Stenogramă plen

„Derapaj economic?!”

În ultima perioadă de timp am asistat cu îngrijorare la o evoluție negativă a economiei, generată în principal de deprecierea monedei naționale, adâncirea deficitului de cont curent, creșterea inflației. Incapacitatea de a atrage fonduri structurale de la Uniunea Europeană vine să completeze această evoluție a economiei, care în principal se va reflecta în creșterea prețului la energie și gaz, cu efect direct în majorarea prețurilor diverselor bunuri și servicii.

Datele statistice ne arată că ținta de inflație pe anul acesta este ratată, având în vedere faptul că inflația va urca

cu peste 8% în primul trimestru al anului. De altfel, Guvernatorul BNR anunța modificarea prognozei pentru inflația la final de an 2008 de la 4,3% la 5,9%, iar viceguvernatorul aprecia că la finalul primului trimestru se așteaptă la „8,3% inflația, cu posibilitatea ca aceasta să scadă aproape de intervalul țintă de 2,4% — 4,8% la finalul anului”. Deficitul de cont curent va trebui să rămână în acest an la 13,6 % din PIB, cu o scădere față de nivelul estimat, efectul de scădere fiind datorat deprecierii monedei naționale.

Potrivit datelor publicate de INS, în perioada ianuarie 2007 — ianuarie 2008, cel mai mult au crescut prețurile alimentelor și tarifelor la servicii — ambele cu 9,71% în medie. Prețurile alimentelor au crescut în ianuarie față de decembrie 2007 cu 0,8%, datorită scumpirii în principal a pâinii cu 0,62%, a legumelor și conservelor cu 1,98%, a fructelor cu 1,75%, a cărnii cu 0,34% și a laptelui cu 1,77%. S-au scumpit, de asemenea, telefonia fixă (4,38%), serviciile poștale (10,87%), serviciile aeriene (4,43%) și utilitățile (2,07%).

Iată de ce este necesar să existe o coordonare a politicii monetare cu măsurile Executivului asupra modului de execuție a bugetului de stat, evitând un deficit mare pe ultimele luni ale anului, ce poate conduce la o cheltuire ineficientă a banului public.

În același timp, Executivul trebuie să acorde o prioritate maximă cheltuielilor de capital, în special pentru dezvoltarea infrastructurii, atrăgând astfel și o creștere a investițiilor străine.

Până atunci, constatăm cu toții că efectele deprecierii leului, scumpirea creditelor conduc la creșterea importantă a prețurilor la mărfurile alimentare, produsele petroliere și alte produse energetice, servicii și ne pregătim în continuare pentru noi scumpiri.

„Proclamarea independenței provinciei Kosovo — un pericol pentru România”

Provincia Kosovo și-a declarat duminica aceasta independența. A fost un gest unilateral, fapt denunțat de Serbia, Rusia și alte țări ale lumii.

Acest lucru pune România într-o poziție oarecum ingrată, deoarece, pe de o parte, nu acceptăm o declarare unilaterală a acestei independențe, dar, în același timp, vrem să fim parte la misiunea civilă pregătită de UE în această provincie, pentru a supraveghea primii pași pe calea independenței. O situație aproape imposibilă!

După o zi tensionată în Serbia, de așteptări la ONU și de nervozitate la Moscova, toate pe tema Kosovo, premierul României, Călin Popescu-Tăriceanu a anunțat într-un interviu acordat televiziunii naționale că „România participă la misiunea UE, fără a recunoaște independența provinciei Kosovo. Această decizie are un caracter simbolic, fiind destinată a demonstra că Serbia refuză să renunțe la suveranitatea sa asupra provinciei Kosovo.”

„România este pregătită să trimită 175 de ofițeri de poliție în Kosovo, ca parte a misiunii UE în provincie”, a declarat președintele Băsescu la 23 ianuarie 2008.

Proclamarea independenței provinciei Kosovo reprezintă o secesiune violentă și unilaterală a unei părți din teritoriul Serbiei și de aceea ea poate fi considerată nulă și neavenită. Știm cu toții că România a insistat ca UE să-și dea acordul pentru lansarea misiunii înaintea declarării independenței, subliniind că nu poate participa la misiune dacă este invitat de Priștina, pentru că aceasta s-ar putea interpreta drept o recunoaștere a independenței.

În afara României, alte cinci țări din totalul de 27 de membri ai UE se mai opun independenței acestei provincii: Ciprul (care ar putea să nu recunoască niciodată independența), Spania, Grecia, Bulgaria și Slovacia.

Așa cum ne așteptam deja, liderii comunității maghiare din Ardeal salută la unison independența Kosovo și vor să folosească modelul pentru obținerea autonomiei Ținutului Secuiesc. Nu poate fi trecut cu vederea faptul că proclamarea independenței Kosovo a fost primită cu entuziasm în rândurile comunității maghiare din România. În special în secuime, acolo unde o parte dintre liderii UDMR au început să vorbească despre folosirea acestui precedent pentru obținerea unei autonomii teritoriale a ținutului cuprins între județele Mureș, Harghita și Covasna. Mai mult, UDMR, partid aflat la guvernare, a cerut într-un comunicat semnat de președintele Markó Béla recunoașterea fără întârziere a independenței fostei provincii iugoslave, asta în condițiile în care poziția României este aceea de a nu face acest lucru atâta timp cât acest gest se produce fără acordul Serbiei.

Pe fondul acestor lucruri care au provocat un haos în Europa și mai ales pe fondul declarațiilor făcute de Ungaria și UDMR, care speră să repete „scenariul Kosovo și pe teritoriul românesc”, trebuie să fim conștienți că fenomenul Kosovo este un precedent extrem de periculos, mai ales că acum s-au găsit anumite voci care să declare că modelul Kosovo poate fi aplicat și în România. Eu cred că toți cei care nu vor să recunoască statul național unitar ar trebui să plece din România și să se refugieze acolo unde le convine.

Pe de altă parte, cred că a venit timpul ca atât președintele Traian Băsescu, cât și primul-ministru să renunțe la ambiguitatea de care au dat dovadă și la lipsa de coerență în raport cu poziția statului român față de proclamarea independenței republicii Kosovo. Nu este firesc ca, deși oficial nu recunoaștem independența Kosovo, totuși o recunoaștem indirect atunci când suntem de acord cu trimiterea de trupe în regiune, cu acordul puterii locale.

„Serviciile nu respectă normele europene în domeniu” Una dintre cele mai mari probleme înregistrate în România după 1989 este cea a calității serviciilor. În ciuda faptului că există mână de lucru calificată, serviciile lasă foarte mult de dorit.

Internetul — legătura oamenilor cu lumea. Un membru al familiei este plecat — nu de bunăvoie — la muncă în străinătate. Singura modalitate ușoară și mai puțin costisitoare de a lua legătura cu familia rămasă acasă este prin intermediul internetului. Numai că în România nu merge rețeaua. Din motive numai de ele știute, firmele care asigură un astfel de serviciu uită să asigure calitatea necesară, dar nu uită să te deconecteze dacă ai întârziat o zi la plata facturii. Așa scrie în contractul pe care l-ai semnat, dar nu l-ai citit, pentru că era scris cu litere mult prea mici și pe mult prea multe pagini.

Energia electrică — lumina din casele tuturor sau așa ar trebui. Există, în secolul al XXI-lea, în România, sate întregi care nu sunt electrificate, copiii învață la lumina firavă a unei lumânări, și totuși au rezultate mult peste așteptările

dascălilor care îi educă. Și nu numai atât: există situații când energia electrică este furnizată mult sub nivelul standard și aparatele achiziționate, de cei mai mulți în rate mult prea mari pentru veniturile lor, se defectează. Potrivit legislației și bunului-simț, aceștia trebuie despăgubiți de firma distribuitoare. Numai ca acest lucru nu se întâmplă, deoarece contractul pentru furnizarea energiei electrice a fost scris cu litere mult prea mici și pe prea multe pagini.

Apa — sursa vieții. Companiile care furnizează apa atât de necesară traiului de zi cu zi nu investesc în modernizarea rețelei, uneori veche de câțiva zeci de ani. Nimeni nu este vinovat, contractul a fost scris cu litere mult prea mici și pe mult prea multe pagini.

Transportul — mijloc de deplasare util al oamenilor dintr-un loc într-altul. Numai că problema apare atunci când mașinile sunt mult prea vechi, stau să se desfacă, dar costul unui transport este la nivelul unuia ultramodern. Contractul dintre furnizor și beneficiar a fost scris cu litere mult prea mici și pe mult prea multe pagini ca să mai fie citit.

Toate acestea se întâmplă în județul Cluj, în România secolului al XXI-lea.

Când vom intra în rândul țărilor civilizate și în ceea ce privește furnizarea serviciilor?!

„Ziua Internațională a Limbii Materne”

Pe data de 21 februarie 1999, la Conferința de la UNESCO, a fost proclamată „Ziua Internațională a Limbii Materne”. Această zi are ca scop promovarea recunoașterii și protejarea limbilor materne din lume, care sunt esențiale pentru identitatea oamenilor.

Anul 2008 a fost proclamat „Anul Internațional al Limbilor” de către Adunarea Generală ONU, iar UNESCO a fost desemnată să coordoneze activitățile desfășurate cu această ocazie. Limbile materne au un rol important pentru identificarea grupurilor și a oamenilor, ca suport pentru cultură și educație.

Mii de limbi sunt stăpânite de către populațiile care le folosesc ca mijloc cotidian de exprimare, însă acestea sunt absente din sistemele de învățământ, din mass-media, din domeniul public general. Doar un sfert dintre acestea sunt utilizate astăzi în școli și în spațiul cibernetic.

Ca deputat al etniei rușilor lipoveni din România, am pus mare accent pe înființarea de secții de limbă maternă în unități școlare unde studiază copiii rușilor lipoveni. Am avut și susținerea părinților aparținând minorităților naționale, care au solicitat, prin campanii susținute de strângere de semnături, introducerea în programa școlară a orelor de studiere a limbii materne.

Cu sprijinul Ministerului Educației și Cercetării am obținut crearea unor grupe de elevi care să studieze limba rusă ca limbă maternă. Astfel, în unele localități, precum Tulcea, Galați, Suceava, Botoșani, unde locuiesc și studiază în școli mulți copii aparținând etniei noastre, s-au creat grupe noi de limbă maternă. Copiii ruși lipoveni beneficiază de câteva ore pe săptămână în timpul cărora ei pot vorbi, scrie și citi în limba maternă. La Iași s-au înființat noi clase de seminar pentru etnicii ruși lipoveni, unde se studiază limba rusă ca limbă maternă.

Este greu de acceptat că odată cu trecerea timpului obiceiurile se pierd, însă important este să nu ne pierdem speranța, iar sentimentul de păstrare a tradițiilor și a obiceiurilor să fie mai presus de orice. Păstrarea limbii ruse vechi, a obiceiurilor și a tradițiilor străvechi constituie un specific al populației slave.

Am încercat printr-un program de reabilitare, construcție sau achiziție să deschidem centre culturale în fiecare comunitate din teritoriu pentru a crea condiții optime ca oamenii să poată beneficia de o informare culturală, să dotăm bibliotecile acestor centre cu cărți în limba rusă aduse din Federația Rusă, să existe acces la condiții de pregătire și profesionalism pentru ansamblurile folclorice locale, să existe posibilitatea de a deschide muzee în satele cu tradiție și de intrare a acestora în circuit.

Se simte nevoia de continuare a studiului și cercetării istoriei rușilor lipoveni, de cercetare a arhivelor aflate în diferite țări pentru stabilirea adevărului istoric legat de etnia noastră aflată pe teritoriul României.

Persoanele aparținând minorităților naționale își pot exprima liber gândurile, opiniile, credința și creațiile de orice fel, prin viu grai, prin scris, imagine sau prin alte mijloace de comunicare în public.

Încercăm să sprijinim diverse programe culturale, acțiuni de răspândire, propagare și popularizare a valorilor culturale, a tradițiilor folclorice, relații inter și multiculturale, crearea de opere literale, de studii științifice în limba maternă, activitatea de cercetare literară și istorică a comunității rușilor lipoveni.

Pentru etnia rușilor lipoveni, promovarea culturii, studierea limbii ruse și educarea tinerei generații în spiritul tradițiilor și obiceiurilor caracteristice sunt prioritare.

Vă mulțumesc.

Declarație politică: „Ce mai caută UDMR-ul în Guvern?” Declarația politică făcută de liderul UDMR, Markó Béla, de recunoaștere imediată de statul român a independenței statului Kosovo și, mai ales, votul din plenul Parlamentului României de respingere a unei hotărâri adoptate de toate partidele românești și, în principiu, de orice cetățean român de bună-credință, ne determină să punem o întrebare legitimă: ce mai caută reprezentanții UDMR în acest Guvern?

Este intolerabilă atitudinea și declarația reprezentanților UDMR din ultimele zile, pentru că ele sunt în totală contradicție cu interesele statului român, cu punctul de vedere al Guvernului și cu dorința oricărui român cinstit de a păstra România ca stat național, unitar, independent și indivizibil, așa cum spune Constituția țării.

În mod normal, în orice țară civilizată și democratică, când o componentă a unei coaliții de guvernare nu mai împărtășește aceleași păreri cu componenta majoritară, părăsește fără discuții Guvernul.

Premierul Călin Popescu-Tăriceanu ar trebui să ceară neîntârziat UDMR-ului să iasă de la guvernare, iar dacă aceștia nu vor sau premierul nu le cere acest lucru, Parlamentul să-i demită neîntârziat, printr-o moțiune de cenzură.

Fac pariu că jocurile murdare care mențin în viață un guvern supraminoritar, interesele de menținere la putere cu orice preț și cu orice concesii ale premierului, cârdășia politică ce-i ține îmbrățișați la guvernare cu ungurii, jocurile și interesele PSD-ului nu vor conduce la această soluție.

România depinde astăzi, din păcate, de decizia unor politicieni iresponsabili, mult prea preocupați de interesele lor decât de interesele României.

Nu trebuie să ne mai mire nimic atunci când vorbim despre politica românească. La așa guvern, la așa aliați în echipa guvernamentală, la atâta nesimțire politică și tupeu nu mai putem vorbi nici de performanțe, nici de rezultate, nici de interesul național, ci numai de interese personale, compromisuri grave și de călcarea cu bună-știință în picioare a Constituției și a legilor țării.

La câteva minute de la consumarea evenimentului, colegii politicieni din UDMR au salutat declararea independenței de către regiunea separatistă Kosovo, adăugând totodată — lucru mult mai periculos — că e vorba de un precedent ce trebuie urmat de toate statele europene care au pe teritoriul lor minorități etnice.

Statul român, prin Guvern, Parlament, Președinție sau orice altă instituție, nu și-a declarat niciodată sprijinul, interesul ori susținerea pentru independența provinciei, dar asta nu a fost o problemă pentru membrii UDMR de a adopta o atitudine contrară.

De altfel, nu este pentru prima dată când membri ai uniunii afișează o altă poziție decât cea oficială a României, și nici pentru prima dată când au o atitudine provocatoare și insultătoare.

De data aceasta, cred că UDMR a mers mult prea departe și, prin aluzia cu similitudinile din România, unde există zone cu populație preponderent maghiară, consider că s-a poziționat clar împotrivă, împotriva a ceea ce consacră art. 1 din Constituție, anume că România este stat național, suveran și independent, unitar și indivizibil.

Acesta este un lucru simplu și esențial pe care, cred, îl cunoaște și îl respectă chiar și un copil, și este, de asemenea, recunoașterea sacrificiilor înaintașilor noștri pentru a făuri o Românie Mare.

Prin atitudinea celor din UDMR, susținuți chiar de președintele Markó Béla, uniunea face un pas care o poziționează clar în afara arcului guvernamental. Este aberant ca o formațiune aflată în Guvern să susțină ceva ce însuși Guvernul nu susține.

De aceea cred și îi cer acest lucru prim-ministrului Tăriceanu, să îi demită de îndată pe toți reprezentanții UDMR din Executiv, fie că sunt miniștri, secretari de stat sau consilieri, și să înceteze definitiv colaborarea cu această formațiune.

De asemenea, solicit autorităților competente, inclusiv serviciilor secrete, să înceapă să își facă treaba. Nu de alta, dar manifestările antiromânești susținute atât de UDMR, cât și de fracțiunea radicală a Consiliului Național Secuiesc sunt din ce în ce mai dese, iar această autoproclamare a independenței de către Kosovo nu va face decât să dea apă la moară extremiștilor și radicalilor.

Am atras atenția, nu o dată, asupra activității acestor grupări care revendică într-un mod inacceptabil — atât moral, cât și constituțional — o parte din această țară, și mi se pare inacceptabil ca o asociație sau alta să spună, în public, că nu ține cont de autoritățile statului român, că poate trece oricând la acțiune pentru a-și pune în practică intențiile separatiste, neconstituționale, antiromânești, peste limita legalității și a bunului-simț. De ani buni, au loc diverse evenimente ce nu se derulează haotic, ci elaborat, chiar sub ochii noștri. Totodată, au existat și luări de poziție. De ce nu s-a ținut seama de ele, asta este o altă problemă.

Faptul că, la vremea cuvenită școlii, mi-am ales o meserie față de care chiar mă simțeam interesat, mă determină să nu-mi uit calificarea de bază și să încerc a mă ține la curent cu mersul treburilor în branșă.

Așa că, citeam în urmă cu vreo săptămână într-un cotidian on-line de finanțe și afaceri un material informativ despre industria românească a cărnii. Niciun motiv de bucurie, ba chiar, aș zice, nicio speranță în legătură cu subiectul.

Autorii fac o trecere cronologică în revistă a drumului către faliment a unei ramuri de activitate cândva mai mult decât profitabilă. Așa am aflat cum au dispărut unul după altul abatoarele din România. Așa am aflat cum au rămas fără loc de muncă zecile de mii de oameni care deserveau aceste abatoare. Sunt citați specialiști în domeniu care își exprimă părerile cu privire la cauzele acestui adevărat dezastru.

Se enumeră dispariția complexurilor zootehnice, diminuarea drastică a producției de porumb destinate furajării animalelor din aceste complexuri, creditele bancare cu dobânzi anuale de 160—170% practicate în perioada 1991— 1992, în legătură cu care președintele Federației Sindicatelor din Industria Alimentară, Dragoș Frumosu, consideră că o mare parte din vină o poartă primul-ministru de atunci, Theodor Stolojan.

Se face chiar afirmația că modul greșit în care a fost gândit sistemul de creditare a zootehniei, asimilată cu oricare altă ramură economică, acordând credite pentru investiții cu dobânzi aberante, a dus la distrugerea sectorului. Destule motive pentru a deveni din exportatori de carne (27 de abatoare din totalul de 146 la nivel național erau autorizate să exporte carne pe Piața Comună și în SUA) importatori de cea mai îndoielnică speță. Această ultimă afirmație îmi aparține și este justificată de zecile de tone de carne stricată importate din Germania și descoperite la vânzarea către populație.

S-au implicat în lămurirea tuturor dedesubturilor acestei afaceri Oficiul pentru Protecția Consumatorului, Serviciul de Investigare a Fraudelor din cadrul Poliției Sectorului 6, ziariști. Se vor purica firmele implicate, vor fi amendați vinovații, se va confisca și distruge carnea mizerabilă pe care ar fi putut-o consuma, transformată în mezeluri, românii plătitori de biruri și posesori de voturi.

Ne vor fi create, cu alte cuvinte, toate condițiile „să trăim bine”, dacă mai crede cineva în această supercinică urare, până la următorul import de carne, cel puțin.

După cum se știe, Bulgaria intenționează să construiască la Belene, pe Dunăre, la 13,6 kilometri de Zimnicea și la mai puțin de 100 de kilometri de București, o nouă centrală nucleară.

Construcția acestei centrale nucleare a început în anul 1980 și a fost stopată în anul 1992, din cauza opoziției populației și a lipsei surselor de finanțare.

Dacă proiectul centralei nucleare va fi finalizat, aceasta va afecta direct teritoriul României, prin poluarea termică a Dunării, dar și prin emisii zilnice de elemente toxice și radioactive. Modelul de reactor propus pentru Belene nu este autorizat în Europa, existând doar două astfel de reactoare în construcție, în China și India.

Principalul motiv pentru care această centrală nu ar trebui construită este acela că amplasamentul centralei se află într-o zonă seismică activă. Centrala nucleară va fi situată la marginea unei rezervații naturale, într-o zonă rurală unde se practică agricultura organică. Cetățenii care locuiesc în zona viitoarei centrale nucleare vor fi expuși diverselor malformații genetice, cancerului, leucemiei și altor boli extrem de grave.

Cel puțin 10 bănci internaționale și-au retras interesul arătat inițial pentru proiectul Belene, deoarece acesta prezintă riscuri tehnologice și de siguranță, are impact negativ asupra mediului și, evident, nu este cea mai bună soluție din punct de vedere al costurilor pentru dezvoltarea sectorului energetic bulgar.

Cred că la momentul demarării România nu a fost consultată în mod corespunzător cu privire la proiectul bulgar pentru o centrală nucleară, acordul de principiu al statului român fiind emis fără a avea la bază un set complet de informații. De aceea, este necesar ca Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile să verifice derularea proiectului de la Belene și să analizeze modul în care este posibilă reluarea procedurii de consultare, conform Convenției Espo, pentru a proteja dreptul cetățenilor români la un mediu curat și sănătos.

„Autonomie în sens negativ”

Data de 17 ianuarie 2008 va purta emblema declarării unilaterale a independenței provinciei Kosovo, teatrul unor intense frământări etnice, politice și militare, concretizate într-un conflict sângeros care a dominat ultimul deceniu.

Momentul Kosovo a aruncat zona Balcanilor într-o perioadă de lupte sângeroase, soldate cu mii de victime și cu pierderi materiale uriașe. Am asistat oripilați la atrocitățile comise atât de sârbi, cât și de albanezi asupra populației civile, care, din nefericire, a plătit ca întotdeauna, în toate conflictele, prețul cel mai mare și mai dureros. Dincolo de rațiunile care au condus la posibilitatea ca etnicii albanezi majoritari să își proclame independența, acest eveniment aduce în atenție un precedent delicat pentru statele care au în componență minorități ce doresc să îmbrățișeze modelul Kosovo și să-și proclame independența.

România, prin vocea președintelui, a primului-ministru și a Parlamentului, consideră că precedentul creat este unul periculos. Există riscul unor mișcări separatiste care nu vor aduce nimic bun unității interne a statelor cu minorități importante și, mai ales, aruncă o umbră asupra construcției europene unite și armonice. Țara noastră a înregistrat în ultimii ani o serie de voci ale unor etnici maghiari care au cerut o formă de autonomie pe criterii etnice în județele în care, conform statisticilor, se constată existența unui număr superior de etnici maghiari, comparativ cu populația românească.

Odată cu acest eveniment din Kosovo, au apărut voci care au susținut aceeași problemă în alte state. Mai mult, Uniunea Democrată a Maghiarilor din România a trimis doi reprezentanți la acest eveniment. Cei doi reprezentanți ai Uniunii Maghiarilor din România au fost deputatul de Covasna Antal Árpád András și colegul său, europarlamentarul Sógor Csaba. Deputatul UDMR de Covasna Antal Árpád András a declarat că reprezentanții comunității maghiare trebuie să speculeze acest eveniment pentru a forța autoritățile române să acorde autonomie Ținutului Secuiesc. O soluție nominalizată de către deputatul maghiar este exercitarea unei presiuni internaționale asupra României. Această declarație din partea unui deputat maghiar, membru în Parlamentul unui stat care nu a recunoscut și nu recunoaște independența Kosovo și, mai ales, este un stat unitar, suveran și indivizibil, constituie o afirmație cel puțin nepotrivită.

România, prin Constituția sa și prin legile sale, oferă un cadru nediscriminatoriu tuturor minorităților care intră în componența etnică alături de românii majoritari. Mai mult, este cunoscută toleranța românilor care au conviețuit în armonie cu celelalte minorități.

Intențiile extremiste ale unor cetățeni români de altă etnie nu fac decât să semene tensiuni care, de cele mai multe ori, sunt create artificial, pe baza unor așa-zise necesități și drepturi sporite, de care, în mod forțat, ar trebui să beneficieze unele minorități din câteva județe din România. Este evident că în România nu s-au înregistrat tensiuni etnice care să necesite existența unor discuții referitoare la ideea de autonomie teritorială pentru unii dintre cetățenii săi.

Ca deputat din partea Partidului Democrat Liberal în Parlamentul României, consider că poziția exprimată de statul român este una corectă. Construcția europeană la care ne-am asociat ca stat suveran și unitar ne îndeamnă la rațiune și la prudență.

