Doru Ioan Tãrãcilã

Da, proiectul Legii protejãrii monumentelor istorice ºi proiect de Lege pentru aprobarea Ordonanþei de urgenþã nr. 228/2000.

Deci mai aveam câteva proiecte de lege, dar este domnul ministru prezent.

Putem sã începem, sigur. Am înþeles cã au fost dezbateri generale. Dacã la dezbateri generale... Deci nu cunosc ºi din mapa pe care o am eu nu rezultã cã a început dezbaterea pe articole.

## **Domnul Rãzvan Theodorescu** Ñ _ministrul culturii ºi cultelor_ **:**

Domnule preºedinte, Doamnelor ºi domnilor colegi,

Pentru cã împreunã cu secretarul de stat care rãspunde de patrimoniu, domnul profesor Opriº, eram ple-

cat în teritoriu, nu am putut sã fiu prezent, mi-a pãrut rãu, am luat cunoºtinþã de amendamentele principale ºi am venit acum pentru a spune poziþia noastrã faþã de aceste amendamente principale, care ne-au venit în special din partea colegilor noºtri de la Partidul România Mare.

Aceste amendamente principale sunt trei.

Unul este legat de ideea de a crea un singur Institut Naþional al Monumentelor Istorice. Doamnelor ºi domnilor colegi, aceastã propunere am fãcut-o în altã calitate, în 1995, ea a fost lãsatã de izbeliºte, deºi apãruse într-un text de lege. Acum am propus crearea acestui institut, care ar fi creierul protecþiei monumentelor istorice, ºi alãturi de ea a unei alte formule care este aceea ce se ocupã de puºculiþa, de banii monumentelor istorice: Oficiul pentru protecþiei.

Colegii noºtri au punctul de vedere cã ar trebui sã existe un singur institut. Dacã am creat aceastã disjuncþie, un institut în care se gândeºte politica generalã, se face evidenþa ºi aºa mai departe, ºi unul unde se adunã banii din surse bugetare ºi extrabugetare ºi unde se urmãresc ºantierele de restaurare, am fãcut-o tocmai pentru a rupe întrucâtva o cutumã nefericitã care fãcea ca mulþi bani sã nimereascã în buzunarele unor firme, ale unor firme de obicei excelente, dar care erau implicate ºi în proiectãri ºi rezultatele le ºtiþi, le-a semnalat întreaga presã.

În momentul de faþã noi susþinem, în continuare, formula pe care am exprimat-o aici, în timp de 4 luni a fost discutat acest proiect. Nu excludem posibilitatea unei legãturi mai strânse între acest oficiu, puºculiþa ºi locul unde se urmãreºte realizarea proiectelor ºi institutul naþional. Lucrurile pot fi discutate atunci când ajungem la articolele respective. Mie personal ºi nouã ni se pare mai bunã aceastã activitate sub cupola Ministerului Culturii, dar oarecum separatã. Dacã avem o posibilitate de a le conecta într-un fel, juridic, nu excludem aceastã cale, deºi cea dintâi ni se pare mai bunã.

Al doilea amendament priveºte crearea... mai ales cã vreau sã vã spun cã acest institut monolit ar ajunge sã fie un fel de departament, un fel de minister, el singur, mai mare decât ministerul nostru. Ni s-a adus drept exemplu un model italian, el se exclude, am aici schema ministerului italian de resort, în care aºa-numitul Oficiu central pentru bunuri arhitectonice, arheologice, artistice ºi istorice nu este decât un departament, exact cum gândim noi lucrurile.