Stenogramă plen

Stenogramă plen · Camera Deputaților · 29 septembrie 2009 · monitorul.ai

Vă mulțumesc, doamna președinte. Stimați colegi,

Declarația politică de astăzi am intitulat-o: „O problemă tot mai «fierbinte»: CET-urile”.

Ne așteaptă o iarnă dificilă. Situația încălzirii locuințelor ieșenilor, care au rămas branșați la sistemul centralizat de încălzire, tinde să devină dramatică. Prețurile tot mai mari la combustibil din anii trecuți pun în pericol funcționarea termocentralelor. În Iași, acestea au datorii imense, de peste 30 de milioane de lei, către furnizorii de gaz.

Mai mult, depozitele pentru alte tipuri de combustibil sunt aproape goale. Până de curând, fuseseră livrate doar 3.500 de tone de cărbune și doar 5.000 de tone de păcură.

Fără sprijin guvernamental, CET-urile riscă să nu-și mai îndeplinească menirea. Și, din păcate, nu vorbim numai de municipiul Iași.

Știu că, în ultimele luni, mai mulți primari de municipii mari au adus la cunoștința Guvernului aceste probleme. Mai știu și faptul că Executivul și-a arătat disponibilitatea de a găsi o rezolvare cât mai bună. Dar timpul trece, iarna se apropie, și încă nu s-a făcut nimic în această privință.

Tot mai mulți specialiști afirmă că trecerea CET-urilor în subordinea primăriilor a fost o eroare. Administrațiile locale nu pot face față acestor cheltuieli, mai ales după ce mare parte din populație s-a debranșat de la sistemul centralizat de încălzire.

Dar soluții există. În primul rând, este nevoie de o clarificare a legislației, în sensul găsirii unei proceduri mai clare pentru procesarea de combustibil.

Apoi, ar fi ideal ca termocentralele să treacă la Ministerul Economiei, care poate susține financiar retehnologizarea și modernizarea acestor uzine. De exemplu, în Iași, CET 1 ar putea fi preluată de Romgaz, întreprindere care a înregistrat profituri importante în anii trecuți.

De asemenea, pe plan local, CET-urile ar trebui să încheie cât mai repede convenții individuale de plată a energiei termice. Acestea ar permite simplificarea procedurilor de executare silită și de încasare a facturilor. Soluția CET de a sista apa caldă, inclusiv pentru bun-platnici nu a avut rezultatul scontat. Rău-platnicii tot nu și-au plătit facturile, în timp ce bun-platnicii au început să considere că a fi corect în relația cu statul nu le aduce niciun avantaj. Dimpotrivă.

Tocmai de aceea, e nevoie de soluții cât mai grabnice. Iarna bate la ușă! Vă mulțumesc.

Gheorghe Ialomițianu

#25515

Mulțumesc, doamna președinte de ședință.

Declarația mea politică se intitulează: „Standardele de cost între Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Administrației și Internelor”. ## Stimați colegi,

După 1989, s-au înregistrat creșteri foarte mari privind cheltuielile publice, atât la nivel central, cât și la nivel local, fără a se constata o eficiență în gestionarea banului public.

Instituțiile publice cu atribuțiuni de control nu au înregistrat rezultate semnificative în temperarea ordonatorilor de credite privind utilizarea în mod ineficient a surselor de finanțare din bugetul de stat.

Pentru creșterea eficienței utilizării banului public s-a decis, în cadrul Guvernului Boc, introducerea standardelor de cost. Acest lucru a fost acceptat și de reprezentanții administrației locale la întâlnirile cu membrii Guvernului Boc.

Standardele de cost reprezintă instrumente importante în raționalizarea cheltuielilor publice, asigurând o repartizare echitabilă a resurselor financiare între administrațiile publice, atât de la nivel central, cât și local.

Aplicarea standardelor de cost asigură funcționarea normală a instituțiilor publice, iar cetățenii din România vor fi tratați în mod egal de administrația publică, indiferent de zona în care locuiesc sau își desfășoară activitatea.

Totodată, prin standardele de cost se asigură eliminarea risipei banului public la nivelul instituțiilor publice. Deși decizia privind introducerea standardelor de cost a fost luată la nivelul Guvernului Boc, nu s-au făcut pași importanți în elaborarea acestor standarde.

Responsabilitatea elaborării standardelor de cost revine Ministerului Finanțelor Publice și Ministerului Administrației și Internelor.

Prin această declarație politică, vreau să semnalez celor două ministere că sunt în întârziere privind elaborarea standardelor de cost, deoarece, în această perioadă, trebuie să se elaboreze bugetul de stat pe 2010.

Se știe că elaborarea bugetului de stat, în condiții de eficiență, nu se poate efectua fără a avea la bază standardele de cost.

Mulțumesc.

Tudor Ciuhodaru

#27813

Mulțumesc, doamna președinte.

„Fiecare om este autorul propriei sale sănătăți sau boli” a spus Buddha.

Au trecut aproape 20 de ani de când puterea de decizie în România nu mai aparține unui singur om. În tot acest timp, bolnavului cronic, numit sistemul sanitar românesc, i s-a refuzat o minimă șansă de recuperare. Criza economică a acutizat suferința, aducând pacientul în pragul colapsului.

Constatăm că multiplele tentative de reformă au constituit tot atâtea eșecuri terapeutice.

Și unde am ajuns astăzi?

Alocăm cel mai mic procent din PIB pentru sănătate, suntem pe primul loc la mortalitate infantilă, în timp ce suntem pe ultimul loc la cheltuieli publice pentru sănătate pe

cap de locuitor, arătând de fapt ce preț mai punem pe viața unui român.

Avem cel mai mic număr de medici, raportat la totalul populației, în condițiile în care, de ani de zile, ne confruntăm cu exodul acestora. Doar în acest an 3.000 de medici au părăsit România, cu 30% mai mult decât în anul trecut.

Ca și cum aceste probleme nu ar fi de ajuns, există și disparități intra și interregionale privind accesul populației la sănătate.

## Care este soluția?

Lansez la Iași proiectul „Soluția sănătoasă”, care își propune consultarea tuturor celor implicați, de la asociațiile pacienților, la Colegiul medicilor, Ordinul asistenților, Direcția de Sănătate Publică, manageri de spitale, structuri sindicale și decidenți politici, în vederea stabilirii diagnosticului precis al principalelor probleme privind sănătatea ieșenilor, în vederea aplicării unei terapii eficiente, în funcție de prioritățile și posibilitățile locale.

Sper ca acest proiect să fie o tentativă reușită de resuscitare a sistemului sanitar ieșean și poate că acest demers va fi util și altora, în încercarea de a face mai mult bine celor ce i-au trimis aici.

Și nu uitați că putem fi autorii propriei noastre sănătăți sau boli!

Vă mulțumesc.

Doinița Mariana Chircu

#29954

Mulțumesc.

Doamna președinte,

Stimați colegi,

Declarația mea politică poartă titlul: „Cine se teme de reformarea statului în România?”.

Nu trebuie să ne fie teamă să afirmăm că, la douăzeci de ani de la Revoluția română, statul român este în continuare slab, ineficient și permanent confruntat cu probleme structurale profunde.

S-a încercat, de-a lungul perioadei postdecembriste, doar o cosmetizare a problemelor sau rezolvarea unor efecte prin măsuri punctuale, fără ca cineva să aibă curajul de a recurge la o reformă profundă, din temelii, a statului.

Cei care s-au temut de reforma statului au fost îngrijorați doar de prețul politic pe care-l vor plăti prin aplicarea unor măsuri ferme și a unor strategii de lungă durată a instituțiilor statului român.

Alții s-au temut că printr-un stat consolidat vor pierde privilegii, avantaje materiale și de putere, pe care statul slab le asigură în detrimentul cetățeanului român.

Este foarte greu să schimbi ceea ce nu funcționează la baza statului, pentru că rezistența grupurilor interesate este foarte mare. Faptul că Guvernul Boc are curajul de a iniția un prim set de reforme, chiar în plină criză economică, face misiunea sa și mai dificilă, însă nu imposibilă.

Primii pași au fost deja demarați. Noile coduri – civil și penal – au fost deja adoptate, iar cele de procedură au intrat în faza finală de analiză.

Adoptarea unei legislații unitare în materie de salarizare a personalului bugetar, a Legii educației naționale, a reorganizării administrației publice centrale și a raționalizării cheltuielilor publice sunt, de asemenea, pași înainte realizați de Cabinetul Boc.

## Stimați colegi,

Reforma statului nu se termină însă aici, iar Partidul Democrat Liberal este decis să meargă până la capăt. Știm cu toții că mai sunt încă multe de făcut.

În primul rând, să facem din descentralizare și guvernare locală o realitate tangibilă și cu beneficii pentru plătitorii de taxe. Apoi, deși sunt privite cu deosebit scepticism, atât raportul Comisiei prezidențiale pentru analiza regimului politic și constituțional, cât și propunerile organizațiilor nonguvernamentale de revizuire a legii fundamentale, aceste opțiuni trebuie dezbătute și coroborate cu rezultatele referendumului privind parlamentul unicameral și reducerea numărului de parlamentari.

Așadar, reforma statului este departe de a se fi încheiat, iar succesul ei depinde de buna-credință a tuturor oamenilor politici implicați atât în actul de guvernare, cât și în opoziția politică parlamentară.

Vă mulțumesc.

Cătălin Cherecheș

#32728

## Doamna președinte,

## Doamnelor și domnilor deputați,

Am intitulat declarația mea politică: „Despre politici de incluziune socială a romilor”.

Auzim tot mai des: „Ce bine ne-ar fi fără romi”! Ar fi mai liniște, mai curat, străzile sau cartierele în care locuiesc aceștia n-ar mai avea renumele de „țigănie”.

Cunosc o mulțime de oameni care gândesc așa, dar realitatea ne arată că îi avem și trebuie să facem ceva pentru ei. Mai ales să-i implicăm, să-i atragem spre muncă, nu spre cerșit, spre curățenie, nu spre mizerie, spre ordine, nu spre furturi, crime sau violuri.

Sunt multe zone în România, nu face excepție nici Maramureșul – de unde vin eu –, unde locuiesc mari comunități de romi, care sunt departe de a fi compatibile cu secolul în care trăim. Lipsesc locuințele sociale, infrastructura e slab dezvoltată, curățenia nu există, spiritul civic e scăzut. Deși se derulează proiecte și programe pentru romi, consilierea și asistența lor lasă de dorit.

De aceea, în demersurile mele, în Colegiul nr. 2 Baia Mare Est, insist pentru realizarea de proiecte sustenabile, desfășurarea unor activități de conștientizare, pentru dezvoltarea rețelelor de asistență socială în cartierele cu populație romă numeroasă.

Trebuie create condiții pentru a favoriza accesul romilor la asistență socială, întrucât mulți dintre ei nu lucrează și nu cotizează la asigurările de sănătate. De aici, sunt multe impedimente la medicii de familie, la spitale, la procurarea de medicamente, ca să nu spun că lipsa de curățenie îi face și mai vulnerabili în fața bolilor.

Deși există grădinițe și școli pentru ei, mulți copii nu frecventează școala, mărind numărul populației analfabete.

Doamnelor și domnilor colegi,

Ca să putem vorbi despre incluziune socială este nevoie de un cadru legislativ care să ducă la creșterea nivelului de informare a cetățenilor de etnie romă cu privire la specificul pieței de muncă, îmbunătățirea accesului grupului-țintă la servicii specializate de consiliere, mediere și evaluare a competențelor, creșterea nivelului de implicare a organizațiilor nonguvernamentale și a structurilor guvernamentale specifice.