Aceste acte de proclamare a independenței pe criterii etnice seamănă discordie și neîncredere în privința viitorului și stabilității politice în Balcani și în oricare parte a lumii unde s-ar produce astfel de situații. Atacurile demonstranților sârbi asupra Ambasadei Americane de la Belgrad în seara zilei de 17 februarie arată că proclamarea provinciei Kosovo nu va stinge acest conflict, ci, dimpotrivă, există probabilitatea ca pe viitor să asistăm la o escaladare a tensiunilor.

Consider că doleanțele minorităților nu se pot rezolva prin intenții separatiste, ci prin dialog, prin negocieri și prin legi care să confere egalitate și drepturi specifice pentru cei care sunt etnici.

Viitorul Europei nu poate fi gândit fără ca aceste conflicte să fie rezolvate și stinse pe cale pașnică, sub imperativul echilibrului și al rațiunii politice.

„Abuz. Discriminare. Iresponsabilitate economică.”

Guvernul Tăriceanu II a inclus abuzul, discriminarea și iresponsabilitatea politică în Programul de guvernare și face tot posibilul pentru a le îndeplini cu succes. Din păcate, „prioritățile” acestui Guvern sunt în totală contradicție cu nevoile românilor, încălcând prevederi europene elementare din dorința de reparare a unor „inginerii” economice eșuate.

Partidul Democrat Liberal supune spre dezbatere moțiunea „Anulați taxa de primă înmatriculare”. Este un demers normal, iar formațiunea noastră a atras atenția, în nenumărate rânduri, asupra neregulilor care stau la baza acestei taxe. Încă de la începutul anului 2007, i-am cerut domnului Tăriceanu anularea taxei de primă înmatriculare. Dacă premierul a uitat, îi reamintim că după o ședință a

Coaliției, pe 7 ianuarie 2007, a promis că va modifica taxa. Din păcate, ca și în cazul altor promisiuni, domnul Tăriceanu și-a uitat această intenție.

De ce trebuie anulată taxa de primă înmatriculare? Simplu.

În primul rând, contravine reglementărilor europene. După numeroasele avertismente primite din partea Comisiei Europene, domnul Tăriceanu declara nonșalant în decembrie anul trecut că „nu se pune problema reducerii sau eliminării taxei de primă înmatriculare”. Premierul uită din când în când că România este membră a Uniunii Europene și, în consecință, trebuie să respecte prevederi și reguli europene.

Declarația menționată anterior vine după ce, în noiembrie 2007, comisarul european László Kovács afirma că „indiferent dacă Guvernul României își va modifica legislația privind taxa de primă înmatriculare, astfel încât să fie armonizată cu normele europene, banii încasați trebuie dați înapoi”.

Astfel, lipsa armonizării legislației în acord cu normele europene și discriminarea generată în urma aplicării taxei ne fac să ne întrebăm ce stă, de fapt, la baza acestui mod straniu de gestionare a unui simplu act normativ.

Poate că domnul Tăriceanu împreună cu stimatul domn ministru Vosganian sunt în pană de idei economice. Dacă ne gândim că Ministerul Finanțelor preconiza că veniturile generate de taxa de primă înmatriculare pot depăși 220 de milioane de euro anual, putem înțelege de ce este atât de greu să renunți la o taxă noneuropeană.

Este oarecum bizară explicația conform căreia banii rezultați din încasarea acestei taxe ajung într-un fond de mediu. Cert este că, în 2007, niciun leu nu a ajuns la Fondul de mediu în urma încasării acestei taxe. Din păcate, Guvernul României încearcă, în detrimentul românilor, să justifice o acțiune condamnată din start de către Comisia Europeană. Nu putem vorbi despre taxă de mediu atâta timp cât modul de calcul nu are la bază nivelul emisiilor de CO . 2 Fără îndoială, este o măsură fiscală, creată pentru a acoperi găurile produse de neproductivul Guvern Tăriceanu II.

Nu putem caracteriza decât ca fiind hilară explicația Guvernului, conform căreia autoturismele mai noi sunt mai periculoase decât cele vechi, pentru că cele dintâi vor polua timp de mai mulți ani. Această explicație puerilă ne face să ne punem serioase semne de întrebare cu privire la capacitatea de argumentare a specialiștilor din acest Executiv. Tocmai lipsa argumentelor și a logicii elaborării legislative a dus la această puternică contradicție cu înseși normele europene, norme pe care ni le-am asumat odată cu aderarea la Uniunea Europeană la 1 ianuarie 2007.

Încălcarea normelor europene este în detrimentul României și al românilor, iar cineva trebuie să plătească, în caz contrar, cei afectați de taxa de primă înmatriculare își vor căuta dreptatea în justiție, iar precedentele arată că vor avea câștig de cauză. Domnul Vosganian amenință că returnarea către cetățeni a banilor încasați din taxa de primă înmatriculare ar produce dezechilibre bugetare. Îi reamintim domnului ministru că cetățenii României sunt cetățeni europeni, cu drepturi europene. Responsabilitatea managementului economic îi revine Domniei Sale și șefului său direct, domnul Tăriceanu.

Din păcate, nici mediul, nici parcul auto nu au beneficiat de „beneficiile” taxei de primă înmatriculare. Singurele rezultate sunt riscul ca România să piardă în fața Curții Europene de Justiție și punerea unei bariere în fața liberei circulații a autovehiculelor pe piața comună europeană.

Așadar, domnilor, încetați abuzul, discriminarea și iresponsabilitatea economică! Asumați-vă deciziile eronate! Dați românilor banii înapoi!

„Minciuna electorală DA a dus economia românească în pragul crizei”

Deficitul comercial al României a atins în 2007 un nou record negativ, situându-se la 21,5 miliarde euro, ceea ce reprezintă o creștere de 44,6% față de anul precedent, exporturile fiind de 29,4 miliarde de euro, în timp ce importurile au fost de 50,9 miliarde de euro.

Așa cum era de așteptat, leul s-a prăbușit, investițiile străine din România s-au împuținat, iar piețele globale și-au pierdut interesul pentru economia de la noi. Economiile populației se topesc văzând cu ochii, creditele luate în valută nu mai pot fi plătite de cetățeni, iar prețurile explodează.

Premierul guvernului falimentar, Călin PopescuTăriceanu, a declarat că „2008 va fi un an al măsurilor economice luate cu chibzuință.” Nu știm ce vrea să spună dumnealui prin aceste cuvinte, dar politica economică nu a avut nicio viziune până acum, nicio gândire, ea a fost complet direcționată spre interesele de grup.

Pentru anul 2007, CNP (Comisia Națională de Prognoză) a estimat o inflație medie anuală de 4,0%, iar cea reală a fost de aproape 7%. Conform datelor de la Uniunea Europeană, acest indicator macroeconomic este în jur de 9%. Deficitul bugetar era preconizat de ministrul liberal de finanțe la 1,5%, iar în realitate a fost în jur de 3%.

Din păcate, nota de plată pentru neprofesionalismul, impostura și corupția instaurată după 2004 este suportată de români. Țara a fost dată înapoi și ne aduce aminte de cum a fost sărăcită după trista guvernare a Convenției Democrate. Starea drumurilor, a spitalelor, a școlilor, a alimentării cu gaze, apă, electricitate a devenit inacceptabilă pentru un stat al Uniunii Europene.

Capitala României ocupă ultimul loc în privința curățeniei, a infrastructurii, a civilizației. Primarul Videanu își vede doar de propriile interese și are tupeul de a mai candida la viitoarele alegeri după ce a avut o prestație catastrofală. Noul guvern ce va fi format la finele lui 2008 va avea o misiune grea, aceea de a repara ce s-a stricat în anii guvernării liberal-democrate.

Nu doresc să calific moțiunea Emil Boc. O numesc așa întrucât nu-mi vine să cred că acei colegi care au votat în 2006 taxa specială auto, inițiază benevol și nesiliți de nimeni prezenta moțiune pe tema eliminării ei. În armată, ordinul de sus nu se discută, se execută, dar văd că mai nou așa e și într-o democrație liberală, așa că nu insist asupra acestei practici totalitar democratice.

Doresc în schimb să scot în evidență câteva aspecte care ne vor ajuta să găsim în comun o soluție echitabilă și acceptabilă. La nașterea cu forcepsul a taxei speciale auto, au asistat ministrul finanțelor de atunci, Sebastian Vlădescu, Comisia de buget, finanțe și bănci din Parlament și de la distanță Comisia Europeană, pe rol de asistentă-șefă. S-a confirmat și de această dată înțelepciunea populară după care copilul cu mai multe moașe rămâne cu buricul netăiat.

După discuții aprinse în Comisia de buget, în care am atras atenția fostului ministru că nu o să fie de acord Comisia Europeană cu varianta propusă, având în vedere precedentul cu Ungaria și Polonia, sub presiunea producătorilor autohtoni și la angajamentul lui Sebastian Vlădescu, în sensul obținerii acordului forurilor europene, am votat modificarea Codului fiscal.

Greșeala majoră a Guvernului a constat în faptul că, după primul avertisment al Comisiei Europene, a lăsat în seama lui Vlădescu negocierile și rezolvarea problemei, ministru care la toate avertizările parlamentarilor, atât din arcul guvernamental, cât și din opoziție, a răspuns invariabil: „Lasă, că știm noi!”. Această tactică dâmbovițeană de tragere de timp, de căutare a unor subterfugii, soluții, de a nu-ți îndeplini obligațiile are o singură explicație, dar și aceea inacceptabilă, respectiv aceea că până în 2006, inclusiv, pentru autoturismele din import existau accize între 1%— 11% pentru cele noi, și între 2,5%—32% pentru cele rulate. Această prevedere, după aderarea României la Uniunea Europeană, nu se mai putea aplica, și s-a ajuns la varianta actuală, care are menirea, printre altele, de a umple golul din buget și de a constitui o barieră la importul masiv de autoturisme uzate.

După remanierea guvernului, noul ministru de finanțe a încercat să împace și capra, și varza. N-a vrut să se desolidarizeze de predecesorul său, a căutat, cum spunea Caragiale, „ori să revizuiască, primesc, dar să nu se schimbe nimica, ori să nu se revizuiască, primesc, dar atunci să se schimbe pe ici pe colo, și anume în punctele esențiale”. Încercarea a eșuat, propunerea actuală stârnește și mai multe nemulțumiri.

Să vedem un exemplu elocvent: în 2006, pentru un autoturism nou cu capacitatea cilindrică de 1.600 cm[3] în valoare de 9.000 euro (Logan, de exemplu, cu norma de poluare Euro 4), acciza ar fi fost 90 euro, în prezent taxa este de 184 euro și se propune 480 euro. O creștere de 5 ori față de 2006 și de 2,6 ori față de 2007 nu este justificată, veniturile populației nu au crescut în acest ritm. Să nu mai vorbim despre faptul că la un autoturism cu capacitatea cilindrică de 2.500 cm[3] , cu norma de poluare Euro 4, în valoare de 30.000 euro, la îndemâna numai a celor bogați, acciza în 2006 ar fi fost 3.300 euro, în prezent se propune 1.750 euro. Deci în cazul celor înstăriți taxa s-ar reduce la jumătate față de 2006. Inacceptabil!

Exemplele concrete ar putea continua, dar este mai important să vedem care ar fi soluția optimă. În primul rând, căderea de acord asupra următoarelor principii: poluatorul plătește, ținând cont de nivelul emisiilor de dioxid de carbon; taxa specială aplicată în cazul primei înmatriculări să respecte directiva Comisiei Europene, să fie corelată cu nivelul de trai al populației și să fie colectată într-un fond special din care să se finanțeze programe și proiecte pentru protecția mediului; impozitul anual pe mijloacele de transport, care este impozit local, să fie stabilit nu numai în funcție de capacitatea cilindrică, ci și în funcție de norma de poluare, așa cum este în majoritatea țărilor din Uniunea Europeană, cum ar fi de exemplu Germania. Astfel aceste sume ar rămâne acolo unde în principiu are loc poluarea și la dispoziția comunităților locale.

Deputații UDMR vor vota împotriva moțiunii, vor milita pentru reducerea drastică a taxei speciale și găsirea formulei pentru punerea în practică a principiilor sus-menționate.

„Sprijin pentru campania «Nu vrem liceu fără Dumnezeu!»” Studiul religiei nu trebuie eliminat din programa școlară, susține Patriarhia în cadrul campaniei denumite simbolic „Nu vrem liceu fără Dumnezeu!”

„Predarea religiei în sistemul de învățământ public este un act de dreptate și o necesitate permanentă” — subliniază Patriarhul Daniel, care crede că s-au folosit ca pretext normele UE pentru excluderea religiei din școli. „...Pentru că biserica îi binecuvântează pe tineri, se îngrijește de mântuirea lor și de viitorul societății române, ea nu dorește un liceu fără Dumnezeu, ci afirmă cu tărie că ora de religie este necesară nu numai copiilor, ci și tinerilor din liceu”, se scrie în apelul făcut de Biserica Ortodoxă.

Totuși, Patriarhia se opune și solicitărilor ca religia să devină materie obligatorie pentru toți elevii, pentru că biserica propune, și nu impune valori. Cu alte cuvinte, întrucât libertatea reprezintă un mare dar oferit de Dumnezeu omului, educația religioasă trebuie asumată în mod liber, respectându-se atât dorința părinților, cât și a copiilor. Cercetările sociologice și psihopedagogice recente demonstrează rolul pozitiv al educației religioase în procesul de formare a personalității tinerilor, și, mai ales, necesitatea studierii acestei discipline și la nivelul liceului, pentru formarea unor competențe și atitudini moral-sociale.

Religia este o creație menită să-i ofere omului în mod deplin perspectiva divinității. Religia reflectă chipul spiritual al existenței generale, umane și universale, reprezintă o organizare cu totul superioară a existenței, descrie o realitate supremă și completă a lumii pentru toată dimensiunea existenței sale, începând cu creația.

Părinții așteaptă din partea școlii o ofertă educațională care să includă educația religioasă ca factor de apropiere față de adevăratele valori și tradiții religioase și culturale, de echilibrul față de asaltul nonvalorilor morale din societatea noastră și față de promovarea tot mai agresivă a violenței și imoralității prin mass-media. Reprezintă o realitate pentru societate probleme precum recrudescența cazurilor de suicid la elevi, creșterea toxicomaniei și a infectării cu HIV/SIDA în rândul tinerilor, înmulțirea alarmantă a cazurilor de violență în care sunt implicați tinerii atât în școală, cât și în afara acesteia.

În aceste condiții, considerăm că o educație religioasă la liceu poate oferi tinerilor o înțelegere superioară a vieții și a valorii acesteia, precum și un suport puternic pentru rezolvarea propriilor probleme.

În consecință, Biroul politic al Filialei Teritoriale PNL Botoșani a hotărât, în unanimitate de voturi, să sprijine, alături de biserică, organizații nonguvernamentale, părinți și copii, această campanie declanșată de Patriarhia Română.

Am asistat ieri la o reacție pe cât de ciudată, pe atât de periculoasă a reprezentanților UDMR, membri ai Guvernului României, cu privire la declararea unilaterală a independenței Kosovo. Încercând să-și recupereze propriul electorat, liderii UDMR fac declarații privind autonomia Ținutului Secuiesc, uitând probabil faptul că sunt cetățeni români și că fiecare cetățean român are atât drepturi, dar și obligații, iar una dintre acestea este aceea de a respecta legile din țară, începând cu cea mai importantă, și anume Constituția României.

Constituția României prevede faptul că România este stat unitar, independent și indivizibil și că nimeni nu este mai presus de lege. Nu înțeleg de ce trebuie făcută o legătură cu situația din Kosovo, în condițiile în care minoritatea maghiară este corespunzător reprezentată în plan local, parlamentar și guvernamental, iar drepturile minorităților sunt protejate și respectate.

De asemenea, nu înțeleg de ce trebuie să se vorbească despre autonomie pe criterii etnice, în condițiile în care există autonomie locală și deci există posibilitatea fiecărei comunități locale de a-și alege singură reprezentanții și de a-și apăra drepturile. Să înțelegem că maghiarii nu sunt mulțumiți de propriii reprezentanți? Dacă nu, atunci au posibilitatea să-i înlocuiască cu alții mai buni.

Tocmai de aceea consider că astfel de discuții trebuie să înceteze, iar locul lor să fie luat de teme prioritare pentru România, precum consolidarea statutului de țară membră UE și NATO, stoparea fenomenului de corupție, reformarea clasei politice, atragerea de noi investiții străine în România etc.

„PSD — un partid veșnic duplicitar”

Este sau nu PSD-ul un partid de opoziție? Cred că nu. Acesta nu se mai manifestă ca un partid de opoziție, astăzi votează cu puterea, mâine cu opoziția, în funcție de interese, declară că este de acord cu varianta propusă de Guvern privind votul uninominal, dar nu este de acord să voteze moțiunea depusă de PD-L privind taxa auto, ca ulterior să declare că o vor vota.

Domnilor din PSD, cetățenii știu că anul 2008 este un an electoral, iar teama că PSD ar rămâne blocat sub 20% din preferințele electoratului vă împinge la tot felul de gesturi disperate. Oricum, știm cu toții că duplicitatea este numele dumneavoastră adevărat.

Nu trebuie uitat faptul că practica dumneavoastră de șantaj adresată PNL de a-și da demisia de onoare, ca apoi să negociați cu ei, face ca cetățenii să nu mai înțeleagă nimic.

Ați avut și aveți în continuare un comportament politic duplicitar, ați epuizat, cred eu, toate variantele posibile, dar dorința de a ajunge la conducerea țării rămâne în continuare pe primul plan. Cum credeți că veți reuși oare? Declarați că sunteți nemulțumiți de Guvernul Tăriceanu, dar nu faceți nimic în acest sens, chiar dacă pârghiile constituționale vă permit acest lucru, prin depunerea unei moțiuni de cenzură. Ca să arătați că încă mai sunteți în opoziție vreți să depuneți o moțiune simplă, la Senat, pe tema nivelului de trai. Dacă sunteți așa de nemulțumiți și sunteți alături de români, de ce nu rupeți pisica în două, de ce o moțiune simplă, și nu una de cenzură?

Domnul Geoană și partidul său ar trebui să renunțe la politica „de imagine” în favoarea unor propuneri clare de politici sociale, deoarece electoratul nu se mai lasă păcălit.

Cred, domnilor din PSD, că nu mai știți ce înseamnă opoziția într-un stat democratic, ați dat mâna cu dușmanul PNL, ați fost și sunteți duplicitari, așa că ar trebui împreună cu aceștia să vă asumați întreaga responsabilitate față de dezastrul existent în România.

Mai nou, domnul Geoană vorbește cu păsăricile, care îl informează despre o presupusă demisie a domnului Traian Băsescu, o manevră ieftină de a-i convinge pe colegii dumnealui să fie de acord cu anticipatele. De ce oare, domnule Geoană? Vă este frică că veți cădea de pe soclul unde v-ați așezat, în eventualitatea unui eșec la alegerile locale?

Duplicitatea dumneavoastră este, așa cum s-a mai dovedit, pierzătoare, iar partidul se divide, încetul cu încetul, este asaltat de dosare la DNA, și-a pierdut credibilitatea, dar și imaginea.

Cred că nu îi este așa de ușor domnului Geoană cu domnul Iliescu în coaste, cu unii colegi nemulțumiți de prestația sa ca lider de partid, dar, nu în ultimul rând, cred că nu prea doarme în ultimul timp, gândindu-se la alegerile locale care se apropie, ținând cont că la alegerile din 2007 pentru Parlamentul European partidul său a cam pierdut terenul în zona urbană.

„21 februarie — Ziua Internațională a Limbii Materne; 2008 — Anul Internațional al Limbilor”

În viața și evoluția oricărui popor există momente ce se cuvine a fi evocate, pentru că însemnătatea acestora este atât de mare încât merită întregul nostru respect. Unul dintre aceste momente îl reprezintă și ziua de 21 februarie, care reprezintă Ziua Mondială a Limbii Materne. Proclamată de către Conferința generală a UNESCO din 1999, Ziua Internațională a Limbii Materne promovează recunoașterea și utilizarea limbilor materne din lume. În plus, anul 2008 a fost proclamat Anul Internațional al Limbilor de către Adunarea Generală a ONU, iar UNESCO a fost desemnată să coordoneze activitățile desfășurate cu această ocazie. Limbile sunt cu adevărat esențiale pentru identitatea grupurilor și a indivizilor, ele constituie un factor strategic de progres către o dezvoltare durabilă și o relație armonioasă atât în context global, cât și local.

Iată-ne deci în fața unei duble sărbători, moment potrivit de evidențiere a importanței pe care a avut-o și o are de-a lungul evoluției sale, în formarea noastră ca popor, limba noastră maternă, limba română, limbă folosită ca limbă maternă de 91% din populația țării. În prezent, minoritățile etnice din România sunt libere să-și utilizeze limba maternă în școli, administrație, sistemul juridic, presă, cultură etc.

Formarea limbii române este asociată cu cea a formării poporului român. Cele două fapte nu pot fi separate. Neamul nostru s-a format pe un teritoriu vast, care se întindea la nordul și la sudul Dunării, înglobând fostele provincii romane Dacia și Moesia. Cercetările lingvistice au reliefat caracterul latin al limbii române, dat de lexic și structura gramaticală. Limba română se aseamănă cu celelalte limbi romanice, dar are și particularități ce demonstrează formarea sa în spațiul carpato-danubiano-pontic. La baza formării poporului și a limbii române a stat un proces îndelungat și neîntrerupt, început din perioada existenței Regatului Dac, continuat după 106 sub influența romană, iar după 281 influențat de migratori. Cu toate acestea, românii sunt unici, având un caracter etnic total diferit de celelalte popoare ce ne înconjoară.

O operă importantă în limba latină aparține umanistului român Nicolae Olahus, autorul volumului „Hungaria”. Limba greacă a fost folosită mai puțin, în schimb, limba slavonă pătrunde la noi prin intermediul organizării bisericești. Datorită influenței pe care biserica o exercita asupra conducerii administrative, slavona este adoptată în țările

române nu numai ca limbă a culturii ortodoxe, ci ca limbă oficială de stat. Așa explicăm faptul că, începând cu secolul al XIV-lea și începutul secolului al XV-lea, scrieri cu caracter moral, religios sunt în limba slavonă, în mânăstiri românești cunoscute (Vodița și Tismana — Țara Românească; Neamț — Moldova; Peri — Maramureș).

Despre o literatură română în limba slavonă se poate vorbi în secolul al XVI-lea prin lucrarea filozofică, pedagogică, moral-politică „Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie”. Abia în secolul al XIX-lea se poate vorbi despre o cultură românească în limba română cu litere latine în perioada lui Cuza, unde un rol important l-au avut cărturarii de la Blaj, în frunte cu filologul Timotei Cipariu.

Nu pot să trec peste rememorarea unor mari oameni de stat care, de-a lungul vieții lor, și-au adus mari contribuții la păstrarea și îmbogățirea limbii române. Nume precum cele ale lui Vasile Alecsandri, Nicolae Bălcescu, Mircea Eliade, Mihail Kogălniceanu, Avram Iancu, Eftimie Murgu și multe altele vor rămâne în paginile istoriei noastre naționale.

Ziua Mondială a Limbii Materne trebuie să devină o sărbătoare în toate colțurile României și în toate colțurile românești din lume. Ea face parte din istoria îndelungatei noastre lupte de emancipare și, alături de decembrie, dar și de alte momente pe care le va evidenția o istorie cinstit transcrisă, ea va reflecta lumini de referință atunci când vom ajunge să înscriem fenomenul românesc al anului 1989, la fel cum îl avem înscris de mai multe generații de istorici pe cel al anului 1848, 1877 sau 1918.

„Fondurile alocate de Uniunea Europeană pentru dezvoltarea regiunii Mării Negre, oportunitate unică pe care România și Portul Constanța trebuie să o fructifice”

Uniunea Europeană a declarat, prin comisarul european pentru relații externe și politică europeană de vecinătate, Benita Ferrero-Waldner, că va aloca câte un miliard de euro anual pentru dezvoltarea regiunii Mării Negre, accentuând astfel importanța pe care aderarea României și Bulgariei o are, Marea Neagră devenind graniță a UE, motiv pentru care comisarul a subliniat că „regiunea a devenit foarte importantă pentru noi”.

Astfel, atenția politică a Uniunii Europene se îndreaptă către un nivel regional și urmărește impulsionarea proceselor de cooperare, prin deschiderea unui nou spațiu de cooperare cu Rusia, Turcia și partenerii din Europa de Est cuprinși în politica europeană de vecinătate, care să conducă atât la crearea unui climat mai bun de soluționare a conflictelor înghețate din regiune, dar și la dezvoltarea de proiecte regionale, programe sectoriale și inițiative comunitare în domenii ca: buna guvernare, circulația persoanelor și securitate, energie, transporturi, mediu, politica maritimă, pescuit, comerț, cercetare, educație, ocuparea forței de muncă, afaceri sociale, știință și tehnologie, securitatea colectivă și lupta împotriva terorismului, sprijinind crearea unui spațiu de oportunități economice și prosperitate în regiunea Mării Negre, în favoarea cetățenilor și a partenerilor comerciali.

