„Cunoașterea realităților sistemului educațional prin dialogul deschis și direct cu cadrele didactice”
Recent m-am întâlnit, cu plăcere, cu reprezentanți ai cadrelor didactice din Vrancea. Dascălii depun o muncă
extrem de grea și de mare responsabilitate pentru societate, participând decisiv la formarea și educarea generațiilor tinere. Consider că aceste întâlniri la nivel local sunt extrem de utile și importante, dacă vrem să cunoaștem problemele reale și ne dorim cu adevărat un sistem educațional de calitate.
Pe agenda discuțiilor s-au aflat situația din învățământul vrâncean, precum și proiectul legislativ pentru modificarea art. 66 din Legea educației naționale nr. 1/2011, care prevede reducerea numărului de ore pentru elevii din ciclul primar, gimnazial și liceal.
Profesorii s-au arătat preocupați de scăderea numărului de ore din școli12, deși propunerile au avut intenția reducerii numărului de ore petrecute la școală*
, în beneficul timpului personal și familial al elevilor.
S-a discutat despre implicațiile pe care le va avea această modificare, în contextul în care implementarea acestor prevederi ar putea conduce la reducerea numărului de posturi didactice. În urma evaluărilor făcute, dacă această modificare va fi transpusă în Legea educației naționale, se va vorbi de reduceri de aproximativ 15.000-20.000 de norme, au susținut profesorii.
În ceea ce privește reducerea numărului de ore, colegii mei profesori mi-au ridicat o serie de probleme care țin de efectele secundare pe care o astfel de lege, în principiu bine primită de elevi, părinți și mulți profesori, le-ar putea avea.
Eu m-am angajat să vorbesc despre aceste efecte cu inițiatorii legii, precum și cu colegii mei din Parlament, cărora să le aduc la cunoștință obiecțiile ridicate. Și, iată, mă țin de cuvânt! Pentru că avem o imensă responsabilitate față de viitorul tinerei generații, este important să ne gândim la viitorul copiilor noștri și să luăm măsurile necesare pentru binele lor.
Însă reducerea numărului de ore fără corelarea cu programele școlare și fără un program obligatoriu de tipul „Școala după școală” va duce la o rată de promovabilitate mai mică la evaluarea națională și bacalaureat.*
Conform profesorilor, curricula va trebui modificată și adaptată numărului de ore, pentru că vor dispărea cinci sau șase ore la gimnaziu.
Cadrele didactice au menționat că benefic ar fi să se ia o soluție privind reorganizarea materiei, care este mult prea stufoasă, micșorându-se programa școlară, și nu orele.
De asemenea, programele after-school trebuie abordate în funcție de specificul unităților de învățământ și de prioritățile locale.
Același lucru mi-a fost semnalat și față de posibilitatea servirii unei mese calde în unitățile de învățământ.
Totodată, din discuțiile pe care le-am avut cu colegii mei din învățământ am desprins câteva aspecte, pe care vreau să le împărtășesc colegilor deputați, referitoare la încurajarea învățământului vocațional, dual sau profesional.
Există o dorință și o nevoie a creșterii ponderii învățământului care să le permită elevilor să se angajeze, după finalizarea studiilor, cât mai repede, având o specializare clară, prin alegerea unui traseu profesional
adecvat aptitudinilor, competențelor dobândite, vocației lor, dar și cerințelor de pe piața muncii.
Problematica inserției socioprofesionale a tinerilor este amplă și generează o preocupare majoră la nivelul Uniunii Europene, dar se impune și elaborarea de strategii, dezbateri și analize responsabile, dublate și de competența profesorilor, a specialiștilor din educație, de parteneriate public-private, de colaborări autentice între școală, unități administrativ-teritoriale și operatorii economici.
Ca urmare, Parlamentul trebuie să facă mai mult pentru încurajarea învățământului vocațional, dual sau profesional*, prin măsuri legislative care pot asigura tinerilor din această țară un cadru adecvat de educație și de pregătire profesională.
Este evident că importantele demersuri realizate de guvernarea PSD, concretizate prin creșterea salariilor cadrelor didactice, au avut un efect benefic atât în ceea ce privește motivația absolvenților de a lucra în învățământ, cât și în decizia multor cadre bine pregătite de a rămâne în sistem și a-și face o carieră în acest domeniu vital pentru societatea românească.
Educația nu trebuie să rămână doar o temă ofertantă pentru subiecte de campanie electorală, ci să fie domeniul social major spre care se orientează viziunea guvernanților și politicile propuse.
Este nevoie de o reformă curriculară reală, trebuie să depășim etapele de reflecție, trecând la cea de punere în practică a unui model educațional și de formare eficient.