Stenogramă plen

Stenogramă plen · Camera Deputaților · 31 martie 2016 · monitorul.ai

Bună dimineața! Vă mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

„De ce Marea Moschee?”.

De ceva vreme există pe tapetul mass-mediei și această problemă, a construirii unei Mari Moschei, subiect mai vechi, dar, de ceva timp, de notorietate, subiect care a apăsat, se pare, pedala de accelerație și care, într-adevăr, a intrat în mijlocul multor dezbateri publice care au loc în casa fiecărui român aproape.

Nouă, politicienilor, poate ne-ar sta bine cu un aspect așa, o înfățișare de războinici, de cruciați, care ar mușca cu poftă din semiluna islamică, nu? Și de câtă simpatie ne-am putea bucura! Cu câtă râvnă am face tot posibilul pentru a transforma în ură și a transpune frica de necunoscut a cetățenilor în voturi pe care să le contorizăm în beneficiul propriu sau de partid!

Dar trăim în secolul XXI, iar calitatea pe care o avem în Parlamentul României, demnitatea publică în reprezentarea celor care ne-au votat, imaginea țării pe care o construim cu toții – imagine pe care, atunci când un deputat se afișează și se adresează public, cum spunea Eminescu, trebuie să o aibă în vedere, pentru că un cuvânt spus greșit aduce prejudicii imense propriului stat – ne obligă să gândim de două ori înainte de a transmite mesajele noastre în fața celor care ne urmăresc cu multă atenție, propriii noștri cetățeni, buni compatrioți, de altfel, politicienii altor țări sau personalul diplomatic al altor state partenere României în angajamentele politice pe care statul nostru și le-a asumat. Așadar, se impune, întrucâtva, o trecere în revistă foarte rapidă a relației cu Imperiul Otoman de-a lungul istoriei. Și nu a relației cu Țările Române, cât mai ales a relației acestei forțe cu românii, când secol după secol, cam din secolul al XIV-lea, de la apariția lui Baiazid, Semiluna tot voia să cuprindă acest spațiu în care ne aflăm, trecând peste poporul român, greu încercat, o mie de ani de treceri ale popoarelor barbare în marea lor migrație pe continentul european. Ce relație am avut noi cu Înalta Poartă, care își trimitea armatele, care, printre alte stricăciuni, mai distrugeau câte o biserică, mai jefuiau câte o mănăstire, mai luau ceva moaște de sfinți, ceva odoare bisericești pe care nu uitau apoi să le negocieze pe bani grei, să ni le revândă, practic, într-un soi de politică perfidă, vânzând păgubitului bunuri pe care le confiscase?!

Nu putem uita nici câte pungi de galbeni au dat domnitorii români pentru ca aceste odoare bisericești și cam tot ceea ce se fura pe aici să se întoarcă înapoi. În Moldova, de exemplu, Vasile Lupu este domnitorul căruia i se datorează prezența moaștelor Sfintei Parascheva la Iași.

Despre mazilirea lui Brâncoveanu, domnitorului Brâncoveanu, a celor patru fii și a sfetnicului Ianache, ce putem spune?

Totuși trebuie să amintim un singur lucru... și o să termin. Cu toate aceste chestiuni, cetățenii turci, cetățenii români de etnie turcă trăiesc astăzi în România și trăiesc bine. Eu cred că timpul Marii Moschei încă nu a venit în România, iar problema este una mult, mult prea sensibilă pentru a o duce mai departe. Nu știu dacă acesta este un interes de care trebuie să ținem cont și o prioritate, mai ales că sunt foarte multe biserici încă neconstruite în diaspora, și pentru români, pentru care statul și-a luat angajamentul, cu ani în urmă, și nu s-a ținut de cuvânt.

Cred eu că pentru a evita un astfel de conflict va trebui să ținem cont și de ceea ce spune poporul, deci referendum.

Ion Eparu

#9604

Da.

Vă mulțumesc foarte mult.

Timp de două săptămâni am venit în fața dumneavoastră cu unele idei izvorâte din experiența de anul acesta, privind simularea examenelor de evaluare națională și bacalaureat.

Tema de astăzi mi se pare într-o continuare oarecum firească. Am intitulat-o „Generația Facebook și violența în școală”.

Într-o lume destabilizată și asaltată din toate părțile de violență, tinerii își găsesc cu dificultate modele demne de urmat. Școala s-a transformat într-un spațiu în care elevii simt din ce în ce mai des nevoia de a-și exprima cu orice preț superioritatea, hărțuindu-i și agresându-i pe colegii lor. Din nefericire, unele dintre aceste acțiuni au de multe ori final tragic pentru victimele agresate, ajungându-se la depresie, până la sinucidere. O statistică recentă a Ministerului Educației conține cifre cel puțin îngrijorătoare: în 2015 s-au înregistrat, în medie, 75 de cazuri de violență pe zi, cu un total anual de 19.000 de cazuri raportate, dintre care 41% au fost

violențe verbale între elevi. La nivel mondial, s-a constatat, de asemenea, o tendință de creștere a agresiunilor în școli, cu o rată mai ridicată la nivel gimnazial și liceal, în cazul elevilor apropiați de vârsta adolescenței.

Un incident desfășurat recent într-un liceu din Ploiești mi-a atras atenția. Un elev și-a agresat colegul, victima ajungând în situația de a necesita o intervenție medicală. Ceea ce m-a surprins și mai mult nu a fost actul în sine, ci motivul: victima a refuzat să îi dea agresorului câteva coli pentru un referat. Deși am putea extrapola și am putea considera că, la adolescență, un motiv aparent banal poate ascunde dezechilibrul emoțional specific vârstei, aflăm de fapt că explicația este mult mai simplă. Actele de violență, atât de promovate în mass-media, au devenit modelul după care tinerii își dezvoltă și își manifestă comportamentul. În absența exemplelor pozitive, ei nu știu care este conduita corectă și se exprimă în funcție de ceea ce văd în jur. Un asemenea comportament apare, de altfel, ca o consecință a lipsei de comunicare cu care se confruntă în prezent societatea. Tinerii își fac prieteni prin intermediul site-urilor de socializare, conversează în majoritatea timpului pe Facebook, neștiind cum să interacționeze corect într-un grup.

Deși familia reprezintă primul pilon de susținere și de integrare a tinerilor în societate, părinții având posibilitatea de a limita timpul petrecut de un copil în fața calculatorului și de a-i furniza acestuia exemple pozitive, școala are, de asemenea, obligativitatea de a-și ajuta elevii să se adapteze într-un grup. O mai mare implicare din partea sistemului de învățământ...

Încă puțin, vă rog, domnule președinte.

...în ceea ce privește activitățile extracurriculare, de echipă, desfășurate eventual în aer liber, va avea un impact profund asupra dezvoltării armonioase a tinerilor. Este necesar să li se cultive hobby-urile, să fie obligați să interacționeze mai mult, pentru a se înțelege și a se respecta reciproc.

Și, pentru că timpul s-a epuizat, cu îngăduința dumneavoastră, aș vrea să închei cu o scurtă povestioară.

Aseară, recitind acest text sau în timp ce reciteam acest text, pe unul dintre posturile TV s-a publicat o reclamă la o băutură răcoritoare. Într-un parc, pe o bancă, un tânăr își savura un moment de liniște, în prezența unei sticle de băutură răcoritoare. Ca de nicăieri, trei tineri foarte agresivi vin și îl deposedează de sticlă cu ajutorul forței. Din nou, un alt tânăr, și mai puternic, și mai agresiv, recuperează sticla de băutură. Și cred că orice alt comentariu este de prisos. Mă întreb doar dacă cineva de la Consiliul Național al Audiovizualului a văzut această reclamă?!