Domeniile considerate prioritare de către Parlamentul European și care necesită eforturi de cooperare sunt conflictele nesoluționate din zonă, crearea de noi infrastructuri și coridoare de transport care să diversifice rutele energetice și rezolvarea problemelor de mediu din zona Mării Negre și din Delta Dunării.

Comunicarea Comisiei Comunităților Europene către Consiliu și Parlamentul European cuprinde principalele domenii de cooperare și o serie de obiective pe termen mediu și scurt aferente respectivelor domenii. Printre acestea, Comisia prevede că „ar putea fi util ca actorii regionali din regiunea Mării Negre să instituie cele mai bune practici, să elaboreze norme comune pentru salvarea și schimbul de informații, să stabilească sisteme de alertă rapidă în materie de criminalitate transfrontalieră și să pună la punct programe de formare”, sprijină țările din regiune „să se concentreze mai mult asupra surselor de energie alternativă, asupra eficienței energetice și asupra economiei de energie”, vizând modernizarea structurii energetice existente și construirea de noi infrastructuri, urmărind dezvoltarea unui nou coridor energetic pe axa Marea Caspică — Marea Neagră.

Comisia dorește să ofere sprijin în identificarea acelor acțiuni care contribuie la aplicarea uniformă și consecventă a instrumentelor și normelor pertinente în ceea ce privește politica de transport din regiune. De asemenea, este prevăzut ca țările din regiunea Mării Negre să îmbunătățească aplicarea acordurilor de mediu multilaterale și să stabilească o cooperare mai strategică în materie de mediu în regiune.

În scopul maximizării creșterii durabile și a creării de locuri de muncă în sectoarele legate de mare și în regiunile de coastă, Comisia prevede crearea unei rețele de centre de cooperare maritimă intersectorială între servicii, întreprinderi și instituții de știință, cât și ameliorarea cooperării și a integrării în materie de monitorizare maritimă, pentru a asigura siguranța și securitatea transportului maritim și protecția mediului și, totodată, instituirea unor autorități de reglementare independente și eficiente pentru asigurarea unei conexiuni de mare viteză între comunitățile de cercetare și educație.

Regiunea Mării Negre oferă atât oportunități, cât și provocări care presupun acțiuni coordonate la nivel regional. Acest lucru este recunoscut de către Uniunea Europeană și trebuie ca România să conștientizeze importanta oportunitate pe care o are în acest moment și rolul important pe care îl poate juca în regiune, pentru îndeplinirea obiectivelor pe care Uniunea și le-a propus pentru Marea Neagră.

Dintre țările riverane Mării Negre, România și Bulgaria sunt în acest moment membre ale Uniunii Europene, iar România are cel mai mare port din bazinul Mării Negre și al patrulea din Europa, ceea ce ne îndreptățește o dată în plus să ne implicăm în dezvoltarea cooperării în regiune, să atragem și să beneficiem de fondurile pe care Uniunea Europeană le pune la dispoziție pentru atingerea acestor obiective și să avem un cuvânt important de spus în definitivarea și implementarea politicilor regionale, care, evident, au un mare impact asupra noastră ca țară, dar și asupra Constanței, ca poartă maritimă a Europei.

Din acest motiv, fac un apel către toate instituțiile statului care au tangență cu acest domeniu, de la autoritățile locale și până la ministerele implicate, dar în special fac un apel la oamenii din aceste instituții, să înțeleagă această mare și poate unică oportunitate, să coopereze pentru elaborarea unor proiecte și a unor strategii care să conducă la îndeplinirea obiectivelor vizate de Uniunea Europeană,

atrăgând spre România și în special spre Constanța fondurile puse la dispoziție, dincolo de meschinăriile politice care i-ar putea împiedica să vadă și să urmărească interesul național, interesul local pe care aceste proiecte îl au, pentru ca România, și nu Bulgaria, să devină punctul central al cooperării regionale la Marea Neagră pe care Uniunea Europeană o încurajează.

Prima mea intervenție de astăzi se referă la tema: „Starea conflictuală permanentă între cele două palate și derapajele economico-sociale ale României”

Anul 2008 debutează cu numeroase derapaje economice și sociale. Unul din cele mai sensibile, resimțit din plin de către populație, se referă la avalanșa, înfăptuită sau previzibilă, de creștere a prețurilor la alimentele de bază: pâine, ouă, lapte, carne, ulei comestibil, zahăr etc. Aceste scumpiri au o influență negativă majoră asupra bugetelor familiilor de salariați și ale pensionarilor cu venituri reduse, în care ponderea cheltuielilor pentru alimente este mult mai ridicată decât media.

Totodată, noul an debutează cu cea mai puternică depreciere a monedei noastre naționale: de la 3,3 lei/euro în medie pe anul 2007 la 3,8 lei/euro și chiar peste, respectiv o depreciere de peste 15%, ceea ce influențează nu numai majorarea prețurilor la alimente, ci și la produsele nealimentare, la utilități (gaze naturale, energia electrică și termică, combustibili, apă, salubritate etc.) și, evident, conduce la scumpirea tuturor importurilor.

Ca urmare, rata inflației a avut și are o tendință de creștere peste prevederile bugetelor pe anii 2007 și 2008. Rata inflației în decembrie 2007 față de decembrie 2006 a fost de 6,57%, iar media anuală a fost de 4,8%, față de 4,3% cât s-a prevăzut la fundamentarea bugetului pe anul 2008 și de 4,2% cât s-a prevăzut pe acest an. Oricum, depășirea parametrilor inflației va conduce la erodarea puterii de cumpărare a veniturilor bănești ale populației și îndeosebi a celor mulți, cu venituri modeste.

Deficitul de cont curent comercial în perioada 1 ianuarie — 30 noiembrie 2007 a fost de 19,4 miliarde euro, cu 6,6 miliarde euro mai mult decât în perioada corespunzătoare din anul 2006, ca urmare a creșterii exporturilor în această perioadă cu numai 13%, iar a importurilor cu 18,7%. Dacă în 2002 deficitul de cont curent era de 3,3% din PIB, acesta a ajuns la peste 14% în 2007. În situația în care această tendință va continua, se va ajunge ca România să trăiască mai mult pe datorie decât din propriile venituri, ceea ce va alimenta, de asemenea, amplificarea factorului inflaționist și va constitui un element negativ pentru atragerea investitorilor străini.

Alte aspecte îngrijorătoare legate de derapajele economico-sociale ale Guvernului Tăriceanu sunt legate de absorbția practic inexistentă a fondurilor structurale și de coeziune acordate de Uniunea Europeană în 2007, în timp ce România și-a plătit contribuțiile la Bugetul UE de peste un miliard euro, precum și managementul necorespunzător al fondurilor publice manifestat din plin în cursul trimestrului al IV-lea 2007.

Pe fondul acestor derapaje, se conturează proteste sindicale de amploare și chiar greve în sectoarele de învățământ, sănătate și administrație publică, legate îndeosebi de nivelul salariilor și de erodarea puterii de cumpărare a acestora.

Derapajele economico-sociale, ca rezultat al deficiențelor manifestate în activitatea Guvernului Tăriceanu, au fost favorizate de starea de conflictualitate permanentă între Palatul Cotroceni și Palatul Victoria.

Piedicile puse în numirea unor miniștri, interimatul prelungit la unele ministere importante, schimbul continuu de epistole între cele două palate, transformate de fiecare dată în „bombe” de presă, dosariada etc. au contribuit la dezorganizarea activității Guvernului și la lipsa de concentrare asupra soluționării competente a problemelor fundamentale ale României, precum și la compromiterea noastră față de partenerii europeni, și nu numai.

Anul 2008 este anul alegerilor locale și parlamentare. Pentru asigurarea condițiilor normale privind desfășurarea acestora și, totodată, pentru corectarea pe cât posibil a derapajelor economico-sociale apărute, ar fi necesar ca:

Guvernul Tăriceanu să convină un armistițiu în conflictele pe care le are cu Palatul Cotroceni și să instituie un sistem de comunicare normal între cele două instituții ale statului.

Guvernul Tăriceanu să se concentreze în mod serios pe elaborarea măsurilor privind combaterea derapajelor economico-sociale apărute, pe care să le prezinte Parlamentului României și, totodată, să procedeze la remanierea Guvernului prin înlocuirea miniștrilor neperformanți.

Parlamentul României să-și exercite pe deplin și cu operativitate dreptul de control privind activitatea Executivului.

Ce-a de a doua intervenție a mea de astăzi se referă la tema: „Cum înțelege Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei — ANRE, aflată în coordonarea directă a primului-ministru Tăriceanu, să asigure transparența și obiectivitatea procesului de reglementare, precum și protecția consumatorilor”

Comisia pentru cercetarea abuzurilor, corupției și pentru petiții a fost sesizată atât prin memorii, cât și prin telefon de către cetățeni nemulțumiți de creșterea prețului la gazele naturale cu 8,5% începând cu 1 februarie a.c. și influența acesteia asupra facturilor pentru utilități. Membrii comisiei, în ședința din 5 februarie a.c., au convenit să aibă loc audierea președintelui ANRE, domnul Gergely Olosz, în ziua de 12 februarie a.c., pe baza unei problematici concrete, și anume:

— elementele constitutive ale necesității creșterii prețului la gazele naturale;

— măsurile de protecție a consumatorilor prevăzute de ANRE, conform art. 7, alin. g) din Hotărârea Guvernului nr. 410/4 mai 2007);

— costurile reale ale operatorilor din domeniul gazelor naturale; obligațiile pentru investiții asumate de aceștia prin contractele de privatizare și alte clauze;

— prevederile din Tratatul de aderare care ne obligă la alinierea prețului gazelor naturale din intern cu prețul gazelor importate; demersurile întreprinse de autoritățile române pentru decalarea acestor termene;

— calendarul alinierii prețului gazelor naturale din producția internă cu prețul gazelor importate;

— măsurile luate de ANRE cu privire la informarea precontractuală a consumatorilor și în legătură cu schimbarea furnizorului, ca urmare a deschiderii piețelor de

energie și gaze naturale spre concurență, începând cu 1 iulie 2007, precum și pentru tarifarea în unități de energie.

Domnul președinte Olosz a transmis comisiei, în mai multe rânduri, inclusiv în dimineața zilei de 12 februarie a.c., disponibilitatea de a participa la audiere. Cu toate acestea, și fără nicio informare prealabilă, domnul președinte Olosz nu s-a prezentat la audierea programată și convenită de comun acord. Comisia a considerat că această atitudine a domnului președinte Olosz, aflat în directa coordonare a primuluiministru Tăriceanu, este lipsită de o elementară eleganță și reprezintă, totodată, o sfidare la adresa unei comisii parlamentare, mai ales că ANRE, potrivit legii, trebuie să manifeste transparență în toate actele sale, inclusiv începând cu formarea prețurilor și până la informarea consumatorilor în legătură cu perspectivele evoluțiilor în sistem atât în cadrul energiei electrice, cât și al gazelor naturale.

De asemenea, au fost exprimate câteva opinii critice cu privire la:

Promovarea unei diversiuni, în sensul că vinovată de creșterea exagerată a prețurilor față de puterea de cumpărare a românilor ar fi o presiune a Uniunii Europene cu privire la creșterea prețului la gaze naturale, respectiv la alinierea cu un preț de referință care de fapt în Uniunea Europeană nu există și, mai nou, o poziție aberantă a autorităților, de aliniere la prețul de import, cu toate că România produce circa 65—70% din nevoile sale de consum de gaze naturale.

Nerespectarea termenului de 3 ani prevăzut de Legea nr. 351/2004 cu privire la introducerea măsurării și facturării consumului de gaze naturale în unități de energie, precum și decizia de amânare prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 122/2007 a termenului stabilit cu încă un an, fără să se prezinte cauzele reale ale acestei amânări, respectiv răspunderea pentru situația gravă creată, care contravine asigurării transparenței prețurilor și tarifelor reglementate la gazele naturale, precum și protecției consumatorilor.

Cerința obiectivă ca ANRE să-și exprime punctul de vedere asupra politicii pe care o duce în domeniul prețurilor, și nu numai, informații cu care opinia publică este îndreptățită să ia cunoștință.

Revine premierului Tăriceanu să se lămurească dacă a avut motive temeinice să-l rețină pe președintele ANRE, aflat în directa sa subordonare, de la participarea la audierea stabilită de comisie sau, dacă nu a avut cunoștință despre comportamentul manifestat, să dispună măsurile necesare pentru determinarea președinților de autorități naționale și alte organisme aflate în directa sa subordonare să respecte prevederile constituționale în această materie.

„Markó Béla minte pentru a promova o autonomie teritorială de tip Kosovo”

La Conferința de presă a UDMR-ului din ziua de 18 februarie a.c., președintele acestuia, Markó Béla, nu a spus adevărul sau, cu alte cuvinte, a mințit.

Prin declarația mea politică doresc să clarific, pentru cei care nu au acces la lucrările Parlamentului, modul în care UDMR își promovează politica izgonirii românilor din zonele unde au ajuns în timp majoritari, prin încercarea de a introduce în mod fraudulos un principiu în Legea nr. 95/2006 privind sănătatea, referitor la întregul personal medical care lucrează în zonele unde minoritățile naționale depășesc 20% din populație și care, în mod obligatoriu, ar trebui să cunoască limba maghiară.

Este vorba despre Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 20/2007, respinsă de Senat, unde Camera Deputaților este cameră decizională, care se referă, printre altele, la modul în care Ministerul Sănătății și Familiei organizează licitațiile în cazul tratamentelor pentru bolile din programele naționale.

Fără a se respecta legea achizițiilor publice, s-au scos incompatibilitățile dintre managerii de spitale și persoanele juridice, s-a scos controlul Colegiului Medicilor asupra cazurilor de malpraxis, se propune sancționarea asiguraților care nu se prezintă la acțiuni de profilaxie gen program de analize medicale marca Nicolăescu, și la care doi deputați UDMR și ministrul sănătății și familiei au propus adăugarea la art. 7 al Legii nr. 95/2006 un alineat, j), drept principiu: „Încadrarea de personal de specialitate de asistență medicală cunoscător al limbii minorităților naționale în unitățile administrativ-teritoriale în care cetățenii minorităților naționale au o pondere de peste 20% din numărul locuitorilor.”

Deci nu „un anumit partid politic” are ce are cu UDMR, ci ministrul sănătății, în cârdășie cu UDMR-ul, dorește să rezolve problemele mai sus amintite oferind colegilor de guvernare ca „troc” la amintitele afaceri drept compensație impunerea limbii maghiare în ceea ce privește selectarea personalului medical din acele zone unde proporția unei minorități naționale depășește 20% și alungarea din spitale a celor care nu cunosc limba maghiară.

Bineînțeles, s-au prezentat motivații de genul: „Cine se leagă de probleme etnice când se vorbește de sistemul sanitar dovedește lipsă de normalitate”; „posibilitatea pacienților de a se adresa în limba maternă a medicilor...”; „nu este vorba despre o condiționare a exercitării profesiei, ci de un drept al pacienților de a comunica mai ușor în limba pe care o cunosc cel mai bine” etc. Modul în care a fost formulat amendamentul exclude însă intenția declarată și de fapt urmărește să fie promovat un scop mârșav.

Doresc să reamintesc că într-o problemă similară, ocuparea unor posturi unde se punea drept condiție specifică cunoașterea limbii maghiare, Consiliul Național al Discriminării a stabilit că se încalcă Constituția României în ce privește art. 13 privind limba oficială în România, art. 16 privind egalitatea de drepturi, art. 25 privind stabilirea domiciliului, art. 52 și art. 54 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, cât și Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Protocolul nr. 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Convenția internațională privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială, Carta europeană a limbilor regionale sau minoritare, Convenția-cadru pentru protecția minorităților naționale, dar și Ordonanța nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.

Este notoriu faptul că și proclamarea autonomiei provinciei sârbești Kosovo a început cu politica pașilor mărunți. În mod similar a procedat și procedează și UDMR-ul.

Voi selecta câțiva din pașii efectuați de el: jurământul față de Ungaria depus de parlamentarii udemeriști în catedrala din Cluj-Napoca, ședințe de guvern comune românomaghiare în care s-a discutat despre autonomie; Markó Béla a solicitat oficializarea limbii maghiare; diverși etnici maghiari vorbesc neîncetat de autonomie, de încălcarea drepturilor

minorităților și de agresiunile la care sunt supuși ei, chipurile, de către români, despre internaționalizarea ideii de autonomie, aducându-se drept exemplu Corsica, Kosovo sau Țara Bascilor, despre „spiritualizarea granițelor” după intrarea în Uniunea Europeană sau ridicarea unor „porți secuiești” care să delimiteze un anumit ținut și câte altele...

Votul dat în Parlament referitor la poziția României față de declararea autonomiei de către albanezii din provincia Kosovo, unde UDMR a spus un nu distinct față de poziția tuturor celorlalte partide, deconspiră obsesiile și loialitatea față de patria română a acestei așa-zise uniuni culturale, cât și a proaspătului partid etnic creat, PCM, și ne îndeamnă: Români, fiți cu ochii pe udemeriști indiferent ce hram și sutană poartă, mai mult ca niciodată stați permanent cu degetul pe trăgaci!

„Kosovo — o enclavă etnică într-o Europă fără o părere unită”

Suntem pe cale să fim martorii unui fenomen, singular sper, care poate avea consecințe neprevăzute pentru statu-quo-ul european. O enclavă etnică de circa 2 milioane de locuitori este pe cale să dezbine unanimitatea de păreri a Uniunii Europene. State cu tradiții democratice în adoptarea unor hotărâri, ca Spania sau Grecia, sunt puse în situația de a lua decizii care să încalce propriile interese naționale.

Nu îmi permit să intru într-o polemică pe teme istorice sau religioase, cu toate că, pentru poporul sârb, Kosovo echivalează, simbolic vorbind, cu Câmpia Libertății pentru poporul român. Bătălia de la Câmpul Mierlei, actualmente în Kosovo, este considerată de sârbi ca punctul de plecare al genezei națiunii sârbe. Declararea unilaterală a regiunii Kosovo ca stat independent, și mai ales că acest gest vine din partea unei majorități albaneze de religie musulmană, nu este de natură a calma spiritele.

Multe state europene se confruntă cu probleme ale unor minorități etnice, dar acum situația riscă să scape de sub control.

Spania nu poate fi de acord cu această independență unilaterală, care ar putea oricând să reinflameze problema populației basce.

La fel, Grecia, care se confruntă cu mari probleme legate de minoritatea turcă din regiune.

Grav mi se pare că recunoașterea acestui mic stat etnic poate să declanșeze o reacție în lanț, care ne poate atinge direct.

La nici 24 de ore de la declarația de independență kosovară, înalți lideri UDMR-iști au ținut să își remanifeste sentimentele de independență și autonomie teritorială. România nu poate ignora pericolele interne, mai ales când scânteia este atât de aproape.

Semnalul lui Vladimir Putin, care trecea întreaga Transilvanie pe lista zonelor unde se vor înregistra fenomene revanșarde, nu poate fi ignorat.

Redesenarea hărții Europei, acum, ar fi imposibilă fără o reacție a majorității internaționale. Nerecunoașterea noului stat creat artificial ar avea aceleași efecte ca și încercarea de a înființa Transnistria, acum câțiva ani, adică egale cu zero. O proclamație unilaterală nu poate decât să satisfacă orgoliile naționaliste ale unei minorități. Să sperăm că dorința de stabilitate va fi mai puternică, spre binele unei Europe unite.

„Problema Kosovo dezvăluie noua politică a PD-L: extremismul cu tentă electorală”

O parte dintre evenimentele zilei de luni, 18 februarie, mi-a lăsat un gust amar. Poziția României vizavi de proclamarea independenței regiunii Kosovo a fost oficializată, dar, din păcate, subiectul Kosovo a fost transformat într-unul pur electoral.

Consider că erau suficiente trei acte: întrevederea șefului statului cu liderii partidelor politice, hotărârea adoptată de Parlament și explicațiile premierului Tăriceanu referitoare la poziția țării noastre în raport cu poziția dominantă din cadrul Uniunii Europene și la deciziile care s-au luat la nivelul Uniunii Europene.

Constat cu regret însă că a trebuit să asistăm pe parcursul întregii zile și la declarații inflamate și la atacuri politicianiste și demagogice la adresa Guvernului. Dacă puseul naționalist al liderilor PRM era previzibil, dacă poziția aparte a UDMR era și ea de așteptat, pentru că de fapt membri uniunii, prin declarațiile favorabile recunoașterii independenței, urmăresc în principal să-și recâștige electoratul care cochetează cu UCM, și dacă nu mai reprezintă nicio surpriză ieșirile de ultimă oră ale unor lideri din PSD, aflați în picaj în ceea ce privește imaginea, în schimb atitudinea PD-L mi s-a părut jalnică.

Proclamarea independenței Kosovo nu a reprezentat o surpriză pentru nimeni. Poziția României față de acest eveniment era cunoscută încă din 2005, de când se prevedea evoluția din regiune. La vremea respectivă și actualii reprezentanți ai PD-L, aflați pe atunci la guvernare, știau foarte bine care este poziția oficială. Mai mult, pe 14 februarie a.c., când pe anumite canale s-a anunțat inevitabilitatea actului politic de la Priștina, premierul Călin Popescu-Tăriceanu a reiterat public poziția pe care o vom adopta. Tocmai ținând cont de aceste date, mi se pare incalificabil ca președintele PD-L, Emil Boc, să facă referiri în fața camerelor de luat vederi la „ezitările” premierului Tăriceanu în problema Kosovo. Tot domnul Boc, după întrevederea de la Cotroceni, numai că nu a somat premierul să excludă UDMR de la guvernare.

Nu mă așteptam ca un partid care se pretinde că face parte din familia PPE să renunțe la atitudinea europeană pe care o clamează și să îmbrace haina extremismului radical, să devină un fel de PRM de acum câțiva ani, de dragul unor insignifiante procente electorale, lucru confirmat și de faptul că nimeni nu a auzit vreo reacție din partea aceluiași domn Emil Boc la o dezvăluire recentă apărută în ziarul „Gândul” referitoare la un subaltern al Domniei Sale: „Florin Țene, funcționar public al municipalității, președinte al unei fundații cu simpatii legionare și militant împotriva independenței provinciei Kosovo — de altfel, s-a oferit voluntar, alături de câțiva tineri, să lupte în armata sârbă...”.(Se poate înțelege din lipsa de reacție domnului Boc că este de acord ca un subaltern al său să lupte cu arma în mână și împotriva jandarmilor români însărcinați cu menținerea ordinii publice în Kosovo?)

Revenind la solicitarea cu iz electoral și demagogică a domnului Boc de a cere excluderea UDMR și de condamnare a PNL și a premierului pentru coabitarea cu uniunea, trebuie spus că atâta timp cât membrii UDMR respectă și își asumă deciziile Guvernului și își fac datoria în funcțiile pe care le dețin nu văd de ce ar trebui excluși. Până la proba contrară

este vorba de libertatea de exprimare. Nu cunosc ca în țara cu democrația cea mai dezvoltată, SUA, să se ceară excluderea din Senat sau Congres a politicienilor care se opun cu înverșunare politicii față de Irak.

A nu se înțelege că aprob sau că sunt de acord cu declarațiile pe problema Kosovo ale unor lideri ai uniunii. Nu sunt de acord cu niciun fel de excese, din partea oricui vin.

Filiala PNL Satu-Mare chiar a dezavuat minimanifestarea pro-Kosovo a unor tineri radicali maghiari din Cluj, membri ai UCM. Dar de aici și până la a face procese de intenție premierului și principalului partid de guvernământ, PNL, este cale lungă și de neacceptat.

Concluzia este una singură: este mai mult decât jenant ca un partid care dorește să conducă România să aibă o astfel de conduită și să trateze electoral și cu accente extremiste absolute orice eveniment, și nu unul oarecare, ci unul asupra căruia s-a realizat un consens politic și care situează România nu pe aceeași baricadă cu celelalte state din Uniunea Europeană.

„S-au răzgândit cei de la AVAS!”

