Ion Eparu

Da.

Vă mulțumesc foarte mult.

Timp de două săptămâni am venit în fața dumneavoastră cu unele idei izvorâte din experiența de anul acesta, privind simularea examenelor de evaluare națională și bacalaureat.

Tema de astăzi mi se pare într-o continuare oarecum firească. Am intitulat-o „Generația Facebook și violența în școală”.

Într-o lume destabilizată și asaltată din toate părțile de violență, tinerii își găsesc cu dificultate modele demne de urmat. Școala s-a transformat într-un spațiu în care elevii simt din ce în ce mai des nevoia de a-și exprima cu orice preț superioritatea, hărțuindu-i și agresându-i pe colegii lor. Din nefericire, unele dintre aceste acțiuni au de multe ori final tragic pentru victimele agresate, ajungându-se la depresie, până la sinucidere. O statistică recentă a Ministerului Educației conține cifre cel puțin îngrijorătoare: în 2015 s-au înregistrat, în medie, 75 de cazuri de violență pe zi, cu un total anual de 19.000 de cazuri raportate, dintre care 41% au fost

violențe verbale între elevi. La nivel mondial, s-a constatat, de asemenea, o tendință de creștere a agresiunilor în școli, cu o rată mai ridicată la nivel gimnazial și liceal, în cazul elevilor apropiați de vârsta adolescenței.

Un incident desfășurat recent într-un liceu din Ploiești mi-a atras atenția. Un elev și-a agresat colegul, victima ajungând în situația de a necesita o intervenție medicală. Ceea ce m-a surprins și mai mult nu a fost actul în sine, ci motivul: victima a refuzat să îi dea agresorului câteva coli pentru un referat. Deși am putea extrapola și am putea considera că, la adolescență, un motiv aparent banal poate ascunde dezechilibrul emoțional specific vârstei, aflăm de fapt că explicația este mult mai simplă. Actele de violență, atât de promovate în mass-media, au devenit modelul după care tinerii își dezvoltă și își manifestă comportamentul. În absența exemplelor pozitive, ei nu știu care este conduita corectă și se exprimă în funcție de ceea ce văd în jur. Un asemenea comportament apare, de altfel, ca o consecință a lipsei de comunicare cu care se confruntă în prezent societatea. Tinerii își fac prieteni prin intermediul site-urilor de socializare, conversează în majoritatea timpului pe Facebook, neștiind cum să interacționeze corect într-un grup.

Deși familia reprezintă primul pilon de susținere și de integrare a tinerilor în societate, părinții având posibilitatea de a limita timpul petrecut de un copil în fața calculatorului și de a-i furniza acestuia exemple pozitive, școala are, de asemenea, obligativitatea de a-și ajuta elevii să se adapteze într-un grup. O mai mare implicare din partea sistemului de învățământ...

Încă puțin, vă rog, domnule președinte.

...în ceea ce privește activitățile extracurriculare, de echipă, desfășurate eventual în aer liber, va avea un impact profund asupra dezvoltării armonioase a tinerilor. Este necesar să li se cultive hobby-urile, să fie obligați să interacționeze mai mult, pentru a se înțelege și a se respecta reciproc.