Vasile Filip Soporan

„Dacă nu vrei nimic, nu poți nimic sau tot nimicul sau nimicurile vor domina România!”

În mai multe rânduri, chiar de la aceasta tribună, am subliniat importanța realizării unei dezbateri sau a unor dezbateri care să vizeze modernizarea statului român în concordanță cu statutul pe care-l are în momentul de față în cadrul Uniunii Europene. Nu doresc o dezbatere formală, ci o dezbatere profesionistă cu participarea specialiștilor pentru fiecare domeniu în parte. Arhitectura statului și funcționarea instituțiilor nu este o tema nouă, ea a fost specifică și perioadei interbelice, perioadei comuniste și perioadei postdecembriste. Din păcate, construcțiile pentru definirea acestei arhitecturi s-au făcut și se fac mai mult pentru câștigarea puterii politice și mai puțin pentru afirmarea unui proiect major de transformare a României. În acest proces

s-a pornit, de cele mai multe ori, de la instituții și mai puțin de la rolul pe care-l vor juca acestea în cadrul procesului de modernizare, politizându-se până și activitățile care trebuiau să rămână neutre și puternic profesionalizate. Mai mult, nu a existat și nu există percepția colectivă de adeziune la un proiect, la un program de largă susținere în care să fie cunoscut și recunoscut scopul, drumul, participanții, condițiile foii de parcurs, astfel încât prin inițiativa pozitivă și prin acțiuni concrete să definim clar viitorul României pentru deceniile care urmează în cadrul unui program de dezvoltare durabilă.

Am propus colegilor elaborarea unui proces de construcție inovativă, în aprilie 2009, în pregătirea viitoarei campanii electorale a alegerilor pentru Parlamentul European, subliniind necesitatea abordării problemelor de fond cu care se confruntă România și obligativitatea, de la nivelul pozițiilor pe care le avem, de a avea inițiativa asupra unor teme majore în cadrul viitoarelor evoluții, conștientizând necesitatea abordării comparative a stărilor de la noi cu situația medie specifică la nivel european, din dorința de a cântări obiectiv soluțiile fiecărei formațiuni politice pe problemele majore și complexe pe care le avem.

Iată că timpul a trecut și dă dreptate celor care sunt creativi în abordarea temelor majore de dezbatere, celor care nu se mulțumesc numai să gestioneze problemele, celor care sunt convinși că lucrurile pot fi schimbate. Practic, citându-l pe unul dintre politicienii europeni ai momentului „Când nu vrei nimic, nu poți nimic”.

Nu este necesar să negăm temele de dezbatere, ci să le generăm, fiind foarte important ca în acest moment temele adevărate să intre în dezbaterea publică, iar în cadrul acestora instituțiile, obligatoriu și cea a Parlamentului, să fie abordate prin intermediul funcțiilor necesar a fi îndeplinite în procesul de modernizare a României. Din această dezbatere ar trebui să rezulte obiectivele majore ale procesului de guvernare și modalitățile în care instituțiile, în procesul de cooperare, pot să le realizeze. Reforma statului și a instituțiilor, conlucrarea dintre acestea, descentralizarea și raportul dintre puterea centrală și puterea locală ar putea fi teme importante pe care România ar trebui să le lămurească în perioada care urmează și prin intermediul pozițiilor și programelor campaniei electorale. În același timp, ar trebui să clarificăm cu responsabilitate următoarea problematică: