Viorel Pupeză

„Cum poate P.S.D. să-și mențină coloana vertebrală” Oamenii pe care partidele îi promovează prin votul electoratului trebuie să aibă coloană vertebrală, să fie garanții respectului față de sine, comunitate și formațiunea care i-a propulsat.

Dar ce se întâmplă când chiar partidul își pierde verticalitatea, iar valoarea votului dat de electorat în 2004 este pusă în balanță cu elemente conjuncturale și ținte false? Oscilațiile între diverse strategii și lipsa unor coordonate clare în relația cu partidele din opoziție și de la putere au menținut o stare de nesiguranță și frustrare deopotrivă în organizații și la nivel central. P.S.D. a optat pentru soluții conjuncturale, fără a avea însă o strategie pe termen lung.

Partidul Social Democrat este în prezent în căutarea identității. Schimbarea echipei de conducere, soluție considerată ca fiind singura viabilă, nu a produs modificări majore și nici nu a redresat partidul. Actuala conducere a fost preponderent preocupată să mențină un _statu-quo_ decât să se concentreze asupra mandatului său și să impună P.S.D. pe un traseu nou.

Problema stângii românești nu trebuie și nici nu stă în disputa dintre câteva personalități din elita partidului. Socialdemocrația din România suferă pentru că a cedat la o serie de presiuni interne și externe. Adversarii politici critică P.S.D. pentru că nu ar fi înțeles și nici nu a adoptat trăsăturile unei „stângi occidentale”, dar partidele socialiste și socialdemocrate din Franța, Germania, Spania, Italia sunt mult mai de stânga prin fapte, și nu prin cuvinte.

Toate aceste formațiuni moderne nu au trecut de la o concesie la alta pentru a câștiga câteva voturi ale unor nemulțumiți de partidul de dreapta pentru care au votat la ultimele alegeri.

Un partid de stânga este unul al oamenilor simpli, muncitori, țărani, mici funcționari, pensionari, șomeri etc., care doresc să le fie promovate interesele prin măsuri de protecție socială, prin programe de susținere a învățământului, sănătății, agriculturii. În momentul de față, aceștia nu se mai recunosc în P.S.D. și preferă să nu se mai ducă la vot.

Starea de incertitudine existentă la nivelul conducerii P.S.D., diversitatea scenariilor lansate de mass-media cu privire la evoluția acesteia s-au repercutat și asupra raportării P.S.D. în relația cu celelalte partide politice.

Speculații pe tema unei colaborări P.S.D.-P.D. în vederea înlăturării unei guvernări de dreapta pot aduce beneficii de imagine pe termen scurt ambelor partide, dar nu pot conduce la un proiect credibil pe termen lung.

Din această perspectivă, refacerea P.S.D. din interior este mult mai importantă și mai eficientă decât găsirea unor soluții prin cooptarea în diverse structuri și proiecte de alianță. P.S.D. ar fi trebuit să se afirme ca un veritabil partid de opoziție, și să nu se implice în diverse proiecte de compromis politic ce presupun asumarea unei guvernări pe care nu o poate controla.