Relu Fenechiu

„Curtea Constituțională pune bazele unui regim prezidențial”

Nu intenționez de la acest microfon să pledez pro Cabinetul Tăriceanu sau pro Norica Nicolai, deși aș avea toate motivele să o fac. Intenționez însă să atrag atenția că prin decizia dată de judecătorii Curții Constituționale în cazul Nicolai consecințele sunt extrem de grave pentru prezentul și, mai ales, pentru viitorul politic al României, indiferent cine va fi la guvernare și indiferent cine va ocupa funcția de președinte al României.

Cu excepția vocilor din PD-L, întreaga clasă politică a căzut de acord că judecătorii Curții Constituționale efectiv și-au depășit atribuțiile și au adăugat la Constituție, drept ce aparține doar legiuitorului și electoratului, prin intermediul referendumului de revizuire a legii fundamentale.

Curtea Constituțională nu a ținut cont de prevederile clare ale art. 85 alin. (2) și nici de soluția dată în cazul Cioroianu și a stabilit o analogie pentru a „justifica” posibilitatea șefului statului de a refuza, fără consecințe constituționale pentru el, prima nominalizare a premierului. Judecătorii au decis să aplice, în această materie, modelul retrimiterii legilor la Parlament pentru reexaminare. Dacă aș accepta că există lacune în legea fundamentală la capitolul numiri de miniștri, aș fi de acord cu analogia găsită de judecătorii Curții, numai că magistrații în robă vișinie au utilizat doar unilateral această analogie, și anume doar prin prisma drepturilor șefului statului. Se știe, când o lege este retrimisă Parlamentului de către șeful statului, reexaminarea poate fi respinsă, și în acest caz președintele este obligat să o promulge, chiar dacă obiecțiile sale nu au fost acceptate de către Parlament. Numai că această teză a doua a analogiei nu a mai intrat în vederea judecătorilor Curții Constituționale, deci primulministru nu mai are dreptul să repropună persoana respinsă inițial de șeful statului. Consider că, în acest caz, judecătorii Curții Constituționale au comis o eroare ce se poate traduce ca fiind un abuz în drept, un abuz care dă puteri sporite unui șef de stat care nu concordă cu perceptele unei republici parlamentare și care știrbește grav atribuțiile Executivului. Nu este acesta singurul element din decizie care practic schimbă caracterul regimului și îi dă elemente de republică prezidențială. În motivarea Deciziei Curții Constituționale există o exprimare care trebuie să dea de gândit: „Motivele cererii președintelui României (refuzul de a semna decretul de numire a unui ministeriabil —n.a.) nu pot fi cenzurate de primul-ministru care (...) nu are dreptul decât de a propune președintelui numirea unui ministru, iar nu și competența decizională...” Practic, prin această teză, se anulează una dintre atribuțiile prevăzute de Constituție pentru șeful Guvernului. Mai mult, Decizia Curții Constituționale răstălmăcește legea fundamentală și acordă șefului statului dreptul de a motiva fără vreo restricție respingerea unui ministeriabil, deși Constituția spune clar că doar neîndeplinirea prevederilor legale constituie motivul pentru care o persoană nu poate deveni ministru. Această teză dă dreptul președintelui să invoce orice motiv, de orice natură, pentru a-și susține respingerea, ceea ce nu este acceptabil într-un stat democratic.