Vă mulțumesc pentru atenție.

Ion Eparu, deputat de Prahova.

Grigore Crăciunescu

#13466

Mulțumesc, domnule președinte. Doamnelor și domnilor deputați,

Declarația mea politică se intitulează „98 de ani de la Unirea Basarabiei cu România”.

Nu există un fenomen mai înălțător în toată istoria milenară a Basarabiei ca actul revenirii, în anul 1918, a mult pătimitei jumătăți estice a moșiei Mușatinilor la străvechea vatră românească, după anexarea ei tâlhărească de către Rusia țaristă în 1812. Acest eveniment constituie, totodată, și una dintre cele mai frumoase pagini din istoria românilor, prin contribuția pe care a avut-o la definitivarea unității naționale românești, la sfârșitul Primului Război Mondial.

Reacționând la pretențiile nejustificate ale Ucrainei, Sfatul Țării a adoptat, la 16 martie 1918, o declarație de protest ce urma să fie înmânată de o delegație de la Chișinău Guvernului ucrainean, căruia i se cerea recunoașterea independenței Basarabiei, și era menționat faptul că: „Teritoriul Republicii Moldovenești în hotarele fostei gubernii a Basarabiei este indivizibil și nici o parte a Republicii Moldovenești nu poate fi ruptă în folosul altui stat.”

Actul politic de la 27 martie a surprins foarte multă lume, atât în Basarabia, în Rusia, cât și în Occident. Deși aliații aprobaseră în principiu ideea unirii Basarabiei cu România, totuși realizarea acesteia a surprins, deoarece nu crezuseră niciodată că această provincie românească ar fi în stare să se desprindă din lumea slavă în care fusese încorporată fără știrea ei și fără voie cu mai mult de o sută de ani în urmă și să revină la matca străbună. Într-un studiu special asupra acestui fenomen, întocmit de Ministerul de Externe britanic la puțină vreme după adoptarea Declarației de Unire a Sfatului Țării, se spunea: „Pentru întâia dată în patruzeci de ani, chestiunea basarabeană a devenit din nou de importanță internațională.”

Organizația Studenților Basarabeni din București a desfășurat, în perioada 24–28 martie, cea de-a IX-a ediție a Festivalului „Zilele Basarabiei”. Evenimentul a fost prilejuit de împlinirea, la 27 martie, a 98 de ani de la Unirea Basarabiei cu România.

Duminică, 27 martie, în cea mai importantă zi a festivalului – Ziua Unirii Basarabiei cu România –, participanții la festival, alături de organizatorii evenimentului, s-au deplasat la Mănăstirea Cernica, pentru a aduce un omagiu celor care au contribuit la înfăptuirea Unirii. Astfel, tinerii au depus coroane de flori la mormintele lui Pantelimon Halippa, Ioan Pelivan și primul mitropolit al Basarabiei, Gurie Grosu, în cinstea cărora s-a ținut o slujbă de pomenire.

Prinși undeva între ciocan și nicovală, unii dintre basarabeni vorbesc uneori de parcă am avea o istorie diferită, de parcă am vorbi de lucruri și țări diferite. Basarabia a obosit să fie când „sora furată de români”, când „fiica răpită de ruși”. Ea vrea să fie așa cum a fost întotdeauna această bucată de pământ. Vrea să aibă cărți de limbă și literatură română cu Bacovia, Sadoveanu, Coșbuc, Eminescu al nostru și nu numai al lor. Tinerii basarabeni vor să fie români la ei acasă, vor să nu-i mai despartă Prutul. Basarabia vrea să retrăiască în 2018, la 100 de ani de la Unire, emoția și împlinirea anilor din 1918.

Acesta este visul Basarabiei, durerea și chinul ei. Dar realitatea e alta și, din păcate, e mult mai dură. O bucată de pământ rănit de sârma ghimpată de la frontiera cu patria-mumă, ăsta este adevărul, asta este Basarabia anului 2016!

Vă mulțumesc.

Deputat Grigore Crăciunescu, Colegiul nr. 11, Iași.

Tamara Dorina Ciofu

#17389

Da. Mulțumesc, am reținut.

Deci obiectul declarației politice de astăzi este „Aplicarea prevederilor Legii nr. 284/2010 privind salarizarea unitară și în sănătate”.

Am solicitat domnului ministru al sănătății aplicarea prevederilor Legii nr. 284/2010 privind salarizarea unitară și în sănătate, în sensul reîncadrării personalului, având ca valoare de referință salariul minim brut pe economie de 1.250 lei și acordarea sporurilor, calculate la venitul efectiv – condiții deosebite de muncă și doctorat.

În acest sens, am primit mai multe sesizări în legătură cu aceste probleme de la medicii care activează în sistemul medical din Botoșani, județ pe care îl reprezint în Parlamentul României.

Consider că atât medicii, cât și restul personalului medical din țara noastră trebuie să beneficieze de o salarizare decentă, în condițiile legislației actuale și să le fie respectate normele de muncă, timpul de lucru și de repaus. Pentru acest lucru este nevoie de reducerea și, în cele din urmă, de eliminarea deficitului de personal din sistemul medical românesc.

Apreciez că, dacă aceste lucruri nu sunt îndeplinite pentru cei care oferă serviciile de sănătate, nici pacienții nu vor putea să aibă acces la un tratament corespunzător și la condiții decente în instituțiile sanitare din țara noastră.

Astfel, consider că este obligația autorităților centrale de a se implica și de a soluționa revendicările personalului medical la nivel național.

Vreau să vă reamintesc că 200.000 de angajați din sistemul sanitar au primit bani mai mulți la salariu de la 1 octombrie 2015, însă actualul Guvern nu continuă politica de creștere a veniturilor personalului medical.

Actul normativ adoptat anul trecut de Guvernul PSD, condus de Victor Ponta, a presupus majorarea cu 25% a cuantumului sporurilor pentru condiții de muncă, a sporului de ture, a sporului de noapte, a tarifului orar pentru orele de gardă și a celorlalte elemente ale sistemului de salarizare.

În același timp, peste 15.000 de medici rezidenți din toată țara au primit beneficii suplimentare. Astfel, bursa de rezidențiat s-a majorat cu 25%. În plus, potrivit ordonanței de urgență a Guvernului PSD, medicii rezidenți au fost incluși în categoria tinerilor specialiști din sănătate care pot beneficia de închirierea unei locuințe ANL.

Așadar, vă rog să facem împreună demersuri la actualul Guvern pentru a crește salariile în sistemul de sănătate și pentru a oferi condiții decente de lucru medicilor, astfel încât aceștia să asigure servicii medicale de calitate pacienților din fiecare regiune a țării.

Vă mulțumesc mult.

Gheorghe Udriște

#20072

Domnule președinte, Stimați colegi,

Printre moschei și atentate, printre alte lucruri care se întâmplă în țara noastră, lupt și eu pentru muzeul acesta al lui Brâncuși, vreau să-l readucem pe Brâncuși în România și nu reușim. Am schimbat vreo două guverne de când duc lupta aceasta, am schimbat vreo doi, trei miniștri și tot nu reușim.

## Stimați colegi,

În urmă cu doi ani, am promovat în Parlament proiectul legislativ pentru înființarea la Târgu Jiu a Muzeului Național „Constantin Brâncuși”, proiect care a fost votat în luna iunie a anului trecut. Mai avem două luni și se împlinește un an.