La o întâlnire cu populația romă din Baia Mare, am propus două teme pentru proiecte care să-i ajute: „Școala – o șansă în plus pentru incluziunea socială a romilor” și „Curățenia – un pas spre incluziunea socială a romilor”.

Am mai propus observatori urbani pe cartiere, care să contribuie la identificarea celor care nu au acte de naștere sau de domiciliu, să vadă nevoile punctuale de dezvoltare, la o participare mai bună din partea romilor, la monitorizarea punctuală și transparentă a indicatorilor de dezvoltare urbană.

Cred că sunt soluții viabile. Altfel, o să vorbim tot mai des despre cât de recalcitranți sunt la tentativele celor care vor să-i educe, să-i civilizeze, să facă ceva pentru diminuarea hoției, a mizeriei și a neimplicării lor.

Să vedem și să acceptăm că, de cele mai multe ori, romii sunt discriminați, sunt priviți fără cea mai mică înțelegere, uneori cu ură, alteori cu dispreț.

Vă mulțumesc.

Cristian Rizea

#37998

Mulțumesc, doamna președinte.

Declarația mea politică de astăzi se intitulează: „Coaliția unui singur om – Traian Băsescu”.

Doamnelor și domnilor deputați,

Evenimentele de ieri, 28 septembrie 2009, sunt dovada clară a modului în care PD-L înțelege un comportament de coaliție.

Coaliția presupune un parteneriat, un acord comun și, înainte de toate, o colaborare și nu știu ce alt sinonim să mai găsesc pentru a fi înțeles de premierul Emil Boc sau de Traian Băsescu, cel care trage sforile în această coaliție.

Cred că ceea ce s-a întâmplat ieri poate fi sintetizat pe două paliere: pe de o parte, suprapunerea unei crize politice peste criza economică, prin forțarea Partidului Social Democrat de a rupe Protocolul de guvernare, și, pe de altă parte, dorința de a deține controlul asupra scrutinului electoral, fraudarea fiind singura cale prin care Traian Băsescu mai poate câștiga un mandat de președinte.

Dan Nica nu este ministrul care a generat creșterea ratei infracționalității, așa cum își motivează Emil Boc acțiunea de demitere, ci este ministrul care incomodează, care nu a închis ochii la fraudele de la alegerile pentru Parlamentul European și datorită căruia dosarele celor care au votat de mai mult ori se află acum la Parchet, și nu sunt rătăcite cu intenție prin vreun birou cu cheie PD-L.

Înțeleg că în viziunea domnului Băsescu bugetele de la Ministerul Tineretului și Sportului, cât și cel de la Ministerul

Turismului sunt mult mai bine gestionate, atât timp cât sunt direcționate spre campaniile electorale, cum a fost cazul EBA. Ceea ce mă îngrijorează însă este că Președintele țării vrea acum să folosească Ministerul de Interne pe post de paravan pentru scurgerea de fonduri publice în campania sa electorală.

Știm că acest Guvern a fost încă de la început patronat de Traian Băsescu și am consimțit să participăm, sperând că, în contextul crizei economice, va prima, chiar și pentru Traian Băsescu, interesul național.

Ceea ce s-a întâmplat ieri atestă faptul că în cazul Domniei Sale nu poate fi vorba de o Coaliție pentru România, ci doar de o tiranie despotică în propriul folos. Mulțumesc.

Ion Tabugan

#40577

## Mulțumesc, doamna președinte.

Mă numesc Tabugan și sunt trecut pe ordinea de zi.

Declarația mea politică se referă la situația judecătorilor, cu toate că ieri ei au renunțat la protestul general.

Totuși dau citire declarației politice.

Doresc să vă aduc la cunoștință propriul punct de vedere cu privire la situația existentă în sistemul judiciar la momentul actual.

Conform Constituției, justiția reprezintă una dintre cele trei puteri în stat și aceasta trebuie să fie independentă și imparțială. O condiție de bază pentru îndeplinirea acestor principii ale statului de drept, la care se adaugă eficiența și credibilitatea puterii judecătorești, este motivarea magistraților, în special din punct de vedere financiar.

Din păcate, asistăm cu uimire de câteva săptămâni la criza îngrijorătoare care se petrece în rândul magistraților.

Din punctul meu de vedere, pot spune că aceasta afectează grav punerea în aplicare a regulilor de drept și funcționarea societății în ansamblu, provocând panică și confuzie în rândul angajaților din sistemul judiciar, împiedicându-i pe aceștia să-și onoreze cu responsabilitate atribuțiile ce le revin în vederea stabilirii adevărului legal.

Conform Proiectului de lege pentru salarizarea personalului bugetar din fonduri publice, salariile magistraților sunt drastic diminuate. Acest lucru a dat naștere la o stare de nemulțumire care aduce atingere statutului imparțial pe care îl are justiția, având în vedere privațiunile prevăzute în legea fundamentală a statului, ce apasă pe umerii magistraților.

Dacă la momentul actual ne plângem că există corupție în sistem, deși se dorește eradicarea acesteia prin măsurile pe care actualul Executiv le adoptă, este dovedit contrariul acestui deziderat și, mai mult decât atât, putem asista chiar la o agravare a acestui fenomen negativ.

Consider că protestul magistraților are la bază argumente solide de nivel european și că, fără o remunerație adecvată, nu poate fi asigurată independența justiției.

În sprijinul acestei afirmații vă aduc în vedere o prevedere din Recomandarea R(94)/12 privind independența, eficiența și rolul judecătorilor, adoptată de Comitetul Miniștrilor al Consiliului Europei, care precizează că „Mandatul judecătorilor și remunerația vor fi garantate prin lege”.

Totodată, Rezoluția nr. 40/32/22.XII.1985 și nr. 40/146/ 13.XII.1985, prin care sunt validate principiile fundamentale privind independența justiției, adoptate de Congresul al VII-lea al Națiunilor Unite și validate de Adunarea Generală ONU, prevăd că unul dintre principalii factori care stau la baza independenței justiției este remunerația.

De ce reforma justiției este încă o temă de dezbatere, în vreme ce justiția rămâne nefuncțională pentru justițiabili?

Ajung să cred că poate reforma în justiție și respectarea principiului separației puterilor în stat nu sunt dorite de către cei care reprezintă la momentul actual puterea în România. Vă mulțumesc.

Mircea Grosaru

#43813

Mulțumesc, doamna președinte. Stimați colegi,

Declarația mea politică de astăzi am intitulat-o: „Pensiile și pulsul națiunii”.

Încă din anii trecuți, indiferent cine a fost la guvernarea țării a promis și a încercat să „reașeze” pensiile în România, nu numai pentru că existau mari discrepanțe între cuantumul acestora pentru diverse categorii profesionale sau pentru că unii beneficiau și alții nu de pensii suplimentare, care rotunjeau veniturile unora, în dauna altora.

Această teză revine în actualitate de obicei la începutul fiecărei guvernări și este ținută în „stand-by” până aproape de sfârșitul mandatului, când formațiunile politice se pregătesc pentru un nou mandat de deputat, senator, ministru sau președinte al unei autorități de stat.

După modul în care politicienii știu să rezolve problemele pensionarilor, acești „soldăței” ascultători în alegeri, rezultatele se vor reflecta prin procente la vot și creșteri în sondaje, însă este greu de anticipat ce se va întâmpla cu destinele lor acum, în perioada în care România împrumută bani de la Fondul Monetar Internațional și Banca Mondială pentru pensii și salarii.

Putem merge așa în continuare?

Nu pot crede nicicum că situația pensionarilor se va rezolva curând.

Nu pot înțelege, în același timp, de ce li se tot promit acestor oameni, care au muncit o viață, lucruri care nu se vor realiza niciodată.

Promisiunile politicienilor puterii au atins cote alarmante.

Toată clasa politică suferă din aceleași motive, iar cotele neîncrederii cresc în ritm alarmant, în defavoarea oamenilor politici, care, în loc să gândească strategii reale ale dezvoltării României din patru în patru ani, vin în fața electoratului și promit ceea ce nici ei nu cred că se poate realiza sau încearcă, prin diverse mici „servicii”, să cumpere pe încă patru ani bunăvoința celor care, uitându-se pe liste, nu au alte variante, nici mai bune și nici mai sigure.

Așadar, vor vota la fel! Vă mulțumesc.

Samoil Vîlcu

#46155

Vă mulțumesc, doamnă președinte.

Doamnelor și domnilor deputați,

Declarația mea politică se referă la faptul că Râmnicu Vâlcea are unul dintre cele mai moderne teatre din România. Doamnelor și domnilor deputați,

Teatrul „Anton Pann” a fost înființat, ca instituție profesionistă, în mai 1990, prin decizia Prefecturii Vâlcea, această instituție de cultură continuând o tradiție teatrală locală de peste 100 de ani. Teatrul popular din Râmnicu Vâlcea a fost în anii 1960–1980 unul dintre teatrele de amatori cele mai valoroase din țară, fiind răsplătit cu numeroase premii naționale și internaționale.

După 1990, la Teatrul „Anton Pann” au fost puse în scenă piese de teatru de regizori cu renume internațional.

Constat, cu bucurie, că tot mai multă lume conștientizează importanța teatrului în viața noastră.

Educarea sufletului este foarte importantă, iar la deschiderea Teatrului „Anton Pann” am observat prezența a foarte multor tineri, iar acest lucru nu poate decât să mă bucure. Eforturile financiare făcute pentru realizarea acestui edificiu sunt astfel răsplătite prin prezența unui public numeros, atras de ideea de teatru.

Deci prin teatru, din punctul meu de vedere, se reunesc toate „sclipirile” oamenilor în truda acestora de a înțelege viața, cu toate formele ei de manifestare. Acesta este un mod de exprimare a sentimentelor încercate de oameni: admirația, revolta, frica, mândria, ura, dragostea și orice sentiment dat să fie simțit. Cred ca avem nevoie de cultură pentru a fi superiori din punct de vedere spiritual. Adevărata iubire pentru cultură reiese din efortul fiecăruia de a restaura creațiile peste care timpul a trecut fără milă și a lăsat nemiloasa amprentă: degradarea. Astfel, devii un om mai bun, încrezător în puterile poporului tău. Arta înnobilează și poate deveni un ghid în vârtejul vieții, arta ne ajută să uităm timpul și ne dă posibilitatea să transmitem printr-o cercetare profundă ceea ce este condiția umană. De aceea, teatrul este important în viața unei comunități, iar la Râmnicu Vâlcea avem un public iubitor de teatru, iar noul sediu al Teatrului „Anton Pann” va oferi probabil prilejul punerii în scenă a unor spectacole remarcabile.

Având în vedere toate acestea, dar și faptul că Râmnicu Vâlcea este unul dintre cele mai frumoase orașe din România, vă invit, dragi colegi, să veniți la Teatrul „Anton Pann” din Râmnicu Vâlcea.

Vă mulțumesc.

Vasile Popeangă

#48936

Vă mulțumesc, doamnă președinte.

Doamnelor și domnilor deputați,

Declarația mea politică se intitulează „Dezincriminarea consumului de droguri și legalizarea prostituției, măsuri de reformare a statului”.

Multe reforme au fost pe aceste meleaguri, de-a lungul timpului...

Burebista a dat foc viilor pentru că, încă de acum 2000 de ani, strămoșii noștri ajunseseră la înțeleapta concluzie că păhărelul de vin, umplut des și dus la gură cu frecvență mărită, este un pericol pentru societate, fie ea chiar și sclavagistă.

