii, alteori să mărească...taxe și impozite.

S-a întâmplat acest lucru pentru că de doi ani încoace România este condusă de FMI, în favoarea căruia Guvernul actual a externalizat iresponsabil și imoral actul de guvernare, fără să îi pese de drepturile și interesele cetățenilor români. FMI-ul a devenit pentru Guvernul României un bici (iar, în această privință, președintele Băsescu nu are dreptate), iar pentru popor, o ghilotină, în schimb închizând ochii la afacerile din bani publici derulate de clientela politică portocalie.

Declarația președintelui este, însă, cel mai important, încă o dovadă de populism. Cui îi folosește faptul că președintele a recunoscut o altă greșeală, câtă vreme acest discurs nu este urmat de măsuri care să îndrepte greșeala? Românilor, cu siguranță, nu! Iar discursul rămas fără urmări nu este decât demagogic. Cenușa în cap nu ține loc de reformă, dar nici nu poate acoperi ineficiența guvernanților!

Dincolo de discursul autocritic al președintelui, rămâne realitatea: un guvern care conduce în continuare România cu girul președintelui și o face prost, un FMI lipsit de credibilitate și de profesionalism, care vine la București și dă lecții pe spinarea românilor, o guvernare incompetentă, iresponsabilă, care preferă un TVA mărit pentru ca veniturile suplimentare rezultate din această măsură să ajungă nu la cei îndreptățiți, ci la cei favorizați – marea clientelă politică PDL.

„Incompetența rămâne la externe”

Afirmam de la tribună săptămâna trecută că ministrul de externe trebuie să plece de la Palatul Victoria, în lumina traseului său profesional, dar mai ales prin prisma unei declarații de-ale sale, prin care anunța o viitoare fraudă electorală pentru alegerile din 2012, pentru care pregătea nu mai puțin de un milion de voturi din diaspora pentru PDL, prin controversata lege a votului prin corespondență.

Noi am considerat că Teodor Baconschi a comis, prin această declarație, dar și prin faptele sale arhicunoscute de la Paris, un atentat la democrație prin asumarea teoretică a acestei fraudări, iar moțiunea simplă depusă la Senat s-a pronunțat tocmai împotriva batjocoririi electoratului român de către Guvern, prin Ministerul de Externe.

Ieri însă reprezentanții PDL și-au bătut încă o dată joc de români, refuzând să recunoască faptul că Teodor Baconschi este nociv pentru funcția de ministru de externe și alegând (sau mai degrabă fiind constrânși, luând în considerare faptul că membrii puterii sunt amenințați cu dosare) să voteze împotriva moțiunii simple din Senat adresate acestuia.

Nu contează nici că Teodor Baconschi a subordonat obiectivele naționale de politică externă intereselor electorale ale PDL, nici că România a eșuat lamentabil prin ratarea obiectivului de aderare la Spațiul Schengen la data stabilită inițial, martie 2011, și că, chiar și acum, data acestei aderări este o incertitudine, sau că România cunoaște, de la instalarea acestui ministru, o degradare continuă a politicii externe românești, ca strategie.

Pentru PDL și Traian Băsescu – pentru că ceea ce dorește Guvernul Boc este deja irelevant – contează, spre exemplu, ca partidul-stat să câștige alegerile din 2012 prin fraudă, proiect la care Teodor Baconschi lucrează deja.

Pentru PDL și sistemul de la putere, intensificarea luptei împotriva corupției (de la frontiere) – necesară pentru înlesnirea aderării României la Schengen – înseamnă reglări de conturi în taberele PDL, sperietoare pentru propriii membri din Parlament tentați să fugă dintre rânduri și eliberarea unor funcții-cheie aducătoare de resurse pentru pușculița de partid. Iar de acest lucru se ocupă, bineînțeles, tot mai-marii PDL.

Pentru PDL contează ca cei ce au slugărnicit pentru bunăstarea partidului să fie răsplătiți prin funcții onorifice, publice, de înaltă răspundere, deși CV-ul acestora nu îi recomandă, cum este, de exemplu, cazul consilierului prezidențial Cătălin Avramescu, propus recent de ministrul Baconschi pentru postul de ambasador în Finlanda și Estonia, sau cazul apropiatei premierului Emil Boc, Cynthia Curt, care a fost numită consul general al României la Barcelona. De aceste propuneri și numiri tot Teodor Baconschi s-a ocupat.

Votul de ieri din Senat ne-a dat două semnale clare: unul ne spune că suntem foarte aproape de a răsturna această Coaliție nocivă de la putere și, implicit, situația dramatică a societății românești, iar această șansă se va întâmpla cu siguranță în viitorul apropiat, pentru că în ciuda tuturor amenințărilor cu dosare, cei cu simțul realității nu se vor mai putea ralia, pentru multă vreme, acestei dictaturi nocive.

A doua concluzie care se desprinde din toată această poveste, o dezamăgire, de altfel, este determinată de această dată nu de vot, ci de atitudinea cu care ministrul Baconschi și Guvernul Boc au tratat acest vot de blam dat de o mare parte din membrii Parlamentului României modului de

a conduce externele. Astfel, chiar dacă moțiunea ar fi fost votată, sunt convins că lucrurile nu s-ar fi schimbat în calculul guvernamental, și Baconschi ar fi rămas la Palatul Victoria, dintr-un motiv foarte simplu: Traian Băsescu și Guvernul Boc nu mai conduc o democrație, unde vocea majorității contează, ci un sistem propriu, dictatorial, unde voința poporului este redundantă.

În „eroica” sau mai degrabă criminala opintire de a reinstaura totalitarismul în țara noastră, abolit prin jertfe de sânge în decembrie 1989, Partidul Democrat Liberal face progrese vizibile, în baza cărora marii săi corifei, aflați azi în plină bătălie electorală, nădăjduiesc să apuce un loc nepieritor în paginile istoriei naționale sau poate, cine știe, în cele ale istoriei universale. Dacă neșansa îi va priva să intre în cartea de istorie, în mod sigur vor păși în Cartea recordurilor negative.

Dincolo de nefastele măsuri anticriză, care au împins populația sub pragul unei cumplite sărăcii, actualul regim a impus societății românești o legislație mai mult decât opresivă, total antidemocratică și antipopulară, ce depășește prin prevederile sale caracterul dictatorial al actelor normative votate de Marea Adunare Națională, în timpul regimului totalitarist. Mărturii elocvente în acest sens sunt legile din domeniul învățământului și din cel al sănătății, Legea pensiilor, Legea plafonării salariilor în învățământ, Codul muncii, Codul de dialog social și alte măsuri adoptate prin asumarea răspunderii, în disprețul total față de Parlament. Nu este astăzi locul să analizăm în ansamblu caracterul diabolic al unor asemenea legi.

În continuare, mă voi opri asupra Legii sănătății, care face obiectul unei moțiuni simple. Așa-zisa Strategie națională de raționalizare a spitalelor și a sistemului de sănătate, elaborată într-o viziune totalitaristă și impusă prin abuz de putere, seamănă haos în țară și dă peste cap viața a 20 de milioane de români. În baza noii strategii își vor înceta activitatea circa 200 de unități medicale.

Vineri, 20 mai 2011, s-au împlinit 21 de ani de la primele alegeri cu adevărat libere și pluraliste, după mai bine de o jumătate de secol de regimuri totalitare, alegeri care au marcat începutul democratizării reale a României. Scrutinul de la 20 mai 1990 a consfințit cel mai important deziderat al declarației Consiliului Frontului Salvării Naționale, din iarna Revoluției române, instituirea pluralismului politic și construcția statului de drept, organizarea de alegeri libere, instituirea unui regim al democrației reprezentative, bazat pe valorile și instituțiile lumii libere. Ziua de 20 mai 1990 a rămas în conștiința publică a românilor ca un reper fundamental pentru manifestarea liberă a opțiunilor electorale, pentru însăși revenirea României la valorile Europei contemporane.

Cu o participare la vot extrem de ridicată, de peste 87% din totalul populației cu drept de vot, domnul Ion Iliescu, candidatul Frontului Salvării Naționale, a câștigat alegerile prezidențiale, cu 85,07%, iar FSN pe cele parlamentare, obținând 263 de mandate la Camera Deputaților, respectiv 66,31%, și 91 de mandate la Senat, adică 67,02%.

În pofida dificultăților de ordin economic și social, generate de tranziția la economia de piață, în ciuda instabilității zonei apropiate României, instituțiile și mecanismele democratice, rezultate ca urmare a alegerilor din 20 mai 1990, și-au dovedit viabilitatea și soliditatea. O dovadă o reprezintă alternanța continuă la guvernare, pe parcursul tuturor ciclurilor electorale.

Prin alegerile libere din 20 mai 1990 s-a încheiat perioada organismelor provizorii ale puterii de stat, conducerea țării fiind preluată de instituții legitimate prin mandat popular. Alegerile de la 20 mai 1990 ne-au oferit valorile și instrumentele democrației, de aceea ele au o evidentă însemnătate istorică. Scrutinul de acum 21 de ani a deschis, de fapt, drumul spre crearea întregului sistem al instituțiilor statului de drept.

Chiar dacă această zi a fost doar un început, care avea să fie urmat de opțiuni diferite, aproape după fiecare ciclu electoral, primele alegeri democratice și corecte – în pofida numeroaselor și virulentelor contestații de la vremea respectivă, amintiți-vă doar episodul „Piața Universității” – pe care le-a cunoscut România modernă au însemnat, în primul rând, opțiunea populară pentru democrație. Nu se poate interpreta altfel prezența masivă la vot a românilor la 20 mai 1990. Nici euforia învingătorilor, nici tristețea învinșilor nu au reușit să împiedice decizia liber exprimată a cetățenilor.

„Nu ne mai mințiți, domnule Tabără!”

Mă simt acum jenat de faptul că la numirea domnului Tabără în fruntea Ministerului Agriculturii am crezut că un om care vine din agricultură poate și vrea să facă ceva. Din păcate, așteptările mi-au fost înșelate, iar domnul Tabără a demonstrat că nu este altceva decât o marionetă care nu știe decât să transmită mai departe ceea ce i se spune pe linie de partid, chiar dacă acest lucru înseamnă să afirme că laptele e negru.

Să fiu mai exact. Încă de la începutul anului, domnul Tabără susținea sus și tare că toți fermierii vor primi subvențiile cuvenite pe suprafețe în cel mai scurt timp. Ba, mai mult, avansa și o dată-limită. Mai întâi, a fost finele lunii februarie, apoi finele lunii martie, iar după ce luna lui Mărțișor a trecut, dădea asigurări că la sfârșit de aprilie nu vor mai exista fermieri care să nu-și fi primit sumele cuvenite. Suntem la sfârșit de mai și vreau să vă spun că încă există fermieri care nu au primit subvențiile pe suprafețe. Agricultorii din colegiul pe care-l reprezint au ținut să mă informeze cu privire la acest aspect și vă pot pune la dispoziție o listă cu fermieri care nu au primit încă subvenția.

Vă aduc în atenție faptul că marea majoritate a fermierilor au solicitat credite pentru care plătesc acum dobânzi consistente. Au mizat pe faptul că statul le va da banii cuveniți și au semnat contractele de creditare, chiar dacă nu erau cele mai bune condiții.

Să vă fie rușine, domnule Tabără! Încep să cred că din funcția pe care o dețineți încercați prin orice metodă să sabotați agricultura românească și să distrugeți exploatațiile agricole, care cu foarte multe greutăți încep să se pună pe picioare.

De ce mințiți, domnule Tabără? De ce sabotați agricultura?

„Peste 5 milioane de români trăiesc sub pragul de sărăcie”

Autoritățile au anunțat că din toamnă subvențiile la căldură și apă caldă livrate populației vor fi eliminate, aceasta fiind o altă directivă a Fondului Monetar Internațional

acceptată în genunchi de Guvernul Boc. Prin această măsură, factura la căldură și apă caldă va crește cu 60 la sută, iar milioane de români vor ajunge în situația de a nu-și mai putea plăti facturile. Oricum, numărul celor care nu și-au putut plăti facturile în iarna trecută a fost foarte mare, dar cred că în iarna acestui an numărul acestora se va dubla. La cei peste 5 milioane de români care trăiesc sub limita pragului de sărăcie se vor adăuga încă 1,5 milioane. Este foarte grav! În acest timp, președintele Băsescu ne vorbește de modernizarea statului, iar premierul Boc spune zilnic, ca un papagal, că am ieșit din criză.

La această creștere se adaugă apariția coplății în sistemul de sănătate, dispariția compensării la medicamente, creșterea prețurilor la alimentele de bază. Ca măsuri rapide de stopare a creșterii prețurilor vom insista cu tărie, toți parlamentarii PSD, pentru aprobarea legii privind TVA diferențiat la alimentele de bază. Dau exemple Marea Britanie care are 0% TVA la alimentele de bază, Germania – 7%, Slovacia – 6,5%. De asemenea, trebuie interzis exportul de gaze naturale, iar cetățeanul să primească gaze naturale din producția internă, care are un preț de 150 dolari/mia de metri cubi, față de 400 dolari/mia de metri cubi de gaz importat din Rusia.

O altă prevedere legală ce trebuie rapid pusă în practică este definirea consumatorului vulnerabil. Consumatorul vulnerabil este românul care locuiește la bloc, este pensionar sau trăiește din salariul minim. Uniunea Europeană definește clar acest termen și permite măsuri de protecție socială pentru această categorie.

Fiecare dintre noi simte că măsurile de austeritate luate de Guvernul Boc în cârdășie cu Fondul Monetar Internațional au dat greș. Doresc să exemplific, pentru cei care cred că am ieșit din criză, cu date statistice concrete: În 2010 economia a înregistrat o scădere cu 1,3%, doar România și Grecia mai erau în recesiune la finele anului 2010. Am avut opt trimestre de cădere economică față de celelalte țări din UE, care s-au redresat după patru trimestre. În plus, trebuie spus că România se află pe ultimele locuri în UE în ceea ce privește calitatea instituțiilor, rata de recuperare și eficiența forței de muncă. Astfel, conform datelor Institutului Național de Statistică, în ultimii doi ani s-au pierdut 637.000 locuri de muncă.

## „România sau cum mor caii când vor câinii”

De curând a apărut în media o înregistrare video în care putem urmări cum președintele Traian Băsescu declară că regretă că propria sa idee de a tăia pensiile cu 10 procente, în loc să se mărească TVA-ul, nu a fost aplicată, deoarece, în acest fel, într-un an și jumătate tăierea pensiilor ar fi fost recuperată. Traian Băsescu se absolvă chiar de orice vină, spunând că mărirea actuală a TVA-ului s-a datorat unei mari „erori” politice.

Prin aceste declarații, președintele nu face decât să accentueze încă o dată faptul că reprezentanții puterii dau dovadă de o enormă incapacitate de gestionare a situației economice. Intențiile în ceea ce privește măsurile pe care le-ar fi luat nu fac decât să-i adâncească în nemulțumire pe cetățenii pensionari care își strigă disperați problemele în mitinguri publice. Interesele românilor se pare că nu coincid cu cele ale Guvernului, care dă dovadă de iresponsabilitate în ceea ce privește o bună guvernare. Dar ce înseamnă aceasta din urmă? Exact contrariul realității. Ne-a lovit evaziunea fiscală maximă, corupția generalizată, un aparat bugetar central mamut, plătit excesiv, sindicate revoltate, lipsa de înțelegere a situației grave și un guvern „blond”, impotent și pitic care ne obligă, într-un fel sau altul, să acceptăm o asemenea stare.

Pensionarii sunt condamnați să se obișnuiască rapid cu ideea că ceea ce însemna odată un trai decent devine brusc unul cu 10% mai puțin decent. Aceste procente înseamnă enorm pentru un cetățean care a muncit toată viața tocmai pentru ca la bătrânețe să simtă acea siguranță materială.

Există un proverb românesc care se referă la mintea cea de pe urmă a românilor. Există, de asemenea, o procedură constituțională care se referă la suspendarea președintelui. Desigur, orice măsură care ar fi aplicată vine să arate că ipocrizia celor care conduc destinele României europene, în care se cenzurează piese de teatru și se reduc salariile și pensiile, în care se face reclamă pe bani publici la singura rezervație naturală din Europa în care se nasc cai liberi, dar care sunt maltratați și vânduți pentru interesele băieților deștepți, nu poate decât să fie un act de refuz al unei autorități lacome, imbecile și arbitrare, care nu face decât să ne țină la marginea Europei.

„Încă o dezamăgire portocalie... Noroc că nu-i prima!”

