Cum vrei să fii credibil, când nu vrei să-ți arăți fața? Cum vrei să creadă lumea și să te urmeze, când îți ascunzi identitatea?
Există un singur motiv pentru care Guvernul ascunde componența acestui Grup de Manipulare Strategică: să nu știm pe cine să tragem la răspundere pentru distorsionarea și manipularea datelor despre pandemie!*
Cine trebuie tras la răspundere pentru gafele incredibile ale acestui Grup de Dezinformare Strategică?
Cine trebuie tras la răspundere când ni s-a comunicat, pe 27 iunie, că avem 325 de cazuri confirmate la 1.877 de teste, când, în realitate, s-a dovedit că erau 12.236 de teste?
Cine trebuie tras la răspundere pentru minciuna incredibilă că diferența ar fi rezultat dintr-o raportare parțială?
Cum poți să vii cu o astfel de *minciună jignitoare la adresa inteligenței poporului român1
, susținând că au fost 325 de cazuri pozitive din primele 1.877 de teste și niciun caz pozitiv în restul de peste 10.000 de teste?
Testele puține au însemnat mai multe cazuri neidentificate, care au accelerat răspândirea pandemiei
Testarea în masă putea salva vieți. Nimeni nu pune la îndoială acest lucru. Există un consens general în comunitatea medicală din întreaga lume.
Din acest motiv, PSD a cerut insistent Guvernului Orban 2 să treacă la testarea extinsă a celor suspecți, nu doar a celor cu simptome grave. Guvernul Orban 2 a refuzat și am ajuns rapid la transmitere comunitară și la aproape 1.500 de cazuri noi pe zi.
Am cerut insistent să se facă testarea regulată, zilnică, a medicilor din prima linie și a asistenților sociali, pentru a preveni focarele din unitățile medicale și din căminele de bătrâni. Nu au făcut acest lucru și constatăm că cele mai multe cazuri vin acum din spitale și din centrele de asistență socială.
Am cerut apoi testarea populației din mediul rural, unde statul nu deținea în niciun fel controlul asupra transmiterii comunitare a virusului. Guvernul Orban 2 a ignorat și acest apel, iar acum vedem sate și comune întregi forțate să intre în carantină.
Contrar recomandărilor OMS, în România, în plină pandemie, la sfârșitul lunii martie, se făceau doar 700 de teste pe zi. Teste puține înseamnă confirmări puține și mulți oameni infectați neizolați.
Curtea de Conturi a arătat că nu banii au fost problema, ci incompetența și nepăsarea. Potrivit raportului Curții de Conturi, în starea de urgență Guvernul Orban 2 a folosit doar 1% din fondurile disponibilizate pentru testarea Real-Time PCR.*
A existat un motiv perfid în spatele acestei subfinanțări a testării populației: intenția de crea o falsă imagine că în România este controlată pandemia, că măsurile de izolare au fost justificate, întrucât aveam cazuri puține.
În realitate, aveam cazuri puține pentru că se făceau deliberat teste puține. S-a creat astfel, în mod premeditat, o percepție falsă de siguranță, care a afectat în mod negativ și grav gradul de conformare voluntară a cetățenilor la restricțiile impuse de Guvern. A fost un act iresponsabil și premeditat de subminare a sănătății publice.*
Pentru ca Orban și Iohannis să poată purta falsele galoane ale gestionării eficiente a pandemiei, a fost pusă în pericol siguranța cetățenilor români.12
Teste puține nu înseamnă doar cazuri puține raportate oficial. Teste puține înseamnă și cazuri multe neidentificate și neizolate. Teste puține înseamnă răspândirea accelerată a pandemiei, ale cărei efecte le vedem acum, când numărul cazurilor pozitive crește alarmant de la o zi la alta.
Restricții contradictorii impuse cetățenilor români
O altă cauză majoră a pierderii controlului asupra pandemiei de către Guvernul Orban 2 a fost seria nesfârșită de decizii și măsuri contradictorii.
La început au fost contradicțiile dintre ordonanțele militare emise în starea de urgență. Ceea ce se reglementa într-o ordonanță se anula în ordonanța următoare, pentru ca apoi, peste încă două sau trei ordonanțe, să se revină la
reglementarea inițială. Românii nu mai puteau ține pasul cu schimbările diametral opuse de la o zi la alta.
Atunci a avut loc trimiterea românilor la export. Nu a contat sănătatea muncitorilor români, înghesuiți în aeroporturi, în autobuze și în avioane. Pentru Iohannis și Orban a contat doar câștigarea bunăvoinței de la înaltele porți ale Europei, de unde veniseră apeluri pentru forța de muncă ieftină din România.
A urmat apoi lunga serie de contradicții între relaxările și restricțiile reglementate alandala de către Guvernul Orban.
A fost greu de înțeles pentru români de ce nu puteau circula în spațiu deschis în parcuri, dar aveau voie să se îngrămădească în spații închise în supermarketuri.
Este greu de înțeles pentru români de ce poți merge la plajă cu soțul din certificatul de căsătorie, dar nu poți merge cu propriul copil pe care îl crești în parteneriat civil.