Legea nr. 199/2015 prevede înființarea instituției în subordinea Ministerului Culturii. Muzeul va avea ca principale obiective: inițierea și elaborarea de lucrări și programe de cercetare asupra operei și vieții lui Constantin Brâncuși; identificarea lucrărilor și alcătuirea unui repertoriu al lucrărilor marelui artist aflate pe teritoriul României și în străinătate și organizarea de expoziții temporare, prin expunerea acestora în muzeu; reunirea tuturor lucrărilor marelui artist într-o expunere de tip virtual cu imagini 3D de tip digital; organizarea de tabere de creație și multe altele.

Legea a fost publicată în Monitorul Oficial pe 20 iulie 2015 și a intrat în vigoare în prima zi a anului curent. Cu toate acestea, muzeul rămâne în continuare doar un proiect pe hârtie, iar ritmul lent în care se iau deciziile în Ministerul Culturii este de neconceput. Instituția abia a făcut primii pași în implementarea proiectului în luna februarie a acestui an, deși până în acest moment trebuiau deja obținute toate avizele necesare pentru înființarea și funcționarea muzeului. Prevederile legii sunt cât se poate de clare și trebuie doar puse în aplicare.

Conform informațiilor oferite de ministrul culturii în urma celei de-a doua interpelări pe acest subiect transmise de mine, ministerul prevede ca până la sfârșitul anului în curs să fie realizat un plan operațional, atenție!, care de-abia apoi să permită înființarea și organizarea noului muzeu.

Fiind o lege adoptată în iulie 2015, Ministerul Culturii avea datoria să cunoască problema și să prevadă în bugetul de anul acesta și cheltuielile cu Muzeul Național „Constantin Brâncuși”. De discuții și negocieri suntem sătui. Ministerul Culturii trebuie să înțeleagă că nu poate amâna la nesfârșit punerea în aplicare a unei legi și trebuie intervenit pentru urgentarea procesului de implementare. Sunt absolut de acord că este un proces care trebuie pregătit și gândit riguros, extrem de atent și conceput în spiritul personalității universale a marelui artist.

Dar dacă ne luăm după spusele ministerului, sfârșitul acestui an ne va prinde tot fără muzeu. În aceste condiții, domnule ministru al culturii, să fiți sigur că ați pierdut șansa ca în acest mandat al dumneavoastră, care, culmea!, se încheie tot la sfârșitul acestui an, să intrați în istoria culturii românești măcar prin ducerea la capăt a acestui demers administrativ.

Camera Deputaților v-a oferit această șansă, dar, conform planificării ministeriale, cu siguranță o veți rata și ar fi păcat, nu pentru dumneavoastră, ci pentru România și Brâncuși. Și cum ar spune un gorjean de-al nostru de pe la Hobița: „Dumnezeu îți dă, dar în traistă nu-ți bagă.”

Vă mulțumesc.

Gheorghe Udriște, Colegiul nr. 25, București.

Sorin Avram Iacoban

#23504

Mulțumesc, domnule președinte. Dragi colegi și colege,

Astăzi aș vrea să-l întrebăm pe domnul prim-ministru Cioloș: „Domnule prim-ministru, unde sunt banii românilor?”.

Astăzi, dragi colegi, se împlinesc cinci luni de zile de la tragicul eveniment de la „Colectiv”, eveniment în urma căruia au murit 64 de tineri și mulți alții au fost răniți. Dumnezeu să-i odihnească!

Acest eveniment a generat atunci căderea Guvernului Ponta și înlocuirea lui cu un guvern de tehnocrați declarați apolitici, și anume Guvernul Cioloș.

De atunci și până în prezent, România s-a transformat încet-încet într-un studio de telenovelă. Dominată de incompetență și neputință, guvernarea Cioloș seamănă tot mai mult cu un program politic stupid, pus în practică de politicieni ascunși sub mască de așa-ziși tehnocrați, care fac parte, nu-i așa?, din „Guvernul meu”.

Recent, domnule prim-ministru Cioloș, ați declarat că nu sunt bani pentru creșterea cuantumului indemnizațiilor mamelor și ați somat Parlamentul României să indice sursele de finanțare pentru astfel de măsuri.

Noi, domnule prim-ministru, știm că puterea executivă este reprezentată de Guvern, conform Constituției, adică acea putere a statului care se ocupă cu punerea în practică a legilor pe care le emite Parlamentul. Sau s-a schimbat ordinea constituțională peste noapte și nu știm noi?

Rămânem surprinși de afirmațiile dumneavoastră că nu sunt bani, pentru că știm că, la momentul respectiv, Guvernul Ponta v-a lăsat vistieria plină, o creștere economică de 3,9% – una din cele mai importante creșteri economice din Europa – și zero datorii la Fondul Monetar Internațional.

De asemenea, știm că nu ați promovat nici până în prezent Legea salarizării unice, că ați amânat creșterea salariului minim, ați tăiat pensiile militarilor și ați blocat, prin ordonanță de urgență, Legea insolvenței persoanelor fizice, iar absorbția fondurilor europene este zero.

Mai știm că ați topit într-o lună de zile, ianuarie 2016, 0,5% din procentul de deficit de 2,95% convenit pe 2016 și, de asemenea, că au crescut nejustificat cheltuielile cu dobânzile cu 50%.

## Domnule prim-ministru,

Dacă nu știați, vă informăm noi că stoparea declinului demografic din România este o problemă de siguranță națională. Faptul că România are anual un spor negativ al natalității și ar putea ca în 20 de ani să înregistreze o populație înjumătățită, adică de 10 milioane de locuitori, ar trebui să vă pună și pe dumneavoastră pe gânduri.

Această lege adoptată ieri de Parlamentul României, de creștere a indemnizațiilor pentru mame, este de natură să stopeze acest fenomen. Dacă pentru această măsură, susținută și votată în unanimitate de Parlamentul României, nu aveți bani, atunci vine întrebarea firească: unde sunt banii românilor, domnule prim-ministru Cioloș?

Să înțelegem că aveți nevoie de bani pentru ascultarea telefoanelor, pentru flotila de avioane a președintelui sau pentru campania electorală a PNL-ului? Cumva FMI-ul are nevoie de o nouă piață de desfacere în sud-estul Europei?

Dragi colegi,

Desigur, acestea sunt întrebări pentru care așteptăm răspunsuri cât mai clare, dar care, cu siguranță, vor întârzia să vină de la un guvern care numai tehnocrat nu e și căruia nu-i pasă de soarta românilor.

Deputat de Iași, Sorin Avram Iacoban. Vă mulțumesc.

Gabriel Andronache

#26908

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Declarația politică se intitulează „«Prima Școală Românească» – fortăreață a culturii românești”.

Într-o perioadă în care se pune foarte mult accent pe valorile moștenirii culturale naționale, în contextul afirmării lor în cultura universală, doresc să vă aduc în atenție situația Muzeului „Primei Școli Românești”.

În calitatea mea de deputat de Brașov și, mai exact, al Colegiului uninominal nr. 5, pe teritoriul căruia se află „Prima Școală Românească” din Șcheii Brașovului, doresc să mă alătur demersurilor profesorului Vasile Oltean privind sensibilizarea opiniei publice, dar și a factorilor de decizie, cu privire la starea dificilă în care se află acest edificiu de importanță națională.

Faima acestui lăcaș de cultură și educație a depășit demult granițele Brașovului, fiind nu numai un punct de atracție turistică, ci mai ales un izvor de românism și spiritualitate creștină. Este de prisos să amintesc bogăția în cărți și manuscrise vechi românești în care se oglindesc vremuri demult apuse din cetatea Brașovului.

De asemenea, este de subliniat atmosfera intimă, inegalabilă a unei clase în care, timp de secole, dascăli și școlari au dat suflet acestui centru românesc de cultură și spirit.

