Tudor Barbu

Da. Partidul Conservator. Domnule președinte, Stimați colegi,

Am să fiu cât pot de scurt și o să vă precizez că, și ca cetățean, dar și ca senator, sunt surprins – și este cel mai eufemistic cuvânt pe care l-am găsit – de ce se spune de la aceste microfoane... și când spun „aceste microfoane” mă refer la microfoanele oficiale ale statului român, indiferent cât de complicată ar fi sintagma, cât de alambicat ar fi acest concept de stat român, ca să vin la spusele corecte ale colegului Ghișe. Eu nu înțeleg cum e posibil ca domnul senator Ghișe, pe care îl respect și-l consider un om cerebral și bine documentat, să vină să spună un adevăr și nimeni din sală să nu reacționeze în niciun fel. Probabil că eu, prin lipsa de experiență parlamentară pe care, evident, o am, nu știu cutumele acestui for legislativ.

Domnul Ghișe vine și spune că țara, țărișoara a fost „împinsă” – acesta este verbul folosit și achiesez la ce spune domnul Ghișe –, a fost „împinsă” de un cetățean fără drept, fără mandat, fără nimic, într-un „pact fiscal” în care România, cu tot ce incumbă acest lucru, este parte. Am fost martor ca simplu cetățean elector la împingerea României sau la ducerea României, sau la atragerea, sau la... ce verb doriți dumneavoastră, în niciun caz nu a fost un proces de discernământ verificat al poporului român, în Uniunea Europeană, cu tot ce a decurs de atunci până acum. Lucru minunat, de altfel. Și, cum bine a spus domnul senator și fost președinte al Senatului – și nu știu dacă, din păcate sau nu, președinte al României –, domnul Geoană, va veni momentul în care vom discuta despre aderarea țărișoarei, cu tot ce implică, la moneda euro, unii considerând că 2015 e un an minunat, alții că 2019.

Eu stau și mă întreb, după ce președintele României, și, știu, poate credeți că am făcut o marotă, dar, repet, ca cetățean – cetățeanul Tudor Barbu, nu senatorul, este stupefiat –, când președintele republicii – președinte în exercițiu, contestat, necontestat, asta este instituția, se numește administrația prezidențială – vine, cu subiect și predicat, și acuză fostul președinte și fosta guvernare de fraude cumplite și nimeni în Senatul României, nimeni în Parlamentul României, nimeni în Guvernul României, nimeni în România ca țărișoară nu ia nicio atitudine, astăzi, o altă acuză, aproape la fel de violentă, din partea unui senator corect în poziție, privind „pactul fiscal”, pe mine mă îngrijorează și, cât pot eu de retoric, mă întreb – că nu are cine să-mi răspundă, că doar sunt în Parlament, nu sunt în forul legislativ, nu are cine să-mi răspundă – ce sens are să discutăm la microfoanele astea de vreme ce constatăm că țara este „împinsă” în niște lucruri de unii care nu au dreptul să o facă și este pusă într-o situație extrem de jenantă de către președintele în exercițiu al republicii, fără ca nimeni să reacționeze.

Eu nu știu dacă domnul Ion Iliescu și Guvernarea Năstase au făcut o inimaginabilă fraudă în momentul în care s-a privatizat Petromul, așa cum s-a spus de la microfonul de la Cotroceni, dar, repet, Parlamentul poate că trebuia, poate că trebuia, în înțelepciunea și în îndatoririle lui prevăzute de lege și de Constituție, de legea de funcționare și de Constituție, să ia o atitudine.