Vlad Țepeș a reformat pedepsele, întrucât simpla moarte prin decapitare nu mai înfricoșa pe nimeni, și a introdus efectul psihologic în prevenirea fărădelegilor – tragerea în țeapă.

Ștefan cel Mare, „pe o stâncă neagră, într-un vechi castel”, visa că o să vină un an de grație în care un alt ins mic de stat, mare la sfat (peste 70% susținere), dintr-un alt castel, dar prevăzut cu cucuvea, va reforma statul din temelii, legalizând prostituția și drogurile, respectându-și, astfel, promisiunea cu țepele (din Piața Victoriei).

Mihai Viteazul s-a considerat că a legat țăranii de glie, însă reforma sa a avut ca efect dezvoltarea societății rurale și economiei.

Cuza a introdus sistemul metric în România, ceea ce a stimulat comerțul, cu rezultate benefice asupra economiei.

Dar reforme mai dihai ca regimul portocaliu, nici Confucius, fuzionat cu Lao Tzî, Francis Bacon, Aristotel și Einstein n-ar fi reușit să gândească!

Iată că veni, la vreme de restriște și alegeri tomnatice, năstrușnica Comisie prezidențială pentru analiza riscurilor sociale și demografice din România care, din „puțul gândirii” zonei prezidențiale, născocit-a două „reforme” ce-au făcut părul vâlvoi oricărui român de bun-simț și cu frică-n Dumnezeu: dezincriminarea consumului de droguri ușoare și legalizarea prostituției și, bineînțeles, impozitarea lor.

Rău a ajuns biata noastră țară dacă însuși cârmaciul său – chiar el tată de fete – propune impozit pe sex și încurajează terciuirea creierelor cu droguri conținând și TVA! Nu erau destule efectele dezastruoase ale discursurilor prezidențiale, în urma cărora cetățenii normali ajung să caute prin casă diverse obiecte și metode care să le pună capăt suferințelor. Acum trebuie să fericească părinții și cu grijile ca ai lor copii să nu năvălească pe bordeluri și marijuana.

Să înțelegem că poporul român trebuie să priceapă că astea sunt singurele preocupări ale Cotrocenilor? Că am scăpat de criză? Că am scăpat de corupție? Că avem justiția perfectă? Că avem autostrăzile cele mai mari și cele mai multe din lume? Că venea Michael Jackson să se opereze estetic în spitalele românești? Că stârnim invidia mondială prin calitatea turismului românesc? Că am revoluționat economia mondială? Se vrea la Cotroceni dezincriminarea consumului de droguri și legalizarea prostituției, dar se urăsc meditațiile elevilor și doctorii.

Cei care sunt de acord cu bordelurile să își închipuie, fie doar și pentru o clipă, că poate fiica lor va lucra mâine acolo sau că fiul lor își va cântări porția de droguri în fiecare zi. V-ar plăcea să fiți într-o mașină condusă de cineva drogat, chiar și cu droguri ușoare?

Însă ce mai putem cere celui care poate crede că în „baileo” (periferia _,_ în pronunția prezidențială) Parisului se pot scoate „amigdalitele” și „apendicitele”? Poate doar să elibereze scaunul prezidențial, ca să vină acolo un om competent, cu dragoste de țară și cu capul pe umeri.

Ce lucruri trec însă neobservate, chiar și pentru „specialiștii” Cotrocenilor?

Drogurile „ușoare” la liber nu pot avea ca răspuns real și imediat decât o creștere a consumului lor. Ușoare sau nu, azi ușoare, mâine ușoare, poimâine poate că-mi trebuie ceva mai tare... Și cum nu se poate injecta intravenos o rangă ori o nicovală, va trebui să ne mulțumim cu injectarea de heroină. Poate că dacă „specialiștii prezidențiali” se mai gândesc puțin, dezincriminează și consumul de droguri tari. Motivul? Au prețuri mai mari, deci accizele, taxele și impozitele pot fi un venit și mai substanțial la bugetul statului, din care – nu-i așa? – poate fi tăiată o halcă și mai zdravănă pentru tineret, turism...

Prostituția – da, reforma învățământului – nu! Sub această deviză, tinerii din România vor merge la vot cu „elan de oranjadă”. Cât mai multe prostituate, câștiguri cât mai lesnicioase și degradarea umană a femeii cât mai accentuată, și putem să fim mândri că suntem români, iar femeia se poate bucura că, în sfârșit, a fost promovată. Ce-or să spună fetele de la o casă de toleranță din România peste un an? „Sunt mândră că patria mea, cu esențiala contribuție a președintelui cu privire piezișă și a soldaților săi, m-a ajutat să devin o prostituată toxicomană”. Sau poate doamnei Udrea i-o fi venit și ideea „turismului sexual”, practicat în unele țări, ori poate drogurile ușoare vor veni cu containerele, pe vapor, aduse de flote comerciale străine, pentru că flota românească s-a volatilizat.

Însă doar prostituția și drogurile nu sunt suficient de „tari” pentru poporul nostru: s-a legalizat homosexualitatea, deși încă nu s-a impozitat, s-ar mai putea legaliza și pedofilia, zoofilia, vânzarea propriilor copii, adulterul... Bineînțeles, toate taxate, pentru că trebuie promovat turismul. Poate chiar ar trebui să se gândească și inutilitatea Codului penal, că și așa magistrații sunt în grevă. Alte economii la bugetul statului...!

Adevărata reformă din România se va întâmpla, însă, după alegerile prezidențiale, când atât actualul președinte, cât și soldații săi, vor fi dați la „reforma” istoriei. Până atunci, români, drogați-vă și prostituați-vă bine! Vă mulțumesc.

Mircea Irimescu

#54804

Vă mulțumesc, doamnă președinte.

Bună dimineața!

Declarație mea politică se intitulează „Nevoia de morală și memorie”.

Stimați colegi,

Susțineam în declarația mea politică de săptămâna trecută nevoia de solidaritate care se resimte în cadrul activității deliberative din Camera Deputaților. Pe lângă aceasta, sunt convins că – deși încă demult unii susțin că morala nu este necesară în politică – o purificare, o întărire din perspectivă morală a nivelului dezbaterilor din Camera inferioară a Parlamentului României ar fi foarte utilă calității muncii pe care o depunem și mă grăbesc să adaug că la fel de necesară ar fi și demonstrarea în cadrul dezbaterilor aceluiași for legislativ a faptului că domnii deputați cunosc istoria țării noastre, întâmplările prin care a trecut acest popor de-a lungul timpului și-și însușesc în mod critic faptele trecutului nostru.

Pe de o parte, cele mai multe dintre abordările de astăzi din cadrul discuțiilor parlamentare specifice din cadrul Camerei se fac ca și cum ar fi vorba despre lucruri absolut noi, unicate cu care ne fericește pronia cerească numai pe noi. Este limpede pentru oricine că în realitate nu este nici pe departe așa și că volumul de experiență adunat în decursul timpului, atât în istoria noastră, cât și a altor popoare, ar fi un capital de experiență și înțelepciune foarte folositor dezvoltării normale a societății românești. Pe scurt spus: n-ar fi cazul să inventăm roata atât de des pe cât o facem noi

acum. De foarte multe ori ar trebui doar să adaptăm sau chiar să copiem acte normative care s-au dovedit a fi foarte utile prin alte părți.

Pe de altă parte, nu de puține ori suntem în situația de a repeta greșeli din trecutul nostru recent sau mai îndepărtat. Însănătoșirea morală a vieții publice românești ar avea mult mai multe șanse să se petreacă dacă chiar Parlamentul României ar oferi un model de urmat. Ar fi de subliniat și unele exemple din domenii practice. De exemplu, situația de criză economică în care ne aflăm, în care ar fi benefică analiza unor situații similare cu care s-a confruntat țara noastră în secolul trecut. Și în domeniul fiscal țara noastră are un prețios capital de experiență, care n-ar trebui neglijat.

Nu în ultimul rând, derapajele morale de care sunt acuzați în presă și în discuțiile curente dintre români unii dintre aleșii națiunii poate n-ar mai avea loc dacă fapte și personaje negative ale trecutului nostru ar fi cunoscute, judecate și criticate public așa cum s-ar cuveni. Efecte ale unor năravuri și moravuri malefice societății noastre ar avea șansa de a fi diminuate sau chiar eliminate dacă s-ar face recurs mai des la valorile trecutului. Chiar condamnarea unor regimuri politice și a doctrinelor care ne-au adus imense prejudicii se face la noi mai mult formal, fără urmări practice în activitatea noastră.

Pentru a ilustra cele spuse mai sus vin cu un exemplu concret, petrecut chiar săptămâna trecută. O prestigioasă revistă culturală din București ne semnalează situația în care a ajuns revista „Memoria”, publicație care de douăzeci de ani se străduiește să aducă în viața publică a României lecția trecutului recent și morala de care avem acum atâta nevoie. Revista nu mai poate apărea pentru că i s-a tăiat întreaga subvenție de care beneficia din partea statului prin Administrația Fondului Cultural Național. Este criză și s-a găsit de cuviință să se suprime anume această publicație. Degeaba insistă redacția revistei asupra necesității apariției ei, cei îndrituiți să decidă consideră „că este destul: nu ne mai trebuie trecut, nu ne mai trebuie amintirea suferințelor, a jertfelor și a eroismului, nu ne mai trebuie memorie” (fragment din comunicatul de presă al redacției revistei).

Trist moment. Nu-mi mai rămâne decât să declar că subscriu total ideii susținute de revista „România literară”, care a luat și ea atitudine în această chestiune. „Refuzarea cererii de finanțare a revistei «Memoria» reprezintă ceva mult mai grav decât un accident într-o activitate funcționărească sau un capriciu al unor evaluatori, și anume un atentat la conștiința societății românești, o complicitate cu cei care acționează pentru mancurtizarea ei”.

Poate aude cineva și atunci mai putem spera. Vă mulțumesc.

Petru Călian

#61248

Vă mulțumesc, doamnă președinte.

Declarația politică de astăzi are titlul „Actori în politica românească”.

Stimați colegi,

Mă declar indignat de scandalurile nesfârșite de pe scena politică românească. Întreaga activitate a multor politicieni se bazează strict pe ieșiri în mass-media, atribuțiile mandatului reprezentând doar o anexă a fișei postului. Demagogie, ipocrizie, intoxicație, figurație și iresponsabilitate sunt atributele unei caracterizări fidele a dramaturgiei politice românești, iar de la superficialitate până la necompetitivitate nu-i decât un pas.

Teatrul politic românesc, cu actori înflăcărați, arde de zeci de ani încoace. Protagoniștii au arta jocului în sânge și un preț cu care pot fi cumpărați. În ultimii 10 ani s-au vehiculat epitete, calificative, etichete precum „Cucuveaua de la Cotroceni”, „Felix Motanul”, „Muc cel Mic”, „broscoi”, „oligofren”, „bunicuță”, „ouă de Cornu”, „almanahe”, „sexy buzoianca”, „goagăle”, „prostănac”, o serie de vorbe, clișee și talente artistice de care dau dovadă nu scriitorii români, ci politicienii autohtoni.

Un exemplu recent se regăsește în cuvintele metaforice ale moțiunii. Cei care au compus versurile s-au declarat a fi mai buni pentru literatură, și nu pentru politică. Vorbe dure pentru o realitate tristă, vorbe fără conținut, ambalate în promisiuni electorale țipătoare, mostre de demagogie, ipocrizie și iresponsabilitate politică. Oare de ce îi place politicianului să se ocupe cu orice altceva în afară de sarcinile pe care le-a primit la învestire?

