Mihai Bogza

Da, este întrebarea, aº spune cea mai de substanþã: ”Criza sistemului bancar ºi financiar, falimentul a 7 bãnci în ultimii 10 ani, probleme actuale ale Bãncii Internaþionale a Religiilor, situaþia bãncilor cooperatiste etc. pun sub semn de întrebare eficienþa activitãþii Bãncii Naþionale Române, mai ales a activitãþii de supraveghere ºi a controlului de performanþã.

Rog reprezentanþii B.N.R. sã prezinte cum au prevenit aceste crize ºi care au fost efectele activitãþii de supraveghere ºi a controlului de performanþã? Care sunt mãsurile prevãzute de B.N.R. pentru a evita în viitor crizele în sistemul bancar. Rog prezentarea strategiei de supraveghere a sistemului bancar.Ò

Acum, mã tem cã un rãspuns foarte în detaliu faþã de criza aceasta de timp veþi primi cu adevãrat în raportul anual. Totuºi, simt nevoia sã fac câteva precizãri în legãturã cu aceastã problemã, pentru cã este într-adevãr foarte importantã.

Primul lucru pe care vreau sã-l spun este acela cã noi discutãm despre Banca Naþionalã ca instituþie, totuºi discutãm de niºte etape în viaþa acestei instituþii. Aºa cum nu confundãm, sã-mi fie cu iertare, Guvernul Vãcãroiu cu Guvernul Ciorbea sau cu..., totuºi, e Guvernul României, evident, dar sunt guverne diferite. Trebuie sã separãm momentul fostului Consiliu de administraþie în Banca Naþionalã cu momentul actualului Consiliu de administraþie, care s-a instalat, în cazul meu, cel puþin, din 24 decembrie 1998. ªi trebuie, de asemenea, spus, când vorbim de falimentul acestor bãnci cã acesta s-a cumulat..., cauzele acestui faliment s-au cumulat în timp ºi pot sã menþionez câteva dintre ele. O primã cauzã este starea foarte proastã a economiei naþionale, o economie în tranziþie ºi, dacã vorbim de o economie în tranziþie, vorbim de dificultãþi pentru agenþii economici ºi, dacã vorbim de dificultãþi pentru agenþii economici care sunt clienþi ai bãncilor, atunci în mod sigur vorbim de dificultãþi pentru bãnci.

Eu, foarte pe scurt, aºa, am luat cu mine ºi niºte extrase din niºte ziare care vorbesc, tot aºa, despre probleme care sunt în alte þãri ºi, iatã, constat cã în Cehia, de exemplu, în sãptãmâna aceasta s-a produs falimentul unei bãnci cu capital strãin, NOMURA Ñ Japonia, ºi pentru care a trebuit sã fie introdusã administrare specialã. Este a 18-a bancã în Cehia, o þarã mult mai dezvoltatã ºi mai solidã din punct de vedere economic ºi financiar decât România, de la începutul tranziþiei. Americanii, care au o economie, aº zice, destul de stabilã în felul ei, au avut în 1985 Ñ 124 de falimente de bãnci ºi 34 de falimente ale ceea ce numesc ei ”selling and long associationÒ; în 1988, 221 de falimente bãnci, 220 din celelalte; în 1989 Ñ 207 falimente de bãnci, 327 falimente ”selling and long associationÒ. De fapt, între 1980 ºi 1994 o treime din sectorul american bancar, ca numãr de bãnci, cu totul, a dispãrut. În ultimii ani în America numãrul de falimente bancare s-a împuþinat. De ce? Pentru cã bãncile au început sã gândeascã strategic, atunci când simt cã au probleme încep pur ºi simplu sã se uneascã, sã fuzioneze, banca mai tare o înghite pe cea mai slabã ºi acþionarii, sigur, în banca slabã pot sã piardã, pot sã câºtige, dar la ei se produc niºte fenomene care au mai puþin impact public, impact vizibil.