Mircea Ionescu-Quintus

Da, dar este, se pare, undeva în nevãzul unui muzeu, încât mie mi se pare cã a încerca sã dãm aspect artistic unei perioade negre, unei perioade de suferinþã pe care unii încã o resimþim ar însemna, pur ºi simplu, sã schimbãm sensul ºi specificul acelui muzeu ºi, mai ales, realitatea pe care majoritatea dintre noi o cunoaºte. Mai rãmâne sã trimitem ºi volumele omagiale acolo, ca sã arãtãm, într-adevãr, cât de iubit a fost acest cuplu.

considerãm cã ea nu ne aparþine. Dimpotrivã, dar ea este perioada noastrã ºi, înainte de a pune noi ordine în ea, aº dori ca sã nu punã alþii ordine în aceastã perioadã.

De aceea, eu cred cã fixarea României într-un ”insectarÒ, acolo, în acest muzeu, în Franþa, nu este bine meritatã de poporul român. Noi am avea dreptul sã mergem pânã la a refuza participarea la un asemenea muzeu, dar cred cã lucrul acesta ar fi, _in extremis_ , nebenefic pentru noi. Aº propune altceva, mai curând Franþa ar trebui sã se intereseze de un muzeu în care sã se ilustreze urmãrile dictaturii în þãrile fostului bloc socialist. Vreau sã vã spun cã niciunde în lume un asemenea muzeu nu existã. Franþa însãºi ar avea destule ca sã îngrãmãdeascã într-un muzeu cu o asemenea titulaturã. Dumneavoastrã ºtiþi foarte bine cã Revoluþia de la 1789, care ne-a fãcut pe toþi sã facem un pas imens înainte, în civilizaþie, a distrus o treime din cultura francezã. Comunarzii, mai târziu, la fel. A fãcut ceva în sensul acesta vreun muzeu? Gãsiþi undeva, în Franþa, ceva în sensul acestui lucru?

Pe urmã, mai intervine o chestiune de ordin privat. Gândiþi-vã la implicaþiile ºi morale, dar ºi juridice ale operelor pe care le trimiteþi acolo. Sunt oameni care nu ºtiu dacã n-ar întreba de ce el sã figureze în acest muzeu ºi nu altul, pentru cã noi nu putem trimite opere impersonale. Ele trebuie semnate, aºa este corect ºi, atunci, dacã veþi hotãrî ca un asemenea muzeu sã existe, va trebui sã ne gândim foarte, foarte bine pe cine alegem ºi pe cine nu ca sã meargã acolo. Aceasta este o chestiune de duratã, zic, ºi care trebuie sã fie ºi în atenþia Comisiei juridice, fãrã îndoialã, ºi a Comisiei învãþãmântului, dar ºi a Comisiei de culturã, dupã cum bine s-a spus aici.

Vã mulþumesc pentru atenþie.