Focusarea atenției pe proiecte este des perturbată de gustul dulce acrișor al vieții de persoană publică. Actorii politici se încăpățânează în a-și exploata imaginea publică, în atragerea de electorat și uită de fapt care le este rolul în societatea românească: au fost aleși pentru a face ceva concret, și nu pentru a-și da cu părerea pe la televizor pe anumite subiecte care nu țin de îndatoririle lor politice.

Un prost obicei, moștenit de pe vremea comuniștilor, este acela când o mașină, un subansamblu, dă semne de „oboseală” dar se continuă treaba cu el până „pică”, nu mai poate fi reparat, aceasta repercutându-se în proasta calitate a produsului.

Învinuiri, scandaluri și tensiuni la tot colțul, o lipsă de respect față de electoratul plin de probleme.

Dacă se întreabă cineva de ce scade încrederea în instituțiile politice recomand o lectură destul de interesantă a unui articol scris de Shaun Bowler and Jeffrey A. Karp intitulat „Politicieni, scandaluri și încrederea în Guvern”. Studiul analizează rolul pe care scandalurile politice le joacă în erodarea opiniei asupra guvernului și a instituțiilor politice în general. Autorii studiului susțin că atitudinile cetățenilor față de instituțiile politice sunt influențate de comportamentul politicienilor.

Câte scandaluri au fost regizate pentru a decredibiliza instituțiile politice? Câte scandaluri au fost întreținute de mass-media și politicieni? Așa că nu trebuie să ne mire fragilitatea democrației românești care de douăzeci de ani nu reușește să-și întărească instituțiile.

Diversele scandaluri generate în rândul membrilor Guvernului: Decebal Traian Remeș și răzbunarea nemiloasă a caltaboșului; suspendarea lui Teodor Atanasiu prin acțiunea actualei colege de partid Adriana Săftoiu; întregul scandal mediatic cu Logan-urile ministrului Cristian David, înregistrarea membrilor Comisiei Udrea; „Afacerea” Mircea Băsescu.

Oare când vom putea spune că, într-adevăr, în țara noastră se face politica așa cum ar trebui sa se facă? Orice pădure are uscăciunile ei, iar în România o parte prea mare din clasa politică își dă doctoratul în marketing, și nu în politologie. Trist, pentru că politica întotdeauna a avut un rol important într-o societate, însă politica zilelor noastre ține prima pagină a ziarelor de scandal, și nu a ziarelor de specialitate.

Vă mulțumesc.

Marian Neacșu

#65347

Vă mulțumesc frumos, doamna președinte. Bună dimineața, stimați colegi!

Declarația mea politică de astăzi se intitulează „Ultima păcăleală a lui Traian Băsescu” și trebuie să recunosc că, la data la care am conceput acest material și am ales titlul, nu știam că va deveni penultima și că va face parte dintr-un lung șir, probabil.

Probabil că, de la înălțimea foișoarelor Palatului Cotroceni, România se vede tare mică și îndepărtată, România reală, țara aceea frumoasă și bogată, așa cum învățam la lecțiile de istorie ori în versurile unor poeți „mai patrioți” – ar spune președintele Băsescu – decât intelectualii și tinerii de astăzi.

Dacă nu așa ar sta lucrurile, am avea serioase probleme în a înțelege ultima dintre găselnițele domnului (încă) președinte.

Domnul Băsescu propune modificarea Constituției, argumentând că ar fi mai ieftin ca Parlamentul țării să aibă o singură Cameră, cu 300 de reprezentanți. Cel de-al doilea argument al dumnealui este că, pe această cale, s-ar reduce corupția.

Declar deschis că sunt de acord cu o parte din propunerea președintelui. Dincolo de o continuă demonetizare și chiar o damnare a instituției fundamentale a democrației (sună parcă puțin emfatic) – Parlamentul –, nu pot să nu remarc cu aceeași onestitate pe care am cărat-o după mine toată viața (și uneori și ea pe mine) că ne mai și merităm soarta, că, în mod sigur, se poate lucra mai eficient cu un număr mai redus de parlamentari și, evident, dublat de o diminuare corespunzătoare a personalului administrativ al Parlamentului. Însă a face din asta cea mai importantă problemă a nației și de rezolvarea căreia depinde, în mod fundamental, destinul fiecărui roman, dacă nu ar fi o glumă proastă, aproape că ar fi una bună. Și aș face lobby pentru această propunere, dacă argumentele prezentate ar fi cele reale.

Primul argument al președintelui Băsescu este o prostie care sare în ochi pentru că economia care s-ar realiza la buget este infimă, comparativ cu nevoile existente și cu dimensiunea produsului intern brut.

Unii s-au grăbit și au calculat că statul ar economisi 36 de milioane de euro în fiecare an. Ce se poate face cu 36 de milioane de euro? Cu siguranță, afaceriștii care îl finanțează pe domnul Băsescu asfaltează cu acești bani doi-trei kilometri de drum (despre autostrăzi, mai la vară). Nu mai spun că domnul Berceanu – ministrul transporturilor și

colegul domnului Băsescu – a avut în ultimii ani acces la fonduri de sute de milioane de euro, dar nu a reușit să facă măcar un kilometru de autostradă. Mă întreb: câte milioane de euro au tocat doamnele Udrea și Ridzi, protejatele domnului Băsescu, pentru care acesta a dat ordin să se înființeze două ministere?

Cum uită domnul președinte că numai bugetul Ministerului Turismului este aproape cât bugetele reunite ale celor două Camere? Întrebarea este evident retorică. Amnezia selectivă este una dintre calitățile cu care Domnia Sa ne-a obișnuit de-a lungul vremii.

În Europa, există țări care o duc foarte bine cu un parlament unicameral, precum și țări prospere care au parlament bicameral. Cel mai vechi Parlament din Europa, cel britanic, are două Camere.

Nu cu mulți ani în urmă, unul dintre fervenții susținători ai bicameralismului era însuși domnul prim-ministru Emil Boc, președintele PD-L. Este drept că atunci nu era nici premier și nici președinte de partid, cum nici domnul Băsescu nu era președinte de țară. Și, parafrazând butada nostalgicilor, „atunci era mai bine”. Poate pentru dânșii nu, dar pentru noi toți ceilalți români, cu siguranță că da.

De aceea, se impune concluzia că România s-ar simți mai bine, ar economisi mult mai mult dacă ar pleca de la conducere domnul Băsescu și ai lui și poate că, într-un exces de patetism, domnul președinte ne va propune zilele următoare un referendum și pentru desființarea instituției prezidențiale. Economiile ar fi cu adevărat consistente, iar eficiența comparabilă. Și poate îl programează pentru 6 decembrie, să fie primit și pentru turul doi, nu?

Al doilea argument al domnului președinte are un caracter jignitor și generalizator: mai puțini parlamentari – mai puțină corupție! Cred că mai degrabă ar fi mai ușor de controlat și de șantajat, cum i-ar plăcea dumnealui.

Eu, Marian Neacșu, deputat în Colegiul nr. 2 Ialomița, nu sunt corupt și sunt convins că la fel sunt mai toți colegii noștri. Jignirea adusă de domnul Băsescu membrilor Parlamentului este o jignire și pentru zeci de mii de cetățeni cinstiți din județul Ialomița, care au avut încredere în mine, care m-au votat și pe care eu îi reprezint, și pentru milioanele de români care au acordat încredere celorlalți colegi. Ar trebui, poate, să îl chem pe domnul președinte în judecată pentru mizeria proferată la adresa mea și ar putea fi un interesant exercițiu comun al celor care, ca și mine, se simt profund calomniați de afirmațiile stupide ale domnului Băsescu. Dar poate că ar fi nedemn de ținuta unui parlamentar care încă mai crede în posibilitatea schimbării clasei politice, mai ales dacă acest lucru se va petrece prin trimiterea la locul său, în afara istoriei, a acestui personaj care nu a reușit niciodată să fie și președintele meu. În ansamblul ei, toată agresivitatea aceasta manifestată de Traian Băsescu îmi pare foarte cunoscută.

Istoria ne demonstrează că, în momentele de criză, o tânără republică ca a noastră poate cădea victimă atacurilor venite din partea partidelor populiste. În urmă cu 76 de ani, Adolf Hitler a câștigat puterea într-un moment în care Germania traversa o puternică criză politică și economică – adică exact tipul de împrejurări în care ne aflăm noi acum. Asumându-și rolul de „salvator al patriei”, dementul Hitler, care devenise șef al statului după alegeri, a obținut cu sprijinul partidului său, care era majoritar în Legislativul țării, eliminarea prerogativelor Parlamentului și transferarea puterilor absolute. Ca și Hitler, tot așa invocă și domnul Băsescu ineficienta și corupția Parlamentului. Cu sprijinul partidului nazist, Hitler a ajuns cel mai mare criminal al secolului trecut. Cu sprijinul partidului său, domnul Băsescu vrea puterea absolută. De aceea, trebuie să ne cutremurăm și să ne fie frică de domnul Băsescu, pentru că oameni ca dânsul sunt un pericol pentru democrație și pentru republică. Chiar dacă observăm cu toții neajunsurile democrației, întotdeauna ele sunt mai puține decât defectele dictaturii. Nimeni nu a propus să nu mai circulăm cu mașinile, chiar dacă zilnic oameni nevinovați mor în accidente, căci mai inteligent este, nu-i așa, să oprim iresponsabilii care conduc băuți.

Conchid, repetând faptul că susțin diminuarea numărului de parlamentari, dar nu așa, pe genunchi, pentru că este o măsură care ar produce efecte abia peste încă trei ani și care poate fi promovată printr-o inițiativă legislativă ce ar trebui să se bucure de o largă susținere. Despre modificarea Constituției însă, pentru a induce aparent o temă intelectualistă (nu foarte proprie domnului președinte), cred că mai sunt multe lucruri de lămurit și asupra motivației, și asupra oportunității.

Sunt mulți oameni decenți, inteligenți și integri în Partidul Democrat Liberal, care ar face bine să se depărteze, altfel vor deveni complicii unei sinistre și periculoase aventuri.

Iar domnul Băsescu ar arăta cu adevărat că este gol de conținut. Și singur.

Mircea Lubanovici

#74722

Mulțumesc, doamna președinte. Doamnelor și domnilor deputați,

Unele dintre cele mai importante obiective ale guvernării Partidului Democrat Liberal au în vedere și sunt următoarele:

– asigurarea condițiilor instituționale și financiare pentru susținerea familiilor tinere, reducerea abandonului copiilor, precum și combaterea violenței în familie;

– creșterea calității vieții copilului în mediile defavorizate și respectarea standardelor minime de calitate în toate serviciile speciale acordate copilului în dificultate;

– asigurarea echilibrului socioeconomic al familiilor din mediul urban și rural, al familiei și persoanelor de vârsta a treia, al persoanelor cu dizabilități și al familiilor;

– diminuarea discriminărilor de orice natură.

În calitate de deputat în Colegiul nr. 3 – Diaspora și având ca zonă de reprezentare Statele Unite ale Americii, am inițiat un parteneriat româno-american, vizând creșterea calității serviciilor sociale. În acest sens, am organizat o delegație formată din șapte reprezentanți ai Direcției de Asistență Socială și Protecția Copilului din cadrul Primăriei sectorului 6, delegație care se află în momentul de față în Statele Unite pentru un schimb de experiență, care va dura zece zile.

Delegația are ca obiective: vizitarea mai multor centre sociale de tipul „centre de educație și consiliere”, „centre sanitare”, „centre pentru protecția persoanelor defavorizate și cu dizabilități”, „centre pentru dezintoxicarea persoanelor care au consumat droguri”, „adăposturi pentru persoanele vârstnice”, precum și cantine sociale care deservesc peste 20 de mii de persoane săptămânal.