Prima tipografie românească în care s-au făurit cărțile de căpătâi – cu care s-a construit cultura românească – reprezintă, în opinia mea, unul dintre lăcașurile de înălțare a conștiinței naționale românești. Am putea numi această școală drept o primă fortăreață a culturii românești. Față de acest tip de obiectiv cultural-educațional, dar și de trăire românească, cuvintele de laudă și de pioșenie nu sunt niciodată de prisos.

Astăzi suntem ceea ce suntem datorită moștenirii lăsate de înaintașii noștri, cu prețul unor mari sacrificii, uneori cu sacrificiul total.

## Stimați colegi,

Așa cum alte națiuni europene, și nu numai, nu precupețesc niciun efort financiar sau material pentru a-și proteja și pune în valoare patrimoniul cultural, așa și noi suntem datori să lăsăm pe mai departe, generațiilor care vor urma, aceste moșteniri în bună stare. Cine nu își apără bogățiile trecutului riscă să devină sărac pe viitor!

Folosesc acest prilej, dragi colegi, să chem factorii decidenți, autoritățile publice, să întreprindă de urgență acele măsuri care sunt necesare, astfel încât acestui obiectiv de importanță culturală, educativă și de spiritualitate românească, precum „Prima Școală Românească” din Șcheii Brașovului, să i se acorde o prioritate deosebită, în sensul consolidării și păstrării în cele mai bune condiții.

Vă mulțumesc.

Gabriel Andronache, deputat al PNL de Brașov.

Ioan Cristian Chirteș

#29663

## Domnule președinte,

## Stimați colegi,

Astăzi doresc să aduc un omagiu celor care, de-a lungul anilor, au slujit un sector deosebit de important pentru societatea românească, atât în ceea ce privește dreptul tuturor românilor de a trăi într-un mediu curat, garantat de Constituția României, cât și în ceea ce privește aportul economic al industriei forestiere la dezvoltarea României, și anume pădurile României.

Este vorba de silvicultori, cei care de zeci de ani apără pădurile țării, uneori chiar cu prețul vieții lor, care în diferite perioade ale istoriei noastre au pus umărul pentru ca generațiile viitoare să beneficieze de bogăția aurului verde.

Este adevărat, așa cum nu există pădure fără uscături, nu toți cei care deservesc sectorul forestier fac cinste ținutei verzi, dar nu trebuie ca din cauza unora care fac necinste meseriei de silvicultor să aruncăm anatema asupra tuturor. Să îi omagiem pe cei care merită și care au adus, prin corectitudinea muncii lor, onoare acestui sector.

Pentru a întări cele spuse mai sus, vreau să amintesc tuturor câteva nume care au rămas în istoria silviculturii românești, ca adevărați apostoli care au propovăduit rolul și importanța pădurii pentru noi toți, pentru ca generațiile viitoare să aibă parte de beneficiile pădurilor României, oameni care au luptat și s-au sacrificat pentru pădure.

Aș începe cu marele silvicultor Marin Drăcea, ales membru post-mortem al Academiei Române, care în perioada interbelică a pus bazele silviculturii românești și care alături de alți mari academicieni, ca Victor Giurgiu, Constantin Chiriță, Constantin Robescu, Constantin Georgescu, Grigore Eliescu, Constantin Chiriță, Ion Popescu-Zeletin, Stelian Munteanu, au contribuit la dezvoltarea sectorului forestier din România, recunoscut ca printre cele mai profesioniste din lume. Și mulți alții, poate mii, mai mult sau mai puțin cunoscuți, merită respectul nostru, al tuturor.

## Stimați colegi,

Adunarea Generală a Națiunilor Unite a adoptat ziua de 21 martie a fiecărui an Ziua internațională a pădurilor, cu scopul de a crește gradul de conștientizare asupra gestionării, conservării și dezvoltării durabile a tuturor tipurilor de păduri, în beneficiul generațiilor prezente și viitoare.

Luna plantării arborilor, instituită în România între 15 martie și 15 aprilie, prin Legea nr. 46/2008 – Codul silvic, este cel mai important eveniment al silviculturii românești, care datează din anul 1902, organizată de Spiru Haret, pe atunci ministru al instrucțiunii publice și cultelor.

Cu această ocazie, doresc să salut și să aduc un gând de respect pentru toți silvicultorii care trudesc în slujba pădurii și care, prin munca lor, contribuie la gestionarea durabilă a fondului forestier național.

La mulți ani silviculturii românești, la mulți ani pădurii noastre!

Vă mulțumesc.

Cristian Chirteș, deputat al PNL de Mureș.

Raluca Surdu

#32800

Bună dimineața, domnule președinte! Stimați colegi,

Declarația mea politică are numele: „Despre curajul de a nu mai fugi de responsabilitate”.

## Stimați colegi,

Mă adresez astăzi dumneavoastră cu inima mâhnită și revoltată de cele întâmplate la așa-zisa și autointitulata „Grădiniță Flipper” din Cotroceni, în inima capitalei noastre, acolo unde camerele de supraveghere au surprins-o pe însăși directoarea acesteia agresând copiii pe care îi avea în grijă.

Acesta nu pare a fi un exemplu izolat, ceea ce este deosebit de grav și de îngrijorător. Mai grav, mai îngrijorător, dincolo de faptele surprinse, este ceea ce declară public unele autorități, cărora noi, părinții, le acordăm prezumția de competență și încrederea că veghează la cadrul în care educația copiilor noștri se desfășoară.

Ceea ce domnul Adrian Curaj, ministru al educației, declara într-o primă intervenție publică pe acest subiect nu poate să ne mulțumească. Înțelegem că ministerul coordonat de Domnia Sa este cel care oferă autorizații de funcționare provizorie și acreditează acele școli și grădinițe care își prezintă documentația unei agenții din subordine. Faptul că cei din minister declară sec și simplu că acea pseudogrădiniță nu era acreditată, că pur și simplu nu exista din perspectiva funcționarilor ministerului, în ciuda faptului că se prezenta în mod abuziv părinților de peste 15 ani pe site-urile de specialitate, este de neînțeles și nu îi absolvă de responsabilități și de răspundere.

Citez din declarația domnului ministru Curaj: „Colegii mei mi-au spus că nu era acreditată. Nu că nu era acreditată, că nu exista. Pentru oricine să-și pună etichetă pe ușă pe care scrie «școală» e ușor. Sunt o grămadă de instituții, existând inclusiv calea instanței de judecată, unde cineva poate să reclame, în momentul în care consideră că s-a folosit o denumire pentru o instituție în mod abuziv.”

Domnule ministru Curaj,

Să înțelegem, deci, că ceva ce considerăm că nu există, pentru că nu avem acte luate în evidență în acest sens, nu controlăm nici atunci când avem nu doar indicii, ci adevărate campanii de promovare, când putem observa o activitate îndelungată, când se întâmpină la ușă eticheta „școală”? Suntem oare în fața unui alt caz în care o activitate este desfășurată sub „patronajul” și oblăduirea unora care abuzează ei înșiși, în exercitarea serviciului, care nu se mai pot ascunde în spatele sintagmei de „neglijență”, ceea ce, de fapt, nu-i absolvă deloc de responsabilitate și de răspundere?

„Noi, din ceea ce mi-au spus colegii mei din ARACIP, nu am avizat, nu am acreditat acea instituție, deci ea nu există pentru noi”, precizează domnul ministru Curaj. Atât?

„Nici usturoi nu am mâncat, nici gura nu ne miroase”, dacă mi-e permisă exprimarea?! Oare atât de simplu să fie? Că ceva ce nu există pentru noi să nu ne mai preocupe să verificăm, să controlăm, în ciuda tuturor evidențelor, nu doar a aparențelor, în ciuda îndatoririlor de serviciu?