S-a dus și Convenția PDL...! De multă vreme n-am mai fost atât de dezamăgit! Însă eu sunt de vină, pentru că așteptam, deși știam despre cine este vorba, să se întâmple ceva care să dea un imbold mersului speranței nației române către ziua de mâine. Așteptam ca, în discursurile celor trei candidați, să se regăsească, pe undeva, și cetățeanul de rând, plătitorul de taxe și impozite. _Mea culpa_ ! Am cerut lână de la broască și micșunele de la răchită...

Așa cum recunoștea până și Blaga, în guvernele PDL-iste nu s-a găsit vreun ministru care să aibă pregătirea necesară funcției nici să dai cu pușca, fie că este vorba despre Videanu, Elena Udrea sau Igaș... Principala trăsătură a unui ministru trebuie să fie vizionarismul său, iar vizionarismul ori lipsește cu desăvârșire în actualul Guvern, ori e limitat doar la conturi bancare, Vuittoane, vile, mașini de lux, excursii în locuri exotice și alte avantaje materiale directe, imediate și fără număr. Chiar dacă se laudă că face reforme peste reforme și modernizarea României, a-i acuza pe un Funeriu ori pe un Attila Cseke de vizionarism e futil! Iar ca să spui că Igaș e străbătut de idei vizionare în ce privește ministerul pe care cică-l conduce, în afară de „vizionarismul” (mai mult vedenial) dării afară a încă vreo câteva mii de bugetari, într-o perioadă în care infracționalitatea e în creștere, deja este o „jignire impardonabilă”, ceva de gen „ieși afară, ființă extraordinară!”.

Am așteptat ca mortu’ colacu’ să văd o luptă ideologică în desfășurarea Convenției, cică „de dreapta”, dacă tot se-adunaseră pe-acolo o mie și ceva sute de oameni în ditamai sala. Am așteptat să spună vreo moțiune din cele trei că nu e de acord cu închiderea spitalelor, școlilor sau cu curba de sacrificiu pe care o suportă populația. Aiurea! În afară de laude deșănțate și miștocăreli de trei parale, pe care nu le mai „fumează” nici măcar puștii dintr-a IV-a G, n-au răzbătut prea multe idei din respectiva întrunire! Și totuși unica idee exprimată cu claritate a fost aceea că musai trebuie să fie îndeplinit ordinul lui Băsescu, adică să fim trecuți strada spre trotuarul celălalt, unde e cimitirul... Că acum, în fruntea celor ce ne trec strada ar fi fost Blaga

sau c-a rămas Boc, singura constantă care interesează e cimitirul de la capătul drumului!

Am asistat însă și la răbufniri precum cea a lui Cezar Preda, care a lăsat o pregnantă trenă de demagogie! Acesta a prezentat însă un discurs pe care puteai să-l bănuiești că-i scris de un partizan fanatic al opoziției, pentru vreo moțiune de cenzură! Am apreciat faptul că a confirmat astfel cam tot ce spunem noi de doi ani încoace, iar portocaliii au negat vehement, însă singura imagine ce-mi defila prin fața ochilor când îl auzeam pe Cezar Preda era cea a unui vulpoi care nu mai ajungea la struguri și mustăcea că-s acri...

Tardivă și inutilă a fost și ieșirea revoltată a lui Vasile Blaga, de gen urs căruia i se ia de sub mustăți borcanul cu miere, ca să nu mai spunem că discursul său a fost sub cel al lui Emil Boc, din punct de vedere al mobilizării celor de față. Blaga e un tehnician bunicel, dar fără veleități oratorice, așa că a fost mai greu să-i facă față unui Boc într-o formă de zile mari și cu repetițiile la zi, după ce-a aflat de la INS că a ieșit din recesiune... Se pare că Blaga nu înțelege nimic din filmele americane cu nunți, unde se spune clar și la momentul care trebuie: „Dacă are cineva ceva de spus, să spună acum sau să tacă pentru totdeauna!” – iată că „Mister Bulldog” s-a specializat în pierdut momentul potrivit, din prea multă așteptare...

Singura așteptată ne-dezamăgire la această convenție au fost doar lacrimile crocodilo-telenovelistico-manipulatorii ale lui Băsescu! Așteptam cu toată nerăbdarea de care sunt capabil, cu sufletul la gură, să văd ce motive de dat apă la șoareci va mai găsi de data asta specializatul în plâns la comandă! Acum cauza a fost Petre Roman, care s-a cărat la PNL, neacceptând să mai fie călcat în picioare și tras la răspundere pe post de țap ispășitor de unul ca Băsescu...

În rest... nu s-a discutat nimic, niciun program, cetățeanul de rând n-a existat în preocupările convenției PDL-iste, ci s-a discutat doar despre realegerea lui Traian Băsescu în funcția de președinte al PDL, prin reprezentantul său, Milică Boacănă, s-au reorganizat niște găști, au mai câștigat teren niște băsiști, au pierdut multe oamenii care l-au susținut pe Blaga și a fost rătăcită pe traseu Raluca Turcan... S-a risipit o ocazie grozavă de a se demonstra că PDL-iștii pot pune România mai presus de partid, ca să fie credibili când strigă-n toate zările că-s preocupați doar de interesul național. Dacă „interesul național” e transformarea PDL-ului în partidul-stat unic, continuatorul celui de dinainte de 1989, cred că băsiștii și-au ales bine culoarea steagului, portocaliul lor provenind astfel din îngălbeniri rapide, libertine, în doar două decenii, a roșului comunist...

Trebuie să mulțumim totuși băsiștilor: fiecare zi în care mai stau la putere ne apropie mai mult de victoria USL-ului la viitoarele alegeri, iar ajungerea PDL în situația de a nu mai intra în Parlamentul viitor este un lucru pe care oamenii lui Băsescu îl fac tot mai realizabil, așa că, fie ei chiar și adversari politici, când te ajută din răsputeri, e civilizat să le mulțumești – uneori, civilitatea poate deveni molipsitoare...

„Situația IMM-urilor din România”

Dacă actuala putere ar dori să salveze economia, atunci ar trebui să-și întoarcă privirea spre IMM-uri.

Recent am participat la o acțiune organizată de Federația Patronală a IMM-urilor din Argeș, iar semnalele pe care le dau oamenii de afaceri se referă în primul rând la inerție și probleme în relația cu statul. La ora actuală, IMM-urile sunt cei mai importanți angajatori din economie, cu toate că recesiunea a redus cu peste 100.000 numărul acestora. O infuzie de capital în acest domeniu ar reduce arieratele și ar duce la deblocarea activității în peste 100.000 de firme. Foarte mulți patroni au probleme din cauza faptului că statul este restanțier, nu-și achită obligațiile și se creează astfel premisele unui faliment sigur. Din punct de vedere economic, perioada 2001–2008 a fost cea mai bună pentru IMM-uri, când numărul lor pe piață se ridica la 800.000.

În prezent, IMM-urile trec printr-o perioadă grea și chiar dacă apar în baza de date a Registrului Comerțului cu zeci de mii de obiecte de activitate, în realitate, aproape jumătate sunt la limita supraviețuirii din cauza obligațiilor fiscale, a legislației stufoase și a relațiilor dezastruoase cu sistemul bancar. Cu toate acestea, soluții există, începând cu lucrările de infrastructură, care pot fi partajate pe loturi mai mici, care să fie accesibile IMM-urilor, și terminând cu ieftinirea creditelor pentru acest sector, care oricum sunt printre cele mai piperate din Uniunea Europeană. Din păcate, premierul Emil Boc nu a reușit decât să fluture o declarație cu 128.000 de contracte de muncă nou-create, dar uită să spună că majoritatea sunt cu caracter temporar și le înlocuiesc pe cele definitive, pe care angajatorii tocmai le-au întrerupt prin acordul părților. Angajații se aleg cu și mai multă presiune la locul de muncă și cu tot mai puține șanse la o viață normală.

Un alt aspect care îngreunează viața acestor firme se leagă de finanțările europene: 97 IMM-uri din 100 au avut probleme în accesarea de fonduri UE. Este vorba despre numeroase situații de întârzieri majore în faza de evaluare sau plată, un proces de comunicare defectuos cu autoritățile de management, lipsa de transparență a mecanismului rambursărilor, probleme în accesarea de credite pentru cofinanțare, dobânzi mari la creditele obținute, amânarea repetată a lansării unor linii de finanțare mult așteptate, cazuri în care firmele au investit timp, bani și resurse umane în scrierea unor proiecte care au ajuns să fie „depășite” odată cu trecerea timpului. Lipsa de predictibilitate s-a evidențiat și prin perioadele lungi de timp între aprobarea proiectelor și contractarea lor efectivă.

La toate acestea se adaugă faptul că Ministerul Economiei a lansat cu o întârziere de doi ani forma finală a strategiei guvernamentale pentru sprijinirea IMM-urilor în perioada 2009–2013. Dacă doi ani s-au scurs deja cu elaborarea acestei strategii, rămâne de văzut ce se va mai pune în practică. Mai mult, întrebați care sunt următorii trei pași prioritari din strategie care vor fi implementați în perioada viitoare, reprezentanții Ministerului Economiei nu i-au putut defini. Viitorul nu sună bine pentru IMM-uri! Măsurile actualei puteri sunt catalogate drept nerealiste de către mediul de afaceri, ceea ce demonstrează că echipa Băsescu-Boc nu se pricepe deloc la motoarele economiei, aducând în pragul catastrofei un domeniu considerat unanim de specialiști drept cheia pentru adevărata ieșire din criză și repornirea economiei naționale.

„De ce nu sunt bani la AVAS?”

Odată cu restructurarea AVAS – instituție aflată în subordinea Guvernului României, din ce în ce mai multe persoane angajate în cadrul acestei instituții părăsesc posturile ocupate, îndreptându-se spre alte domenii de activitate din diverse motive. Este cunoscut, de asemenea, faptul că, la ora actuală, instituția AVAS trece printr-o

perioadă critică în ceea ce privește inclusiv plata cheltuielilor curente și a salariilor, solicitând Guvernului prin Proiectul de lege PL-x nr. 164/2011 privind stabilirea unor măsuri temporare pentru funcționarea AVAS, fonduri pentru plata datoriilor existente și a celor ce urmează a fi făcute de instituția care ar trebui să aducă bani bugetului de stat, și nu invers.

Pentru noi, toți cei care în mare măsură nu cunoaștem fenomenul, această formulare, respectiv „stabilirea unor măsuri temporare pentru funcționarea AVAS”, nu ne spune nimic, însă voi explica pe scurt ce înseamnă. Pe scurt, înseamnă plata de la bugetul de stat, cu autorizarea noastră, a unor datorii făcute de AVAS. Poate că înainte de a vota acest proiect de lege și altele de acest gen, ar trebui să ne întrebăm fiecare dintre noi, deputații din Camera decizională, de unde provin aceste datorii și de ce AVAS nu are bani. Declar că parțial numai, din diverse împrejurări, am încercat să înțeleg ce se petrece la AVAS și am descoperit că, pe fondul acestor lipsuri, instituția din subordinea Guvernului României organizează „licitații” trucate, nelegale, în frauda participanților, cu câștigători prestabiliți, în condiții care excedează mult cadrului legal.

Cu alte cuvinte, activele statului, că despre stat este vorba, sunt supradiminuate și vândute la prețuri de zeci de ori mai mici, pentru că sunt ale statului și nu contează, și după modelul licitațiilor trucate, sunt desemnate a se ocupa de acest fenomen diverse firme de apartament care în mod fraudulos își adjudecă lucrări pe cheltuiala statului. Toate acestea generează la rândul lor contestații și acțiuni în instanță, care în majoritatea lor sunt pierdute de AVAS și, drept urmare, trebuie plătite din banii statului.

Artizanul acestor „licitații” este tocmai unul dintre vicepreședinții Direcției insolvență, cu o reputație proastă atât în instituție, cât mai ales în afara ei (ca vicepreședinte și director al Direcției insolvență din cadrul AVAS, nu a promovat examenul de admitere ca practician în insolvență, obținând media 4,75, ceea ce spune multe despre competența profesională). Dar nu numai aceasta este problema.

În mai multe rânduri a organizat licitații care au dus la discuții, controverse și contestații, la fel cum a fost cea organizată în data de 28 aprilie 2011, conform procesuluiverbal nr. 14.542, întocmit de Comisia de licitație aprobată prin Ordinul nr. 361/4 martie 2011, privind desemnarea lichidatorului SC „Institutul Național al Lemnului” – SA București, cu încălcări grave ale OUG nr. 88/1997, cu modificările și completările ulterioare, ale Legii nr. 137/2002, cu modificările și completările ulterioare, și ale HG nr. 577/2002 privind normele metodologice de aplicare a acestora, licitație contestată și în instanță, unde va pierde din nou și din nou Guvernul va trebui să plătească datoriile. Cu alte cuvinte, prin votul nostru, care sper să nu fie dat astăzi, 24 mai 2011, deoarece Raportul comun al Comisiei pentru Buget și al Comisiei pentru politică economică nu a fost finalizat, iar dezbateri la acest proiect nu au fost, urmărindu-se trecerea lui fără a avea cunoștință despre cauzele reale ale lipsei fondurilor de la AVAS, vom legaliza cheltuirea fără temei a unor sume de bani pentru care ar trebui să răspundă chiar cei care au provocat acest fenomen. Din nou revenim la ceea ce Guvernul și statul român nu mai pot suporta: cheltuieli făcute fără temei de către anumiți clienți politici, în cazul de față persoane care se laudă că sunt sprijinite fie de nașul, fie de rude prin alianță, care pot fi, de altfel, onorabili colegi de-ai noștri, care poate nu știu că în numele lor și cu acoperirea numelui, cei ce ocupă, vremelnic sper, fie chiar funcția de vicepreședinte AVAS, fac diverse aranjamente în numele Guvernului României, iar noi trebuie să legalizăm plata datoriilor lor.

Întrebările subsemnatului sunt foarte concrete:

1. Se cunosc faptele vicepreședintelui cu probleme de

insolvență?

2. Cine controlează din partea Guvernului instituția AVAS și, implicit, pe vicepreședintele acesteia în probleme de insolvență?

Personal consider că la AVAS se impune urgent un control sever prin Corpul de control al prim-ministrului, care cu siguranță va pune capăt unui șir întreg de abuzuri, iar în același timp va stopa fenomenul de risipă cu bună știință a banului public.

Sunt convins că toți colegii mei au aflat, într-un fel sau altul, de prezența în România, la Cluj-Napoca, în urmă cu două săptămâni, a comisarului european pe agricultură, compatriotul nostru, domnul Dacian Cioloș. Domnia Sa a participat la lucrările Conferinței Consorțiului Universităților de Științe Agricole și Medicină Veterinară din România. Tema conferinței a fost una de mare actualitate: politica europeană agricolă comună și învățământul superior agricol. În paranteză adaug că în aceeași perioadă, tot la Cluj, s-a desfășurat și o altă manifestare de amploare – „Agraria”, cel mai mare târg de agricultură și industrie alimentară din România.

Cu permisiunea dumneavoastră, în limitele timpului ce-mi este alocat, aș dori să vă prezint, în rezumat, poziția înaltului oficial european în legătură cu tema anunțată.

Politica Agricolă Comună va trebui să răspundă, în viziunea comisarului european, pentru prima dată în istoria ei, nu unui model unic de agricultură sau unui model dominant, ci unei diversități de sisteme de producție. Cea mai mare provocare pe care o are de rezolvat noua reformă a PAC este diversitatea specifică a celor 27 de state membre. Reformele au făcut posibilă alocarea de fonduri pentru promovarea pe plan internațional a produselor competitive și de calitate, a inovației în domeniul agriculturii, precum și pentru dezvoltarea rurală, inclusiv pentru diversificarea economiilor rurale.

De la această constatare de ordin general, domnul Cioloș a concretizat: România trebuie să-și elaboreze o viziune proprie asupra acestui domeniu și a rolului pe care ar putea să-l joace în cadrul Politicii Agricole Comune. El a declarat la Cluj că PAC va acorda din ce în ce mai multă responsabilitate statelor membre de a promova politica ce li se potrivește, atâta timp cât respectă regulile și obiectivele Uniunii Europene.

România are nevoie de relansarea agriculturii, de o strategie bine gândită, mai ales de revitalizarea unor domenii agricole în care țara noastră poate face față, poate deveni competitivă, poate deveni unul dintre liderii europeni. Iar la acest capitol, aș nominaliza producția de vin, producția de cereale, dar și sectorul producției de carne, mai ales sectorul ovin.

Este necesar ca România să definească ce vrea să facă cu agricultura ei, în ideea că, în viitor, țările membre nu vor mai fi nevoite să ceară acordul Bruxelles-ului pentru orice schimbare care se dovedește viabilă și care se adaptează

specificității locale. Trebuie să insistăm pentru elaborarea de către țara noastră a unei strategii agricole pe termen mediu și lung, care să nu mai fie direcționată de la Bruxelles.