Angajații sectorului 6 vor vizita aceste centre sociale în orașele: Sacramento, Los Angeles și New York. De asemenea, delegația va avea întâlniri cu reprezentanții comunităților românești din zonele respective. Inițierea acestor tipuri de parteneriate în aceste schimburi de experiență au ca principale obiective următoarele:

– creșterea eficienței structurilor instituționale;

- susținerea participării active a societății civile la

- furnizarea serviciilor sociale și stimularea voluntariatului;

– raționalizarea diferitelor tipuri de asistență socială acordate atât familiilor, cât și persoanelor fizice. Vă mulțumesc.

Tinel Gheorghe

#77197

Mulțumesc doamna președinte. Bună dimineața, stimați colegi!

Declarația mea politică din această dimineață se intitulează: „Despre secetă, Ministerul Agriculturii se face că plouă”.

Seceta de anul acesta a compromis, conform datelor prezentate de Ministerul Agriculturii, circa 2 milioane de hectare, din care aproape 1 milion de hectare în proporție de peste 50% și 1 milion de hectare în proporție de sub 50%. Cele mai afectate zone se regăsesc în Călărași, Constanța, Arad, Olt, Timiș, acolo unde și potențialul utilizării suprafețelor amenajate pentru irigații ar fi trebuit să fie maxim.

Din păcate, strategia privind creșterea suprafețelor irigate în România, prezentată cu surle și trâmbițe de minister în primăvara acestui an, nu se mai potrivește în acest moment – adică a fost valabilă, cum spunem noi în agricultură, de la culesul porumbului până la tăiatul cocenilor. Dacă în primăvară ministerul promova o politică de creștere a suprafețelor amenajate pentru irigații în perioada 2010–2015 undeva până la 1,5 milioane hectare, în condițiile menținerii subvențiilor pentru irigații și a creșterii alocării sumelor de la bugetul de stat necesare repunerii în funcțiune a infrastructurii de irigații pe încă circa 500 mii de hectare, în toamna acestui an ministerul află cu stupoare că, începând cu anul 2010, România nu mai poate aloca de la bugetul de stat fonduri pentru irigații, fiind considerate de Uniunea Europeană drept ajutor de stat. Logica lucrurilor spune că Ministerul Agriculturii ar fi trebuit să știe acest lucru dinainte de a arunca pe piață strategia din primăvară și, mai mult, să vină în fața națiunii cu o abordare corectă, realistă privind creșterea suprafețelor irigate sau măcar menținerea în stare de funcționare a acelor suprafețe reabilitate până în momentul de față – vorbim aici de cele aproximativ 1 milion de hectare.

Cu părere de rău, constatăm că reacția Ministerului Agriculturii în acest domeniu se lasă așteptată, considerând eu fals faptul că eventualele fonduri accesate prin cele două măsuri din PNDR (Programul Național de Dezvoltare Rurală), respectiv: 125 (îmbunătățirea și dezvoltarea infrastructurii legate de dezvoltarea și adaptarea agriculturii și silviculturii)

și 122 (îmbunătățirea valorii economice a pădurii) vor fi suficiente fermierilor români, cel puțin pentru menținerea în stare de funcționare a suprafețelor amenajate pentru irigații până în momentul de față.

Și iată cum, după ce cu greu în ultimii zece ani am reușit să facem funcționale circa 400 de organizații ale utilizatorilor de apă și să amenajăm pentru irigații aproximativ 1 milion de hectare, lipsa de reacție și de viziune a Ministerului Agriculturii din aceste timpuri ar putea face ca, începând cu anul 2010, aceasta muncă să fie doar „istorie”.

Atrag atenția că, dacă Guvernul României nu reacționează prompt în acest domeniu, la anul România va avea probleme deosebite cu asigurarea apei pentru irigații și implicit cu realizarea unei producții agricole care să-i asigure o stare de confort din punct de vedere al siguranței alimentare.

Iată de ce solicit ca această declarație politică să-i fie adusă la cunoștință și domnului prim-ministru Emil Boc. Mulțumesc.

Sonia Maria Drăghici

#80626

Mulțumesc, doamna președinte.

Astăzi, vreau să vă spun că „România nu este pregătită pentru prevenirea inundațiilor”.

Stimată doamnă președinte,

Stimați colegi,

Prin sărbătorirea pentru prima dată a Zilei Mondiale a Habitatului, în 1986, s-a marcat a zecea aniversare a primei Conferințe Internaționale de Habitat, desfășurată la Vancouver, Canada. În 1985, la recomandarea Comisiei pentru Așezări Umane, Adunarea generală a desemnat prima zi de luni din luna octombrie ca Zi Mondială a Habitatului. Mai sunt câteva zile până la sărbătorirea acestui eveniment.

Din cauza schimbărilor climatice, în întreaga lume au loc transformări majore ale regimului precipitațiilor, cu alterarea circuitului apei în natură și apariția unor catastrofe de mediu, cum ar fi inundațiile și seceta. Înainte de a sărbători însă, e imperios necesar să știm dacă suntem pregătiți să facem față situațiilor limită, cum ar fi calamitățile naturale.

La nivel global, modificările climatice au condus la variații majore ale debitelor apelor curgătoare și, în general, ale apelor de la suprafața terestră. Un studiu întreprins de o echipă de cercetători din California a atenționat că debitul a 64 din cele 200 de mari fluvii din lume a scăzut semnificativ în ultimii 50 de ani.

Fenomenul este global, astfel că debitul fluviilor aflate la o latitudine mică, precum Amazonul sau Gangele, a scăzut, în timp ce tendința este inversă, pe măsură ce ne îndepărtăm de Ecuator, cum este cazul fluviilor Mississippi sau SaintLaurent. Aceste variații sunt valabile și pentru oceane: s-a constatat că aportul anual de apă dulce a scăzut cu 3% în Oceanul Indian și a crescut cu 10% în Oceanul Arctic. Chiar dacă acest fenomen poate fi cauzat de mai mulți factori, cea mai probabilă explicație a acestor perturbări este schimbarea climei, cu modificarea regimului de evaporare a apei și cel al precipitațiilor.

Aceste schimbări în ciclul de apă pot avea diferite efecte, în funcție de regiune. Astfel, o scădere semnificativă a debitului poate duce la o lipsă de apă dulce în zonele aride. În schimb, fluviile alimentate de ghețari și de precipitații abundente pot produce grave inundații. Este și situația țării noastre.

România, împreună cu alte țări precum Afganistan, Algeria și Congo, se numără printre țările cu nivel de risc „foarte ridicat” în ceea ce privește expunerea la calamități naturale și fenomene meteorologice extreme. Conform Indexului privind Riscul de Mortalitate dezbătut la Geneva în cadrul celei de-a doua sesiuni a Platformei Globale pentru Reducerea Dezastrelor, țara noastră se află pe lista țărilor cu grad foarte ridicat de expunere la calamități naturale. De altfel, tot sudul Europei e încadrat în clasa de risc „foarte ridicat” în privința expunerii la calamități și fenomene meteorologice extreme, fenomenul de aridizare se accentuează de la un an la altul, iar ploile torențiale sunt tot mai dese.

Suntem la începutul toamnei. Sezonul ploilor se apropie și suntem îngrijorați că gospodăriile rurale și urbane, drumurile naționale sau locale sunt inundate sistematic atunci când vin ploile. Viiturile au măturat localități întregi din România, lăsând fără adăpost, ani la rând, mii de familii. Nici în acest moment însă nu suntem pregătiți să evităm dezastrele ce ar putea fi provocate de furia apelor, deși Uniunea Europeană așteaptă proiecte pentru accesarea fondurilor structurale.

La doi ani și jumătate după aderare, țara noastră nu a depus niciun proiect pentru protecția împotriva inundațiilor, deoarece strategia națională, pe termen mediu și lung privind riscul de inundații, cerută de Uniunea Europeană, nu a fost aprobată. România putea să preia de la Uniunea Europeană sute de milioane de euro, încă din 2007, pentru prevenirea inundațiilor. Țara noastră nu a finalizat cadrul legislativ pentru accesarea acestor bani, deoarece aprobarea strategiei naționale cerute de UE se află în întârziere.

Prin Programul Operațional Sectorial de Mediu, Axa 5, țara noastră poate să acceseze, în perioada 2007-2013, bani europeni pentru „Protecția împotriva inundațiilor și reducerea eroziunii costiere”. Administrația Națională „Apele Române”, unicul beneficiar al acestor fonduri structurale, este instituția care elaborează strategia de prevenire a inundațiilor și singura care poate să depună proiecte. Pentru preîntâmpinarea inundațiilor, România poate primi de la Uniunea Europeană 200 de milioane de euro, fonduri ce nu pot fi accesate însă deoarece strategia elaborată de ANAR nu a fost aprobată și nici proiectele depuse. În acest moment, strategia, postată pe site-ul Ministerului Mediului, se află în dezbatere publică, iar proiectele se află în așteptare.

Bugetul de stat nu poate face față tuturor problemelor legate de prevenirea inundațiilor. România nu este pregătită să facă față unor astfel de calamități. Avem nevoie maximă

de finanțări europene. Nu putem aștepta nepregătiți venirea inundațiilor, am avut parte de destule tragedii, iar populația așteaptă soluții, și nu în ceasul al doisprezecelea! Vă mulțumesc.

Iulian Vladu

#85892

Mulțumesc, doamna președinte.

Declarația politică se intitulează „Referendumul – voința cetățenilor”.

Doamnă președinte,

Stimați colegi,

Săptămâna trecută, președintele țării a fixat în agenda publică tema referendumului cu privire la trecerea de la Parlamentul bicameral la cel unicameral, cetățenii fiind reprezentați de 300 de parlamentari, data referendumului urmând să se suprapună cu alegerile prezidențiale. Comentată de anumiți politicieni ca fiind o strategie politică menită să atragă cât mai mult electorat pentru alegerile prezidențiale, mă întreb pe cine deranjează o prezență mare la vot, apreciată de unii, care o privesc ca pe o măsură necesară în ceea ce privește reforma profundă a clasei politice. Este bine cunoscut faptul că, în societățile unde instituțiile sunt neperformante, coalițiile de distribuție, grupurile de lobby, sindicatele se cimentează și contribuie la binele membrilor care le constituie, și nu neapărat al cetățenilor acelei societăți.

Unul dintre argumentele invocate de Traian Băsescu a fost și neperformanța reprezentanților în organul legislativ suprem al cetățenilor, adică noi, parlamentarii. Am văzut foarte mulți colegi deranjați de această replică a președintelui. Consider că ar trebui să ne deranjeze dacă mergem în teritoriu și observăm că nu vin cetățenii în cabinetele parlamentare, că cetățenii și-au pierdut încrederea în reprezentanții lor, când nu există lucruri pe care să le prezentăm ca fiind realizările noastre. Probabil că cei care se tem de votul popular pentru schimbarea Constituției sunt cei incapabili să câștige votul cetățenilor, care-și urmăresc doar propriul interes și uită de promisiunile din campanie. Doar aceste persoane pot fi „deranjate” de replicile Președintelui țării, o propunere care nu face decât să aplice promisiunile din campanie ale lui Traian Băsescu.

Într-adevăr, presupune un proces greoi schimbarea Constituției, dar, dacă nu există un început, cu siguranță schimbarea nu va avea loc.