După ce săptămâna trecută vă atrăgeam atenția în legătură cu activitatea „imobiliară” a Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului în cazul societății ieșene „Fortus” — SA, președintele instituției pare a fi ieșit din amorțeala care a cuprins AVAS. Nu mai departe de vinerea trecută, Teodor Atanasiu a declarat presei că acțiunile firmei ieșene, vândute în 2003, ar putea ajunge din nou în proprietatea statului. Motivul „naționalizării” „Fortus” îl reprezintă încălcarea prevederilor contractului de privatizare din partea acționarului majoritar, care nu a făcut investițiile asumate decât în proporție de 20%. În luna iunie se încheie perioada de grație prevăzută în contractul de privatizare. „Este puțin probabil ca în următoarele patru luni să se facă ce nu s-a făcut în ultimii trei ani. Acolo este gaj pe acțiuni. Toate acțiunile vor reveni statului”, sunt cuvintele președintelui AVAS, Teodor Atanasiu. Domnia Sa recunoaște astfel că în ultimii trei ani investitorul nu și-a respectat clauzele contractuale. Atunci de ce nu s-a decis rezilierea contractului mai devreme? De ce s-a așteptat și se așteaptă până în ultimul moment? Dacă tot nu va putea face nimic investitorul până în luna iunie, măsura rezilierii contractului ar trebui luată acum, astăzi, ori poate AVAS îi mai acordă o șansă cumpărătorului de a mai scoate ceva bani din firma ieșeană prin vânzări de terenuri sau active pe ultima sută de metri. Ce mai speră instituția care se ocupă de gestionarea averii statului? Un miracol divin?

Este oare firma ieșeană singura societatea aflată în vizorul AVAS care se confruntă cu o astfel de situație? Nu, stimați colegi. Alte câteva zeci de firme privatizate de AVAS au aceleași probleme. AVAS se laudă că a obținut din vânzările firmelor de stat miliarde de euro, dar 2,5 miliarde sunt doar din vânzarea BCR. Unde sunt celelalte miliarde „vânturate” de AVAS?

Domnilor colegi, vă propun un mic test. În momentele dumneavoastră de repaus, încercați să accesați site-ul AVAS. Veți avea câteva mici surprize. La rubrica „citații procese AVAS”, acolo unde mă așteptam ca instituția să posteze citații către așa-numiții mari investitori care nu și-au respectat clauzele contractuale, se regăsesc doar 7 firme, depozite angro, asociații familiale și o societate din categoria celor mici. Acestea sunt procesele în care AVAS solicită rezilierea contractelor de privatizare. Despre portofoliul instituției, nimic! La rubrica „raport de activitate” nici măcar formula clasică „pagină în construcție”. În rest, toate bune și frumoase, site-ul fiind viu colorat. Care este părerea investitorilor străini când văd prezentarea instituției ce se ocupă de averea statului? Vă las pe dumneavoastră să vă închipuiți reacția lor.

„Direcția Națională Anticorupție — panoplia fără arme a democrației și transparenței”

Multă cerneală a curs din stilouri și mulți timpi de emisie s-au consumat pe tema luptei contra corupției din România. Fie ea corupție politică, fie corupție administrativă, în școli sau în tribunale, în primării sau în ministere, în orașe sau la sate... flagelul pare de nestăpânit. Mocnește ascuns și așteaptă o mână binevoitoare care să o scoată la lumină. Pe de o parte poate fi vorba și de mentalitatea balcanică a românilor, precum și de moștenirea vechiului trecut, când fără o pilă”, o relație sau o sumă de bani nu prea aveai șanse să rezolvi ceva. Sper ca aceste cutume sociale să fie uitate cu timpul, tinerele generații fiind tot mai departe de astfel de mentalități, dar cu o condiție: societatea în care cresc și se dezvoltă, mediul familial în care își formează educația civică să fie lipsite de această plagă. Trebuie să învățăm din greșelile trecutului, iar fenomenul trebuie tăiat de la rădăcină.

Plecând cam de la aceste idei mărețe și pline de bun-simț civic a apărut mult temuta DNA. Mult temută doar pe hârtie, pentru că rezultatele pot fi definite printr-o cunoscută vorbă populară: mult zgomot pentru nimic. Cum altfel poate fi definită activitatea unui organ de cercetare care, în afară de câteva cazuri de șefi de post care au primit mită 5 litri de vin sau 10 pepeni ca să nu amendeze un șofer beat, nu se poate lăuda cu alte rezultate. În ultimii zece ani au fost verificați, și nu numai de DNA, peste 300 de foști membri ai Guvernului și parlamentari fără ca, măcar într-un singur caz, să se constate o neregulă cât de mică. Asta te duce cu gândul la o Românie albă și imaculată moral, o țară unde transparența stă la loc de cinste și unde astfel de instituții de control nici nu își au rostul. Să fim serioși, stimați colegi, trăim în România și cunoaștem realitatea.

Adevărul, cel cunoscut de toți dar nerostit decât în șoaptă pe la colțuri, este altul: România este o țară măcinată de interese personale obscure, de intrigi și lupte subterane, multe sub limita unei minime legalități. Și aici intervine, ca mijloc de rezolvare, corupția. Indiferent dacă este mită sau trafic de influență, corupția s-a ridicat la scară națională. Nu acuz DNA-ul că nu face nimic. Bănuiesc că nici nu poate să facă prea mare lucru, din moment ce este penetrată în însuși miezul ei de persoane mai mult decât controversate din punct de vedere moral. Dacă ne-am imagina statul român precum o sală de muzeu, Direcția Națională Anticorupție ar fi ca o panoplie fără arme expuse și, dacă se expun și armele, nu are muniție, și, dacă primește și muniție, acestea sunt niște biete gloanțe de cauciuc care lovesc, durerea trece, dar nu omoară. Acesta este tristul adevăr.

Ar mai fi soluția mult controversatei ANI. Cerută de Uniunea Europeană, impusă peste voința multora care au de ce se teme, cu o lege de funcționare modificată și răsmodificată la presiunea unor grupuri de interese, și ajunsă

în situația, paradoxală, de a exista, dar de a nu funcționa, pentru că nu are conducere.

Aceasta este România de astăzi: imaculată la suprafață, dar putredă in interior. Aceasta numai pentru că o minoritate coruptă se opune ca putregaiul să fie scos și aruncat. Avem instituții, dar nu avem arme, avem legi, dar nu avem cadru legislativ, toate spre bucuria celor care, din umbră, își pot face liniștiți jocurile politice și economice clientelare.

„Necesitatea unor noi politici educaționale, realiste și eficiente”

Una dintre oportunitățile aflate la îndemâna noastră în efortul de accelerare a ritmului de dezvoltare economică și socială o reprezintă evaluarea sistemului public de educație și cercetare științifică.

Enunțarea necesității reformei învățământului și a instituțiilor științifice nu este o noutate pentru clasa politicienilor sau pentru opinia publică din România. Dezbaterile pe care le-au generat în ultimii 18 ani s-au limitat aproape obsesiv la chestiuni privind infrastructura educațională sau la subfinanțarea sistemului. Chiar dacă aceste probleme nu și-au pierdut din acuitate, iar autoritățile nu au excelat prin promptitudine în raport cu situația economică a personalului didactic și a celui științific, contextul european și exigențele interne obligă factorii de decizie să imprime direcții mai inovatoare procesului de reformă.

În primul rând, trebuie precizat că educația nu este monopolul vreunei forțe politice, iar dinamica schimbărilor de care aceasta are nevoie nu poate obiectiv să se circumscrie duratei unei legislaturi. Experiența europeană în materie și însăși etapizarea Agendei Lisabona au în vedere termene medii, care exced agenda electorală. În consecință, fie că aderăm la pacte naționale pentru educație sau analizăm punctual propuneri legislative, avem obligația de a trata educația cu aceeași responsabilitate ca și procesul de integrare europeană.

Pe de altă parte, singura resursă pe care nu am privatizat-o deficitar este capitalul uman. Până acum, resursa umană a fost în măsură să ne mențină în competiția economică regională și europeană. Dacă România figurează pe hărțile marilor actori ai economiei mondiale, în pofida neclarităților legislative și a instabilității politice, faptul se datorează calității forței de muncă locale. Trăim încă din rezervele acumulate în anii grei ai educației tradiționale, blamabilă sub multiple aspecte, dar care a pus la dispoziția cetățenilor cunoștințele necesare performanței profesionale, chiar într-un context socioeconomic modificat. Recursul la tradiție nu este însă o rezolvare, iar sistemul public de învățământ își va epuiza resursele în absența unei inovații oportune.

În plus, trebuie să ținem seama de acutizarea concurenței în planul ofertelor educaționale. Cercetarea și inovația sunt priorități ale Uniunii Europene și ale fiecăruia dintre statele membre, iar forurile decizionale comunitare articulează programe de reformă cu aplicabilitate generală. Piața românească a înregistrat deja oferte ale universităților europene viabile prin arie curriculară și costuri. Ele atrag deja numeroși tineri români, care vor fi tentați să se integreze în societățile de adopție, mai sensibile la nevoile de dezvoltare.

Ministerul Educației și Cercetării pare să ignore necesitatea de a da un sens realist programului său de reformă a educației. Din punct de vedere al relațiilor de muncă, el continuă să fie cel mai mare angajator al țării, dezvoltă o amplă rețea birocratică la nivel central și județean, dar are grave probleme de management. Vastul program de investiții în infrastructura școlară, asumat de Guvern în 2006, s-a dovedit a fi marele perdant al rectificării bugetare din noiembrie trecut.

Actualul pachet legislativ supus dezbaterii publice a generat reacții contradictorii din partea corpului didactic, dar și a beneficiarilor direcți și indirecți ai serviciilor educaționale. Chiar dacă inițiativele guvernamentale pornesc de la premisele juste ale necesității unor reforme structurale, sunt ignorate în continuare unele carențe taxate de realitatea cotidiană.

Este oportună introducerea educației preșcolare, dar cum am putea-o generaliza de la 3 ani, când încă nu s-au stins ecourile crizei locurilor în grădinițe, cu care familiile românilor s-au confruntat anul trecut? Merită apreciată pledoaria ministerului pentru eficiența administrativă a unităților școlare, dar în niciun caz instituțiile de învățământ nu pot avea regim imitativ cu entitățile economice și nu pot fi evaluate ca atare.

Cu toții suntem de acord cu necesitatea modernizării universităților, dar o putem cu greu susține prin crearea de noi organisme deliberative, susceptibile să intre în competiție cu cele deja existente, sau dacă vom persista în a-i menține pe tinerii asistenți și lectori în postura de proletariat cu licențe multiple.

În aceeași ordine de idei, propunerile legislative au în vedere mai curând multitudinea aspectelor administrative decât transformarea procesului educativ în esența sa. Demersul Executivului este minat de două deficiențe majore. El nu beneficiază de suportul instanțelor reprezentative ale corpului didactic, iar unele dintre segmentele sale sunt percepute de acestea ca ostile. Experiența demonstrează că niciun sistem nu se poate reforma fără un accept, chiar și parțial, din interior.

Pe de altă parte, sunt ignorate transformările pe care economia și societatea le-au cunoscut în ultimii ani și la care instrucția publică trebuie să se adapteze.

Unul dintre aspectele asupra căruia cercetarea europeană de profil a căzut de acord este acela al primatului educației formative în fața celei informative. Ritmul alert de dezvoltare impune apelul la educația permanentă, mai puțin formală, dar cu adresabilitate socială mai vastă.

Accentul pus pe cursurile de recalificare profesională, pe însușirea continuă de competențe sau aprofundarea celor dobândite lipsește din preocupările ministerului.

Aceeași neglijență se manifestă față de institutele de cercetare, abandonate în țara nimănui, situată între universități, Academia Română și diverse ministere.

Universitățile românești oscilează între necesitatea obiectivă de a pregăti specialiști în domenii solicitate pe piața muncii și deprinderea de a forma cercetători, obligați ulterior să se recalifice pentru a-și asigura existența. Nu toate transformările de care învățământul public are nevoie se circumscriu sferei de competență a instituțiilor statului, dar nu trebuie să uităm că educația este un serviciu public pe care statul are obligația să-l pună la dispoziția cetățenilor.

Atât Executivul, cât și Legislativul, trebuie să renunțe la simularea preocupărilor în materie de educație și să treacă la elaborarea de reforme sectoriale, care să o facă mai flexibilă,

mai eficientă și mai accesibilă tuturor categoriilor sociale, inclusiv pentru mediul rural.

Șansa României la modernizare si competitivitate este resursa umană, capitalul uman, iar pentru ca aceasta să se dezvolte valoric trebuie să modernizăm sistemul educațional și să avem în vedere nu numai infrastructura educației, ci și pe cei care o slujesc, dascălii. Învățământul românesc trebuie corelat cât mai rapid și organic cu piața muncii din România, dar și cu cea din UE. Competitivitatea României pe piața internă europeană și pe piața globală, ca și diminuarea decalajelor economice și sociale ale României în raport cu statele dezvoltate europene nu pot fi realizate decât prin investiții sistematice și de durată în educație și cercetarea științifică.

De aceea, facem un apel public pentru ca proiectul pachetului legislativ privind învățământul, elaborat de Ministerul Educației, să fie discutat public cu toată responsabilitatea, iar rezultanta să țină cont atât de tendințele la nivel european, cât și de părerea practicienilor din domeniu, astfel ca noul cadru legislativ să cuprindă elemente de specificitate și interes local și regional și un management modern, eficient și inovativ.

„Curtea Constituțională pune bazele unui regim prezidențial”

Nu intenționez de la acest microfon să pledez pro Cabinetul Tăriceanu sau pro Norica Nicolai, deși aș avea toate motivele să o fac. Intenționez însă să atrag atenția că prin decizia dată de judecătorii Curții Constituționale în cazul Nicolai consecințele sunt extrem de grave pentru prezentul și, mai ales, pentru viitorul politic al României, indiferent cine va fi la guvernare și indiferent cine va ocupa funcția de președinte al României.

Cu excepția vocilor din PD-L, întreaga clasă politică a căzut de acord că judecătorii Curții Constituționale efectiv și-au depășit atribuțiile și au adăugat la Constituție, drept ce aparține doar legiuitorului și electoratului, prin intermediul referendumului de revizuire a legii fundamentale.

Curtea Constituțională nu a ținut cont de prevederile clare ale art. 85 alin. (2) și nici de soluția dată în cazul Cioroianu și a stabilit o analogie pentru a „justifica” posibilitatea șefului statului de a refuza, fără consecințe constituționale pentru el, prima nominalizare a premierului. Judecătorii au decis să aplice, în această materie, modelul retrimiterii legilor la Parlament pentru reexaminare. Dacă aș accepta că există lacune în legea fundamentală la capitolul numiri de miniștri, aș fi de acord cu analogia găsită de judecătorii Curții, numai că magistrații în robă vișinie au utilizat doar unilateral această analogie, și anume doar prin prisma drepturilor șefului statului. Se știe, când o lege este retrimisă Parlamentului de către șeful statului, reexaminarea poate fi respinsă, și în acest caz președintele este obligat să o promulge, chiar dacă obiecțiile sale nu au fost acceptate de către Parlament. Numai că această teză a doua a analogiei nu a mai intrat în vederea judecătorilor Curții Constituționale, deci primulministru nu mai are dreptul să repropună persoana respinsă inițial de șeful statului. Consider că, în acest caz, judecătorii Curții Constituționale au comis o eroare ce se poate traduce ca fiind un abuz în drept, un abuz care dă puteri sporite unui șef de stat care nu concordă cu perceptele unei republici parlamentare și care știrbește grav atribuțiile Executivului. Nu este acesta singurul element din decizie care practic schimbă caracterul regimului și îi dă elemente de republică prezidențială. În motivarea Deciziei Curții Constituționale există o exprimare care trebuie să dea de gândit: „Motivele cererii președintelui României (refuzul de a semna decretul de numire a unui ministeriabil —n.a.) nu pot fi cenzurate de primul-ministru care (...) nu are dreptul decât de a propune președintelui numirea unui ministru, iar nu și competența decizională...” Practic, prin această teză, se anulează una dintre atribuțiile prevăzute de Constituție pentru șeful Guvernului. Mai mult, Decizia Curții Constituționale răstălmăcește legea fundamentală și acordă șefului statului dreptul de a motiva fără vreo restricție respingerea unui ministeriabil, deși Constituția spune clar că doar neîndeplinirea prevederilor legale constituie motivul pentru care o persoană nu poate deveni ministru. Această teză dă dreptul președintelui să invoce orice motiv, de orice natură, pentru a-și susține respingerea, ceea ce nu este acceptabil într-un stat democratic.

Atrag atenția că Decizia Curții deschide clar perspectivele unui regim autoritar în România. În această legislatură nu cred că mai este timpul material pentru a modifica Constituția și legea de funcționare a Curții Constituționale, dar cred că este imperios necesar ca în viitorul apropiat să se opereze aceste modificări, pentru că altfel statutul României de stat democratic membru al Uniunii Europene va fi compromis și nu ne vom deosebi prea mult de Belarus sau alte țări cu regim prezidențial autoritar.

PS: Respingerea doamnei Norica Nicolai a avut la bază dosarul de cadre din perioada comunistă. O eroare a milițienilor a fost transferată mediatic pe seama doamnei Nicolai. Dacă un dosar de cadre a ajuns argument pentru domnul Traian Băsescu și pentru judecătorii Curții, atunci înseamnă că ne-am întors în timp cu mulți ani în urmă, în era socialismului multilateral dezvoltat.

„Discreditarea clasei politice, un pas spre republica prezidențială”

Atacurile lui Traian Băsescu asupra clasei politice ne oferă imaginea unui președinte hotărât să dinamiteze pilonii oricărei democrații: instituțiile statului, Parlament, Guvern, dar și opoziția. Discursurile mai noi sau mai vechi ale președintelui indică foarte clar dorința sa de a discredita clasa politică românească, de a se erija în salvamarul acestei națiuni, valurile făcute de acesta prin presă inducând ideea beneficiilor pe care le-ar avea românii într-o republică prezidențială.

Cu o clasă politică de corupți, de oameni ascunși în spatele unor liste, așa cum îi place să o catalogheze, Traian Băsescu își imaginează că este oțetul sau spirtul care spală „zoaia de pe geam”. El duce o cruciadă împotriva tuturor celor care nu îi îmbrățișează ideile, dar mantia sa protectoare acoperă totuși fanii din Partidul Democrat Liberal, cărora nu le vede problemele din afacerile cu energie, construcții și alte cele.

Dacă la orizont vede doar oligarhii din vârful clasei politice, atunci trebuie să știe că au fost votați de popor, ba chiar de cei care l-au propulsat și pe Domnia Sa președinte. Oligarhii sunt ai alianței portocalii, iar electoratul care i-a mandatat pe actualii guvernanți i-a semnat președintelui Băsescu și contractul pe durată determinată la Palatul

Cotroceni. Mult mai corect ar fi fost din partea Domniei Sale să spună că toți cei din clasa politică actuală suntem o „zoaie pe geam”. Cel puțin, aprecierile sale păreau credibile. Nu am remarcat tonul de autocritică în aceste catalogări.

Un șef de stat trebuie să fie acid, dar ponderat și decent în declarații. Bâlciul place în general cam o săptămână, după care lumea caută alte „distracții”, precum plata facturilor, a datoriilor la bancă, a șpăgilor la spitale.

Să nu creadă domnul Băsescu că astfel de epitete îi vor aduce mai multe procente. Această atitudine va fi taxată, mai devreme decât se așteaptă, de români, iar stilul populist și personalitatea temperamentală vor știrbi, din păcate, nu doar imaginea lui, ci și a României. Poporul ar trebui să folosească limbajul elitelor, iar Traian Băsescu se consideră o astfel de elită a României. Dar probabil că în țara noastră valorile sunt răsturnate, iar un astfel de discurs prezidențial nu se ridică la nivelul la care este nevoit să se coboare poporul.

„UDMR instigă la segregare naționalăˮ

Cu ocazia ultimelor evenimente legate de declararea unilaterală a autonomiei provinciei Kosovo, liderul UDMR, Markó Béla, și-a reiterat, mai violent ca niciodată, obsesiile legate de autonomia Ținutului Secuiesc.

În ciuda faptului că România își menține poziția fermă de opozant față de independența Kosovo, domnul Béla, președintele unuia dintre partidele aflate la guvernare, insistă să-și facă publice dezideratele antinaționale și să ignore cu obrăznicie atât politica internă, cât și politica externă a statului român.

Mai mult decât atât, reprezentanții UDMR au ales să-și exprime solidaritatea cu locuitorii provinciei Kosovo, participând, în grup, la manifestările organizate la Priștina.

Deși declarațiile făcute de Markó Béla sunt deosebit de grave, șeful Executivului, și totodată președintele celuilalt partid aflat la guvernare, domnul Călin Popescu-Tăriceanu preferă să rămână pe margine, ignorând consecințele maligne ale instigării la segregare națională.

Care este explicația refuzului primului-ministru de a lua atitudine față de îndemnurile la destabilizare ale UDMR? Să fie oare incapacitatea domnului Tăriceanu de a-și controla partenerul de guvernare sau teama de a nu-și pierde scaunul de la Victoria înainte de termen?

Dacă UDMR este lăsat liber să propovăduiască autonomia pe criterii etnice a Ținutului Secuiesc invocând cazul Kosovo, există riscul instaurării unui climat politic periculos care poate periclita relațiile și așa sensibile între cetățenii români de naționalitate română și maghiară.

Nu trebuie să uităm niciun moment gesturile nesăbuite ale UDMR-ului care a solicitat, în repetate rânduri, sprijinul Ungariei în soluționarea unor probleme care țineau exclusiv de politica internă a României.

Între autonomia mult visată de Markó Béla și situația din Kosovo nu există nicio asemănare. Minoritățile din România se bucură de aceleași drepturi și au aceleași obligații ca și populația majoritară, România fiind un stat european, dar nu numai, ci și model pentru modul în care a rezolvat problemele minorităților naționale.

Orice manifestare de autodeterminare, fie ea teritorială sau culturală, reprezintă o încălcare a Constituției, intrând în contradicție cu principiul statului național, suveran, independent, unitar și indivizibil.

Solicităm UDMR să se abțină în a face promisiuni deșarte comunității maghiare pe care pretinde că o reprezintă și să dea dovadă de respect față de cetățenii statului, în calitate de partid aflat la guvernare.

România este și va rămâne „patria comună și indivizibilă a tuturor cetățenilor săi, fără deosebire de rasă, de naționalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie, de apartenență politică, de avere sau origine socială” [alin. (2) al art. 4 din Constituție].

## **Domnul Ioan Oltean:**

Am avut astăzi, stimați colegi, o zi foarte bogată, 23 de vorbitori, 18 din partea opoziției, 5 din partea puterii, mai exact un liberal, doi udemeriști și doi de la minoritățile naționale. Astăzi puterea a fost slab reprezentată la microfonul Camerei.

De asemenea, 45 de deputați au depus în scris declarațiile politice, 14 reprezintă puterea, 32 opoziția. Într-un cuvânt, 90 de minute bogate în activitate parlamentară. Eu vă mulțumesc pentru atenția acordată.

Urmează dezbaterile, continuarea dezbaterilor pe marginea moțiunii simple depuse de către Grupul parlamentar al Partidului Democrat Liberal, votul asupra acesteia și, evident, dacă mai rămâne timp, și continuarea dezbaterilor cu proiecte de lege aflate pe ordinea de zi.

Încă o dată vă mulțumesc.

Vă doresc o zi bună tuturor!

Doamne ajută!

## PAUZĂ

DUPĂ PAUZĂ

## Doamnelor și domnilor deputați,

Continuăm ședința de astăzi a Camerei Deputaților și vă anunț că din totalul celor 330 de deputați și-au înregistrat prezența la lucrări un număr de 202. Sunt absenți 128, din care 8 participă la alte acțiuni parlamentare.

Vă reamintesc că la ora 12.30 vom avea votul final.

Continuăm până atunci cu dezbaterea moțiunii simple inițiate de 70 de deputați, propunându-vă să finalizăm dezbaterile și să punem votul pe moțiune odată cu votul final, la ora 12.30.

În continuarea dezbaterilor, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, domnul deputat Iulian Iancu. Se pregătește, din partea Grupului parlamentar al PNL, domnul deputat Miuțescu.

Domnule deputat Iancu, aveți cuvântul.

Mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Aș vrea să îmi axez cuvântul meu de astăzi pe o zonă a argumentelor și să părăsesc zona disputei sterile politicianiste despre care ieri am putut constata cu toții că a

fost, practic, modul în care cele două formațiuni combatante au înțeles să abordeze această temă și aș începe prin a vă spune că, după părerea mea, această moțiune pentru guvernanți și pentru Alianța DA este o moțiune predestinată.

Aș vrea să vă spun despre o formulă devenită celebră, că doar trei lucruri nu pot fi ascunse pentru mult timp: soarele, luna și adevărul. Iată că adevărul, în acest caz, n-a întârziat să iasă la lumină, culmea, într-o moțiune dedicată unei taxe, taxă la adresa unui guvern care s-a erijat în a promova în România epoca relaxării fiscale.

Deci avem o moțiune din partea partenerului de alianță, în condițiile în care, acum câțiva ani, Alianța DA era prezentată opiniei publice ca fiind o formațiune politică indestructibilă și că ceea ce ar fi putut să pară o asemănare cu Convenția Democrată, al cărei Contract cu România a fost compromis, de această dată nu mai putea să fie o situație identică, pentru că s-a discutat în detaliu, într-un contract foarte bine pus la punct, și orice litigiu al Alianței ar fi putut fi rezolvat prin acel contract.

