Cristian Rădulescu

Stimați colegi, Stimați invitați,

Au fost oportune intervențiile repetate ale colegilor, înainte cu un sfert de oră, pentru a explica, din punct de vedere procedural, care este situația.

Legea, odată trecută prin această Cameră decizională și trimisă către promulgare, este adoptată.

Apreciez efortul și interesul celor care sunt aici, în tribune, dar poate nu li s-a explicat bine din nicio parte, repet, legea era deja – și a fost și cu votul nostru – adoptată.

Ce a vrut președintele, trimițând-o înapoi, a fost o formă mai bună a acestei legi.

Raportul care s-a făcut pentru acest mesaj prezidențial nu ne satisface întru totul și, de aceea, am votat împotriva lui.

Această lege are un merit mare. Încearcă și, în bună parte, reușește să pună capăt unei situații confuze, cu sute de mii de procese, ca urmare a unei legislații inconstante și care a variat după regimul politic, situație care durează de aproape 20 de ani. În bună parte, această lege – și sub o formă modificată, și în forma inițială – reușește să o facă.

Am fi vrut însă ca, în afară de situațiile proprietarilor pe care în mod specific și predominant această lege le reglementează, prin raportul comisiei să se reglementeze și problemele proprietarilor care sunt trimiși către despăgubiri, nu li se mai dă în natură, dar nu zice nimeni acolo dacă nu cumva, ca și în alte cazuri, va veni după aceea Guvernul cu o hotărâre, peste un, an și va zice: „Anul acesta și peste 2, și peste încă 15 ani nu prea avem bani” sau „Limităm la un anumit plafon modul de compensare a pierderii dumneavoastră, până când poate mai dispăreți dintre cei care ați avut odată proprietăți”. Și știm bine că echitatea socială în această țară presupune reglementarea echilibrată și pentru o parte, și pentru cealaltă.

Încă o dată spun, această lege reușește în bună măsură să pună capăt unor confuzii din acest domeniu al proprietății, dar s-ar fi putut ceva mai bine.

Mulțumesc.