„Cine mai răspunde de guvernare și cum?”

De la o vreme, a început lumea să se întrebe dacă nu cumva până și actuala putere a intrat în opoziție! Ce nu se înțelege e că, dacă tot îi e dragă puterii actuale postura de opoziție, de ce nu trece și la fapte, deoarece e și voința a peste 80% din românii cu drept de vot...? Și mă refer aici la modul în care, în ultimele luni, din ce în ce mai mulți portocalii zic exact ce negau când spuneam noi, opoziția, aceleași lucruri!

De exemplu, colegul PDL-ist Oajdea apare la televizor peste tot și acuză puterea de aceleași lucruri ca și noi. A, când e vorba despre vot, bine-nțeles că votează taman pe dos decât zice, ca orice demagog care se respectă (nu trageți în mesager, așa-l încadrează până și DEX-ul!), dar tot e bine că măcar zice, poate-l mai aude și altcineva...

Băsescu însuși tuna și fulgera de curând, ce mare prostie a făcut puterea când a mărit TVA-ul. Asta după ce, cu doar câteva zile înainte, mulțumea de zor (la congresul acela PDL-ist unde și-a etalat noul său set de lacrimi de crocodil) ba premierului, ba Guvernului, ba partidului, că nu l-au dezamăgit și că portocaliii sunt obligați să continue tot așa, dacă vor să câștige viitoarele alegeri. Cred că Băsescu și-a lăsat neterminată vorba: „continuați tot așa dacă vreți ca să câștige viitoarele alegeri... USL-ul!”.

Mulțumim domnului președinte că ne netezește drumul, da’ îl preferăm echidistant, așa cum zice Constituția, în ciuda tendinței sale jucăușe – zic jucăușe, căci, ca să fii un jucător, trebuie să respecți niște reguli, făcute și impuse de către alții – cele constituționale, de exemplu... Nu de alta, dar îl confundă lumea cu opoziția – noi am fost cei care am zis că e un lucru extrem de nociv și pentru economie, cât și pentru populație, să se crească TVA-ul. Tot noi, opoziția, spunem de multă vreme că TVA-ul chiar ar trebui să scadă masiv la alimentele de bază măcar, așa că așteptăm cu interes momentul în care Băsescu să susțină că el și doar el dorea de mult să scadă TVA-ul la alimente la 5%, da’ nu l-a lăsat opoziția – la tupeul său, e posibil orice... Rămâne de văzut cum or să voteze băsiștii în Senat, că, dacă votează iarăși contra, parcă-l vedem mâine-poimâine pe locatarul de la Cotroceni că le bate obrazu’ că au greșit din nou la capitolul TVA!

Însuși Blaga a recunoscut că, pe la ministere, sunt oameni care nu au pregătirea necesară pentru a sta pe un scaun de ministru, într-o societate normală, și că principala lor calitate este apartenența la partidul care trebuie. La fel, mulți dintre susținătorii săi au afirmat, mai direct sau mai pe ocolite, cum că alegerile din PDL au arătat că, pentru cei care conduc acum România, singura miză este menținerea la putere întru slujirea găștii băsiste și a cotrocenistului-șef. Asta înseamnă că, nu peste multă vreme, s-ar putea ca lipiciul ce-i ținea înghețați pe scaune când era vorba de votul împotriva actualei guvernări să nu mai aibă efectul scontat de Boc și compania sa de zgomote... Probabil că asta-l va obliga pe Băsescu să-l propună pentru a 814-a oară pe Boc ca premier, însă rezultatele în Parlament s-ar putea să nu mai fie cele dorite de sforarul-șef din Dealul Cotrocenilor...

Mai modern, Băsescu amenință că iar o să-și vâre nasul și în alegerile următoare cu încă un referendum. Deja metoda devine exasperantă pentru oricare om de bun-simț, întrucât și copiii de țâță știu că ulciorul nu merge de multe ori la apă! Există însă și varianta ca, de această dată, referendumul pe care și-l dorește să-l plătească din buzunarele proprii sau din vânzările anterioare, căci a suplimenta chiar și numai cu un leu viitoarele alegeri s-ar putea să fie paiul care rupe spinarea cămilei! Însă, dacă tot dorește un referendum, de ce nu face Băsescu unul care să-l privească direct: să-ntrebe poporul dacă-l mai dorește ca președinte – ar fi interesant rezultatul! Or, dacă nu face un referendum special în acest sens, să pună asta ca a doua întrebare pe buletinul de vot, ca să verifice cum mai stă cu popularitatea! Ce-l împiedică să demonstreze astfel că rezultatele sondajelor pe care le neagă sunt corecte?

Și-așa zicea că, la nevoie, dacă noua Constituție o va prevedea, ar fi gata să renunțe la o parte a mandatului său – poate mai găsește un motiv ca să plece mai repede... Dar, ca să existe legitimitatea necesară în momentul în care își pune semnătura pe validarea unei legi, mai ales impopulare, nu trebuie o verificare? Un președinte trebuie să fie reprezentativ la nivelul națiunii. Ia să-l vedem și cât de responsabil și de curajos este în realitate, nu doar din gură – e un neînfricat lup de mare sau doar un mus amărât, care a șutit cascheta și pipa căpitanului? Privit din mai multe unghiuri, pare cam laș...

Un referendum care să arate nivelul actual al acestei reprezentativități ar fi mai util decât orice altceva, întrucât în România, la ora actuală, este situația în care un președinte, nereprezentând decât un număr de alegători scris cu o singură cifră, și aia mică, ține sub aripa-i ocrotitoare un guvern și un clan la fel de nereprezentativi ca și el, lucru total incorect și dăunător, mai ales pe plan extern, unde, din câte vede orice chior, întâlnirile la nivel înalt sunt sub nivelul mării, iar acest lucru trebuie să înceteze!

„Apărarea interzisă!”

În România de azi, sub „înțeleapta” conducere portocalie, orice împotrivire se pare că devine motiv în sine de interzicere a ei, prin simpla existență! Căci „neuronul portocaliu” nu suportă nici măcar contrazicerile verbale, darămite ideea că s-ar putea să-l „bombardeze” cineva cu vreun ou sau vreo roșie ieșite binișor din perioada de valabilitate, ca să nu mai punem cumva în discuție vreo rachetă de tenis (obiect contondent!) cu care ar putea un nemulțumit să înroșească fundul vreunui reprezentant al puterii, aflat accidental în raza ei de acțiune!

Este de reamintit faptul că Ministerul Internelor, la vreme de tăieri de venituri, „compensate” creșteri de taxe și impozite, încerca de zor să se doteze cu echipament antirevoltă. Oare de cine anume se temea „onor” Guvernul? Nu cumva de cei pe care trebuia să-i cârmuiască înțelept și, pentru că nu a fost în stare, în loc să se dea la o parte, așa cum ar fi făcut orice politicieni de bun-simț, a preferat să se transforme în stat în stat și să se înarmeze în tendința de a se eterniza la putere? Tendință care, așa cum a recunoscut însăși jena diplomației românești, se va extinde și asupra votului prin corespondență, se va continua cu coruperea și/sau amenințarea alegătorilor mai slabi de înger și cu oricare alte trucuri electorale ce ar putea menține actuala putere nevolnică la cârma României. S-a mai recunoscut și de către Ioan Oltean că, dacă ar fi rămas Nica la Interne, n-ar mai fi pupat portocaliii guvernarea – de câte alte dovezi o mai

fi nevoie ca să se lămurească până și un cercopitec orb? Pentru a se menține la putere, portocaliii nu s-ar da în lături nici de la pacte cu diavolul însuși, cu FMI-ul reușind chiar să facă două, niciunul însă cu acordul poporului român, niciunul în interesul poporului român, niciunul suportat de actuala putere, și toate acestea dorindu-se a fi în aplauzele, uralele și pupăturile norodului, de preferat nu doar cel basist, că acesta e-n recesiune numerică de o bună perioadă de timp...

După cum ziceam: în România se chinuiește tot mai multă lume ca, în curând, să nu se mai poată apăra omul de rând nici măcar de muște! În explozia de câini comunitari care deja se pare că au scăpat de sub orice control, se pregătește un act normativ în care ești pedepsit dacă vei căra pe stradă un spray menit să te apere, în caz că vreunui câine aciuat printr-o tufă cu binecuvântarea primarului local îi va trece prin cap să-ți composteze pantalonii și niscaiva părți anatomice componente. Cu alte cuvinte, absurdul situației ajunge până acolo în care ți se spune, pe un plan subțire, că ai voie să te aperi cu spray-ul de câinii vagabonzi numai dacă or să dea buzna peste tine în cămară, bucătărie și alte dependințe ale locuinței tale! În același spirit, propun cu această ocazie să se emită un act normativ prin care câinilor comunitari să li se interzică mușcatul între orele în care n-ai voie să bați covoarele ori accesul în locurile publice nesemnalizate ca atare...

La fel de utilă este și prevederea care încearcă să devină lege, care interzice prezența cuțitelor și a obiectelor ascuțite și/sau contondente în locurile publice! Din start, pe de-o parte, se îngrădește masiv dreptul la autoapărare (există, la ora actuală, obiecte banale care pot fi folosite legal în autoapărare, dar pe care viitoarea lege le va interzice) fără a se pune ceva în loc care să reechilibreze noua situație creată – și asta într-o perioadă în care se fac reduceri masive și în rândul polițiștilor! –, iar, pe de altă parte, se duce până la absurd prezumția de nevinovăție a cuiva! Conform viitoarei reglementări, sunt rugați semnatarii actului normativ să explice cum, legal, o gospodină poate să-și cumpere un set de cuțite de bucătărie, niște lame de ras pentru soț, un făcăleț și un bătător de șnițele fără să suporte consecințele legii, pentru că, după punerea lor în coș până la ieșirea din magazin, căratul lor până la și cu troleibuzul și de la stație până la băgatul lor în casă, toate astea se fac în locuri publice! Dacă un polițist pus pe șotii stă cu carnetul de amenzi la ieșirea dintr-un supermarket, în două-trei ore și-a făcut norma pe-o lună! Nu-i mai simplu ca, în loc să prevenim nimic (pentru că, oricum, infractorii nu țin cont de vreo lege, indiferent cine anume o semnează sau ce prevede!), să nu mai îngreunăm viața omului de rând și cu acte normative împinse până la limita absurdului?

## „Emoțiile președintelui la alegerile din PDL”

La alegerile din PDL, și numai atunci, am văzut un Traian Băsescu emoționat. I s-a pus nodul în gât atunci când le-a mulțumit colegilor din PDL că i-au fost mereu alături. Nu-mi aduc aminte să-l fi văzut pe Traian Băsescu în lacrimi când România a intrat în criză, în iulie 2008, nici după alegerile din 2009, când România a fost în pragul colapsului. Aceste momente nu îl emoționau. Atunci ne liniștea și ne spunea că sunt bani suficienți de mărit salarii și pensii și că fostele guvernări au risipit banii de la buget și au băgat România în colaps. Emoțiile președintelui au lipsit cu desăvârșire din toate discursurile sale. Sensibilitatea Președintelui României se manifestă printr-un nod în gât.

Nodul din gâtul președintelui se activează numai în fața camerelor de luat vederi și doar atunci când subiectul despre care se face vorbire este el însuși, cum ar fi amintirile umede de pe mare, când scria versuri sau, mai nou, loialitatea bobocilor din partidul său de suflet îl fac pe președinte să se-nnoade.

N-am văzut niciun nod când a anunțat tăierea salariilor cu 25%, nici când a anunțat majorarea TVA până la 24%, lovind mii de firme în moalele capului, nici când românii au plecat la muncă în străinătate pentru că în țară nu mai aveau din ce trăi, nici pentru că puterea de cumpărare a românilor este în cădere liberă de un an de zile, nici că ministerele conduse de oamenii lui nu au fost în stare să atragă nici 10% din banii europeni puși la dispoziție pentru modernizare României. Acestea nu sunt motive suficient de importante ca să-i înnoade vorbele. Bătăliile sale mărunte, personale, din interiorul partidului, acestea îl sensibilizează pe președinte.

*

## „Măcelul cailor din Pădurea Letea”

Măcelul cailor din Pădurea Letea denotă lipsa unei gestionări efective eficiente a unei arii protejate, situație care sintetizează atitudinea autorității române față de valorile naturale din ariile protejate. Incapacitatea autorității locale de a comunica cu localnicii și de a coordona activitățile de utilizare a resurselor naturale atât în beneficiul conservării naturii, cât și al oamenilor, este exemplul clar că desemnarea ariilor protejate doar pe hârtie lasă un gust amar societății românești.

Cei aproximativ 2.500 de cai sălbatici din Pădurea Letea din Delta Dunării sunt ultimii din Europa, fiind o adevărată comoară a României. Caii sălbăticiți din Deltă ar fi, în orice alt stat membru UE, un trofeu turistic ocrotit, îngrijit, pus în valoare și prezentat oamenilor ca o mică minune locală: specie cândva domestică, reîntoarsă la natură, reînvățând comportamentul strămoșilor și uimind prin modul în care se adaptează. O minune în interiorul altei minuni – Delta însăși, o capodoperă a biodiversității.

La noi sunt capturați cu brutalitate, încărcați în camioane și trimiși la moarte. Iar autoritățile de toate felurile asistă de pe margine și găsesc justificări acolo unde logica, morala și umanitatea ar trebui să le spună că aprobă și consimt la o oroare.

*

## „Ținta guvernării, fraudarea următoarelor alegeri”

Proiectul politic al ministrului de externe Teodor Baconschi constă în obținerea frauduloasă a unui milion de voturi pentru PDL, prin introducerea votului prin corespondență pentru românii din afara granițelor. Este pentru prima dată în istoria țării când un ministru își permite să își asume public intenția de a procura prin artificii legislative și metode îndoielnice un număr uriaș de voturi pentru partidul său.

Cunoscute sunt antecedentele sale din alegerile prezidențiale, unde, la Paris, s-a înregistrat un număr record de voturi. Din calculele ulterioare reieșea o medie de un vot la fiecare 15 secunde, ceea ce este matematic imposibil. Pentru această fraudă nerecunoscută și nesancționată, întreaga Românie a plătit, fiind condamnată să rămână 5 ani cu Traian Băsescu președinte.

Teodor Baconschi ridica miza fraudei la un milion de voturi, cu același scop de a menține la putere un chip ilicit și nelegitim, un partid care a distrus România.

Actuala guvernare nu are ca obiectiv ținte speciale, nu are obiective care să țină de interesele generale ale societății românești, ci doar modalitățile prin care ar mai putea o dată să-i păcălească pe alegători.

Politica externă este interesată doar în măsura în care poate oferi din nou resurse pentru alegerile care vin.

*

„Compania Națională de Autostrăzi continuă să toace banul public”

Din scrisoarea de intenție a Guvernului Băsescu-Boc, Compania Națională de Autostrăzi are datorii de 734 milioane RON și va trebui să concedieze 622 de angajați. Compania se ocupă cu construirea de autostrăzi într-o țară în care de fapt nu există nicio autostradă.

În ciuda datoriilor enorme și disponibilizărilor pe care trebuie să le facă, această companie de stat continuă să toace banul public. Cea mai simplă metodă prin care CNADNR și firmele clientelei puterii drenează banul public este aceea a acordării de contracte de consultanță juridică, tehnică, economică, fiscală etc.

Curtea de Conturi a atras atenția că s-a cheltuit, din decembrie 2008 până în octombrie 2010, cu onorariile avocaților din firmele de avocatură apropiate PDL suma de 89.334.579 lei, adică 20,9 milioane euro, deși compania dispune de un serviciu juridic format din 635 de angajați cu specialitate juridică.

Această companie aproape inutilă, având în vedere situația dezastruoasă a infrastructurii rutiere din România, aflată în subordinea Ministerului Transporturilor, continuă dezmățul acordării de contracte de consultanță juridică.

În 14.05.2011, CNADNR a publicat anunțul de intenție privind „achiziționarea de servicii de reprezentare și asistență juridică pentru exproprierea suprafețelor de teren necesare executării lucrărilor la obiectivul de investiții Centura de ocolire Craiova”. Valoarea acestui contract de asistență și reprezentare juridică este de 900.000 RON (219.500 euro).

În aceeași zi a publicat și anunțul referitor la achiziționarea de „servicii de arhitectură, servicii de inginerie specializată și servicii de inginerie integrată, servicii de proiectare urbanistică și peisagistică, servicii conexe de consultanță științifică și tehnică, servicii de testări și analize tehnice” pentru șantierele de la aceeași centură ocolitoare Craiova – varianta Sud. Pentru aceste servicii de arhitectură și consultanță tehnică CNADNR aruncă pe masă suma de 1.700.710 RON (aproximativ 414.807 euro).