Iată că astăzi partenerii își reglează conturile și oferă populației... De aceea vă spun că a fost predestinată, pentru că oferiți populației... Niciun alt instrument nu ar fi putut fi utilizat pentru a oferi populației României un spectacol prin care populația să înțeleagă de ce este, în momentul de față, într-o situație atât de jalnică, atât din punct de vedere al nivelului de trai, cât și al situației economice și sociale din țara noastră.

Aș vrea însă să mă mențin în zona argumentelor și să plecăm de la această denumire a moțiunii, respectiv faptul că este dedicată unei taxe.

Practic, Guvernul actual a încercat, într-un stil care a devenit deja caracteristic, să promoveze o taxă, considerând și propunând opiniei publice o analiză pe seama unor principii deja consacrate la nivelul Uniunii Europene, respectiv poluatorul plătește, și intenția de a diminua emisiile de bioxid de carbon. Nici unul, nici altul dintre aceste argumente nu s-a dovedit a fi real.

În urma dezbaterii de ieri am putut constata că dumneavoastră, PD-L-ul, acuzați Guvernul de incompetență, de neprofesionalism și de satisfacerea clientelei politice, țintind, de fapt, interese direct comerciale.

Pe cealaltă parte, Guvernul atacă PD-L-ul, acuzându-l că este inițiatorul acestei taxe și că, de fapt, practic, taxa și toată expunerea de motive de la vremea respectivă, inițiată de doamna Sulfina Barbu, nu este altceva decât un argument pentru susținerea acestui tip de taxe.

De fapt, de unde a plecat și de ce este necesară o astfel de abordare în România și, de asemenea, la nivelul Uniunii Europene?

În momentul de față, practic, creșterea consumului de energie, de resursă energetică primară, a impus la nivelul Uniunii Europene abordarea într-un pachet legislativ distinct diminuarea emisiilor de bioxid de carbon și reducerea consumului de energie, promovarea surselor regenerabile de energie. În acest set intră și o astfel de taxă care își propune diminuarea emisiilor de bioxid de carbon și se spune explicit: dacă va crește prețul la 95 de dolari pe baril, din acel moment, practic, efortul la nivelul Uniunii Europene va crește anual cu 150 de miliarde de euro. Suntem obligați, în aceste condiții, ca la nivelul fiecărui stat să luăm măsuri directe de diminuare a consumului, de creștere a eficienței și, implicit, de diminuare a bioxidului de carbon. Ce înseamnă acest lucru când vorbim de transporturi, când vorbim de autoturisme? Înseamnă că numai transportul este responsabil pentru consumul a 20% din energia primară, de 26% din emisiile de bioxid de carbon. Mobilitatea noastră are un preț. Practic, suntem în momentul de față la o mobilitate dublă față de ceea ce înregistram acum 20 de ani și, în consecință, trebuie să avem o altă abordare privind transportul. Această abordare la nivel european înseamnă transport intermodal, înseamnă transferul de pe transportul auto pe transportul feroviar, înseamnă o gestiune a transportului astfel încât să conectezi transportul maritim cu cel feroviar, cu cel rutier.

Ce se întâmplă în țara noastră? Practic, am blocat și transportul rutier, am blocat și transportul naval. În România, pe axa principală de la Arad până la Constanța suntem practic blocați în toate orașele principale, din Arad, Deva, Sebeș, Sibiu, până la București, practic, cu mici excepții nu există nicio centură, în toate aceste orașe suntem cu mașinile blocați în trafic, avem congestii în trafic. Practic, acest lucru la ce duce? Duce la creșterea emisiilor, duce la creșterea costurilor, duce la, în final, la scăderea competitivității economice. Unde este abordarea actualului Guvern privind acest mod strategic de a gândi transportul în România și de a gândi reducerea consumului și reducerea emisiilor?! Nu avem o astfel de abordare.

Dacă privim mai atent și analizăm în spiritul analizei de ieri, am putea spune — este o mică răutate —, domnule, poate că a greșit Guvernul de această dată și se bâlbâie și încearcă, iată, la a treia încercare poate că reușește, într-adevăr, să meargă pe principiul Uniunii Europene, legat de o astfel de taxă. Dar, dacă ne uităm mai atent, o să observăm că, de fapt, nu e la prima eroare și nu e la prima gafă monumentală acest Guvern și am să vă dau câteva exemple.

Acest Guvern a emis în 2006 în decembrie o ordonanță prin care transfera toate societățile energetice de la Ministerul Economiei la AVAS, cu un imperativ al privatizării imediate. Nu s-a întâmplat nimic. Tot acest Guvern a propus, practic, să se asigure pe fond de secetă, secetă extremă în țară, energie ieftină de hidro și nuclear pentru irigarea suprafețelor agricole. Nu s-a dat un kilowat.

Tot acest Guvern a propus, tot printr-un act normativ, o strategie pentru termoficarea orașelor României. Nu s-a întâmplat nimic timp de 3 ani de zile. Subvențiile respective vor trebui returnate începând cu 1 ianuarie, cu penalități.

Orașele României, în această iarnă, s-au confruntat cu dificultăți în aprovizionarea cu combustibil, iar CET-urile, astăzi, sunt practic în executare silită, ori pentru datoriile la combustibil, ori de către administrația financiară.

Pe zona transportului feroviar, despre care vorbeam și despre care spuneam, poate sperăm că ne mutăm pe zona respectivă, practic, acolo ați observat și dumneavoastră, licitații trucate, achiziții de piese de schimb la prețuri exorbitante, de fapt, cu echipamente de valori mici la prețuri exorbitante, întârzieri în trafic de până la 9 ore, furturi de echipamente, de la instalații electrice, până la material rulant, iar societățile din căile ferate au ajuns la datorii de 220 de milioane de euro.

Cu acest tip de bâlbâială, cu acest tip de gafe, nu miră atitudinea de ieri și modul în care a înțeles Guvernul să promoveze această taxă. Am auzit aici luări de cuvânt în care se susținea... producția auto a României... că ar putea fi

afectată de modul în care se încearcă schimbarea taxei și se dădea exemplu Ford... Nimic mai greșit, poate fi aplicată o taxă care se adresează în mod explicit reducerii emisiei de bioxid de carbon, calculată anual.

Acest lucru trebuie impus prin taxa de înmatriculare și atunci nu afectăm nici producătorii de autoturisme din România, nici pe cei care doresc să investească în echipamente de ultimă tehnologie pentru reducerea emisiilor și nici pentru cei care sunt săraci și au autoturisme vechi, se poate găsi, de aceea se înființează această taxă pentru a-i ajuta și subvenționa pe cei săraci pentru a-și achiziționa catalizatori.

Astfel vom putea realiza, pe orizontala economică românească, echipamente de măsurare a emisiilor de bioxid de carbon în fiecare oraș, linii de producție a catalizatorilor, de montare a acestora și, totodată, să-i stimulezi și pe cei care doresc să investească în noile tehnologii și în noile tipuri de autoturisme la nivel european. Este stimulată achiziția de autoturisme care folosesc... și funcționează pe celule electrice, pe hidrogen, pe LNG. La noi regăsiți în modul în care a fost gândită această taxă o astfel de viziune?

Practic, în felul în care a înțeles Guvernul să acționeze, în această bâlbâială prin trei încercări, nu face decât să ne demonstreze, ceea ce corect la un moment dat s-a spus ieri, că avem de-a face, pe de o parte, cu neprofesionalism și, în consecință, neperformanță, iar de cealaltă parte, cu interese comerciale directe.

Or, este cazul, stimați colegi, este momentul în care măcar într-o astfel de abordare să ajungem să facem o analiză corectă și să observăm că România, în momentul de față, nu are, a ratat, practic, startul integrării în Uniunea Europeană, nu are nicio strategie coerentă postaderare care să vizeze domeniile economice, de la agricultură până, iată, la transporturi. Situația creată în România în ultimii 3 ani de zile, faptul că a crescut numărul săracilor cu 140 de mii, poate ca măcar acest lucru să atragă atenția și în această dezbatere, pentru că ne adresăm, prin această dezbatere, stimați colegi, avem un corolar al tuturor activităților din economia românească și al modului de comportament al acestui Guvern.

Cred că este cazul, privind și analizând taxa auto, care cumulează, prin felul în care trebuie aplicată, măsuri de la economisire de energie până la diminuarea emisiilor de bioxid de carbon, întregul set de măsuri care nu se regăsește astăzi în nicio strategie coerentă a acestui Executiv.

Din acest motiv, stimați colegi, în final, aș vrea să vă spun că prin această abordare nu facem altceva decât să arătăm populației României că ați reușit să împărțiți România în mai multe Românii: o Românie de la Palatul Victoria, o Românie a clasei de mijloc, tot mai subțire, și o Românie a clasei sărace profunde, care în momentul de față nu mai are nici măcar speranță, pentru că acolo se regăsesc cei bătrâni, fără șansa de a pleca din țară, sau cei prea săraci, fără drept de opțiune.

Măcar pentru această categorie și pentru obligația noastră de a avea, în sfârșit, o abordare europeană prin comportamentul nostru economic ar trebui ca, în finalul acestei dezbateri sau în continuarea acestei dezbateri să avem o astfel de abordare, iar votul final nu poate fi decât pentru o astfel de moțiune, pentru că numai așa putem și ar trebui să obligăm Guvernul la un alt comportament.

Mulțumesc.

Vă mulțumesc foarte mult, domnule deputat.

Ați consumat 10 minute din cele alocate grupului dumneavoastră.

Din partea Grupului parlamentar al PNL, domnul deputat Adrian Miuțescu. Se pregătește din partea Grupului parlamentar al PD doamna deputat Anca Constantinescu. Vă rog, domnule deputat Miuțescu, aveți cuvântul.

## Domnule președinte, Domnilor miniștri, Stimați colegi deputați,

Știm că în fiecare sesiune este nevoie de o moțiune, că e ea simplă, că e ea mai complicată, dar se pare că acest obicei trebuie să existe, chiar dacă el este profund demagogic și populist.

De ce demagogic? Pentru că această moțiune este o moțiune care practic nu este numai a Guvernului Tăriceanu. La actuala taxă auto și-au adus contribuția și Parlamentul României, dacă vă aduceți aminte, de-a lungul timpului, și miniștrii Partidului Democrat și chiar miniștrii Partidului Social Democrat. Ca atare, a veni azi să spui că ceea ce cu toții am votat și am analizat de-a lungul timpului este o eroare a Guvernului actual... După părerea mea, este o moțiune profund demagogică.

De ce populistă? Pentru că, sigur, spuneam și la prezentarea pe care a făcut-o primul-ministrul al României în Parlament vizavi de această taxă, populația României ar dori o societate românească fără taxe și impozite. Atunci, probabil, ar fi o societate ideală, în care toată lumea ar fi fericită, sigur, chiar dacă ea n-ar putea exista. Și dacă această moțiune este o moțiune populistă, cred că cu toții ar trebui să reflectăm la existența unor moțiuni și seriozitatea cu care le putem discuta.

Reprezint un județ pe care se găsește cea mai mare platformă producătoare de automobile din România. Cunoașteți că Compania Dacia—Renault are aproximativ 150 de furnizori, dintre care sunt pe platforma Dacia 16, în județul Argeș, 83 de furnizori, iar în țară sunt aproximativ 50 de furnizori.

Am făcut o dezbatere la nivelul județului Argeș pe data de 8 februarie 2008, unde au fost invitați să participe cei din conducerea Companiei Dacia—Renault, majoritatea furnizorilor importanți din țară, parlamentarii județului Argeș, cei care reprezintă serviciile deconcentrate la nivelul județului și concluzia aș vrea să v-o prezint astăzi aici, acum.

Solicităm autorităților, în limitele legii comunitare, să adopte măsuri corespunzătoare administrative, tehnice și fiscale pentru a descuraja comercializarea și folosirea mașinilor cele mai poluante și mai nesigure. În lipsa unor astfel de măsuri, este clar că obiectivele ambițioase ale Uniunii Europene privind reducerea emisiilor de bioxid de carbon, eficiența combustibililor, poluarea aerului și siguranța rutieră sunt sortite eșecului.

Aceasta este concluzia dezbaterii pe care noi am făcut-o, cred, foarte serios în județul Argeș pe data de 8 februarie, unde, repet, au participat toate părțile interesate, atât din domeniul politic, cât și economic și social. Chiar și liderii de sindicat au fost acolo, toată lumea. Și aceasta a fost concluzia. Și atunci eu cred că această taxă sau mod de abordare este perfectibil, însă ceea ce ministrul Varujan

Vosganian a prezentat ieri reprezintă o variantă posibilă și în folosul economiei românești și cred că va trebui s-o susținem cu toții. Ea este, într-adevăr, soluția pe care economia românească o poate accepta și de care economia românească cred că are nevoie.

Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc foarte mult, domnule deputat.

Ați consumat 4 minute din timpul alocat partidului dumneavoastră.

Din partea Partidului Democrat Liberal, doamna Anca Constantinescu. Se pregătește domnul deputat Costache Mircea, din partea Grupului parlamentar al Partidului România Mare.

Vă rog, doamnă deputat, aveți cuvântul.

## **Doamna Anca Constantinescu:**

## Domnule președinte, Stimați colegi,

Nu o să vă vorbesc despre aberanta taxă auto în termeni tehnici. Vreau însă să vă atrag atenția că acest nou scandal provocat de taxa auto este declanșat de interese economice precise. Mă refer, în primul rând, la premierul Tăriceanu. Este declanșat de incompetență. Mă refer la vicepreședintele Uniunii Scriitorilor, poetul și pianistul Varujan Vosganian.

Este declanșat mai ales de nepăsare. Aici mă refer la Partidul Social Democrat, care susține din umbră un Guvern ușor de șantajat.

Mai târziu!

Domnul ministru Vosganian se laudă că taxa auto, birul acesta deloc european, a adus în 2007 la buget peste 300 de milioane de euro, iar în acest an contează cam tot pe atât. Unde sunt banii, maestre, că la mediu nu-i găsim?! Poate sunt la Ministerul Transporturilor, la Autostrada Bechtel? Poate sunt la Ministerul Sănătății, la importatorii de medicamente?

Dacă domnul Vosganian și Guvernul „Tăriceanu secondhand” își închipuie că pot să plătească favoruri electorale tot din buzunarul amărâților de români, se înșală. Taxa auto a scos din amorțire spiritul civic al românilor. Susținuți de Realitatea TV, peste 120 de mii de concetățeni au semnat o petiție și au exprimat revolta față de batjocura care se cheamă „taxa auto”. Iată doar un exemplu. Mulți dintre cei care dețin acum mașina non-euro și-ar putea permite să-și cumpere din Occident mașini second-hand euro-3 sau euro-4, dar nu pot sau, de fapt, nu vor să achite „taxa Tăriceanu” și preferă să circule cu rablele poluante.

„Asta numește acest guvern lupta pentru un mediu mai curat? Haideți, stimați guvernanți, că pentru o taxă ca aceasta... De fapt miroase de la o poștă adevăratul scop al acestei taxe, protejarea industriei auto și apărarea intereselor importatorilor auto, din care, bineînțeles, face parte și domnul prim-ministru Tăriceanu. Rușine!” Mesaj postat de domnul Sebastian, din Cluj.

Au fost mii de mesaje și de fapt o singură voce: „Jos taxa!” Revolta românilor și sprijinul acordat de Realitatea TV, moțiunea noastră, interesul cetățeanului și principiul bunuluisimț au fost percepute de premierul Tăriceanu ca o campanie de instigare la nesupunere civică.

Nu, domnule premier Tăriceanu, starea de spirit a românilor și reacția lor reprezintă un vot de blam pentru acest Guvern. A fost o demonstrație exemplară de civism, care ar trebui să ne pună pe gânduri.

În concluzie, dacă spunem că facem politică pentru oameni, și nu împotriva lor, atunci să votăm această moțiune! Mulțumesc.

Vă mulțumesc foarte mult, doamnă deputat. Ați consumat trei minute din timpul alocat partidului dumneavoastră.

Din partea Grupului parlamentar al PRM, domnul deputat Costache Mircea.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

Se pregătește domnul deputat Mircea Dușa, PSD.

Mulțumesc, domnule președinte. Domnule președinte, Onorat prezidiu, Doamnelor și domnilor deputați, Domnilor miniștri, Doamnelor și domnilor,

Aș putea să scurtez la maximum intervenția mea referitoare la moțiunea simplă introdusă de colegii democrați, foști socialiști, deveniți peste noapte liberali, intitulată „Anulați taxa de primă înmatriculare!”, adresându-le din capul locului întrebarea legitimă și firească: de ce ați mai introdus-o? Ca să aveți acum ce anula? Fiindcă atunci, în 2005, erați la guvernare, în vreme ce azi sunteți numai la putere. Cel puțin așa ne spune logica bunului-simț și așa știu oamenii simpli, că în 2004 ați câștigat alegerile cu Alianța portocalie, care le-a promis că vor trăi bine.

Faptul că la un moment dat, din apetit excesiv pentru jocul de glezne, v-ați retras câțiva oameni din Guvern, nu înseamnă că nu mai sunteți la putere, deoarece dumneavoastră, Alianța PD-PNL ați dat președintele care e și azi în funcție ca șef al statului, al Consiliului Suprem de Apărare a Țării, participant activ la treburile Consiliului Superior al Magistraturii, ale Departamentului Național Anticorupție, și tot pe dumneavoastră vă reprezintă președintele atunci când își alege miniștrii după criterii personale, în folosul scopurilor acelora care-l sprijină și pe care se bizuie. Ca să nu mai vorbim de numeroasa prezență a reprezentanților PD minus L în ministere, în agenții, autorități, regii, prefecturi, în servicii deconcentrate, în diplomație etc.

În aceste condiții, când după câștigarea alegerilor oamenii așteptau cu înfrigurare să înceapă să trăiască bine, dumneavoastră, în loc să guvernați, ați început acest spectacol funambulesc, cu jocul de-a alegerile anticipate, de-a remanierea, de-a retragerea formală din Guvern, de-a respinsul propunerilor de miniștri și, mai nou, de-a moțiunea contra propriilor miniștri care au promovat-o.

În felul acesta, sprijiniți puternic de mogulii de presă aserviți intereselor dumneavoastră clientelare, vă iluzionați că veți putea prosti la infinit pe toată lumea.

Dacă chiar vă durea burta de mila populației încovoiate de taxe și impozite și de bugetul statului, de ce ați votat, domnilor, Ordonanța nr. 118/2003, devenită lege în 2005, sub guvern PD-PNL-UDMR, prin care „Rompetrolˮ a fost scutită de 603 milioane de dolari la buget?! Fiindcă acei 603 milioane de dolari reprezentau tot taxe auto, accize pe

benzină și motorină. Ați votat mișeleasca lege cu două mâini, iar acum, pentru 250 de milioane pe an, faceți garagața asta ieftină!

Dacă sunteți atât de sensibili la suferințele populației, de ce ați aprobat Ordonanța nr. 128 prin care au fost scutite de datorii la buget diferite societăți, în valoare de 8,3 miliarde de euro, numai pentru că erau scutite unități din domeniul energiei căpușate de „băieții dumneavoastră deștepți”?!

Dacă vă pasă de soarta românilor, de ce ați fost, domnilor, de acord cu vânzarea „Petromˮ, care aducea un miliard de euro pe an la buget, sau a „Sidexˮ, care i-a băgat numai în 2007 în buzunar lui Mittal un profit net de 832 de milioane de euro?!

Venea la tribuna Parlamentului fostul deputat Boc, primarul aerian al Clujului, marele specialist în drept constituțional, și turuia pe nerăsuflate marile virtuți ale modificării Constituției în 2003 și le împuia seară de seară capul românilor la televizor cu „Votați Constituția europeană a României!”, ca azi să vină domnul Băsescu să ne spună că aceeași Constituție are vulnerabilități și trebuie schimbată.

Așa și cu moțiunea dumneavoastră de azi. Ieri, miniștrii PD Radu Berceanu, Sulfina Barbu, și viceprim-ministrul PD Adriean Videanu semnau pentru introducerea taxei, iar azi, aceiași pseudodemocrați cer anularea acesteia, mizând la infinit pe intoxicări, diversiuni și manipulări mediatice menite să-i zăpăcească definitiv pe alegătorii români, aduși astfel în starea de a nu se mai prezenta la vot, așa cum au arătat-o europarlamentarele de anul trecut.

După ce le-ați cumpărat bieților asistați social voturile cu ajutorul de încălzire, cu ajutoarele prevăzute de Legile nr. 416 și nr. 76, acum vreți să le obțineți și pe ale cumpărătorilor de mașini, dar, de data aceasta, nu cu bani de la buget ci, culmea ironiei, chiar cu banii lor din taxa auto.

M-am tot gândit ce v-a venit să vă legați tocmai de taxa auto, care-i prejudiciază pe mai puțin de un sfert dintre concetățeni, și nu vă preocupă alte biruri care apasă pe umerii majorității românilor sărăciți, umiliți, împovărați de facturile la energie electrică, la gaze naturale, agent termic, apă, unde sunt furați ca în codru de „băieții dumneavoastră deștepți”, care cumpără curentul cu 20 de dolari și ni-l vând nouă, în case, cu 200 de dolari megawattul. Personal, nu am găsit altă rațiune decât aceea că pe dumneavoastră vă obsedează opulența, casele, vilele, dar și automobilele de lux.

Pe când o moțiune, apropo, pentru anularea impozitului pe vile și restituirea acestuia?

Cine vrea să vadă o expoziție de mașini de lux, un adevărat show-room, să privească mașinile PD-L-iștilor parcate în fața sălilor și localurilor unde își au întrunirile. Veți vedea acolo ultimele noutăți în materie de lux, agregate extraterestre, de sute de mii de euro bucata, unele chiar de milioane de euro, ca ale fiilor regilor asfaltului. Pentru că, vedeți dumneavoastră, nu se mai pot duce copiii magnaților petrolului, asfaltului și bordurilor la discotecă decât cu Porsche Carrera, cu Bugatti, sau cu Range Rover Sport, că doar nu o să mă intereseze pe mine în mod deosebit taxa auto, tocmai pe mine care, spre rușinea mea, nu am nicio mașină!

Așa că toată tevatura, toată furtuna asta într-un pahar cu apă, tot spectacolul ăsta penibil este scornit tot de cei interesați fie de cumpărarea, fie de vânzarea de mașini, și nicidecum în folosul celor care de-abia își duc viața de pe o zi pe alta, în numele cărora, chipurile, depuneți dumneavoastră moțiuni. De aceea, pe noi ne interesează mai puțin aceste trucuri ieftine și aceste pseudodramolete ridicole pe tema dacă avem de-a face cu o măsură fiscală care trebuie corelată cu nivelul de trai al populației, cu o taxă de mediu pentru reducerea emisiilor de dioxid de carbon sau cu o manevră pentru sprijinirea importatorilor de mașini noi.

Atâta timp cât v-au interesat doar privatizările frauduloase, scutirile uriașe de datorii la buget, acumularea sălbatică de averi, care a dus la devastarea economică și distrugerea morală a țării, la alterarea profundă a climatului social, atâta vreme cât nu v-a preocupat problema interesului național în sens larg, dar și în sens strict, întrucât ați prăduit și ați guvernat cu toții alături de formațiunea iredentistă UDMR, ce vreți să mai spuneți cu taxa voastră auto? Până când credeți că mai puteți aburi orizontul de înțelegere al românilor?

Mi-ați făcut țeapă în Parcul Tineretului voi mie, și eu am tăcut și nu v-am spus ce să faceți cu ea. Iată, acum vreți să vă aplaud că jucați și unii, și alții spectacolul ăsta de bâlci ieftin.

Dacă PRM a spus răspicat că va vota pentru eliminarea taxei auto, a făcut-o nu ca să vă dea dumneavoastră, actorilor circului ambulant, satisfacție, ci dintr-un motiv foarte serios și grav: noi nu agreăm perpetuarea acestui mod idiot de a guverna numai prin taxe și impozite. Așa poate să conducă țara și asociația retardaților, numai punând biruri și dijmuind apoi bugetul cu toți samsarii voștri de borduri!

Noi milităm pentru o guvernare națională și rațională, care să relanseze economia, agricultura, ca să nu mai consumăm roșii din Turcia, morcovi din China, usturoi din Egipt, salată din Olanda și mere din Polonia.

În lipsa unei strategii economice bazate pe producția de bunuri, pe performanță economică, povara fiscală, cu sau fără taxa auto, va fi întotdeauna mare, iar pensiile și salariile vor fi mici. În lipsa unui program coerent de reindustrializare a țării, de recomasare a proprietăților funciare, guvernând numai prin taxe și impozite, vom rămâne pentru totdeauna în coada Europei civilizate, cetățeni de mâna a doua, consumatori de mărfuri second-hand, o națiune condamnată la subdezvoltare și înapoiere.