## Stimați colegi,

Din păcate pentru noi toți, pentru România, se pare că suntem martorii unui nou sport național: fuga.

Părinții au ajuns să fie alergați din prezentul propriilor copii și chiar din viitorul acestora, ademeniți sau chiar constrânși să-i lase pe mâini ce se dovedesc de-a dreptul criminale, într-o zbatere a supraviețuirii, pentru iluzia asigurării traiului de zi cu zi. Din păcate, copiii, în loc să fie

prezențe care completează, care încheagă și care întregesc familii, au ajuns să fie considerați de unii angajatori drept elemente care complică viața propriilor angajați. Mai grav, pentru stat și instituțiile sale, copiii sunt și rămân doar statistici. Să admitem că nu se poate altfel, însă chiar și așa este inadmisibil că, în ciuda indicatorilor îngrijorători oferiți de aceste statistici, copiii și tot ceea ce reprezintă aceștia pentru viitorul nostru, al tuturor, sunt neglijați și sacrificați pentru un prezent și așa precar, pentru ceva ce funcționează deja de mult prea mult timp la cote de avarie și în limite de supraviețuire, dar într-o autosuficiență de neînțeles.

Copiii sunt alergați într-un sistem spasmotic, care ar trebui de fapt să le ofere bazele pentru a deveni adulți autonomi, bucuroși de viață, animați de efortul de a-și găsi menirea și de a-și urmări împlinirea. Copiii cresc și, pe măsură ce o fac, fug, mai mult sau mai puțin conștient, de ceea ce ar trebui să fie, de fapt, un cadru de susținere și formare ca viitor – școala. Însă ajung să fugă conștient sau inconștient de ea. Semnalele sunt că sistemul actual de învățământ este depășit, că este ceva din care se fuge, din cauză că a devenit de speriat, terifiant, și nu ceva către care se aleargă, datorită satisfacțiilor pe care le oferă, perspectivelor deschise, curiozității cultivate și plăcerii de a descoperi, de a lucra împreună, copiii și adulți laolaltă.

Instituțiile au ajuns și ele să fugă de responsabilitate, de propria rațiune de a exista, căutând mai degrabă justificări, ascunzându-se după vine colective sau deturnând atenția prin sugerarea de alți vinovați.

Cristina Nichita

#38602

Bună dimineața, domnule președinte! Vă mulțumesc.

Bună dimineața, stimați colegi!

Declarația politică de astăzi este pentru informare, conștientizare – „Ziua internațională de conștientizare a autismului”.

2 aprilie este Ziua internațională de conștientizare a autismului și vreau să atrag, din nou, atenția asupra acestei tulburări care afectează comportamentul și relaționarea cu lumea înconjurătoare.

În România, la ora actuală, există peste 8.000 de persoane diagnosticate cu tulburare din spectrul autist, dar aceasta este o cifră statistică. Numărul real, probabil mult mai mare, nu este cunoscut, deoarece nu există încă un registru național care să evidențieze situația la zi a persoanelor cu tulburare din spectrul autist. Cifrele reale nu sunt cunoscute, dar specialiștii în sănătatea mintală afirmă că un copil dintr-o sută de copii născuți este diagnosticat cu o formă de tulburare din spectrul autist. Mi se pare un semnal de alarmă dintre cele mai îngrijorătoare și mi se pare, de asemenea, că responsabilitățile pe care trebuie să și le asume decidenții sunt extrem de mari.

În luna mai a anului 2015, în timpul guvernării Ponta, susținută fiind de doamna ministru Rovana Plumb, am reușit – cu multă străduință – înființarea grupului interministerial de lucru pe această problematică. Grupul înființat are în componență specialiști ai Autorității Naționale pentru Persoanele cu Dizabilități, ai Autorității Naționale pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție, reprezentanți ai Ministerului Sănătății și Ministerului Educației Naționale. Pe parcursul întâlnirilor, ni s-au alăturat reprezentanți din Ministerul Fondurilor Europene, specialiști din Colegiul Psihologilor, Colegiul Medicilor, Casa Națională de Asigurări de Sănătate, Centrul Național de Sănătate Mintală și Luptă Antidrog, Societatea Națională a Medicilor de Familie, consilierul prim-ministrului în domeniul dizabilității, precum și consiliera Compartimentului Înaltului Reprezentant pentru protecția și îngrijirea copilului, Emma Nicholson.

O persoană cu autism nu este un rebut uman. Calitatea vieții sale depinde de diagnosticarea precoce, de asistența psihologică, de asistența fizică, de formele de învățământ specifice la care ia parte, de îngrijirea în familie, de integrarea școlară. Toate aceste aspecte și multe altele au fost dezbătute în amănunt în grupul interministerial de lucru, unde am încercat, în întâlnirile săptămânale, să găsim soluții suple și adaptate la problemele identificate, precum și măsurile care să conducă etapizat la îmbunătățirea condițiilor de viață ale persoanelor cu tulburări din spectrul autist.

O parte din soluțiile sistematizate de grupul de lucru au fost incluse în strategia națională „O societate fără bariere pentru persoanele cu dizabilități 2015–2020” și în Strategia națională pentru protecția și promovarea drepturilor copilului 2014–2016. După o întârziere de cinci ani, am finalizat normele metodologice la Legea autismului și săptămâna aceasta s-a încheiat dezbaterea lor la Ministerul Sănătății. Toate acestea s-au făcut atâta timp cât am avut oameni care au înțeles această problematică.

Astăzi, vreau să atrag atenția decidenților guvernamentali, domnului prim-ministru, ministrului sănătății, ministrului muncii, ministrului educației, ministrului fondurilor europene că problematica persoanelor cu tulburare din spectrul autist are nevoie de o altă abordare, are nevoie să fie parte a unui program de interes național. Insist pentru decontarea integrală a serviciilor de terapie și pentru o politică națională de sănătate publică.

De-a lungul ultimului an, din ce în ce mai multe persoane cu putere de decizie au colaborat cu specialiștii grupului interministerial de lucru. Înțelegerea și sprijinul de care au dat dovadă mă îndreptățesc să cred că suntem pe drumul cel bun în rezolvarea problemelor cu care se confruntă nu numai cele 8.000 de persoane despre care vă aminteam. 8.000 de persoane înseamnă 8.000 de familii.

De fapt, copiii, tinerii și adulții cu autism sunt mult mai mulți și noi nu suntem, ca societate, în situația de a le oferi câte ceva, ci în situația de a le recunoaște drepturile. Cred cu tărie că este absolut necesar să se impună măsuri la nivel național.

Cu considerație, Cristina Nichita, deputat al PSD, Iași.

Virgil Guran

#42994

Mulțumesc, domnule președinte.

Orice guvern responsabil știe un lucru: că, de fapt, o economie care funcționează trebuie să asigure consumul propriu și, dacă poate să și exporte, să asigure și consumul altor țări, cu atât mai bine.

După ’90 încoace, cu mici sincope, nu prea a înțeles niciun guvern acest lucru și rezultatele se văd în acest moment.

Noi suntem o piață de desfacere, de fapt noi suntem o forță de muncă ieftină și ne întrebăm de ce nu vin fonduri pentru a ne dezvolta, de ce economia noastră de multe ori bate pasul pe loc.