Acum o lună de zile doamna ministru Anca Boagiu ne-a declarat că românii vor parcurge mai ușor drumul spre Litoral și că pentru achiziționarea de „servicii de întreținere parcări pentru autostrada A2 (București–Constanța) s-au alocat 1.205.000 RON (293.902 euro)”.

Niciunul dintre aceste trei contracte de achiziție ale CNADNR-ului nu sunt finanțate din fonduri europene. Toate trei vor fi suportate din fonduri alocate din bugetul de stat.

Cât de ușor se fac autostrăzile în România, în regimul Băsescu-PDL! Dintr-un singur condei, în aceeași zi, CNADNR aruncă 1,2 milioane euro pe niște contracte de consultanță fantasmagorice pentru autostrăzi și centuri ocolitoare fantomă!

## **Domnul Liviu Bogdan Ciucă:**

„Programe economice pentru întreprinzătorii tineri”

În condițiile dificile generate de actuala criză economicofinanciară, stimularea cadrului general de înființare a noilor afaceri constituie o necesitate pentru asigurarea creșterii numărului întreprinderilor active pe piață, precum și pentru creșterea locurilor de muncă.

Printre măsurile menite să contribuie la îmbunătățirea adaptabilității întreprinderilor și lucrătorilor în cadrul general de dialog social, pentru creșterea productivității și calității la locul de muncă, ministerul de resort ar trebui să țină cont de anumite aspecte legate de promovarea culturii antreprenoriale și a adaptabilității întreprinderilor și lucrătorilor (inclusiv programe specializate finanțate prin FSE-POSDRU) prin formare profesională și sprijin pentru întreprinderi și angajații acestora, pentru promovarea adaptabilității, consolidarea culturii antreprenoriale – prin cursuri de formare și măsuri de acompaniament pentru operaționalizarea inițiativelor de afaceri, sprijinirea formării și obținerea calificărilor manageriale și încurajarea responsabilității corporative –, prin oferirea de stimulente pentru angajatori în scopul dezvoltării companiilor și carierelor.

Pentru crearea de noi locuri de muncă, stimularea spiritului antreprenorial, dezvoltarea mediului de afaceri și nu în ultimul rând sprijinirea șomerilor în dezvoltarea propriei afaceri, trebuie acordate și fonduri nerambursabile din bugetul asigurărilor pentru șomaj. Acestea trebuie să se acorde în baza unor proiecte de fezabilitate, proporțional cu numărul de locuri de muncă ce vor fi create, pentru înființarea sau dezvoltarea de întreprinderi mici și mijlocii, unități cooperatiste, asociații familiale, precum și activități independente desfășurate de persoane fizice autorizate care își desfășoară activitatea în localități confruntate cu fenomene de sărăcie și excluziune socială din cauza nivelului ridicat al șomajului.

Consider că implicarea autorităților cu atribuții în domeniu trebuie să cuprindă acțiuni de promovare a antreprenoriatului prin programe multianuale (de tip _start-up phase_ ) pentru dezvoltarea structurilor de sprijinire a afacerilor și înființarea de întreprinderi de către tineri, pentru creșterea numărului de locuri de muncă pentru aceștia, precum și pentru promovarea culturii antreprenoriale și îmbunătățirea performanțelor manageriale.

## „Dezvoltarea mediului de afaceri”

În cadrul politicii de coeziune, în perioada 2007–2013, Uniunea Europeană oferă asistență financiară nerambursabilă României prin următoarele trei instrumente structurale: Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR), Fondul Social European (FSE) și Fondul de Coeziune (FC).

Alocarea din partea Uniunii Europene a acestor fonduri de care beneficiază România prin aceste instrumente este de 19,67 miliarde euro, la care se adaugă o cofinanțare națională estimată la 5,6 miliarde euro. Din această alocare, suma de 19,2 miliarde de euro este destinată Obiectivului Convergența, prin intermediul a 7 Programe Operaționale:

– Programul Operațional Sectorial Creșterea Competitivității Economice;

- Programul Operațional Sectorial Mediu;

– Programul Operațional Sectorial Transport;

– Programul Operațional Regional;

- Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor

- Umane;

– Programul Operațional Dezvoltarea Capacității Administrative;

– Programul Operațional Asistență Tehnică.

Dintre acestea, Programul Operațional Sectorial Creșterea Competitivității Economice, Programul Operațional Regional și Programul Operațional Dezvoltarea Resurselor Umane includ măsuri concrete destinate IMM-urilor, unele dintre acestea fiind adresate exclusiv acestui sector.

Intervenția Fondului Social European, prin Programul Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, în România, este compatibilă cu provocările ridicate de criza economică mondială pentru că vizează, în principal, inserția și menținerea pe piața muncii a cât mai multor persoane, creșterea ofertei de muncă, promovarea culturii antreprenoriale, îmbunătățirea adaptabilității lucrătorilor și întreprinderilor, modernizarea Serviciului Public de Ocupare și promovarea incluziunii sociale a grupurilor vulnerabile.

Prin Programul Operațional Dezvoltarea Resurselor Umane, 2007–2013, obiectivul general al POSDRU îl constituie dezvoltarea capitalului uman din România, iar pentru atingerea acestui obiectiv sunt prevăzute o serie de activități menite să crească nivelul de educație, gradul de inserție profesională și adaptabilitatea lucrătorilor. În mod indirect, IMM-urile pot beneficia de rezultatele tuturor acțiunilor întreprinse prin POSDRU, existând însă și o serie de domenii majore de intervenție care vizează măsuri cu adresabilitate directă dezvoltării sectorului IMM.

Din experiența altor state membre ale Uniunii Europene, autoritățile de resort ar trebui să înțeleagă că un mediu de afaceri permisiv și predictibil, în care întreprinderile sunt încurajate și susținute să se dezvolte, poate să aibă o contribuție substanțială la creșterea produsului intern brut, la crearea de noi locuri de muncă, la stimularea exporturilor și la creșterea investițiilor străine.

Luând în considerare premisele de adâncire a pieței unice, precum și unele decalaje înregistrate de România față de celelalte state membre, generate, în principal, de inexistența unor instrumente adecvate de susținere a întreprinderilor, autoritățile publice locale și centrale trebuie să urmărească cu consecvență crearea unui mediu de afaceri predictibil, care să stimuleze competitivitatea întreprinderilor românești, în special a IMM-urilor, să atragă investiții străine și să permită fructificarea deplină a avantajelor pieței unice.

## „Programe de antreprenoriat”

În contextul actual al pieței muncii, caracterizat printr-un nivel încă ridicat al ratei șomajului și prin oportunități destul de limitate de găsire a unui loc de muncă, facilitarea accesului șomerilor la măsuri de stimulare a antreprenoriatului poate reprezenta o alternativă viabilă.

Astfel de inițiative consolidează capacitatea individuală de ocupare prin demararea unor activități pe cont propriu, dar are și potențialul de a multiplica locurile de muncă prin stimularea creării de întreprinderi mici și mijlocii. Cu toate acestea, nivelul redus de competențe antreprenoriale reprezintă o barieră în demararea activităților lucrative fie pe cont propriu, fie prin edificarea unor mici întreprinderi. Din perspectivă europeană, conturarea unei culturi a antreprenoriatului, inovării și creativității, precum și creșterea numărului de persoane care au propria afacere vor ajuta procesul de revitalizare a economiei și ar genera noi locuri de muncă.

În contextul contracarării efectelor crizei, Uniunea Europeană a lansat un nou instrument de finanțare dedicat persoanelor aflate în risc social, inclusiv șomerilor, și anume facilitatea de Microfinanțare Progress. Acest instrument de microfinanțare facilitează accesul la finanțare pentru persoanele considerate în mod tradițional persoanele fără loc de muncă și venituri constante. Pentru promovarea facilității de Microfinanțare Progress, în anul 2011, ministerul de resort va trebui să continue politica de promovare, la nivel național, a experiențelor din statele membre ale Uniunii Europene și a evoluțiilor la nivel european în ceea ce privește sprijinirea antreprenoriatului.

De asemenea, din Fondul Social European, prin intermediul Programului Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, sunt sprijinite programele de antreprenoriat, prin finanțarea unor proiecte specifice care conțin elemente de formare a competențelor de management, cunoștințe juridice de specialitate, alte forme de stimulare a spiritului antreprenorial.

## PAUZĂ

Doamnelor și domnilor deputați, Bună dimineața!

Să aveți o zi frumoasă!

Continuăm lucrările ședinței în plen a Camerei Deputaților și vă anunț că din totalul celor 332 de deputați, până în acest moment și-au înregistrat prezența la lucrări 171, fiind absenți 161, dintre care 66 participă la acțiuni parlamentare.

Domnul Mircea Dușa, liderul Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, a solicitat cuvântul. Aveți cuvântul, domnule coleg.

Domnule președinte, Stimați colegi,

Voiam doar să fac o remarcă, că am stabilit în Biroul permanent că, începând din această săptămână, ședințele de plen vor începe la timp, așa cum e aprobat programul. Totuși, vă felicit, că e un progres, dacă până acum începeau la și 40 de minute, azi va începe la 10.30.

Vă asigur că, încet-încet, ne apropiem de ora fixă. Domnul vicelider Marian Neacșu.

Vă rog, domnule coleg, aveți și dumneavoastră cuvântul.

## **Domnul Marian Neacșu:**

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Mi-am luat ingrata misiune să constat de la acest microfon, din ce în ce mai des, din nefericire, în ultima perioadă, că începând de la primele ore ale acestei dimineți – ca să folosesc o metaforă dragă și care să aibă loc în textul pe care vreau să-l prezint în continuare – Bărăganul plânge și este singurul lichid care nu face bine pământului însetat de arșiță pe care, în această dimineață, l-a părăsit ultimul dintre cei înzestrați cu har primit din soarele arzător al Bărăganului, cel care a fost Fănuș Neagu.

În numele meu și al dumneavoastră transmit condoleanțe familiei îndoliate, transmit condoleanțe culturii române, transmit condoleanțe iubitorilor de frumos, locuitorilor Bărăganului, și brăilean, și ialomițean, și vă invit să păstrăm un moment de reculegere.

Vă mulțumesc.

Mulțumesc, domnule coleg.

Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească în pace! Intrăm, marcați de acest eveniment, în dezbaterea ordinii de zi, așa cum a fost aprobată și planificată în ședința de Birou permanent de ieri.

A rămas de ieri poziția 3, Proiectul de hotărâre privind modificarea anexei la Hotărârea Camerei Deputaților nr. 43/2008 pentru aprobarea componenței nominale a comisiilor permanente ale Camerei Deputaților.

O să dau citire acestei hotărâri, ca să fim în deplină cunoștință de cauză cu conținutul acesteia. „În temeiul art. 40 alin. (4) și art. 42 din Regulamentul Camerei Deputaților, republicat, cu modificările și completările ulterioare, Camera Deputaților adoptă prezenta hotărâre:

Articol unic. – Anexa la Hotărârea Camerei Deputaților nr. 43/2008 privind aprobarea componenței nominale a comisiilor permanente ale Camerei Deputaților, cu modificările ulterioare, se modifică după cum urmează: domnul deputat Eugen Constantin Uricec, aparținând Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal, este desemnat în calitate de membru al Comisiei pentru politică externă în locul domnului deputat Octavian Bot”.

Dacă sunt observații față de conținutul acestei hotărâri? Dacă nu sunt, rămâne pentru votul final de astăzi.

Poziția 6 din proiectul ordinii de zi, Proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2011 privind stabilirea unor măsuri pentru reorganizarea Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului și pentru executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice stabilite prin titluri executorii.

Potrivit art. 115 din Regulamentul Camerei Deputaților, acest proiect de lege urmează să fie dezbătut în procedură de urgență, de aceea intrăm de îndată în dezbaterea lui.

Din partea inițiatorului dacă este prezent cineva?

Doamnă vicepreședinte, domnul președinte pe unde este?

Să-i spuneți domnului președinte ca măcar o dată pe an, când este o problemă atât de importantă în dezbatere, să facă bine să vină la susținere.

Doamna vicepreședinte Ionela Bruchental, fosta noastră colegă, vă ascultăm.

Pe scurt vă rugăm să ne prezentați datele acestui proiect de lege. ## **Doamna Ionela Bruchental-Pop** _– vicepreședinte_

_al Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului_ **:**

## Mulțumesc, domnule președinte. Doamnelor și domnilor deputați,

Foarte pe scurt, această ordonanță vine să reglementeze câteva aspecte, cum ar fi cele cu referire la creanțele proprii rezultate din activitatea AVAS și care nu sunt cuprinse în sfera creanțelor supuse prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 51/1998, acest fapt ducând la interpretări diferite cu privire la regimul de executare a creanțelor și, totodată, determină o dificultate în recuperarea lor.

Un alt aspect ar fi acela că, până în acest moment, până la emiterea acestei ordonanțe, AVAS-ul funcționa pe două bugete și acest fapt trebuia, de asemenea, reglementat.

Iar, în al treilea rând, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului s-a subrogat în toate drepturile și obligațiile aferente litigiilor aflate pe rolul Curții Internaționale de Arbitraj, iar din cauza faptului că sunt blocate conturile instituției noastre, pentru a putea reprezenta România în aceste litigii avem nevoie de acordarea unor sume care să nu fie supuse popririlor.

În linii mari cam acestea ar fi aspectele precizate în ordonanță și precizăm că susținem ordonanța cu tot cu amendamentele propuse de Comisia pentru politică economică.

Mulțumesc.

A fost doamna Ionela Bruchental, vicepreședinte la Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului.

Din partea comisiilor sesizate în fond, raportul prezentat de către doamna Barna Maria, președinta Comisiei pentru buget, finanțe.

Vă rog, doamnă președinte.

Mulțumesc, domnule președinte.

În conformitate cu prevederile Regulamentului Camerei Deputaților, Comisia pentru politică economică, reformă și privatizare și Comisia pentru buget, finanțe și bănci au fost sesizate pentru dezbaterea în fond în procedură de urgență cu proiectul supus dezbaterii.

Proiectul de lege are ca obiect de reglementare aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2011 privind stabilirea unor măsuri pentru reorganizarea Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului și pentru executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, în sensul modificării și completării mai multor acte normative, având în vedere obligațiile asumate de România prin acordurile negociate cu organismele financiare internaționale, în ceea ce privește ținta de deficit bugetar anual.

Totodată, având în vedere volumul obligațiilor financiare concurente ale statului, se instituie acordarea posibilității instituțiilor publice debitoare de a solicita instanței judecătorești competente acordarea unui termen de grație sau/și stabilirea unor termene de plată eșalonată, constituind o măsură de natură să facă posibilă executarea integrală și

în termen previzibil a obligațiilor de plată, stabilite prin titluri executorii.

În conformitate cu prevederile art. 61 din Regulamentul Camerei Deputaților, membrii Comisiei pentru politică economică, reformă și privatizare au examinat inițiativa legislativă pe parcursul mai multor ședințe.

De asemenea, membrii Comisiei pentru buget, finanțe și bănci au examinat inițiativa legislativă și au finalizat dezbaterile în ședința din 23 mai 2011.

În urma examinării proiectului de lege și a opiniilor exprimate, membrii Comisiei pentru politică economică, reformă și privatizare și membrii Comisiei pentru buget, finanțe și bănci au hotărât, cu majoritate de voturi, să supună plenului Camerei Deputaților spre dezbatere și adoptare prezentul proiect de lege, cu amendamentele admise și respinse, care sunt redate în anexele nr. 1 și 2 la prezentul raport.

În raport cu obiectul și conținutul reglementării, inițiativa legislativă face parte din categoria legilor ordinare. Vă mulțumesc.

Mulțumesc și eu.

Vă rog să rămâneți la microfon, doamnă președinte, și să propuneți timpul alocat pentru dezbaterea pe articole a acestui proiect de lege.

Vă propun cinci minute.

## **Domnul Ioan Oltean:**

Mulțumesc foarte mult.

Am să și

Dacă din partea grupurilor parlamentare dorește cineva să ia cuvântul?

Dacă nu, trecem la dezbaterea pe articole a raportului prezentat de comisiile sesizate în fond.

Vă rog să urmăriți amendamentele admise și respinse, pe care le regăsiți în raportul celor două comisii.

- Dacă la poziția 1 din raport sunt intervenții? Poziția 2?

Pozițiile 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17? La poziția 18 dacă este vreo intervenție? Pozițiile 19, 20, 21, 22?

Nu avem alte intervenții.

Am finalizat dezbaterea pe articole a acestui proiect de lege, care rămâne pentru votul final de astăzi, ora 12.30.

Poziția 7 din ordinea de zi, Proiectul de lege privind stabilirea unor măsuri temporare pentru funcționarea Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului.