Un popor mințit, furat, manipulat să-și aleagă conducătorii din rândul acelora care îi îmbrobodesc mereu cu inițiative perfide precum cea de azi nu va putea trăi niciodată cu adevărat demn și prosper.

În concluzie, noi nu aprobăm modul necinstit în care procedează azi inițiatorii moțiunii și nici susținătorii taxei, care ba e de mediu, ba e auto, ba e o normă fiscală. Dar până când România va avea parte de o guvernare sănătoasă, care să fie preocupată și de altceva decât de taxe, de impozite și de acumulare sălbatică de averi pe spatele populației, noi aprobăm astăzi eliminarea taxei de primă înmatriculare și restituirea banilor celor în drept, deși nu noi le-am adus pe cap asemenea guvernanți și asemenea biruri.

Mulțumesc.

Vă mulțumesc, domnule deputat. Ați epuizat timpul alocat partidului dumneavoastră.

Din partea Partidului Social Democrat, domnul deputat Mircea Dușa.

Se pregătește domnul deputat Relu Fenechiu, PNL.

Stimați colegi, Domnilor miniștri,

După luările de cuvânt de ieri și de astăzi este greu să începi o dezbatere la tribuna Parlamentului, dar probabil că asta este moda și o să încep și eu la fel: dezamăgire, preocupări care ne îngrijorează, preocupări importante... demagogie, demagogie, demagogie!

Și atunci când mă refer la demagogie, nu mă refer la taxa de primă înmatriculare, care este o chestiune foarte serioasă și care influențează viața românilor și care trebuie abordată ca atare. Când mă refer la demagogie, mă refer la faptul că o forță politică, Alianța DA, introduce o moțiune de cenzură împotriva propriului Guvern. Oare se mai întâmplă așa ceva undeva în lume? Sau probabil se întâmplă, dar la noi oricum se poate întâmpla orice, și iată că Alianța DA își contestă măsura luată de propriul Guvern și de aici, o întreagă isterie.

Tot alianța DA constată după o anumită perioadă de timp că această măsură adoptată privind modificarea Codului fiscal este o măsură greșită și este îndreptată împotriva poporului și populist încearcă s-o elimine.

Moțiunile simple știm ce rol au, au un rol moral, au rolul de a atrage atenția asupra unui fapt sau asupra unui fenomen, dar nu produc efecte juridice. Și atunci mă întreb eu: oare de ce Alianța DA, după această isterie națională, n-a procedat atunci, după o lună sau două, sau după o jumătate de an la eliminarea acestei taxe?! Era foarte simplu, printr-un act normativ care chiar produce efecte juridice, printr-o ordonanță de urgență, să îndrepte ceea ce a greșit la timpul respectiv, dacă a considerat că a greșit. Dar nu, ne complacem în această isterie națională, venim cu tot felul de argumente, Guvernul încalcă principiile taxării, Guvernul încalcă principiile europene privind libera circulație a autovehiculelor. Ne aducem aminte și de nivelul de trai, de faptul că populația nu poate suporta această taxă, ceea ce este adevărat.

Dar oare de ce numai atunci ne aducem aminte de starea economică a populației și de nivelul de trai al populației?! Și după aceea venim cu alte argumente, amenințări ca la grădiniță, că se retrage Fordul, că se retrage Renault-ul, că poporul contestă taxa, ceea ce este adevărat. Ne aducem aminte și de mediu. Și iată că de la o taxă fiscală trecem la o taxă de mediu. Este importantă o taxă de mediu și probabil că un anumit fel de taxare există în toată Europa și în țările membre ale Uniunii Europene, dar nu o bâlbâială, așa cum există la noi.

Și sigur taxa de mediu trebuie să țină cont de ceea ce poluează și de acest principiu: poluatorul plătește. Dar până a ajunge la aceste principii, noi găsim tot felul de alte explicații.

Domnule ministru al economiei și finanțelor,

Sigur că există o serie de abordări, eu mi-am scos pe aici toate prevederile directivelor Uniunii Europene, n-o să vi le prezint, numai așa, ca să mă documentez, și nu găsesc în foarte multe din aceste directive ceea ce vrem noi să facem. Și mă întreb: câte taxe și impozite plătesc românii pentru mijloacele de transport? Și eu, care sunt un om care provine din administrația locală, o să vă spun că foarte multe, începând cu taxa pe mijloacele de transport și poate că această chestiune trebuie să vă stea în atenție la noua ordonanță sau proiect de ordonanță pe care îl pregătiți. O primă taxă este taxa asupra mijloacelor de transport. După aceea, rovinieta, care este o taxă de drum și care privește tot mașinile. După aceea, sunt tot felul de alte licențe, licențe de execuție, licențe de agrementare și tot felul de taxe care privesc tot mijloacele de transport.

Oare câte taxe trebuie să plătească românii pe mijloacele de transport? Dar oare pe lângă autoturisme nu sunt și alte mijloace de transport care poluează? Bărcile ce sunt? Vapoarele ce sunt? Trenurile ce sunt? Și alte, și alte mijloace de transport.

Poate vă gândiți ca această taxă de mediu, care, probabil, până la urmă trebuie să existe, s-o cuplați cu celelalte taxe și poate cetățenii să plătească o dată cu, știu eu, taxa pe mijlocul de transport, și o cotă mică pentru taxa de mediu și să n-o aducem la Guvern această taxă de mediu și la Ministerul Mediului, ci să constituim, având în vedere principiul autonomiei locale, să constituim acest fond de mediu la nivelul autorităților locale și să-și rezolve problemele pe care le au pe acolo, pe plan local, nu să adunați dumneavoastră banii la nivel central și după aceea, prin hotărâre de Guvern sau ordin al ministrului, să-i împărțiți pe ochi frumoși acolo unde doriți dumneavoastră.

Sigur că subiectul acesta aș putea să-l dezvolt foarte mult, dar am să renunț... și totuși am să continuu spunându-le celor care ieri doreau răspunsuri, de ce PSD-ul sau șeful Guvernului actual, știți că avem, mai nou, un premier și un șef de Guvern, premierul fiind Tăriceanu, șeful de Guvern fiind Geoană, de ce nu a acționat cu fermitate pentru eliminarea taxei? Păi, domnilor, v-am răspuns de ce nu a acționat cu fermitate, pentru că noi avem la îndemână numai moțiunile, dar dumneavoastră, ca membri ai Guvernului, cei de la alianța DA, puteați s-o rezolvați într-o zi printr-o ordonanță de urgență prin care să abrogați prevederile din Codul fiscal.

Acesta este răspunsul pentru colegul care solicita ieri răspuns din partea PD-ului.

Și am să închei în felul următor: domnilor care ați luat cuvântul și care sunteți foarte fericiți că PSD-ul s-a hotărât să voteze această moțiune simplă, vă spun acum, probabil că o să vă mirați, PSD-ul nu votează moțiunea simplă depusă de PD-L. Nu o votează, dar votează împotriva taxei de primă înmatriculare.

Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc, domnule deputat. Ați epuizat timpul alocat partidului dumneavoastră. Din partea Partidul Național Liberal, domnul deputat Relu Fenechiu. Se pregătește domnul deputat Cezar Preda.

## **Domnul Relu Fenechiu:**

Mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Ne mirăm de ce imaginea Parlamentului scade în fiecare zi în ochii electoratului. Stau și eu de ieri după-amiază și mă minunez auzind diverși vorbitori prezenți la această tribună și ascultând că se vorbește despre multe epitete de-ale unor colegi de-ai noștri, dar nimeni nu spune că principalul epitet care ar trebui atribuit unora este iresponsabilitatea.

Vedeți dumneavoastră, acum câteva luni sau poate un an vorbea președintele _de facto_ al Partidului Democrat, domnul Traian Băsescu, despre soluția imorală, despre Grupul Partidului Conservator.

Am auzit la începutul acestor dezbateri o doamnă deputat din acea parte, a Grupului Partidului Democrat, care se referea la o doamnă de care știu eu că făcea parte din acea soluție imorală, la o doamnă deputat Grațiela Iordache, făcea referire la luările dumneaei de poziție, și eu mă întreb: făcea referire la perioada când făcea parte din soluția imorală sau la perioada când făcea parte din soluția morală pentru domnul Băsescu? N-am înțeles foarte bine acest lucru.

Mai departe, mi-aș pune întrebarea, pentru că s-a făcut referire la Realitatea TV: oare cei de la Realitatea TV sunt angajații dumneavoastră sau dumneavoastră, cei din PD, sunteți pe statele de plată ale patronului de la Realitatea TV? Pentru că o legătură cu siguranță există aici.

## **Doamna Grațiela Denisa Iordache**

**:**

Există legătura cu cetățenii!

Auziți, dacă această doamnă care a vorbit acum spune că are vreo legătură cu cetățenii, eu îmi cer scuze!

Este evident că această moțiune este folosită de colegii de la PD-L doar ca un pretext de campanie electorală, se vede de la o poștă. Pentru că aceștia au învățat foarte bine lecția de populism de la „profesorul”, cum îl mai cheamă pe Traian Băsescu, și anume că dă foarte bine la popor. Adică vii tu, PD-L-ul, și spui că vrei să-i scapi pe români de taxe și impozite. Îmi cer scuze!

## Stimați colegi,

Această moțiune nu-și găsește rolul din două motive foarte clare: în primul rând, Guvernul Tăriceanu a propus deja modificări legislative importante, astfel încât taxa să fie în acord cu Uniunea Europeană și cu solicitările românilor. Ăsta este principalul motiv pentru care eu vă întreb: de ce mai discutăm acest lucru? Se poate lua o decizie. Moțiunea simplă trece. Asta înseamnă în cel mai dur caz că acest Guvern va trebui să țină seama de recomandările dumneavoastră. Păi a ținut, domnilor! Deja ordonanța de urgență există, trebuie doar s-o votați.

În al doilea rând, această taxă a fost inițiată de un ministru PD și aparține PD, chiar dacă și-a pus în coadă L acum.

Așadar, de unde dreptul moral al dumneavoastră de a depune o moțiune pentru eliminarea taxei?

În 2006, când se aflau pe aceeași parte a baricadei cu Guvernul Tăriceanu, miniștrii PD Sulfina Barbu, Vasile Blaga, Monica Macovei și-au pus semnătura pe legea pentru susținerea adoptării taxei de primă înmatriculare. Mai mult, democrații au făcut lobby în Parlament și au votat în favoarea acestei taxe în 2006 și 2007.

## Dragi colegi,

Ceea ce românii plătesc astăzi este „taxa Sulfina”, iar dumneavoastră ați făcut o moțiune de cenzură împotriva „taxei Sulfina”. Guvernul să știți că a luat act de cererea dumneavoastră și a introdus o ordonanță de urgență pentru modificarea „taxei Sulfina”. Din cauza unei astfel de atitudini inconsecvente riscăm totuși să aruncăm în derizoriu însăși nevoia de a ne opune degradării mediului. Problema poluării este una reală, dar prin atitudinea colegilor de la PD-L poluăm chiar scopul taxei în forma în care va fi ea în cele din urmă aplicată.

Eu personal nu cunosc și nici nu am auzit vreodată ca PD-L să aibă vreo strategie, vreo viziune în problematica mediului. E foarte simplu să faci politică spunând doar ce vrea poporul să audă. Este mai greu însă, iar pentru PD-L pare chiar imposibil, să-ți asumi măsuri care presupun implicarea și responsabilizarea cetățenilor și care au scopul de a preveni dezastrele ecologice de mai târziu.

Toate partidele au susținut integrarea României în Uniunea Europeană, dar pentru fiecare partid în parte Europa pare să impună obligații diferite. La Bruxelles, există o viziune clară, pe termen lung, în ceea ce privește amenințarea pe care o reprezintă schimbările climatice. Una dintre măsurile vizate este aceea ca toate statele membre să scoată din circulație, începând cu anul 2011, autovehiculele non-euro. În România, unii politicieni nu vor să priceapă că problema mediului trebuie să fie tratată cu aceeași responsabilitate.

Guvernul Tăriceanu a înțeles această direcție europeană care, de altfel, va deveni obligatorie pentru statele membre. Dumneavoastră, cei care cu iresponsabilitate acum criticați această taxă, vreți să lăsați românii să-și cumpere mașini vechi, dar vă întreb ce veți face atunci când Uniunea Europeană le va interzice să circule cu ele? Veți aduce dumneavoastră banii care le vor trebui românilor pentru casarea acestora? Nu. Veți găsi o altă idee populistă și atunci, cu siguranță.

Eu sunt mai mult îngrijorat decât mândru că PNL este singurul partid din România preocupat de problemele de mediu. Orice formațiune politică, alianță sau uniune se va afla la guvernare în viitorul mandat va trebui să se concentreze, stimați colegi, pe politicile de mediu.

În celelalte state membre, problema ecologică ocupă un spațiu foarte larg în dezbaterile publice, dar nu are aceste accente populiste, demagogice, electorale și, mai ales, iresponsabile, cum se tratează astăzi aici problema.

PD-L acuză Guvernul Tăriceanu II că destinația banilor colectați prin această măsură nu este una de natură ecologică. Nimic mai fals! Proiectul de ordonanță a Guvernului care propune adoptarea taxei de poluare prevede clar că sumele colectate vor alcătui bugetul Fondului pentru mediu. Astfel, va fi posibilă realizarea de proiecte de îmbunătățire a calității mediului, foarte necesare, dar pe care România nu și le-a permis până acum.

## Stimați colegi,

E păcat că un subiect atât de important e tratat cu populism de unii factori politici. Scopul nostru ar trebui să fie acela de a convinge populația că protecția mediului costă bani.

Forma propusă de Guvern nu este perfectă, dar încearcă totuși să fundamenteze principul european că poluatorul plătește.

## Domnilor,

Având același principiu în politica românească, eu îndrăznesc să spun că poluatorul politic al acestei țări, în speță PD-L, va plăti în fața electoratului pentru atitudinea sa demagogică.

Stimați colegi deputați de la Partidul Democrat,

Este ușor acum să explici poporului cum ar putea să trăiască fără taxe. Întrebarea care ține de un test al maturității politice este dacă, indiferent cât de mult ne-ar costa pe noi toți, suntem dispuși să susținem politici de mediu care s-ar putea să se dovedească salvatoare pentru generațiile următoare.

Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc, domnule deputat.

Ați epuizat 8 din cele 13 minute care mai rămăseseră partidului dumneavoastră.

Din partea Partidului Democrat Liberal, domnul deputat Cezar Preda.

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Dacă aveam 30 de minute, și tot le umpleam! Cu un comentariu după ce a vorbit Relu Fenechiu, nu ți-ajung 30 de minute să comentezi. Domnia Sa spunea la un moment dat că are probleme și că nu înțelege. Asta e o problemă mai veche a Domniei Sale, nu e de acum, de la moțiune, și faptul că „responsabilitate” în mintea Domniei Sale e epitet, îmi dau seama cam ce probleme are și cam cum se poziționează față de moțiune.

Am să revin totuși pe subiectul acesta deosebit de important, pentru că ieri am ascultat o expunere a domnului ministru, care s-a vrut o explicație foarte judicioasă la ceea ce se întâmplă și la ceea ce va fi.

Eu cred că de fapt s-au amestecat merele cu perele și au fost foarte multe explicații despre o taxă care va apărea.

Aș vrea să vă spun că am observat, de când s-a introdus proiectul de lege din 3 decembrie privind anularea taxei auto și returnarea banilor cetățenilor, și de când societatea civilă s-a mobilizat pentru a obține acest demers, că toate partidele politice s-au mobilizat și au adus în dezbatere publică numai tema paternității taxei. Toată lumea s-a interesat cine e mama taxei, cine e tatăl taxei, cine e nașul taxei, pe toți asta îi interesează foarte mult și cred că o cerere la domnul Nicolăescu de stabilirea pe baza ADN-ului e posibilă și o vom face, dar nu cred că atât avem noi de spus cetățenilor.

Am fost acuzați aici, Partidul Democrat Liberal, de foarte multe chestii legate de poziția noastră și am fost făcuți și demagogi, am fost făcuți în toate felurile, pentru că s-a considerat că opoziția avută în Guvernul României, atunci când făceam parte, nu mai trebuie comentată și nu mai trebuie schimbată pe veci. Este incorect. Noi am recunoscut și ne-am asumat toate lucrurile bune făcute în timpul guvernării la care am participat și toate lucrurile rele ale guvernării.

Eu cred că așa este corect să procedezi și să nu spui numai lucrurile rele și numai lucrurile bune. Dar atunci am făcut un lucru rău și l-am văzut că este rău. Și l-am văzut nu când am fost dați afară de la guvernare, ci înainte de a fi dați afară de la guvernare. Și l-am spus în CNC-ul Alianței, domnilor colegi, de mai multe ori, și am cerut în Consiliul național de conducere al Alianței să modificăm și să anulăm această taxă, pentru că se spune acum că această moțiune și acest demers pe care văd că, deși l-au dezaprobat, tot mai multe partide și-l însușesc și depun proiecte de lege la Senat și la Cameră.

Cred toate partidele, inclusiv noi, că pot avea vreun beneficiu electoral sau vreun beneficiu politic în această acțiune?

Eu nu cred că acest demers al nostru poate convinge cetățenii României să ne aducă nouă un plus electoral. Este vorba numai de a îndrepta o greșeală care s-a făcut și asta este obligația noastră, să îndreptăm această greșeală. S-a spus aici despre taxa de mediu, despre ministrul care a inițiat-o, despre cum s-a modificat ea, și în comisia de specialitate, și în Guvern, și la votul final, toate au fost corect spuse, dar nu s-a spus aici cât de mult este hulită această taxă și cât de mult este, până la urmă, dusă în ceea ce înseamnă ilegalitatea conținutului ei.

Această taxă a fost o taxă ilegală. Bun. Guvernul ia act și modifică această taxă, dar ceea ce a însemnat o ilegalitate trebuie să repari și să dai banii înapoi. Acesta cred eu că trebuie să fie până la urmă demersul pe care trebuie să-l facem.

Aș vrea să vă mai spun că ceea ce este de semnalat este poziția greșită, cred eu, credem noi — Partidul Democrat Liberal — a primului-ministru și a unor colegi parlamentari, care acuză societatea civilă la instigare, la nesupunere civică.

Este o eroare pe care o facem și care nu trebuie să intre în vocabularul sau în demersul niciunui parlamentar, pentru că așa ceva nu există și nu face decât să compromită și mai mult poziția Parlamentului, care se vede cu fața la interesele proprii și cu spatele la cetățean.

Cred, domnilor colegi, că este momentul să începem să avem de acum înainte o abordare responsabilă a tuturor deciziilor pe care le luăm și care se dovedește în timp că nu sunt bune și nu fac bine niciunui cetățean al României. Nu este acesta nici primul caz, și cred că nu va fi nici ultimul caz când va trebui să revenim asupra deciziilor noastre și să ne îndreptăm greșeala, eroarea pe care o facem chiar noi aici, în Parlament, în așa fel încât orice act normativ să fie un act în folosul cetățenilor.

Vă mulțumesc, și doresc să solicit tuturor grupurilor parlamentare să voteze pentru această moțiune, nu pentru Partidul Democrat Liberal, ci pentru cetățenii României. Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al PNL, domnul deputat Ioan Ghișe. Urmează, în încheierea dezbaterilor, domnul deputat Marian Paveliu, de la Grupul parlamentar al PD.

## Mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Cetățenii României merită să știe că Guvernul nu aprobă taxe. Conform art. 139 alin. (1) din Constituție, impozitele, taxele și orice alte venituri ale bugetului de stat și bugetului asigurărilor sociale se stabilesc numai prin lege.

Această taxă a fost aprobată de Parlament la 5 iunie 2006, la propunerea Guvernului, ca inițiativă privind Legea Codului fiscal, inițiativă pe care, cu onor doamna ministru al mediului, Sulfina Barbu, și-a dat avizul.

Ulterior, Ordonanța nr. 110 din 21 decembrie 2006, care modifica prevederea Codului fiscal privind această taxă, a fost inițiată, cu onor, de către ministrul fostului Partid Democrat, ministrul transporturilor, senatorul Radu Berceanu.

Modificarea ordonanței s-a aprobat în Camera Deputaților cu 207 voturi pentru, un vot împotrivă și două abțineri.

Constituția României, în art. 74, spune că Guvernul are inițiativă, iar în art. 111 spune că este obligat să prezinte informare către președinții Camerelor și președinții de comisii

ori de câte ori există o inițiativă care afectează veniturile bugetului de stat, aprobat de Parlament.

Așadar, moțiunea supusă atenției noastre ce vrea să ceară? Vrea să ceară Guvernului să modifice taxa, adică vrea să ceară Guvernului să facă o ilegalitate și o încălcare a Constituției?

Semnatarii... Din două, una. Semnatarii moțiunii ori nu știu procedura constituțională și legală, ori este o problemă de incompetență, este o problemă de demagogie, pentru că dânșii, în opinia mea, vor doar să obțină un slogan pe _scroll-_ urile televiziunilor obediente și pe manșeta ziarelor oficioase, și anume că fostul Partid Democrat e bun și că Guvernul Tăriceanu ar fi rău.

Perfidia moțiunii se bazează pe o lege sociologică, potrivit căreia mulți aud, puțini cunosc. Scopul moțiunii este, evident, demagogic și electoral.

De fapt, moțiunea arată duplicitate, perfidie și cinism, pentru că Partidul Democrat, după ce a semnat, prin miniștrii săi, a votat în Parlament, în unanimitate, moțiunea, acum este împotriva ei, chipurile!

Semnatarii se bazează pe următoarea idee: „Minte, minte, că totuși poate rămâne ceva!”. Se bazează pe faptul, precizat într-o lege sociologică, încă acum două sute și ceva de ani, „că mulțimile uită repede și nu fac conexiuni”.

Așadar, stimați colegi de la Partidul fost Democrat, este o problemă de morală a dumneavoastră față de cetățenii României. Ceea ce ați votat și susținut, acum spuneți că sunteți împotrivă. Acesta este un mod necinstit de a face politică pentru și față de cetățenii României.

Vă mulțumesc pentru atenție.

Mulțumesc foarte mult, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal, domnul deputat Sorin Paveliu.

## Stimați colegi,

Cred că în această sală se găsește o mare parte dintre colegii deputați care sunt, la fel ca și mine, proeuropeni.

Ne-am dorit să intrăm în Comunitatea Europeană nu numai pentru a beneficia de bunăstarea pe care ne-o transmite această uniune, ci și pentru că această formă de asociere impune respectarea unor reguli.

Este evident că în cazul acestei taxe pe care o discutăm astăzi România nu respectă această regulă. Este timpul să luăm în serios acest statut de țară membră a Comunității Europene, iar atunci când cineva ne trage de mânecă să reacționăm imediat.

Domnul ministru Vosganian ne-a spus că sunt doar câteva procese, dar sigur că vor urma și altele, dar a uitat să ne spună de punctul de vedere al reprezentantului Comunității Europene, care ne-a amenințat în mod natural, prin exercitarea funcției pe care o deține, de comisar, că va fi nevoit să înceapă o acțiune împotriva statului român.

Știm cu toții că există mai multe feluri de minciuni: minciuni prin omisiune, jumătăți de adevăruri sau minciuni propriu-zise. Și, slavă Domnului, am auzit în cele două zile multe exemple din ambele categorii.

În calitate de cetățean onest, vreau să vă spun că violatorii, ucigașii, hoții, traficanții de droguri mă sperie. În schimb, un guvern care mă minte mă înspăimântă. Și am să vă spun de ce. Pentru că acest guvern dacă mă minte o dată aștept să mă mintă de fiecare dată. Și acest guvern, dacă mă minte o dată, s-ar putea să mă mintă și atunci când este vorba de mai mult decât interesul meu personal. Și, din păcate, chiar în aceste zile asistăm la momente în care Guvernul României ține frâiele sorții noastre, a întregii țări.

De aceea, dincolo de votul pentru această moțiune, pentru desființarea unei taxe pe care o aștept să fie desființată în prima ședință de guvern, cred că trebuie să realizăm că avem nevoie să cerem Guvernului României, indiferent cine este acum la guvernare și cine va urma, repet, să cerem Guvernului României să renunțe la dublul discurs, să renunțe la a mai minți cetățenii pe care-i conduce privindu-i în ochi și spunându-le neadevăruri care sunt atât de evidente încât ne fac să roșim.

Desigur că, împreună cu colegii mei din Partidul Democrat Liberal, vom vota pentru această moțiune, însă îi rog pe toți cei care vor vota pentru moțiune să se gândească și la cele pe care le-am spus.

Vă mulțumesc pentru atenție.