De ce Parlamentul are o imagine proastă și un nivel de încredere scăzut din partea populației? Unul dintre avantajele bicameralismului invocat ar fi gradul de reprezentativitate mai largă a populației. Tocmai calitatea slabă a unor aleși ai poporului, lipsa de randament legislativ cu sute de proiecte adoptate tacit sau cu termenul de adoptare depășit, blocarea marilor dosare de corupție, invocate până și în raportul Comisiei Europene, toate acestea au contribuit la erodarea imaginii atât a Parlamentului, cât și a noastră, ca reprezentanți ai poporului. Bicameralismul este contestat tocmai pentru procedura de adoptare a legilor mult prea greoaie, pentru că presupune un consens mai larg, medieri între cele două Camere asupra punctelor de vedere diferite, dacă acestea apar, cu privire la un proiect de lege. Totodată, presupune și o creștere considerabilă a costurilor. Așadar, toate statele lumii afectate de criza economică sunt determinate să găsească modalități de reducere a cheltuielilor publice.

De ce sunt partizanul parlamentului unicameral? Datorită rapidității, fluidității, cursivității activității legislative – proiectele de acte normative nu mai parcurg de două ori traseul legislativ –, care presupun și eliminarea contradicțiilor celor două Camere. La nivelul sistemului politic, existența unui parlament unitar reduce numărul de actori instituționali implicați în procesul de guvernare. De asemenea, vor crește eficiența și coerența dezbaterii la nivelul comisiei și plenului prin faptul că totul se desfășoară într-o singură Cameră, fiind implicați aceiași parlamentari.

În plus, relația Parlamentului cu Executivul sau chiar cu Președintele țării ar fi înlesnită, în paralel cu întreținerea și cheltuielile mai mici necesare pentru funcționarea unui astfel de sistem legislativ. Nu împărtășesc ideea potrivit căreia, din cauza numărului mai mic de parlamentari, voința poporului ar fi mai puțin reprezentată.

Prin urmare, consider că schimbarea Constituției va aduce Parlamentului o imagine mai bună, iar procesul legislativ va fi mai eficient.

Vă mulțumesc.

Adrian Mocanu

#91695

„Parlamentul unicameral, temă pentru campania prezidențială”

După cum se știe, Președintele României Traian Băsescu a lansat tema Parlamentului unicameral pentru țara noastră încă din anul 2005. A făcut acest lucru în momente de criză politică, dar abia după Referendumul național pentru demiterea Președintelui României din luna mai 2007, care a eșuat, s-a dovedit a fi o armă redutabilă. Abia la acel moment această temă, reformarea puterii legislative, a căpătat potențial politic și electoral pentru Președintele țării, pentru că adversarului fără chip al președintelui i s-a dat o față: 322 de parlamentari care au propus suspendarea sa. Roata se întoarce acum, în timpul precampaniei electorale, iar cel care declanșează contraatacul este șeful statului, care propune un Referendum național împotriva Parlamentului.

Ce ne propune azi Președintele României? 300 de parlamentari într-o singură Cameră, în loc de 471 parlamentari în două Camere, simplificare pe care o traduce pe limba poporului: mai puțină corupție. Pare a fi, la o primă analiză, o mutare de șah-mat implacabilă și, așa cum s-a văzut și acum doi ani, o răfuială cu detestabilii din Parlamentul României îl face mai simpatic pe președinte în ochii cetățenilor și are scopul de a scoate alegătorul din apatie.

Dar această primă analiză pe care mizează cel ce a lansat această temă este una superficială pentru că, mergând pe raționamentul președintelui: mai puțini parlamentari, mai puțină corupție, poporul ar trebui să fie consultat și cu privire la reducerea numărului ministerelor, agențiilor guvernamentale, consilierilor prezidențiali, posturilor de poliție, primarilor etc., pentru a avea și mai puțină corupție.

Am sperat din toată inima ca după 20 de ani de democrație elita clasei politice să fi învățat că pentru diminuarea esențială a acestui fenomen trebuie să umblăm la cauze, și nu la efecte. Am intrat în politică tocmai cu acest gând: de a contribui la reformarea intrinsecă a forului legislativ, pentru că eu cred în valoarea calității, și nu în cea a cantității. Este o temă prea serioasă pentru a fi discutată în campania electorală.

În concluzie, Președintele României utilizează azi un mijloc democratic – referendumul național – pentru a produce o manipulare electorală, deturnând astfel atenția cetățenilor de la insuccesele mandatului său de 5 ani.

Mircea Grosaru

#94074

„300 de parlamentari, Constituția și altele la fel...”

Ideea modificării Constituției și a micșorării numărului de parlamentari, indiferent de forma de guvernământ, respectiv republică și Parlament bicameral sau unicameral, reprezintă, fără îndoială, o măsură pe placul cetățenilor, care se gândesc imediat la o economisire substanțială de bani și nu numai atât.

Președintele României a anunțat că și-ar dori un referendum tocmai în ziua alegerilor prezidențiale, ceea ce a inflamat întreaga clasă politică și nu numai.

Premierul a anunțat demiterea ministrului de interne și urmează și altele.

În aceste condiții, este firesc ceea ce se va întâmpla cu alegerile prezidențiale și miza pusă în joc cu ocazia acestor alegeri. După cum vedem, lupta pentru cea mai înaltă funcție din stat a început de mult, iar aceasta se manifestă în mai multe forme.

Ultimii care au fost atinși de vorbele grele ale președintelui au fost parlamentarii, după ce, rând pe rând, profesorii, medicii, magistrații și alte categorii sociale au fost dezavantajate fie prin diminuarea salariilor, fie prin restrângeri de activitate.

Nu putem spune niciunul dintre noi că vechii parlamentari au fost mai buni sau mai slabi decât cei actuali, sau că cei care vor urma vor fi mai buni sau mai eficienți decât predecesorii lor, indiferent de numărul acestora.

Alegerile uninominale nu au adus, după cum vedem, nicio îmbunătățire în ceea ce privește componența Parlamentului și se pare că nu a fost soluția cea mai potrivită, întrucât au fost observate multe neajunsuri, dovadă fiind faptul că actualmente se lucrează la o nouă formă a Legii electorale în care, indiferent de forma sa, câștigătorii unui colegiu să devină automat parlamentari. Dar nu a fost așa, întrucât cei situați pe locurile 2 sau 3 au fost desemnați învingători, în dauna altora. Oare de ce toate aceste decizii?

Totul în România se întâmplă în ultimul moment, iar graba de a adopta decizii importante duce la rezultate nefaste și nedorite în România.

Personal, nu cred că schimbarea formei de guvernământ sau a Constituției va duce la o îmbunătățire a situației politice sau economice, tocmai din cauza conjuncturii actuale a României, care este cu atenția îndreptată doar într-un singur loc: Alegerea Președintelui!

## „România și alegerile din Moldova”

De fiecare dată când în România se apropie alegerile, fie ele de orice fel, politicienii sunt puși la încercare. Încercările parcă sunt mereu aceleași, în sensul că se apelează tot timpul la același repertoriu, la aceleași metode prin care pe cetățeni îi convingi să nu mai vină la vot niciodată în viața lor, decât să vină să voteze într-un asemenea haos electoral, în care cea mai tăioasă metodă de convingere este „mita electorală”, în multitudinea formelor existente: găleți, lopeți sau căni din plastic de diverse culori, roșii, galbene, portocalii sau verzi, fulare, mănuși, eșarfe, după anotimp, de aceleași culori, pixuri, calendare, agende și pliante ori întâlniri

populare cu „alegătorii” la care ei participă, ei aplaudă și tot ei votează.

În aceste condiții, e greu de imaginat de către cetățeanul obișnuit, nemembru de partid, cum să mai vii la vot când totul este regizat de la un capăt la altul și la care se adaugă „bine plătitul” concert în forță al decibelilor, în care fanii muzicii pop, rock sau hard sunt transformați pentru câteva zile în fani ai candidatului care a plătit trupa.

Cine câștigă în aceste condiții?

Desigur că acești cetățeni sunt tentați să-i voteze pe cei care fac mai multă gălăgie, mai mult circ pe bani publici sau mai multe promisiuni, iar dacă nu votezi sau nu simpatizezi cu cine trebuie, „răspândacii” te ajută puțin să o faci.

În Republica Moldova, de curând, Partidul Comunist a pierdut alegerile pentru că nu au putut „cumpăra” votul sau bunăvoința unui singur candidat, nici cu 6 milioane de euro și nici cu amenințări din cele mai cumplite.

Cetățenii curajoși au reușit și au avut satisfacția ca după ani de dominație comunistă să își vadă visul împlinit, cel de a avea libertatea de a vorbi cu voce tare, și nu pe ascuns, pe șoptite. Pentru mulți, modelul de libertate a fost România. Își mai mențin această opinie, oare? Noul Guvern instalat de curând la Chișinău deschide ușile pentru eliberarea de toate racilele, dar și pentru a primi un aer proaspăt: este speranța așteptată de-a lungul anilor. Va putea el să reziste tuturor presiunilor interne? Rămâne de văzut. Este deocamdată dovada că se poate, că nimic nu este imposibil și că sacrificiile tinerilor nu au fost zadarnice. De această dată moldovenii pot fi pentru cetățenii români un model, și anume acela prin care au arătat că se poate alege viitorul fără a se lăsa influențați de nimic, decât de propria conștiință și convingere, nemodelate de vreo intervenție!

## „CSM respinge tot”

Nu odată mi-a fost demonstrat faptul că CSM este o instituție creată pentru a îngreuna multe dintre lucrurile care, în loc să meargă într-o direcție normală, sunt deturnate de la menirea lor, iar exemple sunt foarte multe.

Dacă o comisie parlamentară cere avizul, fie el chiar consultativ, în marea lor majoritate recomandările CSM sunt de respingere, nu pentru că ar fi studiat bine „fenomenul” în legătură cu care și-a spus părerea, însă, din obișnuință, pentru a crea senzația „exigențelor” sale, mai bine găsesc fel și fel de motivații, mai mult sau mai puțin solide din punct de vedere juridic.

O instituție de control al activității judecătorești, și nu numai de control, care acoperă de fapt toate faptele unor judecători dovediți corupți sau care împiedică în multe din deciziile ei bunul mers al lucrurilor în domeniul justiției ca a treia putere mare în stat, își arată din ce în ce mai mult ineficiența, iar soluția este una singură: desființarea ei.

În multe cazuri s-a dovedit că în loc să repare o situație contradictorie sau conflictuală, de multe ori CSM-ul ori nu intervine, ori soluțiile pe care le dă sunt nepotrivite.

Recent, CSM-ul, întrebat fiind asupra oportunității unui proiect de lege, a răspuns cu aviz negativ, cu motivații care se văd de la distanță că îi depășesc, nu cunosc fenomenul și răspund doar pentru a trimite acel răspuns, iar de curând au respins propunerea ministrului justiției și libertăților cetățenești de reconfirmare în funcție a doamnei procuror general Laura Codruța Kovesi.

Sunt doar două exemple dintr-o multitudine de reacții negative ale CSM-ului și, acum, la momentul când fac această declarație politică, deși avizul CSM în acest caz este consultativ, sunt convins că procurorul general va fi reconfirmat de președintele Traian Băsescu.

Și asta va dovedi încă o dată faptul că CSM-ul joacă un rol cel puțin nesemnificativ în actuala conjunctură, iar soluția desființării acestei instituții vine de la sine.

Să așteptăm însă confirmarea președintelui Traian Băsescu pe această temă.

Ar fi oportun de regândit și sistemul, odată cu desființarea CSM-ului.

Iustin Marinel Cionca-Arghir

#101043

„Criminalitatea ridicată din România ultimelor zile, efect al crizei sau și al lipsei unui consens politic în România?”