Păi niciodată n-o să-i vedem pe olandezi că se bucură că deschidem noi Portul Constanța și le facem concurență și că există o piață liberă pentru noi, niciodată n-o să-i vedem pe marii producători agricoli că se bucură și votează cu două mâini să ne acorde fonduri pentru irigații pentru a avea o producție dublă la hectar și să ne asigurăm necesarul nostru, să și exportăm, niciodată nu se vor bucura de existența unei industrii puternice, care să exporte la prețuri mai bune în țările lor, pentru că asta ar însemna că la ei locurile de muncă vor fi mai puține, poate chiar salariile mai mici, iar la noi o să înceapă prosperitatea.

Văd că nu se înțelege acest lucru, nu se înțelege că cei care pleacă și ne reprezintă trebuie să se lupte efectiv pentru a avea o bucată cât mai importantă din această economie mondială, europeană și de multe ori avem naivitatea să credem că în lumea asta există egalitate, dreptate și o dorință, așa, comună, a celor bogați să ne îmbogățească pe noi și să sărăcească ei.

Am asistat de curând la o întâlnire, la Comisia pentru agricultură, cu marii conducători ai hipermarketurilor; se încearcă o lege – și felicit Comisia pentru agricultură și pe colegii care sprijină această idee –, se încearcă o lege prin care să se impună acestor mari lanțuri de hipermarketuri să introducă produsele românești, pentru că e logic. Patronatul acestor hipermarketuri este de sorginte germană, franceză și așa mai departe. Este logic că ei vin cu produsele de acolo de unde au sediul și unde doresc să meargă treaba mult mai bine. Sunt deranjați de acest lucru, întotdeauna vin și ne spun că Uniunea Europeană nu permite și așa mai departe.

Cred că trebuie să reprezentăm; de fapt, noi suntem Parlamentul României și trebuie să reprezentăm România.

De asta am fost trimiși aici, pentru a reprezenta cetățenii români și interesele lor.

Mulțumesc.

Deputat al PNL, Guran Virgil.

Maria Grecea

#45529

Domnule președinte, Stimați colegi,

Titlul declarației mele politice de astăzi: „Să nu permitem transformarea educației într-un SRL”.

Unele evenimente recente ne determină să readucem în discuție un subiect deosebit de grav, și anume cadrul legislativ privind autorizarea și acreditarea unităților de învățământ preuniversitar.

Este cunoscut cazul recent al grădiniței particulare din București, unde educatoarea a agresat mai mulți copii. Faptul că respectiva unitate nu era nici măcar autorizată nu ar trebui să reprezinte o noutate. La nivel național, funcționează numeroase așa-numite grădinițe particulare, care însă nu dețin niciun fel de autorizație de funcționare și nu au fost supuse niciunui proces de control și acreditare. Ne putem convinge de această stare de fapt dacă vom confrunta datele furnizate de Agenția Română pentru Asigurarea Calității în Învățământul Preuniversitar, ARACIP-ul, cu oferta publică a grădinițelor și vom observa că numeroase astfel de unități funcționează în afara legii.

Mai exact, aceste unități funcționează fără forme legale sau se ascund în spatele unor forme de organizare alternative, pretinzând că sunt cluburi pentru copii, școli de limbi străine sau furnizori de educație alternativă. Au existat cazuri în care operatorii economici nu au permis efectuarea controalelor de către instituțiile abilitate, invocând că în respectivul imobil funcționează un club privat, care nu desfășoară activități economice.

Mai mult decât atât, din totalul grădinițelor particulare autorizate, foarte puține sunt și acreditate în condițiile legii. Conform ARACIP, acreditarea unei grădinițe se face prin raportarea la standardele specifice, instrumente care măsoară capacitatea unei unități de învățământ de a funcționa în parametri obligatorii. Practic, acreditarea constituie garanția că unitatea respectivă asigură servicii de calitate.

Mă întristează faptul că trebuie să apară un caz grav, emoționant pentru a ne putea determina să acționăm. Problema asigurării calității în instituțiile preuniversitare nu poate suporta amânare. Este nevoie de un efort corelat al Parlamentului și al Ministerului Educației pentru a crea și a implementa un cadru normativ care să răspundă cerințelor actuale.

O situație la fel de gravă o întâlnim în cazul unităților care oferă servicii de tip after-school. Lipsa unui cadru normativ care să reglementeze această activitate a dus la înființarea acestor unități, sub diferite coduri CAEN.

Am elaborat o propunere legislativă care să reglementeze modalitatea de înființare, autorizare și funcționare a unităților care prestează servicii de tip after-school. Îi invit pe colegi să susțină această inițiativă a mea.

În calitate de părinte, sunt preocupată de serviciile de care beneficiază copiii în aceste unități. Sunt convinsă că fiecare părinte își dorește să își lase copiii într-un loc în care să îi fie garantate stabilitatea psihică, integritatea fizică, siguranța sanitară și servicii educaționale de calitate.

A face bani de pe urma eforturilor părinților care încearcă să le ofere copiilor o educație de calitate este de neconceput! Nu putem tolera ca educația copiilor noștri să fie transformată într-o goană sălbatică după profit. Nu putem accepta ca banii să fie puși înaintea siguranței copiilor.

Deputat Grecea Maria, de Brașov. Vă mulțumesc.

Mihai Deaconu

#48948

## **Domnul Mihai Deaconu:**

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea de astăzi se intitulează „După 26 de ani de ciolaniadă a venit dosariada”.

## Stimați colegi,

După lupta pentru ciolan și pentru putere din ultimii 26 de ani, clasa politică și-a atras pe bună dreptate dezinteresul și disprețul cetățenilor, care folosesc apelative precum: baroni locali, interlopi, nepotism, rețele de influență, infractori,

grupuri infracționale, corupție atunci când se referă la politicieni, partide, scenă politică.

În ultimii doi ani însă, suntem cu toții martorii apariției unui nou trend, instituțiile de cercetare a corupției fiind asaltate de denunțători, informatori, salvatori de bună-credință care își reclamă foștii parteneri de afaceri, foștii colegi de partid, foștii prieteni sau chiar rudele, cu un singur scop, acela de a-și salva propria piele.

Pe acest fond, Direcția Națională Anticorupție a transmis cele mai multe cereri de încuviințare a reținerii și a arestării preventive, de începere a urmăririi penale a membrilor Parlamentului, precum cele pentru care am votat ieri. Votul dat în Parlament a fost deseori criticat, deoarece a fost pusă o presiune suplimentară asupra acestor subiecte, atât de mass-media, cât și de societatea civilă, a cărei atenție a fost atrasă în acest fel.

Presiune se pune însă și pe DNA, căci cetățenii au așteptări mari privind procesul de curățare a scenei politice de politicieni corupți care au deformat sensul politicii și au îndepărtat populația de aleșii săi. În aceste condiții, șefa DNA anunță, pe bună dreptate, că există un deficit major al procurorilor, având în vedere volumul mare de dovezi de instrumentat, un procuror având în coordonare 100–120 de dosare. Acest fapt se datorează volumului mare de denunțuri.

Vorbind despre procurorii DNA, șeful CSM Mircea Aron a spus că aceștia „nu sunt importați din sistemul judiciar al unui stat ultraperformant sau ultrademocratic, ei provin din rândurile procurorilor școliți și formați în România, iar experiența și conduita lor profesională s-au dezvoltat în contextul legislativ și instituțional românesc.”

Președintele CSM i-a invitat pe toți, specialiști, justițiabili, politicieni, oameni de presă, demnitari și simpli cetățeni, să se raporteze la justiție ca la o normalitate, restul va veni de la sine.

Oare această situație este una normală, oare aceasta să fie singura soluție de curățare a clasei politice?

Se pare că Ministerul Justiției răspunde la aceste întrebări prin propunerea de reînnoire a mandatului doamnei Codruța Kövesi la șefia DNA, instituția ale cărei rezultate sunt recunoscute și de Comisia Europeană în Raportul de monitorizare, cooperare și verificare din anul 2016.