Vă mulțumesc foarte mult, domnule deputat. Am finalizat dezbaterile.

Vă rog, domnule deputat Gubandru.

Drept la replică, vă rog.

Vă rog foarte mult, dacă mai sunt chestiuni de drept la replică.

## Domnule președinte, Stimați colegi,

De la această tribună, ieri, s-a vorbit despre faptul că taxa de primă înmatriculare, și nu este pentru prima oară când se vorbește despre acest lucru, ar avea coautor sau, dacă vreți, ca principal element decisiv, în votarea acesteia în Comisia pentru buget, finanțe și bănci a Camerei Deputaților, pe fostul președinte al comisiei, Mihai Tănăsescu.

Eu aș vrea să afirm aici, în fața dumneavoastră, că nu Mihai Tănăsescu a votat singur în Comisia pentru buget, finanțe și bănci, și că fără votul _in corpore_ al Alianței DA — PD+PNL de la acea dată, cred că este vorba de iunie 2006, nu ar fi fost posibil votul integral al comisiei.

Prin urmare, orice speculații pe această temă cred că sunt fără temei.

Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc, domnule deputat. Domnul deputat Fenechiu, drept la replică.

Aș vrea să-mi cer scuze antevorbitorului meu de la Partidul Democrat pentru că mi-a rostit numele, și aș vrea să-i mai spun că, așa cum la școală am învățat că pentru un peisaj, spre exemplu, mirific este un epitet, tot așa și iresponsabil, pentru anumite persoane, este poate mai mult decât un epitet.

Vă mulțumesc foarte mult. Mai există alte intervenții? Doamna deputat Grațiela Iordache, vă rog.

Mulțumesc, domnule președinte.

Vreau să vă spun că, în general, ezit să folosesc acest instrument parlamentar, care este dreptul la replică, dintr-un motiv foarte obiectiv. Cred că suntem aici ca să ne facem treaba și datoria față de cetățeni, și nu ca să ne adresăm apelative, epitete și injurii unul altuia.

Acesta este și motivul pentru care, în general, nici nu răspund diverselor acuze, afirmații mai mult sau mai puțin justificate.

Dar, domnule Fenechiu, vreau să vă spun un singur lucru: insultând colegii de la PD-L, vă insultați și propriii colegi. Uitați-vă puțin în bănci, jumătate dintre parlamentarii PNL sunt „foste soluții imorale”.

## **Domnul Bogdan Olteanu:**

Vă mulțumesc, doamna deputat.

Acum lucrurile sunt clarificate, sper, între noi toți. Îl salut pe domnul deputat Dumitru Dragomir, la sosirea

sa.

În încheierea dezbaterilor, îl invit pe domnul ministru Varujan Vosganian.

## **Domnul Varujan Vosganian** — _ministrul economiei și finanțelor_ **:**

## Stimați colegi,

Am ascultat cu mare atenție toate luările de cuvânt și aș începe chiar cu cea din urmă, mă refer la dreptul la replică.

Unii colegi au spus că aici a fost un scandal; alții au spus că e vorba de un spectacol de bâlci ieftin. Eu îmi cer scuze, mă simt oarecum stânjenit! Am răspuns unei invitații procedurale și am tratat cu seriozitate această temă. Îmi pare rău dacă s-a lăsat această impresie și, dacă așa s-a întâmplat, atunci lăsați-mă să sper că nu a fost din vina mea.

De asemenea, aș vrea să recomand unora dintre colegii mei parlamentari, chiar cu pretextul reluării unor considerații ale românilor, să nu mai folosească, cel puțin față de miniștrii care îi tratează cu respect, apelative de tip jecmănitori, hoți, cațavenci și altele asemenea.

Deci, stimată doamnă, în legătură cu sfiala pe care ați dovedit-o în a folosi astfel de cuvinte, vă rog să vă amintiți că ieri chiar dumneavoastră, reluând anumite declarații, ați folosit aceste apelative la adresa Guvernului. Eu iau poziția dumneavoastră de astăzi ca o scuză pentru faptul că ieri ați folosit aceste cuvinte nepotrivite pentru stilul unui om politic.

Pentru că, stimați colegi, vă sperie gândul dacă aș citi și eu ce spun alții despre dumneavoastră. De aceea, eu zic că frumos este ca noi să ne asumăm declarațiile și să folosim un limbaj cât mai civilizat.

Din acest punct de vedere, am o adresare și către o colegă deputată, semnatară a moțiunii, al cărei nume nu l-am reținut.

## Stimată doamnă,

De data asta, cu totul în afara dezbaterii, credeți-mă, politica românească trebuie să se recupereze în primul rând prin cultură. Tranziția aceasta, oricâte se spun despre ea, că a fost o tranziție a privatizărilor, o tranziție a macrostabilizărilor, are în fond un profund caracter cultural... până când nu emancipăm mentalitățile, nu o să ne facem bine.

De aceea, vă rog eu, nu mai folosiți faptul că anumiți oameni au o anumită cultură, ba chiar unii sunt creatori de cultură, în sens peiorativ. Eu nu cred că a avea deprinderea de a cânta la un instrument scade cuiva performanța în oricare alt domeniu.

Deci dacă ați dorit să fiți peiorativă, după opinia mea, acest lucru s-a întors împotriva dumneavoastră. Dacă ați dorit să fiți politicoasă, ar fi trebuit să începeți cu calitatea pentru care eu astăzi sunt aici, pentru că altminteri mi-aș fi adus instrumentul și împreună am fi făcut un duo, cu care poate am fi convins mai bine alegătorii în legătură cu ceea ce dorim să spunem.

Și, pentru că tot suntem la considerațiuni generale, stimați colegi, pentru ca noi să fim credibili trebuie să folosim cifre oficiale. Atunci când eu am coordonat împreună cu un coleg analiza guvernării anterioare, am convenit că trebuie să utilizăm cifrele oficiale ale Guvernului, ale Institutului Național de Statistică, ale Băncii Naționale. Pentru că, dacă noi contestăm cifrele oficiale, va fi un dialog al surzilor.

De aceea, când vorbim, de pildă, de biruri, ar trebui să fim puțin mai reținuți. Această guvernare a fost în succesiunea guvernărilor, de foarte multe decenii încoace, prima guvernare care a redus substanțial impozitul pe salarii, de la o medie de 25% la o cotă unică de 16%; a redus impozitul pe profit de la 25% la 16%; a scăzut contribuțiile cu 10%, în condițiile în care n-a mărit niciun impozit fundamental.

A spune despre o astfel de guvernare și a spune despre acest ministru, care vă vorbește și care a creionat această strategie a relaxării fiscale, că pune taxe numai ca să jecmănească poporul și să umple bugetul este o deturnare a fondului problemei.

Stimați colegi,

Eu vreau să vă spun un lucru foarte răspicat: cheltuielile bugetare au crescut de la 19 miliarde de euro în 2004 la 54 miliarde de euro în 2008. Bugetul României se poate descurca și fără această taxă.

Problema este însă legată de cu totul alte considerente, și-mi pare rău, vorbind despre siguranța rutieră, despre calitatea aerului, despre problemele pe care o să le avem după 2011, odată cu armonizarea legislației europene, după chestiunile privind speranța de viață și bolile ce decurg din poluare, prin faptul că Bucureștiul este cea mai poluată capitală europeană, după pilda altor țări care au procedat la eliminarea oricărei taxări și, după aceea, cum este cazul Poloniei, s-au grăbit, repede, în fața dezastrului, să pună o astfel de taxare.

Dacă eu n-am reușit să vă conving de nimic din toate acestea, eu îmi manifest regretul, dar socotesc în același timp că această temă merită un subiect în plus de meditație.

Da, faptul că acești bani vor fi folosiți, și dumneavoastră veți vota acest lucru, exclusiv pentru fondul de mediu, și veți vota proiectele de mediu care se vor face, da, aceasta va pune, în sfârșit, într-o lumină clară taxa de poluare auto, și dumneavoastră veți avea în foarte scurt timp privilegiul să faceți asta pentru binele națiunii române. Și acești bani vor merge direct la fondul de mediu așa cum, nu vă supărați, ar fi trebuit s-o facem atunci, în 2006, și nu să greșim.

Și, pentru că vorbim de greșeală, stimați colegi semnatari ai moțiunii, credeți-mă, eu sunt ultimul pe care să-l suspectați în această privință de vreo intenție. Vreau să vă spun, cu tot

respectul, că la data aceea eram președintele Comisiei pentru buget, finanțe și bănci a Senatului.

În calitatea pe care o aveam, am respins amendamentele care îmi măreau taxa, iar proiectul a trecut prin Senat în forma venită de la Guvern. În schimb, dumneavoastră, prin votul dumneavoastră, ați acceptat mărirea acestor taxe.

De aceea, dacă ar fi să arătăm o balanță a reproșurilor... și, domnule Cezar Preda, ar fi interesant să citiți și stenograma votului final, în care dumneavoastră îi certați pe unii dintre colegi că n-au votat o lege așa de europeană, că tot suntem la momentul adevărului, deci, în privința asta, credeți-mă, cu multă generozitate eu vă reîntorc reproșurile și aș vrea foarte mult să explicați dumneavoastră de ce ați fost de acord cu majorarea substanțială a acestei taxe.

Da, stimați colegi semnatari ai moțiunii, nu-i suficient să spuneți că ați greșit, pentru că, dacă ați greșit, atunci când vom da banii înapoi ar trebui să luăm din soldele celor care au votat.

De ce să iau eu banii pe care i-am dat la școli, la sănătate? Iau banii de la cei care au greșit. Oricine greșește plătește.

Aș vrea să mai spun în această paranteză ceva legat de un coleg deputat care a vorbit de sărăcie, de faptul că avem 140.000 de români care au intrat și în sărăcie, probabil absolută, spune colegul.

Stimate coleg, vă invit la sediul ministerului nostru, să consultați documentele sau nu, am să vi le trimit eu, pentru că sunteți președinte de comisie și într-un fel sunteți șeful meu, ca președinte al Comisiei pentru industrii. Veți vedea acolo că „sărăcia absolută” s-a redus drastic, și vă spun cu toată responsabilitatea mea de ministru al economiei și finanțelor, garant al siguranței financiare a românilor, că în 2009, după ultima tranșă de creștere a pensiilor, în România nu va mai exista niciun pensionar de asigurări sociale aflat în sărăcie severă, pe criteriile Organizației Națiunilor Unite.

Este o performanță pe care am reușit-o cu toții, este o asumare morală de care ne-am achitat, iar înlăturarea unor nedreptăți este rezultatul în fond al muncii tuturor, pentru că noi pensiile le plătim din impozitele pe care le luăm de la cei care muncesc.

Pentru că, stimați colegi, și cu asta închei paranteza, acum mă adresez tuturor celor care sunt într-un fel sau altul în opoziție. Nu încercați să câștigați voturi făcând de ocară România, pentru că, chiar dacă României îi este greu acum, România trebuie mai ales iubită când îi e greu! Pentru că cei care fac de ocară România vorbind despre sărăcie, despre colaps economic, despre demența prețurilor, lăsând în acest fel agențiilor de rating din străinătate, preluând aceste informații, să dea despre România perspective negative, nu fac bine. Pentru că la anul, indiferent cine va guverna, vom fi tot împreună în această sală. Și, până la urmă, datoria noastră este să ne asumăm realitatea așa cum este ea și să apărăm demnitatea românilor.

Acum, trecând la subiect, demnitatea românilor nu se apără în primul rând încurajând folosirea unor obiecte de care alții nu mai au trebuință. Dacă dumneavoastră credeți că facem un bine oamenilor cu venituri reduse dându-le acces la produse proaste, vă înșelați. Păi atunci hai să facem și magazine în care să vindem resturi de mâncare rămase de la mesele altora! Hai să facem magazine în care să vindem haine pe care alții nu le mai poartă, peticite și demodate! Credeți că pentru demnitatea românilor și pentru protecția reală a românilor acesta este modul în care noi ne respectăm unii pe alții sau o țară în care să asigurăm un motor de dezvoltare internă, în care să recomandăm, prin lege, utilizarea unor obiecte, utilizarea unei aparaturi, a unor vehicule care să permită curățenia aerului din jur și care, până la urmă, să fie o proprietate demnă pentru un popor demn?!

Am văzut aici în sală trei atitudini diferite: o atitudine a colegilor de la PNL, de la UDMR și de la Partidul Conservator, care susțin filozofia taxei și îmbunătățirea acestei taxe, pe un model pe care noi l-am explica și am să reiau în câteva cuvinte acest model. De asemenea, am văzut atitudinea celor care s-au angajat clar să respingă această moțiune.

Am văzut, de asemenea, unele declarații ale colegilor de la PSD, care sunt de acord cu faptul că România trebuie să aibă o astfel de taxă, și care socotesc că o eventuală aprobare a acestei moțiuni ar grăbi procesul de armonizare legislativă și îmbunătățirea taxei pe o filozofie legată de emisiile de mediu.

Și am văzut o atitudine a colegilor semnatari ai moțiunii care nu doresc niciun fel de taxe.

În privința asta, doresc să vă spun că atitudinea Guvernului este în spiritul majorității parlamentarilor membri ai Camerei Deputaților.

Guvernul, în foarte scurt timp, va prezenta o formă de modificare a acestui act normativ. Această formă de modificare, dat fiind că veniturile bugetare se vor reduce cu aproape 40%, înseamnă că pentru români va însemna o anumită despovărare.

În al doilea rând, proiectul de ordonanță arată clar că banii merg direct la fondul de mediu. Și se enumeră șapte șiruri de tipuri de proiecte și modalitatea prin care acestea se derulează, prin fondul de mediu, împreună cu organizațiile neguvernamentale, împreună cu administrația locală, împreună cu companiile implicate în dezvoltarea energiilor regenerabile și împreună cu persoanele care doresc să-și îmbunătățească ambientul prin utilizarea unor formule termice mai eficiente.

De asemenea, această ordonanță de urgență preia ideile valoroase care s-au spus aici, legate de introducerea criteriilor de emisie de bioxid de carbon, în măsura în care este posibil, adică pentru autovehicule euro 4, unde în cartea tehnică aceste emisii sunt prevăzute ca atare.

De asemenea, se menține criteriul potrivit căruia o mașină de o normă de poluare mai mare, cum ar fi non-euro, euro 1 și euro 2, plătește pentru că poluează mai mult, cu o taxă mai mare decât un automobil euro 4. Firește, automobilele euro 5 și cele care merg pe biocarburanți sunt exceptate, dat fiind că nivelul lor de poluare este extrem de scăzut.

În același timp, proiectul prevede și o dezvoltare a utilizării programului de finanțare a casării mașinilor vechi și de stimulare a cumpărării de mașini noi. Este, așadar, un proiect care, așa cum a rezultat și din dezbaterile de astăzi, întrunește voința majorității parlamentarilor, și eu cred că în acest fel vom încheia, în sfârșit, această dezbatere.

Dar am acum un cuvânt, din nou, de salut față de semnatarii moțiunii. Stimați colegi, ați spus că ați greșit. Ați spus-o de mai mult ori. Personal nu înțeleg de ce începând cu luna ianuarie dumneavoastră v-ați mărginit la declarații sau la discuții politice, când membrii dumneavoastră în

Cabinet puteau utiliza același sistem ca în 2006 și să facă o altă notă, în care să spună de ce nu-i bună taxa.

Singurul document oficial pe care îl avem noi de la ministrul Sulfina Barbu este o notă privind întinerirea parcului auto, în care se face o pledoarie pentru o introducere a taxei.

Noi nu avem, de la membrii dumneavoastră în Cabinet, niciun alt document — și puteau, slavă Domnului, s-o facă! — care să spună că nu mai trebuie să întinerim parcul auto, că trebuie să-l îmbătrânim și, ca atare, trebuie anulată taxa.

Nu-mi vorbiți mie de declarațiile președintelui Partidului Democrat! Nu-mi vorbiți mie de discuțiile din Consiliul Alianței, pentru că și eu am fost membru în Consiliul Alianței și știu cum se discuta acolo. Mie vorbiți-mi de procedură. A inițiat Partidul Democrat Liberal, pe vremea când era partid democrat, vreo procedură de anulare a taxei? Răspuns: nu.

Deci, dumneavoastră, procedural, nu v-ați recunoscut greșeala.

Firește, mă refer la perioada cât ați fost la guvernare, pentru că, după ce n-ați fost la guvernare, v-a fost cu mult mai ușor să fiți dezinvolți.

Acum, însă, trec la problema de fond și cu asta am să închei.

## Stimați colegi,

Domnule dragă, dumneavoastră ați spus ieri că numai boul este consecvent. Înțeleg că inconsecvența este principiul dumneavoastră călăuzitor.

Eu am să încerc, în acest mers sinuos al inconsecvenței dumneavoastră, asumată cu o mândrie care n-a scăpat niciunui coleg, să vă fac totuși o recomandare.

Stimați colegi semnatari ai moțiunii,

Nu ne putem juca cu această țară. Dacă vrem să ne jucăm, e pavaj afară, facem un șotron și ne descătușăm energiile. Cu țara nu ne putem juca. Dumneavoastră ați spus că ați greșit. Deci orice om... mai ales parlamentarii, care au multe slăbiciuni omenești, sunt supuși greșelii. Și atunci vă întreb, colegii mei, dacă atunci ați greșit, ce faceți acum ca să nu greșiți din nou? Unde este studiul de impact pe care l-ați făcut dumneavoastră legat de anularea taxei? Aș dori de la dumneavoastră să-mi spuneți, după estimările dumneavoastră, câte automobile vor intra în România după eliminarea taxei, ce structură va avea acest parc, ce impact va fi asupra calității mediului, ce impact va fi asupra producției autohtone de automobile și vă recomand să vedeți ce s-a întâmplat în Polonia cu producția de automobile, vă recomand să vedeți ce s-a întâmplat în Polonia și Bulgaria după intrarea în Uniunea Europeană, vă recomand, de asemenea, să vedeți că unele țări ca Franța, Finlanda au acceptat, în ultima vreme, introducerea unei astfel de taxe.

Deci, stimați colegi, faptul că dumneavoastră veniți cu cinci pagini, dintre care jumătate sunt invective și dintre care jumătate sunt o apologie, un imn dedicat mașinilor vechi, care trebuie să fie cumpărate de oamenii care au bani puțini, vă rog să mă iertați, eu socotesc că dumneavoastră sunteți în pericolul de a greși din nou. Și sunteți colegii mei, și eu sunt parlamentar, și vreau să vă ajut să nu mai greșiți și a doua oară. Motiv pentru care noi vom prezenta, probabil până la sfârșitul lunii februarie, o ordonanță de urgență și, în spiritul acesta discutat aici eu sunt convins că vom discuta serios, și dacă sunt unele modificări de natură tehnică și care sunt agreate și de legislația europeană, atunci putem să considerăm că am ajuns la un punct în care nu avem câștigători și perdanți. Nu avem copii perdanți; nu avem vârstnici, care nu au mașină, perdanți; oameni care merg pe jos, perdanți; n-avem locuri de muncă pierdute; nu avem noxe mai mari. Avem, în același timp, și oameni care plătesc o anumită taxă, dar ajungem la o armonizare.

## Stimați colegi,

România nu este egală cu buzunarul nimănui, fie el samsar, fie cumpărător de automobil. România este o țară întreagă. Nu poți să te joci cu România cum te-ai juca cu un pumn de grăunțe. Dacă ar fi să numeri, grăunte cu grăunte, fiecare român, îți trebuie un an. 22 de milioane de români să-i numeri unul câte unul, să le strigi numele, îți trebuie un an. Acesta este poporul român! Oamenii au interese diferite. A încerca să utilizezi numai avantajele unora împotriva intereselor majorității, numai ca să iei un pumn de voturi, o urnă necăjită, cu voturi în plus, mie nu mi se pare deloc corect.

De aceea, noi vă propunem o soluție care să protejeze în perspectivă România, s-o pregătească pentru întâlnirea cu strategia europeană, care să întrunească votul majorității dumneavoastră și care să asigure, nu doar pentru 2—3% dintre români, ci pentru toți românii din România perspectiva unei țări curate.

Și, cum vă spuneam, o să vină o zi când veți vedea că țările se vor măsura după calitatea aerului și după calitatea oamenilor, mai mult decât PIB-ul pe locuitor. Și noi, oamenii politici, trebuie să fim primele modele în acest sens.

Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc, domnule ministru.

Drept la replică, din partea domnului deputat Cezar Preda.

Domnule deputat, aveți cuvântul.

## **Domnul Cezar Florin Preda:**

## Domnule ministru,

Eu, în general, știu ce spun și recunosc ce spun. În ceea ce privește afirmația dumneavoastră, ați mai făcut-o o dată, într-o emisiune televizată, bazându-vă pe o stenogramă. Citiți-o complet. Este vorba despre stenograma aprobării Codului fiscal și a luării de cuvânt din partea Partidului Democrat, cu critică la adresa Partidului Conservator, care făcea parte din acel Guvern. Era vorba despre aprobarea Codului fiscal.

În ceea ce privește, domnule ministru, cum am abordat noi și cum am legiferat Codul fiscal, aș vrea să ne aducem aminte cu toții că au fost niște erori majore de abordare a fiecărui articol, a fondului acestui important act normativ, ceea ce ne-a dus pe noi, din greșeala făcută atunci, să emitem la două săptămâni o erată și să adăugăm la Codul fiscal anumite greșeli pe care le-am făcut aici, în sală. Deci lucrurile trebuie spuse până la capăt.

În ceea ce privește afirmația dumneavoastră de consecvență, iarăși am greșit, domnule ministru. Nu numai boul este consecvent, ci și domnul Vosganian.

Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc.

Eu o iau ca pe un compliment.

Doamnelor și domnilor deputați,

Am finalizat dezbaterile. Dat fiind că este ora 12.05, continuăm cu dezbateri pe ordinea de zi.

Votul pe moțiune, la vot final.

La punctul 4, Proiectul de lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 154/2007 pentru prorogarea termenului prevăzut la art. III din Titlul XVI al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente.

Legea are caracter organic.

Raport de adoptare, Comisia juridică, de disciplină și imunități.

Procedură de urgență.

Suntem primă Cameră sesizată. Inițiatorul, vă rog.

Vă rog, doamna secretar de stat, pe scurt.

## **Doamna Kibedi Katalin Barbara** — _secretar de stat în Ministerul Justiției_ **:**

## Vă mulțumesc, domnule președinte.

Ideea reformei justiției s-a axat și pe modernizarea acesteia și introducerea art. 304[1] din Codul de procedură penală, care asigura înlocuirea încheierilor de ședință, care nu totdeauna reflectă în mod exact ceea ce se întâmplă în sala de dezbatere, și să se asigure o înregistrare audiovideo. Dar pentru aceasta trebuia asigurată aparatura necesară.

Din păcate, modificarea legislativă din domeniul achizițiilor publice a făcut ca acel consiliu care judecă contestațiile în domeniul licitației să prelungească acea contestație, care s-a introdus și a fost înregistrată în luna iunie, până în luna octombrie, când s-a dat soluția definitivă. Or, în condițiile în care, până la finele anului, mai rămânea o lună și jumătate pentru achiziționarea acestei aparaturi audio-video, era clar că, din punct de vedere fizic, era imposibil să realizezi toate procedurile pentru a asigura aceste înregistrări, astfel încât, rostul acestei ordonanțe este de a se proroga un an. Iar în acest an, când deja a fost demarată procedura, să asigurăm, într-adevăr, aparatura necesară pentru ca acest art. 304[1] să poată fi aplicat în practică.

Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc foarte mult, doamnă secretar de stat. Domnule vicepreședinte Florin Iordache, raportul comisiei, vă rog.

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Camera Deputaților este primă Cameră sesizată. Consiliul Legislativ a avizat favorabil proiectul de ordonanță. Obiectul de reglementare v-a fost prezentat de doamna secretar de stat. În urma dezbaterilor în comisie, membrii comisiei propun plenului Camerei Deputaților, spre dezbatere și adoptare, Proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 154/2007.

În raport cu obiectul și conținutul său, proiectul de lege face parte din categoria legilor organice.

Vă mulțumesc foarte mult, domnule vicepreședinte. Există intervenții la dezbateri generale?

Vă rog, doamnă deputat Aura Vasile, aveți cuvântul.

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Vreau să readuc aminte că, dacă Legea nr. 247/2005 nu ar fi fost realizată prin asumarea răspunderii, nu s-ar fi întâmplat ca, de la promulgarea ei și până astăzi, să tot facem modificare și să tot modificăm modificarea.

Readuc aminte că partidul meu, Partidul Social Democrat, a avut amendamente la această lege, iar ceea ce acum Ministerul Justiției solicită era unul dintre amendamentele Partidului Social Democrat. O să votăm, pentru că este una dintre solicitările Partidului Social Democrat.

