Frunda Gyšrgy

Da, domnuÕ Ciurtin. Sunt mai bun român decât dumneata. Cã eu mã uit în viitor, dumneata te uiþi în trecut. Asta e deosebirea fundamentalã între noi doi. ªi eu vreau ca România sã nu fie condamnatã la Curtea Europeanã a Drepturilor Omului. Dacã dumneavoastrã veþi trece acest articol, vã spun dinainte, vor fi sute de cazuri în care România va fi blamatã, România va fi obligatã. Atunci când veþi apãsa pe buton sã fiþi foarte convinºi de acest lucru. Nu v-o spun eu, v-o spune judecãtorul român de la Curtea Europeanã a Drepturilor Omului. Or, domnilor senatori, soluþia de a restabili dreptul de proprietate ºi a obliga pe proprietari ca pentru un termen lung Ñ de 10 ani Ñ sã pãstreze destinaþia locuinþelor, sã fie cabinete medicale, cãmine culturale, posturi de poliþie, ºcoli, grãdiniþeÉ ce doriþi dumneavoastrã, este soluþia care satisface atât proprietarul, cât ºi destinatarul. Pot stabili un cuantum maxim al chiriei, pot ca eu, Guvern, sã intervin ºi sã plãtesc o parte din chirie, pot gãsi zeci de artificii juridice Ñ de la îmbunãtãþirea clãdirii, reparaþia clãdirii în compensarea cheltuielilor de chirie ºi aºa mai departe Ñ, dar respect dreptul proprietarului. În acelaºi timp acesta este ºi dreptul statului, reprezentat de ministerele respective. Pentru cã în multe localitãþi s-a întâmplat, sau în altele se va întâmpla sã spunã Consiliul judeþean, care este administratorul ºcolilor, ”Nu, domnule, nu mai am nevoie de acea ºcoalã dintr-o clãdire veche, dintr-un imobil care este deteriorat, am nevoie de o ºcoalã nouã ºi am gãsit mijloace financiare de a-mi construi ºcoala respectivãÒ. De ce îi legãm de mâini ºi picioare ºi îi obligãm sã rãmânã în ºcoala respectivã ºi nu le dãm posibilitatea ca din resurse proprii sã-ºi caute o nouã ºcoalã? De ce nu-i lãsãm sã aibã dispensare ºi grãdiniþe noi? Aceasta este prima problemã.

Iar a doua, domnule preºedinte, chiar dacã aiciÉ cu respectul pe care vi-l port, sunt de altã pãrere ºi ºtiþi acest lucru. Mi se pare, domnilor senatori, absolut imoral ca noi, care reprezentãm partide politice, sã punem propriul nostru interes înaintea intereselor generale. Avem peste 200 de partide înregistrate legal în România. Ele au rãmas înregistrate de la începutul anilor Õ90. Marea lor majoritate au sedii în foarte multe judeþe. Sunt sedii de sindicateÑfantomã, care nu reprezintã interesele muncitorilor, ci ale unui grup restrâns de oameni. Avem NGO-uri, deci organizaþii neguvernamentale, scuzaþi-mã!, care nu se ocupã de obiectele de activitate pentru care au fost înregistrate, ci îºi subînchiriazã sediile la diferite societãþi comerciale. Iar noi, prin aceastã lege, venim ºi spunem cã aceste trei categorii sunt preferate electoratului, oamenilor de zi cu zi, acelora ai cãror bunici sau taþi, care au fost duºi la canal sau omorâþi în închisorile comuniste, acei oameni care îi moºtenesc nu îºi vor primi clãdirile înapoi ºi punem înaintea lor partidele politice, sindicatele ºi NGO-urile, organizaþiile neguvernamentale.