Cristian Rădulescu

Cum s-a ajuns la votul asupra modificării la Legea nr. 303/2004 referitoare la un acces transparent la Înalta Curte de Casație și Justiție, știți acum foarte bine, că vă întrebați cum de am omorât această lege acum trei săptămâni și acum vrem s-o înviem.

Am omorât-o, din păcate, pe un soi de trădare a contractului de „gentleman[,] s agreement”, fiindcă am votat-o într-o zi de miercuri, când se votează legi ordinare, și numai în cazul în care există de colo până colo consens asupra votării pozitive, asupra trecerii legii, atunci se fac voturile respective. Am avut acest consens, care însă nu a fost respectat la vot, și de aceea legea a căzut. Este normal ca, după aceea, să punem în discuție seriozitatea votului și să cerem reluarea votului.

Pentru majoritatea dintre cetățeni, sunt chestiuni de procedură, de bucătărie, care-i privesc foarte puțin. Dacă punem la socoteală înlănțuirea în politica europeană a acestor lucruri însă, nu mai este așa de simplu, fiindcă este o condiționalitate în Mecanismul de Cooperare și Verificare pe justiție și pe combaterea corupției și este o condiționalitate în raportul preliminar care se va face asupra României. Și știți bine că suntem singura țară care încă mai avem această posibilitate să fim trași de urechi de către forurile europene atunci când nu respectăm anumite chestiuni. Se va lega și de Schengen-ul de anul viitor, și așa mai departe.

Din păcate, sigur, opoziția, în majoritatea ei, judecă în momentul de față așa: „Haideți să le facem niște greutăți celor de la guvernare și, dacă împreună cu ei va suferi și întreaga țară, asta este o pierdere colaterală – _casualty_ ”.