Dan Tanasă

Da.

Mulțumesc frumos, domnule președinte de ședință. Declarația mea politică de astăzi se intitulează „109 ani de la nașterea sculptorului Vida Gheza”*.

Vida Gheza s-a născut într-o familie de mineri la 28 februarie 1913, la Baia Mare, și s-a înălțat la ceruri la 11 mai 1980, din același oraș. Tatăl său, Iosif Vida, era miner, dintr-o familie de țărani români. Gheza Vida însuși povestește: „Am mai avut șapte frați. Toți șapte au murit din cauza condițiilor grele de viață. [...] Când m-am născut, frații mei nu mai trăiau. Au căutat și un nume care să nu fi fost purtat de nimeni în tot neamul nostru de români. Mi s-a dat numele de Gheza, după un ortac al tatălui meu, care mi-a fost și naș. Era maghiar.”

Vida a început să sculpteze încă din tinerețe și ajunge să traverseze întreaga Europă, pentru ca mai apoi să se întoarcă la Baia Mare în 1941, orașul, împreună cu întreg Maramureșul, fiind, în urma Dictatului de la Viena, sub ocupație horthystă. Întrucât era român și avea cetățenie română, a fost supravegheat de poliție, fiind de trei ori concentrat în detașamentele de muncă forțată din Ungaria. În ciuda numelui și a talentului său artistic, regimul barbar care ocupa partea de nord a Transilvaniei l-a supus acestui tratament nedrept*. Observăm, așadar, cât de oarbă a fost ura manifestată de acel regim cotropitor. Calitatea umană, potențialul sau numele nu au avut nicio valoare în fața unui invadator profund antisemit și antiromân!