Climatul de siguranță și protecție necesar și specific unui stat de drept presupune o permanentă implicare a cadrelor de poliție și colaborarea acestora cu celelalte instituții ale statului și cu structuri cu competențe în domeniu, în vederea asigurării respectării drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, garantate constituțional.

Esența constă în apărarea valorilor sociale și a ordinii de drept împotriva criminalității, legea penală având ca scop pe acela de a apăra împotriva infracțiunilor România, suveranitatea, independența, unitatea și indivizibilitatea statului, persoana, drepturile și libertățile acesteia, proprietatea, precum și întreaga ordine de drept. Enumerarea anterioară este una limitativă, care urmărește să menționeze cele mai importante valori ce pot fi periclitate prin săvârșirea unor infracțiuni.

În România, îndeosebi de la momentul aderării la Uniunea Europeană, progresele înregistrate în ceea ce privește reforma sistemului judiciar și lupta împotriva corupției sunt continuu evaluate. Motivația este aceea că la data la care a devenit stat membru al Uniunii Europene, țara noastră încă mai avea de înregistrat progrese în ceea ce privește aceste domenii.

O dezvoltare a unui sistem juridic eficient este nu doar necesară, ci, mai mult decât atât, va ajuta cetățenii români să se bucure de drepturi depline, inclusiv în privința celor ce le sunt conferite de calitatea lor de cetățeni europeni.

Lucru evident mai ales în ultimele zile, când mass-media ne aduce în atenție tot mai frecvent noi jafuri comise în bănci, pe șoselele țării, în benzinării, în magazine sau taxiuri. Și, deși, poate, uneori televiziunile exagerează în modul în care creionează faptele, cert e un lucru: atacurile armate au devenit ceva obișnuit în România în ultima vreme.

Să fie criza economică justificarea pentru numărul tot mai mare de jafuri din România? Este o părere avansată de unele voci, prin prisma faptului că ținta preferată a jefuitorilor au devenit băncile, casele de schimb valutar și cele de amanet, deci discutăm de o infracționalitate ridicată în special împotriva patrimoniului. Totuși, este greu de crezut că un om

cinstit se transformă radical, devenind infractor, doar datorită diminuării mijloacelor sale de subzistență.

Indiferent care ar fi cauzele, cetățenii României trebuie să vadă că nimeni nu este mai presus de lege și poate un argument solid în acest sens ar consta tocmai într-o puternică autoritate a statului, materializată printr-o justiție autentică, o poliție eficientă și respectată.

Adoptarea unui nou Cod civil, a unui nou Cod penal, precum și prezentarea unor propuneri de revizuire a procedurilor judiciare reflectă clar eforturile de reformă de până în prezent. Poate fi sesizat un bilanț pozitiv înregistrat în ceea ce privește problematica corupției. Avem o Agenție Națională de Integritate, în prezent operațională, cu rezultate pozitive în procesul de supraveghere a declarațiilor de avere, primele cazuri judiciare lansate de către această instituție așteptând hotărâri din partea instanțelor.

Cu toate acestea, sesizăm o jurisprudență contradictorie, o incertitudine juridică creată poate și de mozaicul legislativ de ordonanțe de urgență și norme de punere în aplicare, astfel încât putem vorbi despre faptul că eforturile de reformare rămân încă fragmentate.

Tocmai de aceea, așa cum și ecourile venite dinspre Uniunea Europeană indică, Parlamentul ar trebui să arate angajamentul său deplin în ceea ce privește continuarea luptei împotriva corupției la nivel înalt, să facă demonstrația sprijinului procesului de reformă și, totodată, să putem discuta despre un angajament fără echivoc din partea tuturor partidelor politice.

Toate acestea în ideea ca o atitudine și acțiuni contrare să nu aibă drept efect pierderea din vedere a obiectivului final, acela de instituire în România a unui sistem judiciar independent și stabil.

Petru Movilă

#105124

„Privatizări «de succes» ale PSD la Iași”

Mă așteptam ca, odată sosit la Iași, Mircea Geoană să-și asume responsabilitatea politică pentru privatizările eșuate din plan local, privatizări făcute în perioada 2000–2004, sub atenta supraveghere a PSD. S-a dovedit încă odată, de parcă ar mai fi fost necesar, faptul că liderul PSD se face că plouă când vine vorba despre „erori” ale partidului pe care îl călăuzește acum. A venit la Iași pentru a promite marea cu sarea, că doar a început campania electorală. A vă aminti, domnule Geoană, despre toate „succesele” privatizării PSD-iste ar însemna pierderea timpului, pentru unii chiar prețios. Dar nu pot trece cu vederea marile „succese”, pentru că au lovit greu în ieșeni.

Vă spune ceva Societatea Terom? Poate că ați auzit discutându-se despre ea printre colegii de partid, chiar din gura fostului dumneavoastră șef, Ion Iliescu. Este vorba despre una dintre cele mai prestigioase firme din industria firelor și fibrelor sintetice, privatizată în 2002 prin metoda PSD, adică vândută susținătorilor doctrinei partidului. Privatizarea a fost făcută sub atenta supraveghere a avocatei Marieta Anastasescu, vecina fostului premier Adrian Năstase. Firma ieșeană a fost oferită pe tavă fraților Nanaa, apropiați ai lui Ion Iliescu. Din fructele privatizării Terom s-au înfruptat și alți apropiați ai PSD: Andrei Panaitescu, Antonie Iorgovan, Ion Solcanu. Ce au făcut frații Nanaa? Au supt cât au putut, după care au dat bir cu fugiții. De abia în 2005 a fost reziliat contractul de privatizare. Rezultatul „succesului”? Aproape 3.000 de șomeri, active vândute pe preț de nimic, 41 de hectare de teren pierdut de statul român.

Dar Societatea Nicolina _rings a bell for you_ , domnule fost ambasador în SUA? Un alt „success” al privatizărilor PSD din vara anului 2002. Nici doi ani nu au trecut de la privatizare și Nicolina a intrat în colaps. Importante erau însă terenurile deținute de importantul producător de utilaje ieșean. Salariați ajunși șomeri, terenuri vândute pe sume modice, și nici acelea achitate, hale de producție dărâmate și apariția de supermarketuri. Acestea sunt rezultatele unei alte privatizări de răsunet la Iași ale PSD.

Poate că totuși Fortus vă spune ceva, că doar ați vizitat societatea? A fost privatizată sub „domnia” lui Iliescu și Năstase, colegii dumneavoastră atât de dragi. Dată pe de-a moaca fostei Camere de Comerț Exterior a României din timpul lui Ceaușescu, actuala Metalexportimport, firmă de foști securiști, atât de îndrăgiți de PSD. Ce au făcut apropiații partidului dumneavoastră? Au aplicat metoda PSD: furat cât se poate, după care, abandonat totul. Și în 2003, atunci când a fost privatizată, Fortus era mândria economiei constructoare de utilaje grele, cu terenuri atractive. Ce a mai rămas din privatizarea „de succes” anunțată de PSD? O mână de oameni care se chinuiesc să depășească momentul greu prin care trece firma.

Dar aceste aspecte nu au prioritate pe agenda dumneavoastră, nu-i așa, domnule Geoană? Important este că ați trecut pe aici, ați promis marea cu sarea, restul e tăcere. Ați avut posibilitatea unei reparații morale față de cei care au ajuns șomeri din cauza PSD, dar ați ratat-o. Ce vă mai rămâne acum decât să aruncați cu promisiuni în stânga și dreapta, poate, poate mai crede careva în ele.

Ioan Holdiș

#108467

„Tragedii feroviare”

În ultima săptămână, mai multe trenuri au deraiat. Luni, 21 septembrie, a fost o zi fatidică pentru rețeaua de căi ferate din România. Trei accidente într-o singură zi dau un diagnostic mai mult decât nefavorabil stării actuale a infrastructurii feroviare al țării.

Legat de această zi, există un zvon conform căruia angajații de la CRF intenționau să aibă un prim protest, gândit în mare taină, ca urmare a nemulțumirilor salariale.

Întrebarea ar fi una singură: cum de șirul de trei evenimente neplăcute s-a produs în aceeași zi cu o acțiune grevistă planificată în mare taină?

Îngrijorător este că aceste tragedii feroviare s-ar putea repeta oricând din cauza stării deplorabile a infrastructurii de transport. 78% din căile ferate din România nu au mai fost verificate de ani de zile. CFR nu stă bine nici la capitolul tunele, aproximativ 70% din acestea fiind ieșite din termenul de garanție. De asemenea, podurile, viaductele și podețele sunt ieșite din termenul de exploatare în pondere de 40%. Desigur, fondurile necesare pentru modernizarea și chiar întreținerea sistemului „au lipsit cu desăvârșire”. Am ajuns să

facem numai cârpeli, să avem multe limitări de viteză, un grad mare de uzură, iar situația va fi din ce în ce mai dezastruoasă.

Ministerul, la momentul actual, este depășit de situație pentru că sunt probleme cumulate în 20 de ani, de când investițiile stagnează. Lesne de înțeles că nu se poate ca problemele să primească o rezolvare de azi pe mâine. Subfinanțarea sistemului de fostele guvernări stă la baza problemelor salariale și a lipsei de investiții.

Prea multe accidente în decurs de o săptămână par a fi destul de stranii. Eu sper că toate acestea sunt pure coincidențe și că nu au legătură cu situația actuală a clasei politice, și mai ales cu apropierea alegerilor prezidențiale.

Scopul declarației mele politice nu este de a instaura o condiție de insecuritate în rândul celor care o ascultă, nu intenționez nicidecum să lansez teorii ale conspirației, ce bineînțeles că nu pot fi demonstrate. În schimb, vreau să trag un semnal de alarmă pentru a opri regresia sistemului. Este lesne de înțeles că situația nu este una roz. Partea rea este că timp de 20 de ani nu s-au făcut investiții majore în acest domeniu. Partea bună a lucrurilor (oricât de greu ni s-ar părea să o vedem) este că o infrastructură ce necesită investiții majore pentru a fi adusă pe linia de plutire va crea locuri de muncă, indispensabile redresării situației economice din țară.

În acest sens, actualul ministru al transporturilor are în curs întocmirea unei statistici privind investițiile în infrastructură în cele 27 de țări membre ale UE. Sunt de părere că vorbim de un pas înainte spre rezolvarea problemelor extrem de complicate ale sistemului de transport, întrucât statistica cuprinde informații de detaliu cum ar fi: fondurile alocate pentru infrastructura feroviară, fonduri alocate pentru construirea de autostrăzi sau populația beneficiară de aceste investiții.

Nu vreau să creadă cineva că Guvernul nostru va reinventa roata. Investițiile majore în infrastructură au reprezentat providența din negura crizei economice în multe alte situații. Vă reamintesc succint de Germania federală în anii ce au urmat celui de Al Doilea Război Mondial sau chiar de Japonia în timpul crizei economice din anii ’90.

Ion Stan

#111852

„Evenimentele religioase, speculate politic de Traian Băsescu, aflat în campanie pentru prezidențiale”

Ne-a bucurat, luminat și îmbogățit spiritual Hotărârea Sfântului Sinod pentru proclamarea solemnă a canonizării voievodului Neagoe Basarab – Domn al Țării Românești.

Am fost prezenți cu sufletul și gândul la ceremonialul proclamării locale a canonizării voievodului Neagoe Basarab și am urmărit cu respect și creștinească pioșenie sfânta lucrare a Înaltului Sobor, săvârșită sâmbătă, 26 septembrie 2009, la Târgoviște.