Din partea inițiatorului, doamna vicepreședinte Bruchental, vă rog să vă reamintiți de vremurile de altădată, enunțând poziția inițiatorului.

Mulțumesc, domnule președinte. Nu aș putea uita!

Prezentul proiect de lege dorește a rezolva o situație de blocaj financiar, care a dus la nefuncționalitatea totală atât a AVAS-ului, cât și a altor instituții și autorități.

Conturile Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului sunt blocate și nu pot fi efectuate niciun fel de plăți, ca urmare a popririlor instituite de executori judecătorești, în temeiul unor titluri executorii a căror valoare cumulată la data de 1.02.2011 este în sumă de 176 de miliarde 128 de milioane 360 mii lei.

Aș dori să precizez că în ceea ce o privește, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului este o instituție care până în acest moment a plătit din veniturile realizate peste 100 de milioane de euro păgubiților FNI. Dar fiindcă aceste titluri executorii au început să curgă într-un ritm mai mare decât acela în care instituția putea efectiv să producă resurse financiare, în acest moment conturile autorității sunt blocate, în urmă cu 10 zile s-au pus popriri inclusiv pe salariile angajaților, astfel că ne aflăm într-un cerc vicios, în sensul în care instituția nu mai poate funcționa, prin urmare nu mai poate produce și nici păgubiții FNI nu mai au de unde să-și încaseze aceste sume.

În virtutea acestui fapt, dorința noastră e ca până în 2013 tot ceea ce înseamnă sumele pentru funcționarea instituției să nu fie supuse acestor popriri, și aici mă refer în primul rând la salarii, utilități, evaluarea activelor pentru valorificare, taxe de arbitraj, deplasarea în teritoriu a executorilor AVAS, precum și publicitatea anunțurilor de vânzare a activelor prin licitație, toate acestea intrând în sfera de activitate a instituției și sunt activități generatoare de resurse financiare. Vă mulțumesc.

## Mulțumesc, doamnă vicepreședinte. Raportul comisiei, da?

Vă rog, domnul Marian Neacșu, raportul comisiei sesizate în fond.

## Mulțumesc, domnule președinte.

Dat fiind faptul că este vorba despre un raport comun și președinta Comisiei pentru buget, finanțe și bănci a prezentat raportul trecut, îl prezint eu pe acesta.

Raport comun asupra Proiectului de lege privind stabilirea unor măsuri temporare pentru funcționarea Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului.

În conformitate cu prevederile art. 95 din Regulamentul Camerei Deputaților, Comisia pentru politică economică, reformă și privatizare și Comisia pentru buget, finanțe și bănci au fost sesizate spre dezbatere în fond cu Proiectul de lege privind stabilirea unor măsuri temporare pentru funcționarea Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului, trimis cu adresa PL-x 164.

Senatul, în calitate de primă Cameră sesizată, a adoptat inițiativa legislativă, Consiliul Legislativ, prin avizul nr. 131, a avizat favorabil, Comisia juridică, de disciplină și imunități, de asemenea, a avizat favorabil inițiativa legislativă.

Proiectul de lege supus dezbaterii are ca obiect de reglementare stabilirea unor măsuri temporare privind funcționarea Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului, în sensul că până la data de 31 decembrie 2013 executarea

obligațiilor de plată ale AVAS să fie asigurată din veniturile activității de privatizare și valorificare a activelor statului, indiferent de izvorul acestora.

De asemenea, se instituie reglementarea potrivit căreia sumele repartizate de la bugetul de stat pentru plata cheltuielilor de personal, cele aferente funcționării AVAS, precum și cele pentru reprezentarea României în fața Curții de Arbitraj Internațional a Centrului Internațional pentru Reglementarea Diferendelor Relative la Investiții să nu poată fi supuse executării silite.

În conformitate cu prevederile art. 61 din Regulamentul Camerei Deputaților, membrii Comisiei pentru politică economică, reformă și privatizare au examinat inițiativa legislativă pe parcursul mai multor ședințe, dezbaterile finalizându-se în ședința din 17 mai. Din totalul de 22 de membri ai Comisiei pentru politică economică, reformă și privatizare au fost prezenți 21.

Membrii Comisiei pentru buget, finanțe și bănci au examinat inițiativa legislativă și au finalizat dezbaterile în ședința din 23 mai, iar din totalul celor 33 de membri ai Comisiei pentru buget, finanțe și bănci au fost prezenți 23 de deputați.

În urma examinării proiectului de lege și a opiniilor exprimate, membrii Comisiei pentru politică economică, reformă și privatizare și membrii Comisiei pentru buget, finanțe și bănci au hotărât, cu unanimitate de voturi, să supună plenului Camerei Deputaților spre dezbatere și aprobare proiectul de lege privind stabilirea unor măsuri temporare pentru funcționarea Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului, cu amendamentele admise, care sunt redate în anexa la prezentul raport.

În raport cu obiectul și conținutul reglementării, inițiativa legislativă face parte din categoria legilor ordinare. Vă mulțumesc.

Mulțumesc foarte mult, domnule deputat.

Dacă din partea grupurilor parlamentare sunt intervenții? Nu avem.

Intrăm în dezbaterea pe articole a raportului comisiilor sesizate în fond.

Vă rog să urmăriți dacă la numărul curent 1 din raport există vreo intervenție?

La numărul curent 2?

La numărul curent 3?

La numărul curent 4, și ultimul?

Nu am avut intervenții?

Am finalizat dezbaterea raportului comisiilor sesizate în fond.

Proiectul de lege rămâne pentru votul final.

Poziția 8, Proiectul de lege pentru modificarea Legii administrației publice locale nr. 215/2001 și a Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali.

- Suntem și aici în procedură de urgență. Din partea inițiatorului, domnul secretar de stat... Vă rog, domnule Mircea Dușa.

## Domnule președinte,

Am agreat toți liderii de grup să avem azi dezbaterea la Legea nr. 215, să și dăm votul pe acest proiect de lege, pentru că altfel intră în aprobare tacită, dar am vrea totuși să intrăm și noi în posesia raportului, ca să ne putem susține amendamentele respinse.

Domnule director, n-ați distribuit niciun raport în plenul Camerei Deputaților, măcar la liderii de grup?

Rapoartele au fost distribuite.

Nu înțeleg de ce...

Vă rog, domnule Popescu, urgent, vă rog să distribuiți la liderii grupurilor parlamentare cel puțin două exemplare. Amânăm dezbaterea acestui proiect de lege pentru 30 de minute, ca să puteți să intrați în posesia rapoartelor și să puteți să contribuiți la dezbaterea lor.

E în regulă, să nu avem niciun fel de discuție... Poate e prea mult, 20 de minute maximum, ca să putem să finalizăm dezbaterile acestui proiect, pentru că altfel suntem supuși prevederilor constituționale.

Domnule director Popescu, vă rog urgent să distribuiți rapoartele.

Continuăm dezbaterea de acolo de unde am rămas ieri după-amiază.

Poziția 25 din ordinea de zi, Proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 70/2010 privind unele măsuri pentru reorganizarea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, precum și a unor structuri aflate sub autoritatea acestuia.

Din partea inițiatorului îl avem prezent pe domnul secretar de stat Tanczos.

Domnule secretar de stat, domnule ministru, vă rog să exprimați poziția inițiatorului. Vă rog foarte mult...

Mulțumesc.

## **Domnul Tánczos Barna** _– secretar de stat_

_în Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale_ **:**

Mulțumesc, domnule președinte.

Ordonanța de urgență a fost aprobată de Guvern pentru reducerea cheltuielilor de organizare și funcționare a Ministerului Agriculturii și a structurilor aflate în subordinea acestuia. În urma reorganizării ministerului au fost operate reduceri de posturi în număr de 3.790 de posturi, au fost reduse cheltuielile de funcționare, salarii, administrative... Rugăm plenul Camerei Deputaților să fie de acord cu proiectul de lege de aprobare a ordonanței.

Vă mulțumim.

Domnule ministru, mulțumesc foarte mult.

Dacă din partea comisiei sesizate în fond, Comisia pentru agricultură...?

Domnule deputat Marian Ghiveciu, vă rog să prezentați raportul comisiei sesizate în fond.

Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară și servicii specifice a fost sesizată pentru dezbatere în fond, în procedură de urgență, cu proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 70/2010 privind unele măsuri pentru reorganizarea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, precum și a unor structuri aflate în subordinea acestuia.

Proiectul de ordonanță are ca obiect de reglementare aprobarea unor măsuri pentru reorganizarea Ministerului

Agriculturii și Dezvoltării Rurale, precum și a unor structuri aflate în subordinea acestuia, în sensul reducerii unui număr de 3.790 de posturi din aparatul central al ministerului și din instituții aflate în subordinea acestuia, număr care reprezintă 28,4% din totalul de 13.302 posturi.

Proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare. Raportul comisiei a fost adoptat în unanimitate în ședința din 3 mai 2011.

Proiectul de lege este de competența decizională a Camerei Deputaților.

În urma dezbaterii, comisia propune admiterea, cu modificări și completări, a proiectului de lege.

Mulțumesc, domnule deputat.

Numai un pic vă rog să mai rămâneți, domnule deputat Marian Ghiveciu. Fiind în procedură de urgență, v-aș ruga să propuneți și timpul alocat pentru dezbaterea pe articole a acestui proiect de lege.

Propunem trei minute.

## **Domnul Ioan Oltean:**

Mulțumesc foarte mult.

Rog acum din partea grupurilor parlamentare dacă dorește cineva să ia cuvântul?

Domnul deputat Marian Ghiveciu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, și se pregătește domnul Tinel Gheorghe, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal.

Aveți cuvântul, vă rog.

Guvernul, în această ordonanță de urgență, susține că, prin reorganizarea instituțiilor din cadrul MADR, va relansa agricultura. Eu nu cred, se văd deja rezultatele. La desființarea Administrației Sistemului Național Antigrindină și de Creștere a Precipitațiilor, prin această ordonanță, Guvernul nu a ținut cont de faptul că în România pierderile cauzate economiei naționale, în general, și agriculturii, în special, dar și populației de către fenomenele meteorologice periculoase, precum și lipsa unor măsuri active de intervenție pentru combaterea sau limitarea acestora au fost argumentul principal pentru abordarea specială a modificării vremii.

Nu s-a ținut cont de faptul că funcția de președinte al administrației este funcție militară, cu grad de general, stabilită prin Legea nr. 173/2008, numirea făcându-se de ministrul agriculturii, pe baza hotărârii CSAT.

Prin desființarea instituției Guvernul expune România la riscurile cauzate de fenomenele meteorologice periculoase și la imposibilitatea coordonării cu sistemele similare din țările vecine.

De asemenea, prin această ordonanță este desființată Agenția Națională a Zonei Montane. S-a reușit să se reintroducă, după dezbateri, reorganizarea acesteia.

Sediul agenției este fixat în județul Alba, și nu în centrul țării, respectiv Brașov. Din aceste motive, propunem retrimiterea proiectului de lege la comisie pentru un raport suplimentar.

În caz contrar, Grupul PSD propune respingerea proiectului de lege.

Mulțumesc foarte mult.

Îl rog și pe domnul deputat Tinel Gheorghe, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal, să exprime poziția acestui grup.

Vă rog, domnule deputat.

Mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Am ascultat cu atenție punctul de vedere al colegilor de la PSD.

Ca membri ai Comisiei pentru agricultură, și eu, și domnul Marian Ghiveciu știm că acest act normativ a fost îndelung dezbătut.

Problema reorganizării Ministerului Agriculturii nu e încheiată. Mai sunt multe lucruri de făcut la Ministerul Agriculturii. Mai sunt multe structuri care vin de dinainte de 1989 și care nu sunt eficiente.

Faptul că acum 28%, 3.790 de persoane și-au găsit alte preocupări, în cadrul altor structuri, asta nu înseamnă că procesul e încheiat.

Avem o bătălie greu de dus acolo. Legea camerelor agricole, pe care noi am aprobat-o, încă n-a intrat în funcțiune și sperăm ca 3.000 de agricultori să-și găsească locul aici.

Dar nu pot fi de acord cu ceea ce spunea Marian Ghiveciu, că am desființat Sistemul Național Antigrindină.

S-a reorganizat, stimate coleg. Nu mai este sistem național, este direcție în cadrul ministerului. Eu, care vin din interiorul Ministerului Agriculturii, știu cum a pornit acest serviciu, un serviciu, și a ajuns, de-a lungul evoluției lui, în sistem național și pot să vă spun că structurile teritoriale funcționează integral, așa cum au fost ele gândite.

Faptul că un general sau un colonel și-a pierdut funcția în cadrul sistemului, asta nu e o dramă și n-ar trebui să ne ducă cu gândul că am făcut praf sistemul. În fond, la Prahova și în alte județe, Iași, Vrancea, acolo unde structurile teritoriale sunt bine închegate, sistemul își face datoria.

Voiam să mai adaug că, în ceea ce privește Agenția Națională a Zonelor Montane, chiar eu am un amendament.

Din păcate, în comisie, el a fost respins, și mă surprinde duplicitatea colegului Marian Ghiveciu, care, atunci când trebuia să voteze, în comisie, aprobarea acelui amendament, în sensul înființării Agenției Naționale a Zonelor Montane în limita posturilor și a sumelor aprobate prin bugetul Ministerului Agriculturii – pentru că este greu acum să solicităm sume suplimentare de la bugetul statului pentru a înființa o altă structură –, tocmai cei care vin aici, la această tribună și spun că vai, iată, am desființat Agenția Națională a Zonelor Montane și ce dramă se creează, când trebuiau să voteze înființarea ei și să o susțină în comisie n-au făcut-o.

Deci, din acest punct de vedere, eu cred că ar trebui să fim mai realiști și mai responsabili când aducem acuze de la această tribună și să susținem varianta propusă de Guvern, pentru că, încă o dată vă spun, mai sunt multe, multe lucruri de făcut la Ministerul Agriculturii.

Partidul Democrat Liberal, prin grupul parlamentar, va susține varianta propusă de Guvern. Mulțumesc.

Mulțumesc, domnule deputat.

Drept la replică, domnul deputat Marian Ghiveciu, pentru a-și prezenta poziția față de cele exprimate de distinsul coleg.

Domnule coleg,

În comisie parcă sunteți altfel. Atunci când aveți nevoie de deputații PSD, vorbiți altfel.

Ați pomenit aici despre camerele agricole. Să vă fie rușine, domnule coleg! A fost o înțelegere în cadrul comisiei să nu politizăm. Toți șefii de la camerele agricole sunt puși pe criterii politice. Mai mult decât atât, nu este posibil ca, într-o localitate unde funcționează Centrul APIA, dumneavoastră să mutați camerele agricole acolo unde vreți, unde nu există performanță în agricultură. Și întrebați colegul de la Buzău. Nu este posibil!

Vreți să distrugeți agricultura.

## Domnilor colegi,

Aveți 30 de secunde pentru intervenție, domnule deputat, dar v-aș ruga să vă mențineți într-un vocabular decent și cu respectul cuvenit față de distinșii colegi din sală. V-aș ruga foarte mult.

Mulțumesc, domnule președinte.

Acum ce să spun? Rușinea n-a pierdut-o PSD-ul ca s-o găsim noi sau invers.

Vreau să-i reamintesc colegului că politizarea aceasta despre care Domnia Sa vorbește cu privire la camerele agricole nu există.

Faptul că în comisie, în aceeași comisie, am stabilit ca acel comitet național de inițiativă să fie reprezentat în componența lui și de oameni politici este – dacă vreți să folosesc așa, un cuvânt care nu ne este totuși drag –, este o culpă generală a noastră, că noi am aprobat-o în plenul Camerei Deputaților.

În ceea ce privește înființarea și numirea pe posturi a șefilor camerelor agricole, încă n-am făcut-o pentru că dumneavoastră, domnule coleg, trebuie să știți că numirile se fac în urma alegerilor, deci prin vot. Nu îi numește nimeni acolo.

Faptul că sunt criterii care trebuie clarificate și stabilite și că unul dintre ele presupune ca acolo unde avem Centrul APIA să avem, drept corespondență, un centru al camerei agricole este corect. Omul, când vine la camera agricolă, vine și la Centrul APIA pentru a-și ridica subvenția, și invers.

Deci eu cred că e un motiv de eficiență și n-ar trebui să-l criticăm.

Mulțumesc.

Mulțumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Național Liberal, domnul deputat Paul Victor Dobre.

Domnule coleg, microfonul este al dumneavoastră.

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Nu am obiceiul să vorbesc în domenii în care nu mă pricep, dar să fim foarte clari. Ceea ce se întâmplă în momentul de față cu camerele agricole este un efort al partidului de guvernământ de a-și impune el regulile în fiecare județ în parte.

Deci ca să fie clar: dacă a fost această discuție la comisie, are tot dreptul colegul de la PSD să reproșeze încercările de politizare care se fac în teritoriu și în fiecare județ.