Dar încă o dată spun că, dacă Legea nr. 247 ar fi intrat normal în dezbaterea comisiilor de specialitate și a Parlamentului, în ultimii doi ani nu făceam, știu eu, zeci de modificări.

Vă mulțumesc foarte mult, doamnă deputat. Există alte intervenții? Nu sunt.

Nu există amendamente admise sau respinse.

Proiectul rămâne la vot final.

Punctul 5, Proiectul de lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 158/2007 pentru modificarea și completarea Legii nr. 191/1998 privind organizarea și funcționarea Serviciului de Protecție și Pază.

Legea are caracter organic.

Raport de adoptare din partea Comisiei pentru apărare, ordine publică și siguranță națională.

Procedură de urgență.

Domnule președinte,

Este posibil să fie o eroare materială, dar, în raportul Comisiei pentru apărare, ordine publică și siguranță națională apare aici așa: „proiectul de lege are ca obiect aprobarea ordonanței de urgență, în sensul legiferării dreptului Serviciului de Protecție și Pază de a încheia tratate la nivelul departamental și înțelegeri tehnice”.

Din ceea ce știm noi, tratatele sunt încheiate numai de Executiv, și nu de SPP.

Vă rog, domnule director, dacă vreți să explicați ce este cu tratatele acelea de acolo.

Totuși de la Comisia pentru apărare, ordine publică și siguranță națională vreau un punct de vedere. Dacă nu, mai bine rămânem pe data viitoare.

Dacă-mi permiteți, în sensul Legii nr. 590 privind tratatele, prin noțiunea de tratat se înțelege: acorduri, înțelegeri, înțelegeri tehnice. Deci nu în sensul..., iar orice înțelegere tehnică pe care noi o vom încheia cu ONU sau cu alte instituții din NATO, sau alte instituții, va parcurge calea prevăzută de Legea nr. 590, respectiv memorandum și adoptare în Parlamentul României. Deci nu vor fi încheiate niște acorduri sau tratate fără... Și, dacă ați observat, toate acestea se fac numai după o prealabilă aprobare a Consiliului Suprem de Apărare a Țării, cu parcurgerea tuturor pașilor legali.

## Vă mulțumesc.

O să rog punctul de vedere al comisiei. Și vă rog, domnule președinte, dacă vreți să lămuriți și această chestiune.

Suntem primă Cameră sesizată.

Vă rog, din partea SPP, pe scurt.

## — **Domnul Dorel Nuțu** _șeful Oficiului juridic al Serviciul de Protecție și Pază_ **:**

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Stimate doamne deputat și stimați domni deputați, Foarte scurt am să vă prezint.

Necesitatea adoptării acestei ordonanțe a reieșit din faptul că Organizația Națiunilor Unite a considerat oportună și necesară înființarea, în regim de urgență, în România, a unui Centru de excelență pentru pregătirea cadrelor de securitate, în scopul instruirii, antrenării, perfecționării forțelor de securitate multinațională care participă la operațiuni sub egida ONU.

În vederea creării cadrului legal, a fost adoptată această ordonanță de urgență. Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc.

Din partea comisiei, punctul de vedere? Se păstrează. Există intervenții la dezbateri generale? Vă rog, doamnă deputat, la dezbateri generale.

## Vă mulțumesc.

Este simplu de lămurit. Dacă terminologia nu este corectă, dar eu cred că este corectă, ea vine din proiectul de lege avansat de Guvern, avizat de Consiliul Legislativ, de Consiliul Suprem de Apărare a Țării. Deci nu cred că avem o problemă să reglementăm în acest fel, cu această sintagmă: tratat.

Doriți să mai interveniți, doamnă deputat?

Domnul președinte al comisiei de specialitate nu m-a lămurit și eu vă propun să fie retrimis la comisie, pentru a pune de acord ceea ce a spus inițiatorul cu ceea ce nu a spus președintele comisiei. Deci propun retrimiterea la comisie și trecerea pe ordinea de zi la prima ședință de plen.

Există intervenții pe tema retrimiterii la comisie? Domnule președinte?

O să vă rog să vă pregătiți cartelele, că va trebui să supun la vot.

Nu văd necesitatea retrimiterii la comisie. Este limpede: tratate la nivel departamental — asemenea documente se pot încheia; înțelegeri tehnice cu organisme internaționale — asemenea documente se pot încheia. Care ar fi nevoia? Ce să mai dezbatem?

## **Domnul Bogdan Olteanu:**

## Da, am înțeles.

Oricum, dacă s-ar vota retrimiterea la comisie pe care ați propus-o, doamnă deputat, eu am să propun, în același timp, și prelungirea termenului constituțional de dezbatere, ca să nu fie vreo problemă cu adoptarea tacită.

Avem o propunere în acest sens și

Vă mulțumesc, domnule președinte.

La întocmirea raportului, comisia a ținut seamă de avizul Consiliului Legislativ, precum și de punctul de vedere al Guvernului.

Propunerea legislativă are ca obiect de reglementare introducerea unor măsuri active de protecție a minorilor ai căror părinți nu se află alături de aceștia pe perioade îndelungate, din cauza deplasării la muncă în străinătate.

Propunerea legislativă face parte din categoria legilor organice.

La lucrările comisiei au fost prezenți 16 deputați din totalul de 25 de membri ai comisiei. Au mai participat, de asemenea, ca invitați, doamna Gabriella Pásztor, secretar de stat în Ministerul Educației și Cercetării, și doamna Eva Nagy, director în aceeași instituție.

Potrivit prevederilor art. 75 alin. (1) din Constituția României, republicată, și ale art. 92 alin. (8) din Regulamentul Camerei Deputaților, republicat, Camera Deputaților este primă Cameră sesizată.

În urma dezbaterii, cu unanimitatea voturilor celor prezenți, se propune plenului respingerea propunerii legislative, din următoarele motive: protecția copilului este reglementată legislativ de o serie de acte legislative în vigoare, care conțin și prevederile prezentei propuneri legislative. Este vorba despre Legea nr. 272/2004.

Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc foarte mult, domnule președinte.

Există intervenții la dezbateri generale? Nu sunt intervenții la dezbateri generale.

Fiind propunere de respingere, proiectul rămâne la vot final.

Punctul 7, Propunerea legislativă pentru completarea unor dispoziții ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 34 din 19 aprilie 2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, precum și pentru completarea art. 6 din Legea contenciosului administrativ nr. 554 din 7 decembrie 2004.

Legea are caracter organic.

Raport de respingere, Comisia pentru industrii și servicii. Suntem primă Cameră sesizată.

Rog inițiatorul să prezinte proiectul. Nu este prezent inițiatorul.

Comisia? Domnule președinte, vă rog.

## Domnule președinte,

Stimați colegi,

Comisia pentru industrii și servicii a fost sesizată pentru dezbaterea în fond cu proiectul de lege menționat.

Aș vrea să precizez că propunerea legislativă are ca obiect de reglementare modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică.

Membrii comisiei, în urma dezbaterilor în plen, au decis, în unanimitate, respingerea propunerii legislative.

Vă mulțumesc foarte mult, domnule președinte. Intervenții la dezbateri generale? Nu sunt.

Nu există amendamente admise sau respinse. Proiectul rămâne la vot final.

Punctul 8, Propunerea legislativă privind modificarea Legii nr. 128/1997 a Statutului personalului didactic, cu modificările și completările ulterioare.

Legea are caracter organic.

Raport de adoptare, Comisia pentru învățământ, știință, tineret și sport.

Suntem primă Cameră sesizată.

Vă rog, inițiatorul.

Vă rog, domnule deputat Călian.

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Proiectul de lege vizează personalul didactic de predare și personalul didactic auxiliar din mediul rural, care predă în palatele și cluburile copiilor.

Deci, acest personal, practic, nu are prevăzută în Legea nr. 128 decontarea transportului pentru cei care sunt nevoiți să facă naveta.

Mulțumesc Comisiei pentru învățământ, știință, tineret și sport.

Mulțumesc și colegilor care sunt coinițiatori și sper ca, prin votul dumneavoastră, să reglementăm și această problemă.

Vă mulțumesc foarte mult, domnule deputat. Inițiator, vă rog frumos, doamna deputat.

Domnule președinte, Stimați colegi,

Deja colegul meu coinițiator a spus despre ce este vorba. Vreau să vă spun că nu este vorba de niciun fel de efort bugetar din partea statului, pentru că este vorba de câteva zeci de oameni, dar ne-am gândit că nu este corect, din punct de vedere legislativ, să fie privați de anumite drepturi pe care le-au obținut cadrele didactice, deci cei care au același grad cu ei.

Sigur că am primit punct de vedere negativ de la Guvern. Pentru noi nu este niciun fel de mirare, având în vedere că numai Ministerul Educației și Cercetării știe să facă legi bune în această țară; noi, deputații, mai puțin.

Deci rugămintea mea ar fi să votați acest proiect de lege, pentru că este absolut necesar, pentru a elimina o discriminare.

Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc, doamnă deputat. Mai sunt inițiatori? Nu mai sunt. Comisia, vă rog?

## Vă mulțumesc, domnule președinte.

La întocmirea raportului, comisia a avut în vedere avizul Consiliului Legislativ și punctul de vedere al Guvernului.

Propunerea legislativă are ca obiect de reglementare completarea cu un nou alineat a art. 104 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările și completările ulterioare.

Propunerea legislativă face parte din categoria legilor organice, potrivit prevederilor art. 73 din Constituția României, republicată.

La lucrările comisiei au fost prezenți 16 deputați, din totalul de 25 de membri ai comisiei. Au mai participat, de asemenea, doamna Gabriella Pásztor, secretar de stat în Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului, și doamna Eva Nagy, director în Direcția relația cu Parlamentul din Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului.

## Camera Deputaților este primă Cameră sesizată.

În urma dezbaterii, comisia a propus, cu 15 voturi pentru și o abținere, adoptarea propunerii legislative. Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc, domnule președinte. Există intervenții la dezbateri generale? Vă rog, domnul deputat Rus.

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Sigur, fiind vorba despre o propunere legislativă care reglementează și aduce egalitate între cadrele didactice, nu putem să nu o susținem. Salutăm chiar pe inițiatori.

Și Grupul parlamentar al Partidului România Mare va vota pentru.

Vă mulțumesc.

Domnul deputat Manta.

## Foarte pe scurt. Domnule președinte, Stimați colegi,

N-aș fi intervenit dacă doamna Vasilescu n-ar fi pomenit de punctul de vedere negativ al Guvernului, pasămite, Doamne, deranjată de această atitudine. Nu este așa! Nu este așa pentru că punctul de vedere negativ se datorează faptului că, așa cum s-a discutat și în comisie, _de lege lata_ , deci de lege existentă, fără să fie nevoie de această propunere legislativă, cadrele didactice care lucrează la fostele case ale pionierilor pot beneficia de aceste drepturi de care beneficiază toate cadrele didactice pentru simplul și elementarul motiv că și ele sunt cadre didactice. Faptul că în realitate sau în viața de zi cu zi unii dintre cei care trebuiau să aplice legea n-au făcut-o, asta este o altă problemă. Și am ajuns, oarecum, la un compromis, pentru a nu respinge total acest proiect de lege, și am adăugat această sintagmă, „inclusiv cei din unitățile conexe”. Așa stau lucrurile. Deci n-a fost vorba de o rea-credință, ci de, hai să zicem, o mai bună clarificare a textului de lege.

Și, de aceea, și noi ne-am însușit această propunere, tocmai pentru ca, repet, să eliminăm din viața reală eventuale neajunsuri în aplicarea textului de lege.

Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc foarte mult.

Înțeleg că au solicitat, de asemenea, domnul deputat Andea, domnul deputat Călian.

Vă mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Considerăm că inițiativa celor care au pornit acest proiect de lege este pozitivă. Subliniez faptul că formularea actuală, în lege, avea o oarecare lacună, pentru că făcea trimitere doar la unități de învățământ. Ceea ce comisia a făcut, modificând, firește, ceea ce inițiatorii ne-au depus la comisie, a fost să adauge și „unitățile de învățământ conexe”, în acest fel legea fiind acoperitoare și nemaiexistând pericolul vreunei interpretări sau eliminări a cadrelor didactice care sunt în unitățile conexe, respectiv casele și palatele copiilor.

Propunerea este bine-venită și noi considerăm că este bine să fie susținută.

Nu am remarcat că Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului ar fi avut o poziție net contrară. Forma în care a fost adoptată mulțumește ambele părți.

Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc. Domnul deputat Călian.

Vreau să fac precizarea că am lucrat pe două fronturi și am interpelat și Ministerul Educației și Cercetării cu aceeași chestiune. Până la urmă, pe data de 11 februarie 2008, ministerul și, respectiv, Guvernul au recunoscut că există această lacună și mi-au răspuns, avem aici răspunsul, că s-a inițiat o propunere legislativă pe care o sprijină. Pe cale de consecință, putem considera pozitiv avizul Guvernului. Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc. Domnul deputat Asztalos. Vă rog.

Domnule președinte, Stimați colegi,

Desigur, așa cum și în comisie am votat această inițiativă, vom vota și în plenul Camerei. Dar vreau să vă spun că, plecând de la faptul că palatele și casele copiilor sunt instituții de învățământ și plecând de la faptul că cei care lucrează în aceste instituții de învățământ sunt cadre didactice, cad sub incidența Statutului personalului didactic, deci chiar și fără această inițiativă situația lor trebuie să fie cât se poate de clară.

Faptul că, totuși, noi am acceptat în comisie această inițiativă, de care, sigur, așa cum am spus, nu aveam nevoie în momentul de față, este din partea noastră un gest colegial față de colegii noștri care au venit cu această inițiativă, un gest colegial în speranța că, eventual, în viitor, vom fi tratați cu un asemenea gest de simpatie față de dânșii. Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc foarte mult, domnule deputat. Domnul deputat Damian. Mai sunt alte intervenții? Nu mai sunt. Închidem lista.

Este clar că proiectul de lege pe care noi îl dezbatem acum, datorită faptului că antevorbitorii s-au pronunțat aproape în majoritate în favoare, este foarte bun și Grupul nostru Conservator este în favoare, mai mult decât atât, și sindicatele s-au pronunțat în discuții pentru această reglementare, ca să fie mult mai clară, așa că și noi, conservatorii, vom vota pentru.

Mulțumesc, domnule deputat. Trecem la dezbaterile pe articole.

La punctul 1 există obiecții, observații, comentarii? Forma comisiei? Nu sunt.

Adoptat.

Punctul 2?

Adoptat. Punctul 3? Adoptat.

Am finalizat dezbaterea pe articole. Proiectul rămâne la vot final.

Stimați colegi,

Mai avem un proiect la care suntem primă Cameră sesizată și riscă să fie adoptat tacit.

Vă propun să-l dezbatem și pe acesta astăzi.

Punctul 9, Propunerea legislativă pentru modificarea Legii nr. 128/1997 privind Statutului personalului didactic.

Legea are caracter organic.

Raport de respingere, Comisia pentru învățământ. Suntem primă Cameră sesizată. Inițiatorul dorește să-și susțină proiectul? Vă rog, domnule deputat Movilă.

Doamnelor și domnilor colegi,

Legislația actuală prevede ca comunitățile locale să plătească naveta cadrelor didactice.

În foarte multe dintre aceste comunități locale nu există resursele materiale ca această activitate, naveta cadrelor didactice, deplasarea de la domiciliu la locul de muncă să fie plătită, drept pentru care multe cadre didactice au acționat în instanță consiliile locale pentru a-și primi banii pentru navetă. Au câștigat în instanță și mai departe nu s-a întâmplat nimic, doar s-a constatat faptul că foarte multe comune, foarte multe consilii locale nu au bani pentru această navetă.

Clar, se naște o atitudine inechitabilă față de cadrele didactice, care sunt beneficiare pe ansamblul legii care prevede plata navetei. Pe baza consultărilor dintre consiliile județene și inspectoratele școlare, se poate face plata acestei deplasări de la bugetul centralizat.

Consider că acest proiect de lege a fost respins nejustificat în comisiile care l-au analizat și vă rog să votăm acest proiect de lege, pentru că este un proiect de lege bun, un proiect de lege corect, care nu are decât o singură rațiune, aceea de a așeza pe picior de egalitate cadrele didactice care pleacă, de cele mai multe ori, din orașe în mediul rural să predea copiilor de acolo.

Mulțumesc.

Partidul Democrat Liberal va vota acest proiect de lege.

Mulțumesc, domnule deputat. Comisia, vă rog, raportul.

Vă mulțumesc, domnule președinte.

La întocmirea raportului, comisia a avut în vedere avizul Comisiei juridice, de disciplină și imunități, avizul Comisiei pentru administrație publică, amenajarea teritoriului și echilibru ecologic și avizul Consiliului Legislativ, precum și punctul de vedere al Guvernului.

Propunerea legislativă are ca obiect de reglementare finanțarea cheltuielilor pe mijloace de transport în comun sau cu alt mijloc de transport la și de la locul de muncă pentru personalul didactic din unitățile de învățământ preuniversitar de stat din mediul urban și rural.

Potrivit propunerii legislative, aceste cheltuieli ar urma să fie susținute de către consiliile județene.

Proiectul de lege face parte din categoria legilor organice, împrumutând acest caracter de la legea de bază, asupra căreia se intervine legislativ.

La lucrările comisiei au fost prezenți un număr de 18 deputați din totalul de 25 de membri ai comisiei și au mai participat ca invitați: doamna Gabriella Pásztor, secretar de stat în Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului, și doamna Eva Nagy, director în aceeași instituție.

Camera Deputaților este primă Cameră sesizată.

Comisia, cu unanimitatea de voturi a deputaților prezenți, a propus respingerea propunerii legislative, pe următoarele considerente: transferul responsabilităților de plată de la primării către consiliile județene, pe baza principiului subsidiarității, nu se justifică, fiind evident că, la nivelul primăriilor și al consiliilor locale, interesul și preocupările sunt mai îndreptățite decât cele ale consiliilor județene.

Apreciem că noul pachet legislativ în domeniul educației va reglementa unitar și aceste aspecte privind drepturile de decontare a unor cheltuieli ale cadrelor didactice.

Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc foarte mult, domnule președinte. Există intervenții la dezbateri generale? Vă rog, doamnă deputat Ardelean.

## Domnule președinte,

## Doamnelor și domnilor deputați,

Consider că această propunere legislativă trebuie susținută.

La dezbaterile care au avut loc și la discuțiile cu sindicatele din învățământ pe pachetul de legi, aceste sindicate susțin faptul că cadrele didactice, deși au drepturi, nu și le primesc decât prin acțiuni în instanță și uneori și atunci rămân fără acoperirea acestor drepturi.

Sunt consilii locale care, într-adevăr, nu au capacitatea de a suporta aceste cheltuieli și consider că trebuie să fie susținute aceste consilii locale.

În concluzie, Partidul Conservator va susține această propunere legislativă.

Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc. Domnul deputat Duvăz.

## Domnule președinte,

## Stimați colegi,

Problema există și este reală. Faptul că o ridicăm aici este un lucru pozitiv. Există această situație în care comunitățile fără resurse nu pot să-și achite obligația absolut necesară pentru desfășurarea actului de educație, de învățământ, corect. Însă soluția propusă este o soluție care recentralizează și, într-adevăr, nu duce către efectele de subsidiaritate, de descentralizare, așa cum le dorim. Probabil că trebuie făcută o discuție pe acest subiect și reluată tema.

Propunerea făcută în acest proiect legislativ nu este de susținut, repet, pentru că nu face decât să birocratizeze, trimițând la nivel județean toată problematica de la nivelul comunelor.

Dar asta nu înseamnă să abandonăm subiectul și să rediscutăm, eventual județul să aloce resursele necesare la nivelul comunității, ca acestea să-și poată achita într-o perioadă în care ele nu au aceste venituri, sperând că, la un moment dat, le vor avea.

## Vă mulțumesc foarte mult.

Acesta este motivul pentru care noi am votat împotrivă, și nu fondul problemei, care, repet, este remarcat că este real.

Vă mulțumesc. Intervenții? Nu mai sunt.

Fiind propunere de respingere, proiectul rămâne la vot final.

Încheiem. Este ora 12.40.

Stimați colegi,

Vă invit să luați loc în bănci pentru a putea trece la votul final. Avem un număr de șase proiecte la vot final.

Până la această chestiune, domnul deputat Renică Diaconescu dorește să facă un anunț cu caracter personal.

## **Domnul Renică Diaconescu:**

Mă iertați, stimați colegi, că fac această intervenție, dar ceva astăzi m-a făcut să mă gândesc la un om pe care-l admiram foarte mult, la o distinsă doamnă, la o doamnă demnă, care astăzi a aruncat cu noroi într-un grup parlamentar și știu că, atunci când eram împreună la Partidul Conservator, s-a simțit foarte ofensată și foarte iritată de apelativul „soluție imorală” cu care ne cataloga președintele țării.

M-a durut, stimată doamnă Grațiela Iordache, că folosiți acest limbaj.

Să cred că vi se dă un tratament la Partidul Democrat pe care sunteți obligată să-l luați mereu?

Vă rog, doamnă, în calitatea mea de medic neurolog, vă dau un sfat: dacă tot sunteți obligată să luați acest tratament care v-a schimbat — așa cum v-am cunoscut eu —, luați acest medicament seara, la culcare, când gândurile sunt mai așezate, aveți putere de reflecție. Nu-l luați dimineața, pe nemâncate, că are efect pervers!

Vă mulțumesc.

## **Domnul Bogdan Olteanu:**

## Doriți să interveniți? Nu.

Cred că fiecare coleg care se simte ofensat poate răspunde așa cum consideră oportun.

Doriți? Vă rog.

## **Doamna Grațiela Denisa Iordache:**

Domnule președinte, Stimați colegi,

Dați-mi voie să nu am altceva decât un singur răspuns față de o asemenea manifestare: o tăcere.

## **Domnul Bogdan Olteanu:**

Vă mulțumesc foarte mult, doamnă deputat. Dacă nu mai există alte intervenții, trecem la votul final. La primul punct avem moțiunea simplă, inițiată de 70 de deputați.

Vot electronic. Putem purcede?

## Nu merge!

## **Domnul Bogdan Olteanu:**

Dacă nu merge, reluăm, să știți, nu-i o problemă. Sunt probleme cu votul? Mai scoateți o dată cartela și puneți-o la loc și mai votăm o dată, nu-i nicio problemă. Pentru un număr însemnat de colegi a funcționat, dar reluăm. Este OK? O să vă rog să reporniți sistemul de vot.

La punctul 2, Proiectul de lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 154/2007 pentru prorogarea termenului prevăzut la art. III din Titlul XVI al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente.

Legea are caracter organic.

Suntem primă Cameră sesizată.

3. Propunerea legislativă pentru protecția educațională specială a minorilor ai căror părinți se află la muncă în străinătate.

Legea are caracter organic. Suntem primă Cameră sesizată.

Comisia propune respingerea.

4. Propunerea legislativă pentru completarea unor dispoziții ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 34 din 19 aprilie 2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, precum și pentru completarea art. 6 din Legea contenciosului administrativ nr. 554 din 7 decembrie 2004.

Legea are caracter organic.

Suntem primă Cameră sesizată. Comisia propune respingerea.

5. Propunerea legislativă pentru modificarea alin. (3) al art. 104 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic.

Legea are caracter organic. Suntem primă Cameră sesizată. Propunere de adoptare.

6. Propunerea legislativă pentru modificarea și completarea Legii nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic.

Legea are caracter organic. Suntem primă Cameră sesizată. Comisia propune respingerea.

Am încheiat lucrările de astăzi.

Declar ședința închisă.

Stimați colegi,

Vă informez că va exista o propunere la Biroul permanent de mâine ca joi să lucrăm în plen pe respingeri.

Este bine să fiți informați, pentru programul dumneavoastră de lucru, dat fiind că ordinea de zi este deja încărcată.

„Monitorul Oficial“ R.A., Str. Parcului nr. 65, sectorul 1, București; C.I.F. RO427282, IBAN: RO55RNCB0082006711100001 Banca Comercială Română — S.A. — Sucursala „Unirea“ București și IBAN: RO12TREZ7005069XXX000531 Direcția de Trezorerie și Contabilitate Publică a Municipiului București (alocat numai persoanelor juridice bugetare)

Tel. 318.51.29/150, fax 318.51.15, e-mail: marketing@ramo.ro, internet: www.monitoruloficial.ro Adresa pentru publicitate: Centrul pentru vânzări și relații cu publicul, București, șos. Panduri nr. 1, bloc P33, parter, sectorul 5, tel. 411.58.33 și 410.47.30, fax 410.77.36 și 410.47.23 Tiparul: „Monitorul Oficial“ R.A.

&JUYDGY|203082]

**ISSN** 1220–4870

**Monitorul Oficial al României, Partea a II-a, nr. 13/29.II.2008 conține 64 de pagini.**

Prețul: 25,60 lei