Ion Predescu

Da.

## Domnule preºedinte,

Am reþinut cã în ºedinþa precedentã, la dezbateri generale, s-a adus în discuþie, cu privire la a treia modalitate de legitimã apãrare, acum, nou înscrisã în Codul penal al României, pentru prima datã deci, dacã textul este corespunzãtor prin înscrierea în text ”fãrã dreptÒ. Dupã cum aþi observat, eu am solicitat introducerea ”fãrã dreptÒ în text, pentru cã, altfel, însemna o neno-

rocire în legislaþia penalã românã. ªi am sã mã explic imediat de ce folosesc acest termen.

Observaþi, vã rog, ºi faptul cã toþi membrii comisiei, care sunt juriºti ºi au experienþã îndelungatã ºi intensã, bogatã, cadre universitare în domeniu, n-au fãcut nici o observaþie. ªi atunci ne veþi întreba: ”Dar de ce Ministerul Justiþiei a avut totuºi altã opinie, altã poziþie, diametral opusã de a noastrã?Ò Pentru cã Ministerul Justiþiei, care a împrumutat textul din legislaþia francezã, nu l-a luat aºa cum este acolo, ci l-a prelucrat, l-a modificat. ªi din modificare rezultã cu totul altceva. În legislaþia francezã se spune cã ”Se prezumã a fi în stare de legitimã apãrare pânã la proba contrarie acela care respinge, inclusiv prin violenþã, pãtrunderea în domiciliu, în anexã, într-un loc împrejmuit al sãu, în care se aflã, a unei alte persoane care foloseºte ameninþare, violenþã, efracþiune, escaladare, forþãÒ.

Dacã ar fi aºa, vã asigur cã nici un mandat de executare a unei pedepse n-ar putea fi executat în domiciliul condamnatului, cel care trebuie ridicat ºi încarcerat. De ce? Pentru cã se opune la pãtrunderea agentului forþei publice ºi dacã agentul forþei publice foloseºte violenþã, el îi dã în cap, îl lichideazã ºi se aflã în legitimã apãrare. Dacã ar fi sã rãmânã textul aºa cum a fost propus de minister, nici un agent al forþei publice, însemnând judecãtor, procuror, ofiþer, subofiþer de poliþie, agent de siguranþã, poate executorii judecãtoreºti ºi alte categorii de persoane, care sunt în general purtãtori ai autoritãþii publice, nu ar putea pãtrunde în nici o locuinþã, în nici o anexã, în nici un loc împrejmuit, dependente de acestea, dacã acela care se aflã acolo se opune.

Trebuie sã înþelegem, pe de altã parte, cã în concepþia noastrã din totdeauna ºi a tuturor statelor, reglementând prin autoritate, prin puterea suveranã ºi înscriind normele în dreptul naþional, orice stat nu admite sã nu existe corelaþia aceea, acel raport corelativ între drept ºi obligaþie. La noi nu existã în concepþia constituþionalã obligaþii fãrã drepturi, pentru cã aceasta înseamnã sclavie ºi nu e permisã, dar nici drepturi fãrã obligaþii, pentru cã aceasta înseamnã privilegii. Aceasta ca principiu. Ca drepturi fundamentale.

Dar în materia de care vorbim, ”fãrã dreptÒ înseamnã cã acela care vine ºi vrea sã intre într-o locuinþã, anexã, loc împrejmuit, dacã are dreptul de a intra pentru a-ºi aduce la îndeplinire o obligaþie, care executã un ordin al legii sau o comandã a autoritãþii legitime, ãla are dreptul ºi obligaþia sã facã orice pentru a aduce la îndeplinire ordinul legii sau comanda autoritãþii legitime. ªi acela care i se opune lui, care are dreptul, ºi care nu-ºi respectã obligaþia de a-l lãsa sã-ºi execute, sã-ºi îndeplineascã dreptul lui, acela, deci, care se opune poate fi chiar adus, începând cu starea de imobilizare, începând cu starea de a-l face inofensiv, poate fi chiar lichidat. Pãi, dacã el prezintã pericol ºi dacã se gãsesc faþã în faþã cu arma, agentul are dreptul sã tragã primul, pentru cã în materia aceasta al doilea nu mai trage niciodatã.