Vă mulțumesc.

Mulțumesc, domnule deputat. Dacă mai sunt alte intervenții? Nu mai avem.

Intrăm în dezbaterea raportului comisiei sesizate în fond. Vă rog să urmăriți cu atenție articolele care au suportat modificări și acolo unde simțiți nevoia să interveniți, vă rog s-o faceți.

La poziția nr. 1 din raport, dacă sunt intervenții?

Poziția 2? Poziția 3? Pozițiile 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14? Poziția 15? Poziția 16? Poziția 17? Poziția 18? Pozițiile 19, 20?

Pe chestiuni de procedură, domnul Marian Neacșu, vă rog, din partea Grupului parlamentar al PSD.

Cu tot respectul, domnule președinte.

Evident că dezbaterea extrem de intensă în cadrul grupurilor parlamentare a acestui proiect de act normativ v-a făcut să omiteți faptul că a fost o solicitare pentru retrimitere la comisie, pe care eu, în numele grupului parlamentar, mi-o însușesc și vă rog să o supuneți la vot.

## **Domnul Ioan Oltean:**

Vă cer scuze, este o scăpare a mea. A fost o solicitare din partea Grupului PSD de a se retrimite acest proiect de lege comisiei sesizate în fond pentru o nouă analiză, o nouă aprofundare.

Vă rog să vă exprimați prin vot.

Continuăm, în situația aceasta, dezbaterea pe articole a proiectului de lege.

Dacă la poziția 21 sunt observații? Poziția 22? Pozițiile 23, 24, 25, 26, 27? Poziția 28?

A fost ultima poziție care s-a regăsit în raportul comisiei sesizate în fond.

Nemaiavând alte intervenții pe marginea raportului, stimați colegi... Avem și două anexe pe care le

de astăzi, ora 12.30.

Domnilor colegi,

Înțeleg că, între timp, au fost redistribuite rapoartele cu proiectul de lege de la poziția 8 din ordinea de zi, cel referitor la modificarea Legii administrației publice locale nr. 215/2001 și a Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali.

V-aș ruga să fiți de acord să îl supunem dezbaterii dumneavoastră.

Din partea inițiatorului, domnul secretar de stat Mihai Capră.

Vă rog, domnule secretar de stat, vă rog să prezentați poziția inițiatorului.

## **Domnul Gheorghe Emacu** _– secretar de stat_

_în Ministerul Administrației și Internelor_ **:**

Mulțumesc, domnule președinte de ședință. Stimați deputați și doamne deputat,

Mă numesc Emacu Gheorghe, sunt secretar de stat în Ministerul Administrației și Internelor.

Prezentul proiect de act normativ urmărește să modifice și să completeze Legea administrației publice locale nr. 215/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, de asemenea, vizează modificarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali.

Am să mă refer pe scurt la principalele modificări pe care le avem în vedere.

În primul rând, 215/2001. În primul rând, validarea mandatelor consilierilor și constituirea consiliilor locale și județene.

Aici avem în vedere ca validarea să se realizeze pe baza dovezii îndeplinirii condițiilor de eligibilitate, respectiv certificatul doveditor al alegerii și al faptului că alegerea nu s-a făcut prin fraudă electorală.

De asemenea, avem în vedere ca procedura de validare să fie gestionată de secretarul unității sau subdiviziunii administrativ-teritoriale, care întocmește un raport de validare pentru fiecare consilier.

O altă modificare vizează conducerea ședințelor consiliilor locale și județene.

Funcția de președinte de ședință a consiliilor locale, în viziunea acestui proiect, va fi îndeplinită de către primar.

Se asigură o colaborare mai apropiată între primar și consiliul local și apreciem că va crește eficiența și calitatea actului administrativ, întrucât majoritatea proiectelor de hotărâre sunt inițiate de primar.

O altă categorie de modificări se referă la adoptarea hotărârilor de către consiliile locale și județene.

Regula generală este aceea a majorității simple, inclusiv pentru hotărârile ce privesc patrimoniul. Majoritatea de două treimi se cere numai pentru adoptarea hotărârilor care vizează concesionarea, închirierea, darea în administrare, vânzarea bunurilor proprietate publică sau privată, proiectele în parteneriat public-privat și achiziționarea de bunuri imobile, cu excepția celor provenite din expropriere pentru cauză de utilitate publică. De asemenea, la 215, o ultimă categorie se referă la răspunderea autorităților locale pentru actele administrative emise sau adoptate de către acestea.

Pentru apărarea intereselor unităților administrativteritoriale, primarul, respectiv președintele consiliului județean, stă în justiție ca reprezentant legal, și nu în nume personal, astfel încât toți semnatarii și contrasemnatarii actelor administrative vor răspunde pentru acestea, în funcție de obiectul semnării sau contrasemnării.

În fine, o a doua categorie de modificări se referă la Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali.

Aici ne referim, în mod deosebit, la încetarea, înainte de termen, a mandatelor consilierilor locali sau județeni, așa încât constatarea încetării înainte de expirarea duratei normale a mandatului de consilier local și vacanței funcției vor fi realizate de instanțe, la sesizarea secretarului unității sau subdiviziunii administrativ-teritoriale sau a oricărei persoane interesate.

## Domnule președinte,

Vreau să vă informez, de asemenea, că aceste modificări, la cele două acte normative, la cele două legi, au fost amplu dezbătute și analizate cu structurile administrative. Mă refer, în mod deosebit, la asociațiile comunelor din România, asociația municipiilor, orașelor și, bineînțeles, la nivelul asociației județelor din România.

Există o puternică susținere din partea acestor reprezentanți, așa încât modificările au, practic, o punere de acord cu acestea și pe o perioadă destul de importantă ca timp.

Având în vedere cele prezentate, domnule președinte și stimați deputați, vă rog să fiți de acord cu adoptarea proiectului de lege prezentat mai înainte.

Mulțumesc.

Mulțumesc, domnule secretar de stat Emacu Gheorghe. Vă rog înaintea sărbătorilor de iarnă să-mi amintiți de datoria față de dumneavoastră.

Din partea comisiei sesizate în fond, Comisia pentru administrație publică, amenajarea teritoriului și echilibru ecologic și Comisia juridică, de disciplină și imunități, o rog pe doamna președinte Sulfina Barbu.

Vă rog, doamnă președinte, să prezentați punctele de vedere ale celor două comisii.

Domnule președinte, Stimați colegi,

În conformitate cu prevederile art. 95 și 115 din Regulamentul Camerei Deputaților, republicat, Comisia pentru administrație publică, amenajarea teritoriului și echilibru ecologic și Comisia juridică, de disciplină și imunități au fost sesizate spre dezbatere în fond în procedură de urgență cu Proiectul de lege pentru modificarea Legii administrației publice locale nr. 215/2001 și a Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali.

Potrivit prevederilor constituționale și potrivit Regulamentului Camerei Deputaților, Camera Deputaților este primă Cameră sesizată.

Consiliul Legislativ a avizat favorabil, cu observații și propuneri, inițiativa legislativă.

Obiectul de reglementare a fost prezentat de către inițiator.

Vreau să subliniez că schimbările propuse prin proiectul de lege urmăresc eficientizarea deliberărilor din consiliile locale, o mai bună corelare a acestora cu programele de dezvoltare locală elaborate de primari și urmărește să faciliteze implementarea proiectelor de dezvoltare locală prin simplificarea procedurilor de vot în cazul hotărârilor care vizează patrimoniul unităților administrativ-teritoriale.

În conformitate cu prevederile Regulamentului Camerei Deputaților, Comisia pentru administrație publică, amenajarea teritoriului și echilibru ecologic și Comisia juridică, de disciplină și imunități au examinat propunerea legislativă în ședințe separate. Membrii Comisiei pentru administrație au analizat această propunere în ședințele din datele de 3 și 10 mai, iar membrii Comisiei juridice în ședința din 3 mai.

Comisiile s-au întrunit și într-o ședință comună, în data de 17 mai 2011.

La dezbateri au participat, în calitate de invitați, reprezentanții Ministerului Administrației și Internelor.

În urma examinării inițiativei legislative și a opiniilor exprimate de către membrii celor două comisii, s-a hotărât cu majoritate de voturi adoptarea Proiectului de lege pentru modificarea Legii administrației publice locale nr. 215/2001 și a Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali, cu amendamente admise și respinse, care sunt redate în anexele la prezentul raport.

În raport cu obiectul și conținutul său, proiectul de lege face parte din categoria legilor organice.

Aș dori să fac o precizare. Există o eroare materială, la pagina 34 din raport, și anume la art. III, după „Legea nr. 215/2001, republicată”, se introduce și „art. 12 din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali”.

Vă rog să aprobați acest proiect de lege, care este așteptat de toți reprezentanții autorităților administrației publice locale.

## Mulțumesc, doamna președinte.

Fiind în procedură de urgență, v-aș ruga să propuneți și timpul alocat pentru dezbaterea pe articole.

Vă propun cinci minute pentru dezbaterile generale și două minute pentru dezbaterile pe articole. Vă rog.

## **Domnul Ioan Oltean:**

## Mulțumesc, doamna președinte.

Domnul ministru, din partea Grupul parlamentar al Partidului Social Democrat, aveți cuvântul.

Mulțumesc, domnule președinte de ședință. Stimați colegi,

Grupul Partidului Social Democrat va vota această inițiativă legislativă, pentru că ea este bine-venită și pornind de la necesitatea că în administrația publică este nevoie de o reformă continuă, de multe ori accelerată, pentru a realiza în procesul administrativ performanță.

Sigur, salutăm această inițiativă și aceste modificări la Legea nr. 215. Dar, ne așteptam, și ne așteptăm cam de mult, ați luat act și din titlul legii că este 215/2001. Ea a mai avut între timp multe îmbunătățiri, dar niciodată n-am venit cu o lege de la cap la coadă, fluentă, coerentă, sau n-am venit, așa cum ne-am propus de aproximativ 10–15 ani, cu Codul administrativ.

Pentru a face o administrație publică performantă este nevoie de acest Cod administrativ.

Știți că Legislativul României a luptat mult, a lucrat suficient pentru a face Codul civil și Codul penal și Codurile de procedură penală și civilă, dar eu spun că, în aceeași urgență, este nevoie și de acest Cod administrativ.

Când vorbesc de Codul administrativ, văd Legea administrației publice locale de la primul până la ultimul articol, văd Legea contenciosului administrativ, Legea privind Instituția Prefectului, Legea descentralizării și, sigur, Legea privind Statutul aleșilor locali.

Nu vom avea eficiență în procesul administrativ, acolo unde urmărim întărirea capacității administrative, acolo unde urmărim descentralizarea, acolo unde urmărim promovarea principiului subsidiarității, decât când vom avea aceste cinci legi realizate și pe un consens politic, cu consultarea largă a Asociației primarilor de comune, orașe, municipii, președinții de județ, dar să nu uităm experiența juridică și cea practică a asociațiilor profesionale a secretarilor de orașe, municipii și a secretarilor de județe. Și, sigur, atunci, și cu participarea noastră directă la elaborarea acestui Cod administrativ, vom scoate o lege bună, o lege care să dea satisfacție cetățenilor.

Am avut mai multe posibilități să văd administrația și chiar să mă școlesc în administrație publică locală în multe din țările europene. Și toți vedeau... sau găseam în Franța, găseam în Danemarca o reformă a administrației publice locale, găseam o accelerare a procesului de reformă și mereu, sigur, toți realizăm că este un proces continuu, dar este, dacă vreți, este un orizont la care nu ajungem niciodată. Din ce ne ducem în zare, din aia aceste deziderate se depărtează, pentru că din ce se realizează mai multe condiții pentru creșterea nivelului de trai, pentru creșterea gradului de confort, pentru servicii de calitate cetățenilor, din aceea crește exigența acestora.

Și eu cred că putem să realizăm o legislație care să dea satisfacție românilor și o merită. Vă mulțumesc.

Și de această dată, punctual, sunt amendate câteva prevederi ale Legii nr. 215, care sunt o cerință _sine qua non_ la ora actuală: simplificarea procedurilor, creșterea responsabilității, de asemenea, constituirea consiliilor locale și Statutul consilierilor. S-au formulat, de-a lungul acestor ani cerințe care trebuiau să fie reglementate.

Punctual, aceste amendamente corespund obiectivelor Uniunii Democrate Maghiare din România și, din acest motiv, noi suntem pentru a fi adoptate, pentru a eficientiza și optimiza administrația publică.

Mulțumesc.

Mulțumesc, domnule deputat.

Domnul deputat Paul Victor Dobre, din partea Grupului parlamentar al Partidului Național Liberal.

Domnule coleg, vă rog să exprimați poziția grupului dumneavoastră.

## Mulțumesc, domnule președinte.

Din punctul nostru de vedere, acest proiect de lege face o serie de pași înainte. E adevărat, foarte puțini, pentru că această Lege nr. 215 este nevoie a fi revizuită într-un mod mult mai amplu, dacă vreți, pe baza experienței de 20 de ani a administrațiilor publice locale din România și într-un context al unei reforme mai ample a statului, inclusiv o reformă administrativ-teritorială.

În acest moment, legea rezolvă o serie de probleme, inclusiv acea validare a consilierilor în caz de vacantare a postului, care creează o serie întreagă de probleme, chestiuni care au fost întâmpinate în practică la constituirea consiliilor.

Există însă o observație majoră, și vreau să v-o spun, și noi vom insista asupra acestui subiect: dreptul primarului de a conduce ședințele de consiliu local, așa cum prevede acest proiect de lege, creează o situație neconstituțională, pentru că primarul este autoritatea executivă, atribuțiile sale principale sunt aplicarea legilor și a hotărârilor consiliului local. Or, acest drept de a conduce – e adevărat, varianta Guvernului mergea și mai departe, îi dădea și calitatea de consilier, și mulțumim colegilor de la UDMR, care sunt din când în când atenți la ceea ce se întâmplă – ar fi fost chiar neconstituțional.

Acesta este singurul subiect, dacă vreți, pe care vom insista în timpul dezbaterilor și vom susține amendamentul nostru.

Vă mulțumesc.

Mulțumesc, domnule ministru Ion Călin. Din partea Grupului UDMR, domnul deputat Seres. Domnule deputat, microfonul este al dumneavoastră. Scurt și concis.

Mulțumesc, domnule deputat. Mai e vreo intervenție?

Scurt, domnul deputat Olar. V-aș ruga să fiți extrem de scurt și concis, în același timp.

## Mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Sigur că, în cei 20 de ani care au trecut, și reforma administrației publice a trecut printr-un proces continuu.

De fiecare dată s-a încercat să se aducă amendamente vizavi de provocările, de cerințele pe care le expunea societatea.

Stimați deputați,

Ca fost primar, trebuie să-i spun colegului nostru deputat că primarul nu poate influența, prin calitatea de a conduce ședințele de consiliu, cu nimic. Și să știți că în Danemarca, Danemarca fiind o țară cu 200 de ani de experiență de democrație, ședințele de consiliu local sunt conduse de primar.

Mulțumesc.

Mulțumesc.

Dacă nu mai sunt alte intervenții, intrăm în dezbaterea pe articole.

Stimați colegi,

Vă rog să urmăriți cu maximă atenție amendamentele admise și respinse.

Dacă la poziția 1 există vreo intervenție? Pozițiile 2, 3, 4? Poziția 5? Poziția 6? Poziția 7? Poziția 8? Pozițiile 9, 10, 11, 12, 13? Pozițiile 14, 15, 16, 17, 18, 19, 20, 21, 22? Pozițiile 23, 24, 25, 26, 27, 28, 29, 30, 31? Pozițiile 32, 33, 34, 35, 36, 37?

Și ultima poziție din raport, la amendamente admise, 38. Nemaiexistând...

Da, domnul...

La amendamente respinse, vă rog, domnule deputat Eugen Nicolăescu.

Vă rog.

Domnule deputat, Ioan Oltean, președinte de ședință, Este vorba de punctul 1 de la amendamente respinse, în speță, art. 31. Este propusă o reformulare de colegi de-ai noștri, în sensul în care să fie eliminată sintagma „alegerea nu s-a făcut prin fraudă”, pentru că mie mi se pare că-i total nepotrivit să treci o asemenea formulare într-un text de lege. Atâta timp cât se constată de către autoritățile statului că mandatul este legal obținut și este validat, este clar că el se supune prevederilor legii. Așa cum este făcută formularea prin amendament, cred că este acoperitoare și, în același timp, este și corectă, și nu încărcăm textul cu expresii demagogice.

În consecință, supun plenului Camerei Deputaților spre a lua cunoștință faptul că amendamentul este în spiritul legislației române.

Mulțumesc și vă rog să supuneți la vot pentru admiterea acestui amendament.

