Călin Constantin Anton Popescu-Tăriceanu

Dacă începem să vorbim despre indemnizații sau despre deplasări în străinătate, cred că ducem dezbaterea în derizoriu. Eu am adoptat un ton foarte serios și foarte grav și am impresia că unii dintre dumneavoastră continuați aceeași atitudine pe care ați manifestat-o de-a lungul timpului, de dispreț și de aroganță.

M-aș fi bucurat foarte mult ca antevorbitorul meu să țină cont de lucrurile pe care le-am menționat atunci când am vorbit despre împiedicarea unei proceduri esențiale a Parlamentului, și anume exercitarea votului tuturor parlamentarilor la moțiunile de cenzură. Dați-mi voie să cred că toți parlamentarii știu ceea ce trebuie să facă la moțiunea de cenzură, evident, să voteze, și acest lucru nu incumbă numai opoziției, ci și puterii, dar atunci când puterea împiedică propriii parlamentari să voteze, de teamă ca Guvernul să nu pice, pentru că se agață de putere, atunci sigur că Parlamentul nu poate să funcționeze. Și acesta este unul dintre nenumăratele exemple în care ați arătat indisponibilitate pentru dialog, indisponibilitate pentru a ține cont de părerea minorității și, în final, numai dorința de a vă impune propria voință, indiferent de ceea ce se întâmplă într-o dezbatere cu sens, cu miez și la obiect, în care, sigur, fiecare își îndeplinește rolul pe care-l are, pentru care a fost trimis în Parlament.

Să știți că regula majorității nu înseamnă impunerea voinței cu orice preț, ci posibilitatea dialogului și a ascultării opoziției, prin negociere, prin dezbateri, pentru a încerca să obținem soluțiile bune. Așa cum s-a manifestat Parlamentul de trei ani de zile, îmi pare rău să vă spun, nu a fost decât o simplă mașină de vot și de aceea astăzi nu trebuie să ne mirăm că Parlamentul este una dintre instituțiile lipsite de credibilitate în ochii cetățenilor.

Poate reflectați la aceste lucruri. Nu este prea târziu. Vă mulțumesc.