Raluca Turcan

## Da. Câteva precizări.

Aș dori să vă spun că „șmecherii” poate se fac, dar nu la Comisia pentru cultură.

Acolo se respectă regulamentul și se urmărește textul legii. Cele două proiecte au fost retrimise din plenul Camerei Deputaților. Unul dintre ele, cel care este votat, era în procedură de urgență. Deci, în mod normal, baza raportului comun pleacă de la cel în procedură de urgență, la care se pot aduce amendamente.

În al doilea rând, n-aș vrea să folosim niște clișee politicianiste, care probabil că dau bine politic în anumite zone, însă nu reflectă fondul textului de lege. În textul legii este vorba despre arhivele preluate abuziv prin două decrete, nr. 153 și 472. În același timp, aceste arhive se predau doar dacă există condiții pentru prezervare și punere în valoare. În același timp, nu se predau decât în momentul în care la Arhivele Naționale rămân niște microfilme ca martor pentru ceea ce pleacă de la Arhivele Naționale.

Un al treilea argument, care sper să fie folositor, orice om politic în special cunoaște faptul că, în momentul în care există decizie în instanță, se creează precedent. Dacă există decizie în instanță pentru retrocedarea la anumite culte înseamnă că în curând se va ajunge și la celelalte culte, da? Și, practic, toate cultele care au avut arhive preluate în mod abuziv vor ajunge să-și recâștige acest drept în instanță. Și vă întreb eu, în calitate de președinte al Comisiei pentru cultură, cum doriți să se facă această retrocedare, așa cum hotărăște instanța, fără niște termeni și criterii foarte clare, sau așa cum am inclus noi în textul legii, în care să existe condiții de prezervare, de punere în valoare, cu obligativitatea păstrării la Arhivele Naționale a unor microfilme, document martor pentru tot ceea ce se restituie?