## **Domnul Ioan Oltean:**

Da.

Mulțumesc foarte mult.

Stimați colegi,

Pentru a fi lucrurile foarte clare, am să citesc textul așa cum a fost adoptat de comisie și amendamentul propus și susținut de către domnul Eugen Nicolăescu.

Deci textul comisiei: „Mandatul este validat dacă au fost îndeplinite condițiile de eligibilitate, iar alegerile nu s-au făcut prin fraudă stabilită potrivit legii.”

„Mandatul este validat dacă au fost îndeplinite condițiile de eligibilitate potrivit legii.” Acesta este amendamentul pe care comisia l-a respins și pe care îl

Domnule Nicolăescu, vă rog.

Următorul amendament respins este la poziția 2 din raport și a fost atins subiectul deja la dezbateri generale de colegul meu, domnul deputat Victor Dobre.

De fapt, punem în discuție o problemă de natură constituțională. Este posibil ca un reprezentant al Executivului să conducă Legislativul? Chiar fără drept de vot. Este normal ca în Parlamentul României să vină să conducă ședințele prim-ministrul? E același lucru. Este exact același lucru. Dacă dumneavoastră considerați că acest lucru este normal, atunci, sigur, acest amendament poate fi respins în continuare, dar eu cred că nu este normal și, în consecință, primarul care este ales, așa cum este ales, direct de cetățeni, să-și rezolve problemele pe care le are, iar consiliul local, care este legislativul, deliberativul acelei comunități, să-și facă ordine în propria curte și să-și îndeplinească atribuțiile prevăzute de lege.

Noi punem problema că este neconstituțională această prevedere și, în consecință, amendamentul pe care vi-l propunem ca, evident, ședințele consiliului local să fie conduse de un președinte de ședință, așa cum se întâmplă și astăzi, ales din rândul consilierilor, este calea normală de funcționare a administrației publice locale.

În consecință, domnule președinte de ședință, vă rog să supuneți votului admiterea acestui amendament pentru a ne feri de abateri de la Constituția României. Sigur că vor fi mulți susținători, dar problema care se pune, susținerea se face în conformitate cu Constituția sau după emoțiile unora sau altora. În consecință, eu cred că este corect să respectăm Constituția.

Vă mulțumesc.

## **Domnul Ioan Oltean:**

Da.

Mulțumesc, domnule deputat.

Dacă mai sunt susțineri legate de celelalte amendamente respinse?

Da.

Vă rog, doamna deputat, Lucia Varga.

Domnule președinte de ședință, Stimați colegi,

La art. 124, actuala formă este propusă de Guvern: „Consiliile locale și consiliile județene pot da în folosință gratuită instituțiilor de utilitate publică bunuri proprietate publică a unităților administrativ-teritoriale respective.” Eu, în acest moment, trag un semnal de alarmă că s-ar putea ca foarte multe organizații neguvernamentale care nu sunt de utilitate publică, dar care desfășoară o activitate de binefacere, să rămână fără sedii. Și atunci am propus menținerea formei din Legea nr. 215 existente și eliminarea acestui articol.

Prin urmare, vă propun ca acest articol să fie eliminat și să fie menținută forma din Legea nr. 215. Repet încă o dată, pentru ca organizațiile neguvernamentale să nu riște să rămână fără sedii, acelea care nu sunt de utilitate publică. Vă mulțumesc.

## **Domnul Ioan Oltean:**

Vă mulțumesc și eu, doamna deputat, doamna ministru.

Insuficient pentru a fi adoptat.

Nemaiavând alte intervenții în vederea susținerii amendamentelor cuprinse în raportul comisiei, stimați colegi, închidem aici dezbaterea acestui proiect de lege.

Proiectul de lege rămâne pentru votul final de astăzi, ora 12.30.

Mai avem încă 28 de minute de muncă, stimați colegi. Nu vă gândiți la pauză că...

Poziția 26 din ordinea de zi, Proiectul de lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 109/2010 privind unele măsuri financiar-bugetare.

Ne aflăm în procedură de urgență.

Domnule secretar de stat Ion Ghizdeanu, domnule președinte, domnule secretar de stat, aveți cuvântul.

## **Domnul Ion Ghizdeanu** _– președintele_

## _Comisiei Naționale de Prognoză_ **:**

## Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Proiectul de lege are în vedere prelungirea măsurilor de reducere a cheltuielilor bugetare din anul 2010 și în 2011, respectiv cele privind ocuparea posturilor vacante și achiziționarea de autoturisme, mobilier și aparatură birotică în sistemul bugetar, astfel încât să se poată România încadra în deficitul bugetar de 4,4% din PIB, convenit cu organismele internaționale și să se aloce astfel mai multe sume pentru investiții publice.

Ca urmare, Ministerul Finanțelor Publice susține și vă roagă să aprobați proiectul de lege în forma inițială, în forma transmisă de Guvern.

Vă mulțumesc.

Domnule secretar de stat, vă mulțumesc și eu.

Din partea comisiei sesizate în fond, doamna președinte Barna.

Domnule Călian, domnule deputat, vă rog să nu obstrucționați intervenția doamnei președinte. Vă rog.

Da.

## Mulțumesc, domnule președinte.

Proiectul de lege are ca obiect de reglementare aprobarea unor măsuri financiar-bugetare, menite să asigure diminuarea cheltuielilor publice în anul 2011, precum și măsuri care să fie avute în vedere la elaborarea bugetului pe anul 2011 prin aplicarea restricțiilor prevăzute la art. 22 și 24 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2009 cu privire la rectificarea bugetară pe 2009, referitoare la ocuparea posturilor vacante și la achiziționarea de autoturisme, mobilier și aparatură birotică:

– Completarea art. 24 în sensul exceptării de la restricția de achiziționare a autoturismelor, a celor achiziționate prin Programul de stimulare a înnoirii Parcului auto național.

– Exceptarea de la prevederile alin. (1) și (2) ale art. 22 din ordonanța menționată mai sus a ocupării în anul universitar 2010–2011 a posturilor de preparator universitar, asistent universitar, lector universitar, șef de lucrări, aceste posturi vor fi ocupate în limita numărului de posturi vacante prin ieșirea din sistem, după intrarea în vigoare a ordonanței, conform metodologiei stabilite prin ordin al ministrului educației, cercetării și tineretului.

– Amânarea până în anul 2012 a aplicării prevederilor Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară în ceea ce privește atribuțiile Ministerului Justiției referitoare la gestionarea bugetului curților de apel, al tribunalelor, al tribunalelor specializate și judecătoriilor.

Proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare, potrivit art. 76 din Constituția României, republicată.

La lucrările comisiei au participat toți deputații membri ai Comisiei de buget finanțe.

Raportul comisiei a fost adoptat cu unanimitate de voturi. În urma dezbaterii proiectului de lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 109/2010 privind unele măsuri financiar-bugetare în ședința din data de 12 aprilie 2011, comisia propune supunerea spre dezbatere și adoptare plenului Camerei Deputaților a proiectului de lege, cu amendamentele admise și respinse, prezentate în anexe.

Da.

Mulțumesc, doamna președinte.

Suntem în procedură de urgență.

Vă rog să propuneți și timpul pentru dezbaterea pe articole.

5 minute.

## **Domnul Ioan Oltean:**

5 minute.

Dacă din partea grupurilor parlamentare dorește cineva să ia cuvântul?

Domnul vicelider Marian Neacșu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

- Domnule coleg, aveți cuvântul.

Mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Avem în față expunerea de motive a acestui proiect legislativ și ea reprezintă un monument de demagogie.

Mai mult decât atât, în prezentarea pe care a făcut-o reprezentantul Guvernului, cu eleganță, aș spune, a atins numai două dintre obiectivele majore la care se referă acest proiect de aprobare a ordonanței și mai puțin celelalte două obiective, care au fost, într-adevăr, regăsite în raportul comisiei de specialitate. Lucrul care mă nedumerește foarte tare este că atâta vreme cât anunțăm emfatic că ieșim din recesiune lunar și din criză din 3 în 3 luni, nu înțeleg care este rostul prin care tot rostogolim niște prevederi care și-au dovedit inutilitatea de la an la an, câtă vreme nu am reușit să aplicăm măsuri proactive pentru dezvoltarea economică, câtă vreme doar clamăm că facem investiții și ne ducem banii în fondurile necesare saturației clientelei politice. Având în vedere toate aceste elemente, evident că noi nu putem să fim de acord cu prorogarea funcționalității acestei ordonanțe de urgență și pentru anul 2011.

În aceste condiții, Grupul parlamentar al PSD va vota împotrivă.

Mulțumesc, domnule deputat. Dacă mai dorește cineva să ia cuvântul? Da.

Domnul deputat Eugen Nicolăescu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Național Liberal. Domnule deputat, aveți cuvântul.

Stimați colegi,

Spunea colegul meu de la PSD că acest proiect de act normativ este un monument de demagogie. Este mai mult decât atât. Este un document care ne demonstrează tuturor ceea ce era de mult demonstrat, și anume, că acest Guvern nu știe să conducă, ci doar să taie, să taie orice. În rest, nu contează nimic. Cam la asta se rezumă acest proiect de lege. Dar, mai are două lucruri, unul și mai prost decât ce vă spun și unul parcă ne dă așa, un fel de speranță că în acest Guvern mai există din când în când și o clipă de luciditate.

Ceea ce spuneam de speranță înseamnă că deja și-au dat seama că au făcut o mare prostie când au trimis acasă anul acesta mii de profesori universitari și avem probleme grave în învățământul universitar românesc și, pe de altă parte, au deblocat câteva posturi ca să se poată completa catedrele și să se poată, în sfârșit, realiza cursuri în universități.

Dar lucrul și mai grav este altul, și anume că încă o dată Guvernul vrea să țină în mână justiția română. Și, dacă vă uitați, amână din nou până în 2012, cu toate că eu cred că se vor amâna în continuare, prevederile Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, și anume cele care au în vedere trecerea bugetului instanțelor de judecată de la Ministerul Justiției la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Guvernul nu dorește să lase justiția liberă, și zilele acestea am văzut cum autoritatea PDL reușește să facă politică cu ajutorul justiției.

Vom vota împotriva acestui proiect de lege. Vă mulțumesc.

Da.

Mulțumesc. Dacă mai dorește cineva să intervină? Nu.

Atunci, intrăm în dezbaterea raportului comisiei sesizate în fond.

Vă rog să urmăriți amendamentele admise și respinse cuprinse în raportul comisiei sesizate în fond. Dacă la numărul curent 1 există intervenții?

La numerele curente 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9...? Și cam atât. Dacă nu mai sunt alte intervenții, dezbaterea pe articole a acestui proiect de lege s-a finalizat.

Proiectul rămâne pentru votul final de la ora 12.30.

Poziția 27 din ordinea de zi, Proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor.

Din partea inițiatorului?

Domnule secretar de stat Mocanu, vă rog să exprimați poziția Guvernului.

## **Domnul Valentin Mocanu** _– secretar de stat_

## _în Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale_ **:**

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință. Doamnelor și domnilor deputați,

În vederea eficientizării programului de acordare a indemnizației pentru creșterea copilului sau, după caz, a stimulentului lunar, acesta a fost reanalizat ținând cont de durata de acordare și de principiile de finanțare, inclusiv din alte state membre ale Uniunii Europene care au indemnizații similare.

Principalele reglementări pe care actul normativ le propune sunt: reglementarea de măsuri opționale la dispoziția părinților pentru creșterea copilului în vârstă de până la maximum 2 ani sau, în cazul copilului cu handicap, până la maximum 3 ani; concediul pentru creșterea copilului în vârstă de până la un an, precum și o indemnizație lunară în cuantum de 75% din media veniturilor nete realizate pe ultimele 12 luni și care nu poate fi mai mică de 600 de lei și nici mai mare de 3.400 de lei; concediul pentru creșterea copilului în vârstă de până la doi ani, precum și de o indemnizație lunară în cuantum de 75% din media veniturilor nete realizate pe ultimele 12 luni și care nu poate fi mai mică de 600 și nici mai mare de 1.200 de lei; pentru copilul cu handicap, părintele care îndeplinește condițiile de eligibilitate prevăzute de lege, concediul de acordă până la împlinirea de către copil a vârstei de 3 ani, iar indemnizația aferentă se va acorda în cuantum de 85% din media veniturilor nete realizate pe ultimele 12 luni, aceasta neputând fi mai mică de 600 de lei și nici mai mare de 3.400 de lei.

De asemenea, reglementarea unui concediu fără plată acordat în continuare până la împlinirea de către copil a vârstei de doi ani persoanelor care au optat pentru acordarea concediului până la împlinirea de către copil a vârstei de un an. Acordarea unui stimulent de inserție în cuantum de 500 de lei părinților care se întorc la activitatea profesională până la împlinirea de către copil a vârstei de un an, pe perioada până la împlinirea de către acesta a vârstei de doi ani. În cazul copilului cu handicap, acordarea stimulentului se realizează oricând până la împlinirea de către copil a vârstei de 3 ani.

Față de cele prezentate mai sus, Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale susține aprobarea acestui proiect de lege.

Vă mulțumesc foarte mult.

Domnule secretar de stat Valentin Mocanu, vă mulțumim și noi.

Din partea comisiei sesizate în fond, domnul președinte Paul Victor Dobre.

Aveți cuvântul, domnule președinte.

## Mulțumesc.

În conformitate cu prevederile art. 95 și 115 din Regulamentul Camerei Deputaților, comisia a fost sesizată cu dezbaterea pe fond în procedură de urgență a proiectului de lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor.

La întocmirea raportului, comisia a avut în vedere avizele favorabile ale Consiliului Legislativ, Comisiei pentru buget, finanțe și bănci, Comisiei juridice, de disciplină și imunități și Comisiei pentru egalitate de șanse, precum și avizul negativ al Comisiei pentru sănătate și familie.

Proiectul de lege are ca obiect reglementarea acordării concediului și a indemnizației lunare pentru creșterea copiilor în vârstă de până la doi ani, respectiv 3 ani, în cazul copilului cu handicap, stabilind măsuri opționale la dispoziția părinților, după cum urmează: a) concediul pentru creșterea copilului în vârstă de până la un an, precum și o indemnizație lunară în cuantum de 75% din media veniturilor nete realizate pe ultimele 12 luni, care nu poate fi mai mică de 600 de lei și nici mai mare de 3.400 lei; b) concediul pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani, precum și o indemnizație lunară în cuantum de 75% din media veniturilor realizate pe ultimele 12 luni, care nu poate fi mai mică de 600 de lei și nici mai mare de 1.200 de lei.

Pentru copilului cu handicap, concediul pentru creșterea copilului se acordă până la împlinirea de către acesta a vârstei de 3 ani, iar indemnizația aferentă se acordă în cuantum de 75% din media veniturilor nete realizate pe ultimele 12 luni și nu poate fi mai mică de 600 de lei și nici mai mare de 3.400 de lei.

Sistemul este diferit de cel reglementat prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 7/2007, cu modificările și completările ulterioare, care rămâne în vigoare aplicându-se familiilor ai căror copii au fost născuți înainte de data de 1 ianuarie 2011.

Comisia propune plenului Camerei Deputaților aprobarea proiectului de lege.

Proiectul de lege face parte din categoria legilor organice, conform prevederilor art. 73 alin. (3) din Constituție, republicată.

La lucrările comisiei au fost prezenți 26 de deputați din totalul de 27.

Raportul comisiei a fost adoptat cu majoritate de voturi.

Proiectul de lege a fost adoptat de Senat în condițiile art. 115 alin. (5), teza a III-a din Constituția României, republicată.

Camera Deputaților este Cameră decizională, potrivit prevederilor art. 75 din Constituție și art. 92 din Regulamentul Camerei Deputaților.

În urma dezbaterii, comisia propune admiterea cu modificări a proiectului de lege, așa cum sunt prevăzute în raport.

Vă propun, domnule președinte, 5 minute timp de dezbatere.

Vă mulțumesc.

## **Domnul Ioan Oltean:**

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Vă rog să vă exprimați prin vot față de propunerea timpului pentru dezbaterea pe articole a acestui proiect de lege: 5 minute.

Dacă din partea grupurilor parlamentare dorește cineva să ia cuvântul?

Doamna deputat Cristina Pocora, aveți cuvântul pentru a exprima poziția grupului din care faceți parte.

Vă rog s-o ascultați cu toată atenția.

Vă mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Avem astăzi în față un proiect de lege care vine să aprobe un text de ordonanță de urgență care creează mari discriminări. Mari discriminări între părinți, pentru părinți și discriminează între copii. Tocmai de aceea am formulat o serie de amendamente care să evite ca noi să legiferăm un astfel de text.

