Vasile Horga

Da. Art. 159 este foarte important pentru faptul cã atunci când existã un faliment, în primul rând, aºa cum am amintit, de altfel, eu consider cã ar trebui sã se îndestuleze în primul rând creditorii, în general, care au intrat în relaþii comerciale cu societatea aflatã în faliment. ªtim cu toþii cã dintr-un faliment întotdeauna nu se recupereazã decât o micã parte a sumelor cu care fiecare creditor a intrat într-o relaþie comercialã cu societatea aflatã în faliment. Deci din aceastã sumã sã mai vinã ºi creditorul bugetar, când el nu are de încasat de acolo decât eventualele lui debite, pe care le încaseazã ºi el în proporþia cuvenitã, stipulatã, de altfel, prin lege, ºi în condiþiile în care toþi pierd, nu consider normal sã vinã creditorul bugetar ºi sã încaseze 5% din suma rezultatã din valorificarea activelor falimentare pentru cã el nu a avut absolut nici o contribuþie în realizarea acestor active. Dacã, aºa cum s-a spus în comisie, s-au fãcut diligenþe pentru ca sã fie aduse bunuri suplimentare în masa credalã, este sigur o utopie chestiunea respectivã. Nu vãd nici un creditor bugetar alergând de colo colo sã gãseascã bunuri suplimentare care sã poatã fi valorificate de cãtre judecãtorul sindic sau de cãtre administratorul numit de acesta pentru executarea falimentului sau pentru valorificarea activelor societãþii în faliment. De aceea, cred cã trebuie eliminat textul prin care ºi din sumele încasate în cadrul procedurii de reorganizare judiciarã ºi faliment sã fie încasate stimulente pentru creditorul bugetar.