Este greu pentru orice cetățean să înțeleagă de ce, în viziunea Guvernului, este periculos să mergi la teatru, dar ești în siguranță când mergi la cazinou sau când joci la păcănele.
Este greu de înțeles pentru cetățeni de ce în localitățile sub cod roșu este riscant pentru elevi să meargă la școală, dar este sigur să se organizeze alegeri în aceleași săli de clasă!
Milițienii pandemiei au încălcat drepturile cetățenești
Guvernul Orban a încercat să controleze pandemia într-un mod arogant, folosind aproape exclusiv mijloacele coercitive, milițienești: amenințări, carantină forțată, amenzi uriașe, interdicții dure, restricții nemăsurate și exprimări răstite, jignitoare la adresa populației.
Niciodată, nicio secundă, Guvernul Orban nu a încercat să fie partenerul cetățenilor în traversarea acestei crize fără precedent.
Niciodată, nicio secundă, nu și-a propus să prevină, ci doar să sancționeze!
Românii au fost tratați ca prezumtivi „contravenienți” sau „infractori” și au fost acuzați că sunt „proști” sau „iresponsabili” în fața pandemiei!
Ministrul în geacă de piele, Marcel Vela, anunța cu o satisfacție bolnăvicioasă marea „realizare” de a fi sancționat 300.000 de români*, cu amenzi în valoare de peste 600 de milioane de lei.
În România s-au dat de cinci ori mai multe amenzi ca în celelalte state europene, deși s-au făcut de 10 ori mai puține teste pe zi pentru identificarea cazurilor de infecții.
În loc să își facă treaba de autoritate publică, în loc să facă anchete epidemiologice, în loc să prevină transmiterea virusului în rândul categoriilor profesionale celor mai expuse, în loc să testeze toți suspecții din lanțul epidemiologic și să-i izoleze pe cei bolnavi, Guvernul a preferat calea ușoară – de a impune restricții celor sănătoși.
În loc să muncească pentru a-i identifica pe cei bolnavi, Guvernul a pus toată presiunea pandemiei pe cei sănătoși, pe firmele active și pe cetățenii care muncesc și contribuie la formarea produsului intern brut al țării.
Din primele zile ale pandemiei, Guvernul le-a pus pumnul în gură cetățenilor, ONG-urilor, sindicatelor și celorlalte forțe politice*, prin suspendarea normelor de transparență decizională și de dialog social. Atunci au stins lumina democrației din România!*
Din prima zi a stării de urgență s-a înfierat principiul „Cine nu e cu noi e împotriva noastră!”. Cine nu spune ce vrem noi riscă dosar penal! Cine nu e de acord cu măsurile noastre e negaționist sau promotor al teoriei conspirației!*
Au atacat instituțiile fundamentale ale democrației pentru simplul fapt că și-au permis să controleze actele emise de Guvern.
Au atacat Parlamentul pentru că și-a permis să reprezinte interesele românilor când a cenzurat aberațiile și abuzurile Guvernului.
Curtea Constituțională a fost atacată pentru că și-a permis să apere drepturile constituționale ale cetățenilor și să respingă derapajele de la democrație ale Guvernului Orban.
Înalta Curte a fost atacată pentru că nu a judecat cum trebuie, adică așa cum vor Orban și Iohannis.
Avocatul poporului a fost acuzat pentru că și-a permis să ceară controlul de constituționalitate asupra unor acte ale Guvernului care călcau în picioare drepturile românilor.
Infestat de beția puterii, Guvernul Orban a început să manifeste simptomele totalitare*: a fost afectat de febra accesului nelimitat la banii publici, și-a pierdut simțul democrației, și-a pierdut mirosul pentru supremația legii, și-a pierdut gustul pentru drepturile omului. Așa începe orice dictatură! Așa a început orice regim totalitar!
CO-vidul legislativ
Guvernul Orban 2 a fost incapabil să pună la punct o legislație coerentă pentru combaterea pandemiei.
Scopul principal al reglementărilor făcute de guvernanți în pandemie a fost de a-și crea un cadru legal care să le permită să fure din banii publici și să își pună pilele, rudele și politrucii în funcțiile publice, inclusiv la conducerea spitalelor. Parlamentul a împiedicat acest lucru!*
Varianta Guvernului pentru Legea stării de alertă propunea eliminarea transparenței în achizițiile publice, astfel încât, sub umbrela pandemiei, să poată drena în liniște banii publici către pușculița electorală a PNL. Parlamentul a oprit acest lucru!
De asemenea, deschidea calea PNL pentru epurarea politică în instituțiile publice și instalarea politrucilor, amantelor și pilelor în funcții bine plătite. Parlamentul a oprit și acest lucru!
Voce
voce proprie
Marker
Cadru
ONG-urile sunt grupate într-o categorie de actori reprimați, iar discursul le plasează în opoziție cu statul.
„Din primele zile ale pandemiei, Guvernul le-a pus pumnul în gură cetățenilor, ONG-urilor, sindicatelor și celorlalte forțe politice”
Justificarea combină interesul politic (atac la guvern) cu apelul la binele comun (siguranța cetățenilor).
„Pentru ca Orban și Iohannis să poată purta falsele galoane ale gestionării eficiente a pandemiei, a fost pusă în pericol siguranța cetățenilor români.”