Vreau să vă spun că în textul legii sunt și foarte multe greșeli care țin de tehnică legislativă, și asta pentru că, din păcate, în cadrul comisiei, deși există un raport de adoptare, colegii din arcul guvernamental nu au vrut să accepte nici măcar acele amendamente de bun-simț care țin de tehnică legislativă și de respectarea documentelor legilor în vigoare.

Ne spune ministerul aici că prin această ordonanță de urgență se fac o serie de economii, și ne-a spus și la comisie domnul secretar de stat că se fac economii. Din păcate, Guvernul abordează problema natalității, problema copiilor în România, strict din punct de vedere contabil.

Din păcate, acele stimulente care se dau pentru ca mamele să se întoarcă mai devreme la muncă nu ajung nici măcar pentru creșă sau plata unei bone, ca să nu punem în calcul faptul că nu avem acele crește și nu avem acea infrastructură a serviciilor sociale.

Spuneam mai devreme că se creează o discriminare între copii, pentru că prin textul acestei ordonanțe de urgență se separă copiii în funcție de data în care s-au născut, nu în funcție de data la care au fost concepuți.

Copiii care s-au născut până la 1 ianuarie anul 2011 intră sub incidența vechii legi și părinții, familia, beneficiază de drepturi conform vechii legi. Copiii care s-au născut după 1 ianuarie intră sub incidența noii legi. Or, Codul familiei spune foarte clar că se ia în calcul momentul conceperii copilului, și nu momentul nașterii lui.

În acest sens există și o decizie a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării care subliniază fix acest lucru, că acest text pe care noi îl avem acum în dezbatere generează o gravă discriminare între copii și între familii și am să vă citesc din punctul de vedere al CNCD-ului.

În primul rând, sunt afectați părinții care și-au proiectat viitoarea situație familială, asumarea conceperii unui copil sub incidența unei legi care până la data nașterii copilului a suferit modificări substanțiale sub aspectul drepturilor acordate. Această categorie de părinți este tratată diferit de categoria părinților care au conceput și născut copilul sub aceeași formă legală.

În al doilea rând, apreciem că modificarea intervenită afectează și copiii concepuți sub vechea lege, dar născuți sub incidența modificărilor intervenite.

Am o serie de amendamente, stimați colegi, pe care le voi prezenta și le voi susține la momentul oportun. Vă rog să vă aplecați cu maximă atenție pentru că, repet, pe lângă chestiunile de fond care lovesc în copil, în mamă și în familie, sunt și o serie de chestiuni tehnice și nu cred că ne face onoare să adoptăm un text cu greșeli care țin de tehnică legislativă, text care nu este în concordanță cu legile în vigoare.

De aceea, vă spun că dacă nu veți vota amendamentele pe care noi le-am depus pentru a corecta această ordonanță, Grupul Partidului Național Liberal va vota împotriva acestei ordonanțe de urgență.

Vă mulțumesc.

Mulțumesc, doamna deputat.

Dacă mai sunt alte intervenții? Dacă nu, intrăm în dezbaterea pe articole.

Vă rog să urmăriți în raportul fiecăruia dintre dumneavoastră amendamentele admise și respinse.

Poziția 1 din raport. Poziția 2.

Da, doamna Cristina Pocora, o viitoare beneficiară a prevederilor acestei legi. Vă rog să o urmăriți și să-i creăm condiții optime.

Deci textul amendamentului este „Ordonanța de urgență a Guvernului privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copilului”, modificare necesară în vederea alinierii la titulatura existentă în legislația românească în domeniu, precum și în conformitate cu normele de tehnică legislativă referitoare la utilizarea formei de singular pentru subiectul de drept care face obiectul reglementării juridice. Mulțumesc.

În consecință, o considerăm adoptată. Da, n-am supus...vă cer scuze.

O considerăm adoptată.

Dacă la poziția 6 mai sunt alte observații? Poziția 7 din raport. Sunt observații? Poziția 8 din raport.

Poziția 9 din raport.

Pozițiile 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 19, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 28, 29, 30, 31.

Pozițiile 32, 33, 34, 35, 36, 37, 38. Pozițiile 39, 40, 41, 42, 43 și cam atât. Nemaifiind alte intervenții... Domnul Mircea Dușa, pe procedură.

Numai puțin.

Deci, nemaifiind alte intervenții la dezbaterea pe articole, închidem dezbaterea proiectului de lege, rămâne pentru votul final.

Pe procedură, domnul Mircea Dușa, liderul Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Grupurile parlamentare ale Partidului Social Democrat și ale Partidului Național Liberal vă înaintează moțiunea simplă intitulată „PDL, partidul drogurilor ușoare”.

Moțiunea este semnată de 140 de deputați.

Domnul deputat Mircea Toader, liderul Grupului Partidului Democrat Liberal.

Dacă moțiunea se înscrie în prevederile regulamentare și constituționale având în vedere că aici...

## **Domnul Mircea Nicu Toader:**

Domnule președinte de ședință, Stimați colegi,

Vreau să fac un anunț având în vedere că domnul Giurgiu Mircia nu mai este membru al Partidului Democrat Liberal, nu mai face parte din Grupul parlamentar al Partidului Democrat Liberal.

Mulțumesc, doamna deputat.

Domnul președinte Dobre, la poziția 6. La art. 2 poziția 6 din raport, domnule deputat, nu?

Da.

E un amendament admis. „Se completează cu următoarele modificări”, ca să fie reținut.

## **Domnul Ioan Oltean:**

Da.

Mulțumesc. Domnul deputat Mircia Giurgiu.

Mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Începând de astăzi o să activez ca deputat independent și vă mulțumesc tuturor pentru colaborare. Vă mulțumesc.

## Da.

## Mulțumesc.

## Stimați colegi,

Am să fac o singură precizare, că din 1990 și până astăzi, n-a mai fost depusă o moțiune simplă împotriva unui partid. O să analizăm la Biroul permanent dacă această moțiune simplă este admisibilă, în conformitate cu prevederile regulamentului și ale normelor constituționale.

Cu acestea încheiem dezbaterea pe articole a proiectelor înscrise pe ordinea de zi.

Ne revedem la ora 12.30 la ședința consacrată votului final, când rog liderii grupurilor parlamentare să asigure o participare cât mai bună pentru a putea să finalizăm cu bine și această ședință.

Până atunci, poftă bună și să auzim numai de bine!

PAUZĂ

## DUPĂ PAUZĂ

## **Domnul Ioan Oltean:**

Doamnelor și domnilor deputați,

Vă rog să vă ocupați locurile în sala de ședință.

Rog liderii grupurilor parlamentare să-și invite colegii în sală.

Doamnelor și domnilor deputați,

Vă rog să vă ocupați locurile în sala de ședință.

Declar deschisă ședința consacrată votului final.

Salutăm prezența unui număr atât de mare de deputați. E o bucurie să ai în față o priveliște atât de frumoasă în care lideri politici de primă marcă sunt prezenți pentru a-și exprima votul.

Domnilor colegi, vă rog să nu-l obstrucționați pe domnul Victor Ponta, domnul președinte, la vot.

Domnule coleg, v-aș ruga să nu-l obstrucționați pe domnul președinte și să-i lăsăm libertatea să putem să comunicăm.

Rog regia tehnică să verifice dacă instalația de vot este pregătită. Rog toți colegii să verifice dacă au fiecare doar o singură cartelă.

O să facem prezența.

Stimați colegi,

V-aș ruga să verificăm dacă suntem în cvorum. Apăsați tastele 1 și 4 pentru a verifica cvorumul.

Vă rog să o faceți cu maximă atenție.

Dacă mai e cineva care nu a apăsat pe taste, să o facă. Suntem categoric în cvorum.

Rog liderii grupurilor parlamentare să verifice dacă toți colegii care au votat se află înregistrați în listing.

Rog liderii grupurilor parlamentare să verifice prezența. Rog liderii grupurilor parlamentare să-mi comunice dacă totul este în regulă.

Înțeleg că există câteva probleme cu instalația. Există unii colegi deputați care nu se regăsesc. Facem un nou exercițiu. Stimați colegi,

Vă rog din nou să apăsați tastele 1 și 4 pentru a vedea dacă de data aceasta lucrurile sunt normale.

## **Domnul Mircea Dușa**

**:**

Nu merge instalația de vot.

## **Domnul Ioan Oltean:**

Domnul Mircea Dușa, din partea Grupului parlamentar al PSD.

Vă rog.

Domnule președinte,

V-am sesizat în timpul votului că nu funcționa instalația la toți parlamentarii, la toți deputații. Dar dacă dumneavoastră nu doriți să opriți votul și să-l reluați, sigur că este problema dumneavoastră. Și aștept totuși un răspuns.

Domnule Dușa, eram deja în timpul procedurii de vot. Secretarii de ședință nu m-au sesizat. Votul este perfect valabil.

Bine.

Dacă este perfect valabil, atunci o să-mi dați voie să explic puțin votul.

Vă rog.

Este clar că Partidul Democrat Liberal nu vrea nicio comisie de anchetă. Nu este vorba numai despre acest proiect de hotărâre privind înființarea comisiei de anchetă la adresa activității domnului ministru Baconschi.

Mai sunt alte două proiecte de hotărâre pentru a înființa comisii de anchetă la ALRO și la PETROM. Nu doriți să faceți aceste anchete pentru că nu doriți să prezentați cetățenilor României ce neregularități sunt în anumite domenii de activitate. Folosiți din nou același principiu pe care l-ați consacrat, fără a mai dezbate și în Biroul permanent, și în plenul Camerei aceste proiecte de hotărâri. Treceți direct la vot final într-o majoritate pe care o aveți momentan în Parlament și evitați ori de câte ori opoziția vă solicită să supuneți dezbaterii publice acele aspecte pe care noi vrem să le relevăm în comisiile de anchetă, mai ales având în vedere faptul că și în comisiile de anchetă dumneavoastră aveți majoritate și puteți hotărî ce faceți și acolo.

Dar, încă o dată repet, nu doriți să înființați nicio comisie de anchetă, deși e una dintre formele de control al Parlamentului asupra Guvernului.

## Da.

Mulțumesc, domnule lider.

Domnul Călin Popescu-Tăriceanu, liderul Grupului parlamentar al PNL.

Vă rog, domnule deputat.

## **Domnul Călin Constantin Anton Popescu-Tăriceanu:**

## Vă mulțumesc.

## Stimați colegi,

Este regretabil să constatăm că în situația în care ne aflăm, din declarațiile absolut stupefiante făcute de ministrul de externe în legătură cu votul românilor din străinătate, solicitarea noastră legitimă de constituire a unei comisii parlamentare de anchetă este refuzată de actuala majoritate.

Este de notorietate faptul că la alegerile prezidențiale care au avut loc în anul 2009, la Ambasada română din Franța, unde la acea dată actualul ministru de externe deținea funcția de ambasador, numărul de votanți înregistrat a depășit cu mult posibilitățile tehnice pe care le avea biroul de vot la acea dată.

Probabil că acesta a fost unul dintre considerentele care l-au determinat pe președinte, ulterior, să-l răsplătească pe domnul ambasador oferindu-i funcția de ministru de externe. Și domnul ministru de externe, observând că are așa o carieră frumoasă în fața dânsului, dezlegând cu multă dibăcie voturile românilor de la Paris, s-a gândit la o nouă găselniță, și anume, cum să folosească votul tuturor românilor din străinătate pentru a aduce prețioasa victorie în brațele colegilor de la partidul Domniei Sale.

Drept pentru care, am înțeles foarte bine că nu este animat de dorința de a da posibilitatea de vot românilor care trăiesc în străinătate, ci numai interesul de a-i aduce pe aceștia să voteze în favoarea partidului din care astăzi face parte.

Sigur că astfel de declarații sunt absolut anormale, neobișnuite pentru un ministru de externe, și am fi dorit, cu toată onestitatea, să facem o discuție deschisă cu Domnia Sa, în care să-i dăm posibilitatea să se explice și, poate, eventual, să retracteze ceea ce a spus.

Mai mult decât atât, am fi dorit să vedem care sunt mecanismele – dacă ele există – prin care Domnia Sa aduce un milion de voturi, pentru că s-ar putea totuși să vorbească în mod sincer.

Sigur că grija noastră este, mai presus de orice, de a asigura corectitudinea votului, și în România, și în străinătate, lucru care pare să-l pasioneze mai puțin astăzi pe domnul ministru, ba aproape deloc, și acesta era motivul pentru care ar fi trebuit să vină și să dea niște explicații în fața Comisiei de anchetă. Comisia, să știți, că nu mușcă, nu înțeapă, nu nimic. Discutăm în mod civilizat. Nu înțeleg de ce colegii de la PDL se feresc ca dracul de tămâie. Este o procedură obișnuită, parlamentară, care ar fi trebuit să-și urmeze cursul, dacă înțelegem ca viața politică să se desfășoare în limite democratice și pe baze democratice, ceea ce, evident, astăzi ați demonstrat că nu înțelegeți.

Vă mulțumim.

Mulțumesc, domnule deputat. Înțeleg că avem probleme cu instalația de vot. Domnul Mircea Dușa spune că sunt probleme.

V-aș ruga, pentru orice eventualitate, să mai facem o verificare. Deci vă rog să mai facem o verificare a instalației de vot. Vă rog să apăsați tastele 1 și 4 și repede să facem verificarea, ca să evităm orice fel de discuție.

Vă rog, liderii grupurilor parlamentare să verificați dacă acum problemele sunt rezolvate.

Bun, înțeleg că este totul în ordine.

Poziția 2. Proiectul de hotărâre privind înființarea subcomisiei de anchetă pentru cercetarea legalității desfășurării procedurii de reconstituire a dreptului de proprietate privată asupra unor terenuri cu vegetație forestieră, în suprafață de peste 562.000 hectare, proprietatea statului român, aflate în administrarea Regiei Naționale a Pădurilor „ROMSILVA”.

Vă rog să vă exprimați prin vot. 150 împotrivă, 134 pentru, 10 abțineri. Insuficiente pentru adoptare.

Domnule Ion Stan, președintele Comisiei pentru cercetarea abuzurilor, corupției și pentru petiții, aveți cuvântul.

## Domnule președinte,

De fapt, am ridicat mâna la început, ca să-mi explic... să cer ajutorul colegilor, și fac un apel, în zadar, de-acum, pentru că ceea ce am dori noi, aprobarea de către dumneavoastră a unei subcomisii de anchetă, nu a fost ideea unui... i-a „trăsnit” unui coleg din comisie să ceară acest lucru, sau o simplă petiție, ci am fost sesizat de cea mai autorizată instituție a statului, respectiv Regia Națională a Pădurilor, de reconstituirea ilegală a unei suprafețe de 562.000 de hectare.

Până a veni în fața dumneavoastră, am procedat la audieri, am chemat... am invitat, din județul Timiș, primarul inculpat, conform sesizării făcute de Regia Națională a Pădurilor, prefectul județului și, în urma discuțiilor, a reieșit că se adeveresc aceste lucruri.

Ce vrem noi, de fapt, în fond? Să cercetăm modul dacă comisiile locale, cât și cele județene au procedat legal. Vă mai anunț, vă informez că pe rol se mai află reconstituirea a încă aproximativ 500.000 de hectare. Dumneavoastră știți că în mare parte aceste păduri care au fost retrocedate ilegal au fost în mare parte doborâte la pământ. Explic cu un caz din județul Suceava, când într-o singură zi s-a făcut o clacă cu toți drujbașii și, într-o singură zi, aproximativ 50 hectare de pădure au fost doborâte. Nu mai spun cine era ministru atunci.

În condițiile acestea, noi tot vom merge la fața locului, comisia – cum dumneavoastră știți, fiecare comisie are dreptul de a constitui o subcomisie –, și vă voi informa ce am găsit.

Mulțumesc, domnule deputat.

Vă informez că, în timpul ședinței de vot, intervențiile sunt posibile, regulamentar, pentru explicarea votului.

Domnul deputat Pavel Horj, din partea Grupului parlamentar al Partidului Național Liberal.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

Mulțumesc, domnule președinte de ședință. Doream doar, stimați colegi, să vă informez că, potrivit Legii nr. 46/2008, furtul de arbori din pădure se sancționează cu închisoare de la 1 la 5 ani sau de la 2 la 7 ani, în funcție de agravantă.

În condițiile în care cineva taie din pădure între 2-3-5 metri cubi riscă această sancțiune. 500.000 hectare de pădure înseamnă undeva la 170 milioane de metri cubi.

Dacă nu ați votat această comisie, gândiți-vă ce volum important nu ați aprobat să se verifice cum a ieșit din proprietatea statului, dacă a ieșit în mod legal sau nu.

Mulțumesc pentru că mi-ați acordat dreptul de intervenție.

Vă mulțumim și noi, domnule deputat. Continuăm votul final.