Sorin Ilieșiu

Dacă-mi permiteți, domnule senator Hașotti, domnule senator Daniel Barbu și domnule senator Iani Popa. Am redactat și am supus aprobării Comisiei juridice 18 amendamente, care sunt cele propuse, de fapt, de Consiliul Legislativ, pe de altă parte, de membri ai Comisiei pentru cultură și, de asemenea, de anumite instituții consultate de Guvernul României. Eu nu cred că se impune retrimiterea.

Și aș vrea, ca răspuns domnului Markó Béla... domnului senator Markó Béla și domnului senator Daniel Barbu,

să citesc punctul de vedere al unui istoric din Academia Română. Este vorba de domnul academician Alexandru Zub, fost președinte al Secției de Științe Istorice a Academiei Române, fost membru al așa-zisei Comisii „Tismăneanu”, alături de mine, printre alții. Citez: „Condamnarea unui regim dictatorial e oricând bine-venită, cu atât mai mult dacă e vorba de o dictatură comunistă, judecată la o distanță de un sfert de secol. Un asemenea gest, chiar dacă e produs atât de târziu, nu e deloc inutil, fie și pentru că ar stimula memoria colectivă, de la noi și din afara noastră, predispusă cum e la amnezie. Tinerimea, îndeosebi, s-ar cuveni să afle și pe această cale, solemnă, că pericolul unei recidive totalitare, de tip comunist, persistă în spațiul dominat până nu de mult de sovietici și ne poate oferi surprize neplăcute, cum se întâmplă deja în proximitatea noastră. (...) Consider că implicarea Academiei Române și a altor instituții specializate în studiul regimului comunist ar fi utilă pentru a se elabora o analiză succintă, dar riguroasă, coerentă, pe seama căreia Parlamentul României să poată adopta o decizie de condamnare.”

Ioan Aurel Pop, istoric, academician, rectorul Universității „Babeș–Bolyai” din Cluj: „Parlamentul României este principala instituție reprezentativă a națiunii pentru a transpune, sub formă de legi, voința națională. (...) Fiindcă se împlinește un sfert de secol de la căderea oficială a comunismului, ar fi, în fine, o ocazie potrivită pentru o asemenea întreprindere. (...) Să nu uităm că nu departe de granițele noastre, chiar în interiorul statului românesc Moldova, flutură, pe Nistru, steaguri oficiale roșii cu secera și ciocanul și tronează statui ale lui Lenin. (...) Amenințarea totalitaristă și chiar comunist-totalitaristă nu a trecut. Din păcate, mulți români, inclusiv tineri, au sentimente de nostalgie față de comunism. (...) Ideologia comunistă și mai ales aplicarea ei...”