Cum CSM a avizat în unanimitate propunerea Ministerului Justiției, rămâne să vedem dacă și președintele Klaus Iohannis va fi de acord cu această reînvestire.

## Vă mulțumesc.

Deputat Mihai Deaconu, Colegiul nr. 3, Circumscripția nr. 3, Argeș.

Ovidiu Cristian Iane

#52155

Mulțumesc, domnule președinte de ședință. Stimați colegi,

Am să vorbesc despre PNL și populismul discursului.

Din păcate, Regulamentul Camerei Deputaților nu mi-a permis să iau cuvântul atunci când un coleg de la PNL a venit aici, la microfon, și a făcut niște afirmații total surprinzătoare. Spunea colegul că, din cauza impozitului pe construcții speciale introdus de Guvernul Ponta, mediul de afaceri s-a prăbușit. Dar culmea este că tocmai acest coleg se afla la Ministerul de Finanțe în 2010, când printr-o simplă semnătură și peste noapte a mărit TVA-ul de la 19% la 24%. Atunci nu numai că a prăbușit mediul de afaceri, dar a dus în cap, cu totul aproape, și mediul de afaceri, și cetățenii.

Tot atunci, acest coleg, și tot ca niște măsuri de „bună guvernanță”, între ghilimele, bineînțeles, a redus salariile bugetarilor cu 25% – de asemenea, o măsură foarte benefică.

Tot atunci, acest coleg împreună cu Guvernul pe care îl reprezenta, acum făcând parte din PNL, au mai pus un impozit asupra pensiilor.

Și iată că acest coleg vine acum și ne ține nouă lecții de bună guvernanță.

Să-i reamintim acestui coleg că, totuși, prin măsurile pe care le-a dispus la vremea respectivă, ca ministru de finanțe, nu a făcut altceva decât..., nu numai că a distrus mediul de afaceri, dar a distrus întreaga economie românească.

În acea vreme, în urma acestor „extraordinare”, tot între ghilimele, măsuri, s-a întâmplat următorul lucru: peste câteva sute de firme românești au fost desființate în România, și mă refer la microîntreprinderi; aproape 500.000 de oameni, români, au plecat peste graniță, ca să muncească în altă parte; milioanele de pensionari s-au văzut nevoite să vină să își recalculeze ceea ce înseamnă coșul zilnic, pentru a putea trăi de pe o lună pe alta ș.a.m.d.

Deci iată că, dacă ne referim la populism și la discursul populist, între distinșii membri ai PNL nu găsim decât oameni care vin aici să muște din microfon, bătându-se cu pumnul în piept, uitând de fapt de ceea ce au făcut când au fost la guvernare și lăudându-se cu realizările inexistente din acea perioadă, criticând măsurile luate de Guvernul Ponta, care, din fericire pentru această țară, au salvat economia românească și au pus-o în funcțiune.

Și vă spun sincer că mi-aș fi dorit să pot să ies atunci la microfon, să spun aceste lucruri, pentru că altfel s-ar fi perceput lucrurile.

Tot atunci, tot acest distins coleg a venit și a spus că... despre o inițiativă legislativă care urma să fie respinsă, evident...

Dan Coriolan Simedru

#55299

Domnule președinte, Doamnelor și domnilor deputați,

Declarația politică de astăzi se numește „Relocarea Consulatului din Toronto, un gest de respect față de comunitatea românească din Canada”.

Comunitatea românească din Toronto a solicitat ministrului afacerilor externe, domnul Lazăr Comănescu, prin intermediul unei petiții, sprijin pentru relocarea sediului Consulatului Român din Toronto.

M-am alăturat demersurilor românilor din Regiunea Ontario, Canada, și i-am adresat domnului ministru o scrisoare deschisă, rugându-l să analizeze rapid solicitarea perfect întemeiată a concetățenilor noștri stabiliți în această regiune.

Am făcut acest gest având în vedere faptul că din județul pe care îl reprezint în Parlament, județul Alba, se regăsesc în acest moment și în acest spațiu geografic un număr consistent de români. Aceștia se află în contact permanent cu țara și așteaptă din partea autorităților statului român responsabile cu gestionarea problemelor diasporei sprijin concret și o implicare mai mare.

Practic, românii din Ontario, Canada, sunt nemulțumiți de spațiul în care își desfășoară activitatea Consulatul din Toronto, într-o locație neadecvată pentru funcționarea la standarde decente.

Domnul consul general Doru Liciu a apreciat eforturile făcute pentru a determina implicarea ministerului în rezolvarea problemei Consulatului din Toronto, iar faptul că domnul ministru Lazăr Comănescu a soluționat favorabil cererea demonstrează că există deschidere din partea autorităților de la București în remedierea disfuncționalităților semnalate.

Mă bucur că instituțiile statului român funcționează și își respectă și își onorează obligațiile constituționale, în sensul apărării și garantării drepturilor și libertăților fundamentale, în egală măsură pentru toți cetățenii săi.

Mă aștept ca, pe viitor, ministrul afacerilor externe să trateze cu aceeași seriozitate și profesionalism cazuri similare, atunci când ele vor fi aduse în atenție de către cetățenii români din diaspora.

Cred că o evaluare a tuturor locațiilor consulare pentru ca acestea să fie utile, funcționale, ușor de găsit și, în primul rând, decente este absolut necesară pentru a promova imaginea României și pentru a onora cetățenii români aflați în afara granițelor.

Să nu uităm că în acest an, la alegerile parlamentare, vom avea primul scrutin la care cetățenii români din afara granițelor vor vota prin corespondență. Prima verigă în acest proces al votului prin corespondență este reprezentată de misiunile diplomatice ale României. Astfel, cetățenii români cu drept de vot, având domiciliul sau reședința în străinătate, se vor putea înregistra la acest scrutin printr-o cerere scrisă, depusă personal sau transmisă prin poștă la ambasadele și consulatele României.

Acesta este un argument important pentru care ministrul afacerilor externe trebuie să se preocupe să aibă misiuni diplomatice funcționale, bine dimensionate, pentru a face față nevoilor cetățenilor din diaspora.

Un stat responsabil trebuie să aibă capacitatea identificării celor mai bune soluții, în vederea consolidării legăturilor cu cetățenii săi, indiferent de spațiul geografic în care aceștia trăiesc, iar Ministerul Afacerilor Externe este pionul central în materializarea acestui deziderat.

Vă mulțumesc.

Domnul Dan Simedru, apoi doamna deputat Ana Birchall.

Dan Coriolan Simedru, deputat al PNL de Alba.

Ana Birchall

#58909

Mulțumesc mult, domnule președinte de ședință.

În declarația politică din această săptămână doresc să vă vorbesc despre un moment de referință din istoria postdecembristă a României, și anume aderarea țării noastre la Organizația Tratatului Atlanticului de Nord.

Stimate colege,

Stimați colegi,

Pe data de 29 martie, România a aniversat 12 ani de la aderarea noastră la NATO, moment care ne-a așezat pe harta Europei și a lumii ca membri ai celei mai mari și mai de succes alianțe din istoria recentă.

Acum, la ceas aniversar, este o ocazie deosebită pentru a reflecta asupra importanței calității noastre de membru al NATO, cu atât mai mult cu cât traversăm un context de securitate delicat și complicat, cu evoluții ce reclamă o capacitate de reacție și de adaptare extrem de rapidă din partea noastră și a aliaților noștri.

Atât aderarea României la NATO, din 2004, cât și integrarea în Uniunea Europeană, începând cu data de 1 ianuarie 2007, reprezintă inclusiv o recunoaștere a importanței României și un semn de încredere a Occidentului în stabilitatea parcursului nostru democratic.

Aceste două momente au demonstrat capacitatea noastră de a depăși nivelul unui stat și al unei societăți aflate în permanentă tranziție către o democrație stabilă și un partener de încredere al familiei occidentale.

Dincolo de acest aspect, aderarea României la NATO a însemnat o întărire fără precedent a securității naționale, precum și transformarea noastră într-un pilon important de stabilitate și un generator de securitate în regiunea Mării Negre.

Trebuie, mai mult ca oricând, să înțelegem avantajele pe care le oferă calitatea de membru NATO, atât în ceea ce privește principiul apărării colective, cât și din perspectiva integrării statului român în structurile de securitate occidentale.

În egală măsură însă, România are datoria asumată de a contribui la această stabilitate, prin furnizarea, la rândul ei, de securitate și prin implicarea profundă și coerentă la nivelul structurilor alianței.

Astăzi nu mai suntem singuri și izolați, ci suntem un membru cu drepturi depline al unei echipe puternice.

Așa cum a demonstrat de nenumărate ori, România trebuie să continue să reprezinte un partener de încredere al alianței.

Cu atât mai mult cu cât regiunea noastră devine din ce în ce mai frământată, este important ca țara noastră să continue să pună preț pe valorile democratice și să joace un rol din ce în ce mai important în construirea unui climat de securitate stabil în regiunea noastră, și nu numai.

Consolidarea relației noastre cu NATO înseamnă și o reafirmare permanentă a încrederii în sprijinul, angajamentul și capacitatea României de a apăra frontiera NATO și de a-și respecta promisiunile asumate.

Astăzi, asistăm la o emergență a amenințărilor și a vulnerabilităților europene de securitate, care transformă contextul actual într-unul deosebit de complicat, care reclamă eforturi susținute pentru menținerea și apărarea stabilității și securității.

Criza impusă de fenomenul migraționist a adus în prim-plan o serie de vulnerabilități ale Uniunii Europene, punând în discuție, nu de puține ori, elemente-cheie ale construcției europene, așa cum este, de exemplu, Spațiul Schengen.

Mai mult, reemergența fenomenului terorist, dublat de cel al radicalizării, cu atacuri regretabile desfășurate chiar în inima Europei, demonstrează astăzi, mai mult ca oricând, cât de necesară este o cooperare constantă și puternică în domenii-cheie care privesc siguranța și securitatea cetățenilor.

## Stimate colege,

Stimați colegi,

Deși a fost acum 12 ani, îmi aduc aminte, ca și cum ar fi fost ieri, clipa în care s-a înălțat pentru prima dată, la Bruxelles, steagul României, în calitate de membru NATO.

Am fost și voi fi mereu mândră că am avut onoarea să particip la acest moment în care s-a scris istorie pentru România, când împreună cu colegele și colegii mei am privit cu lacrimi în ochi cum s-a ridicat steagul României.

Astăzi, după 12 ani, este încă o dată momentul să conștientizăm rolul nostru, al tuturor, în interiorul Alianței Nord-Atlantice și al Comunității Europene, astfel încât să combatem împreună actualele crize de securitate.

Totodată, nu trebuie să uităm niciodată principiile și valorile care au stat la baza formării construcției europene și a celei euroatlantice.

Trăim vremuri dificile, în care amenințările repetate au creat și, din nefericire, au instaurat un sentiment crescut de teamă în rândul populației.

Este important ca în acest context să rămânem deschiși față de semenii noștri, dar, în același timp, nu trebuie să ezităm în a lua măsurile necesare pentru a garanta securitatea oamenilor.

Siguranța noastră și a partenerilor noștri trebuie să rămână mereu pe primul loc.

Unitatea în interiorul parteneriatului nord-atlantic este ceea ce ne face cu adevărat puternici, iar în fața terorismului și a fricii trebuie să rămânem uniți, fiindcă unitatea este cea care face, dintotdeauna, diferența.

Și cu fiecare ocazie trebuie să condamnăm terorismul și actele criminale făcute de acești teroriști.

- Vă mulțumesc.

Ana Birchall, deputat, Colegiul nr. 5, Vaslui.

Paul Dumbrăvanu

#64135

Mulțumesc, domnule președinte.

Transparența este fundamentul responsabilității locale și cheia care oferă contribuabililor instrumente și informații de care au nevoie pentru a le permite să dețină rolul principal în societate.

Prevenirea fraudei este esențială pentru protejarea eficientă a intereselor României, costul prevenirii fraudei fiind mult mai mic decât impactul acesteia asupra noastră, a tuturor. Frauda ne afectează pe toți și trebuie descurajată.

Prezentul Proiect de lege, pe care l-am propus, privind monitorizarea activității autorităților administrației publice locale și a organismelor prestatoare de servicii publice și de utilitate publică de interes local sau județean are menirea de a institui reguli minimale și obligativitatea respectării acestora în legătură cu publicarea informațiilor de interes general cu privire la activitățile desfășurate de către autoritățile administrației publice locale și organismele prestatoare de servicii publice și de utilitate publică de interes local sau județean, în vederea sporirii transparentizării serviciilor publice locale și responsabilității din comunitate.

Consider că, în principiu, toate datele deținute și administrate de către autoritățile locale ar trebui să fie puse la dispoziția cetățenilor, în măsura în care publicarea acestora nu contravine normelor legale în vigoare.

Transparența oferită de publicarea trimestrială sau anuală a cheltuielilor publice, a structurii organizatorice, a listei bunurilor imobile aflate în proprietatea respectivei instituții, precum și a numărului total al angajaților aflați sub urmărire penală sau care au fost condamnați definitiv pentru infracțiuni de serviciu sau în legătură cu serviciul încurajează autoritățile locale să-și respecte cetățenii.

Din păcate, la o privire de ansamblu asupra practicilor autorităților locale, evaluate prin prisma unui eșantion relevant, oricine poate constata cu ușurință faptul că datele publicate nu sunt afișate de așa manieră încât să contribuie la informarea reală a cetățenilor, beneficiari ultimi ai investițiilor publice realizate, ci pentru îndeplinirea cu formalitate a unor proceduri impuse de lege. De multe ori, datele sunt incomplete sau se referă la secvențe disparate din procesul de achiziții.

Autoritățile contractante nu informează publicul cu privire la întregul proces al unei achiziții publice, omițând afișarea de informații referitoare la toate etapele unei proceduri,

de la publicarea anunțului până la selectarea câștigătorului, semnarea contractului sau plățile bugetare efectuate și recepția lucrărilor.

Tocmai din aceste motive, consider că este necesar ca toate autoritățile administrației publice locale să publice informațiile privind plățile efectuate în baza contractelor de achiziție, inclusiv contractele de concesiune de servicii, însoțite de anexe, actele adiționale, în procesele-verbale de recepție pentru bunuri, lucrări și servicii, precum și orice alte informații legate de implementare.

Frauda în domeniul achizițiilor publice cunoaște și ea o perfecționare continuă, iar mecanismele de fraudare sunt din ce în ce mai complexe. Domeniul fraudei în achizițiile publice se întrepătrunde cu cel al corupției, al economiei subterane, în general, și al criminalității economico-financiare.

Transparența este singura soluție, atât pentru redobândirea credibilității procesului achizițiilor publice, cât și pentru asigurarea corectitudinii, precum și a raționalității modului în care se cheltuiesc banii publici în România din bugetul de stat.

Vă mulțumesc.

Paul Dumbrăvanu, deputat al PNL.

Cuprins

Stenograma

Ședința