Am privit manifestările de la Târgoviște legate de proclamarea locală și am rămas nedumerit de faptul că la această ceremonie a fost invitat special șeful statului și alți oameni politici, care nu aveau nicio legătură cu această festivitate sfântă a Bisericii Ortodoxe Române. Stai și te întrebi: Ce scop au urmărit cei care l-au invitat pe Traian Băsescu la acea ceremonie? Face parte din tipicul de canonizare?

Dacă nu, atunci cu ce scop au făcut-o? Nu cumva este vorba de o campanie cu scop bine precizat? Sau cineva încearcă să ne convingă acum că anormalul a devenit normal!

Este clar că se încearcă manipularea opiniei publice, și în parte s-a reușit, într-o problemă pe care și cel mai simplu om o pricepe. Este însă nedrept ca ierarhia bisericească să facă acest lucru, făcând jocul politic al unora care încearcă cu disperare să dovedească de fapt că sunt ceea ce nu sunt!

Nu poate fi la mijloc decât reaua-credință și interesele personale ale unora sau altora care s-au prins în aceeași horă.

Ne-am fi așteptat ca manifestările de proclamare locală de la Târgoviște să-i tempereze pe mulți zeloși și să fie într-adevăr un moment strict spiritual bisericesc, și nu unul politic, de susținere a campaniei prezidențiale a unui candidat colorat intens în portocaliu.

Recunoaștem că Biserica este o instituție divino-umană care ne-a plămădit ființa noastră națională și că ea este și astăzi reazemul moral cel mai puternic pentru popor, mai ales în mijlocul greutăților pe care trebuie să le depășim, dar nu credem că este bine și onest să se implice în manipularea maselor pentru alegerea candidatului prezidențial.

Domnul Traian Băsescu a confundat slujba de canonizare cu un eveniment personal, punând astfel dorința sa de a ajunge din nou președinte în centrul unui eveniment religios canonic, pe care l-a maculat, dovedind că este lipsit de voința și puterea de a se manifesta ca un om de echilibru, în măsură a nu amesteca credința cu lucruri lumești.

Noi deplângem atitudinea omului politic aflat în fruntea statului de a nu-și putea înfrâna pornirile lumești și de a încerca să amăgească opinia publică cu o presupusă susținere a sa din partea Bisericii, în lupta pentru recucerirea fotoliului prezidențial de la Cotroceni.

Gestul Domniei Sale nu poate căpăta o altă interpretare, având în vedere faptul că precedă apropiata campanie electorală pentru alegerile prezidențiale.

Sperăm că ierarhii din Biserica Ortodoxă Română vor evita de acum încolo asemenea complicații bolnave, evitând transformarea sfintelor altare în podiumuri electorale.

Este cu atât mai neînțeleasă atitudinea celor care l-au invitat, întrucât Traian Băsescu este tocmai acela care s-a opus, prin toate mijloacele de care a dispus, la ridicarea Catedralei Mântuirii Neamului, și care se apropie de Biserica noastră strămoșească și de slujitorii ei numai atunci când aceștia prezintă interes pentru satisfacerea poftei de putere și rămânerea în jilțul prezidențial.

Nădăjduind că această problemă va fi înțeleasă corect de toți ierarhii Bisericii noastre, îl rugăm pe Bunul Dumnezeu să aibă în pază România și pe „credincioșii” ei, dar și pe poporul drept-credincios.

Zanfir Iorguș

#115568

„Ziua Internațională a Persoanelor în Vârstă; bătrânii României, încotro?”

În sesiunea ONU din februarie 1991 s-a stabilit ziua de 1 octombrie ca Zi Internațională a Persoanelor în Vârstă, iar la 16 decembrie 1991, Adunarea Generală a ONU a adoptat, prin Rezoluția 46/91, „Principiile Națiunilor Unite pentru persoanele în vârstă, destinate a le permite să trăiască mai bine în anii câștigați”. Transpunerea în viața de zi cu zi a prevederilor înscrise în documentele ONU a impus crearea unui sistem de mecanisme specifice, capabile să pună în practică aceste obiective importante ale organizației mondiale.

Această sărbătoare ar trebui să ne prilejuiască atât nouă, cât și guvernanților niște reflecții, și asta deoarece, în graba spre viitor, scăpăm din vedere dorințele, cerințele, necesitățile acelora care au ajuns la această vârstă și nu ne mai întoarcem privirile spre cei care au construit prezentul și o parte din trecut. Prezentul nu poate fi explicat fără cunoașterea trecutului, așa cum nici viitorul nu poate fi proiectat fără explicarea prezentului. Tot așa, generațiile viitoare își găsesc probabilitatea de destin în faptele celor în vârstă de astăzi. Din păcate, prea rar ne manifestăm nevoia ca, dincolo de a ne căuta rădăcinile în generațiile trecute, să-i omagiem pe cei care au adăugat, după puterile lor, trepte pe scara devenirii umane.

Pensionarea este un moment deosebit de important în viața fiecăruia dintre noi, dar, în majoritatea covârșitoare a cazurilor, este un moment dificil, care, adesea, este însoțit de un neplăcut sentiment al inutilității pentru societate.

Individul, ca persoană, nu poate fi independent în totalitate, el depinzând, în marea majoritate a cazurilor, de societatea în care trăiește. Cum în ultimii ani în societatea românească au avut loc mari schimbări în toate domeniile, bătrânii au rămas pe un prag al societății undeva la limita dintre existență și supraviețuire.

Dincolo de constrângerile lor fiziologice și spirituale, este onorant și omenesc a omagia sentimentul de solidaritate cu persoanele vârstnice, care nu trebuie să se simtă excluse social. Toate acestea trebuie traduse în fapte, în viață, de către guvernanți, prin asigurarea unui trai fără privațiuni majore vârstnicilor, prin integrarea și valorificarea experiențelor de viață în proiectele prezentului și ale viitorului.

Viața bătrânilor a devenit temă a discursului politic prin care se încearcă, prin cuvinte cu grijă alese, o anumită compasiune filantropică. Aceste discursuri nu țin de cald și nici de foame. Mai mult ca sigur că mai mult umilesc.

Concret, trebuie să se facă mai mult. Lipsesc acele cămine unde bătrânii să fie îngrijiți și ajutați să-și ducă bătrânețile mult mai demn. Se așteaptă să moară cineva, pentru a se face loc altui bătrân. Rolul familiei este esențial în viața bătrânilor. Grija copiilor față de părinți, prezența nepoților aduc bucurii și o stare psihologică optimistă. Prelungirea activității în condiții bune induce o stare sufletească deosebită. Câți bătrâni au parte de o bătrânețe fericită? Ce face societatea pentru cei ajunși la apogeul mult așteptat? Iată întrebări la care nu se prea găsesc răspunsuri. Un rol important îl pot avea și acele ONG-uri care se ocupă de asistență socială, asociațiile de pensionari, casele de ajutor reciproc ale pensionarilor. Se pare însă că nici acestea nu-și pot îndeplini funcțiile statutare propuse, din motive dintre cele mai diverse și în mod special din lipsă de fonduri.

De aceea, este necesar să existe o preocupare continuă pentru a identifica cât mai grabnic soluții pentru îmbunătățirea traiului zilnic al persoanelor în vârstă și, desigur, al pensionarilor.

Grija societății și, în special, a celor ce conduc destinele acestei țări ar trebui să se îndrepte spre identificarea soluțiilor de protecție a pensionarilor, respectiv a vârstnicilor. Trebuie să avem grijă ca viitoarele legi să aibă în vedere garantarea fondurilor pentru pensii, astfel încât, indiferent cât de greu ne-ar fi, să putem asigura un trai decent și fără lipsuri persoanelor vârstnice. Este de datoria noastră să căutăm modalitățile prin care viața bătrânilor să fie cel puțin mulțumitoare. Aceasta este o datorie morală și, în același timp, constituțională!

Stelică Strugaru Iacob

#119849

„Frauda electorală, cel mai mare inamic al democrației” Vreau să cred că nu mai există om politic sau chiar simplu cetățean care să nu știe că momentul cel mai important în măsurarea calității unei democrații este reprezentat de cel al alegerilor. Indiferent de rezultatul alegerilor, indiferent de cine este câștigătorul sau perdantul lor, cel mai important lucru este ca acest rezultat să reflecte fidel, neviciat, opțiunea celor care au ales. Acest lucru este, în fapt, esența democrației reprezentative, a capacității cetățenilor români de a-și delega puterea, de a decide pentru ei și pentru copii lor.

În istoria politică a românilor, dreptul de a alege și de a fi ales a fost câștigat cu mari sacrificii, iar astăzi, mai mult ca niciodată, el este amenințat de competiția neloială a partidelor politice. Zi de zi sunt găsite noi modalități de influențare a comportamentului alegătorului, de la sacoșa cu alimente, mita pecuniară și până la amenințarea cu pierderea locului de muncă a singurului susținător al familiei. În aceste condiții, cum mai putem vorbi de vot liber exprimat, așa cum însăși Constituția ne garantează? Cum putem vorbi de stat de drept și democrație, în absența unor alegeri corecte?

În toamna anului 2004, președintele Băsescu acuza creșterea fără precedent a fraudei electorale, cu ocazia alegerilor parlamentare și prezidențiale din acel an. Nici atunci și nici mai târziu, în anul 2008, anchetele Ministerului de Interne nu au scos la iveală vreun act ilegal. Am putea crede că totul funcționează perfect și că fraudarea votului nu există în România!

Chiar zilele trecute, conducătorul acestui portofoliu făcea supoziții neprofesioniste în legătură cu posibilitatea fraudării alegerilor prezidențiale din acest an, după ce anul trecut promisese că va pedepsi vinovații pe care n-a reușit să-i găsească nici până acum.

## Stimați colegi,

Votul multiplu poate fi cu foarte mare ușurință înlăturat prin informatizarea alegerilor, iar mituirea alegătorului, prin sancțiuni comparabile cu cele pentru omor calificat, căci nimeni nu mă poate contrazice că nu e o crimă să ucidem democrația pentru care tinerii și-au dat viața în 1989.

Florian Daniel Geantă

#122055

„Un nou pas în reformarea statului!”

Președintele Traian Băsescu și-a anunțat intenția de a organiza în ziua alegerilor prezidențiale un referendum național prin care va consulta cetățenii în ceea ce privește restructurarea puterii legislative din România, prin reducerea numărului de parlamentari la maximum 300, față de 471, câți sunt în prezent, și o sigură Cameră legiuitoare. Organizarea referendumului odată cu alegerea președintelui va conduce la un proces mult mai rapid de consultare a populației în legătură cu această temă, dar și mai eficient din punct de vedere al costurilor. În acest fel, vor veni la vot mai mulți cetățeni, iar alegerea președintelui va fi mult mai puternic legitimată. Tema modificării sistemului parlamentar românesc, de la bicameral la unicameral, a fost abordată, pentru prima dată, chiar de președintele Traian Băsescu în primul său an de mandat.

Tot președintele Traian Băsescu, în campania din 2004, a promis românilor că va întreprinde toate demersurile în sensul reformării clasei politice și a instituțiilor politice din România, iar această reformă nu poate ocoli Parlamentul României.

Sunt convins că românii vor ieși în număr mare la vot în data de 22 noiembrie și vor vota atât pentru președinte, cât și în favoarea referendumului, pentru că, stimați colegi, referendumul este un act necesar, el oferind șansa tuturor românilor să își exprime punctul de vedere în privința organizării Parlamentului.

Un parlament unicameral va avea cu siguranță o eficiență crescută în procesul legislativ, va determina o scurtare a termenelor de legiferare. De asemenea, se va înregistra și o reducere semnificativă a cheltuielilor bugetare, mai ales în situația actuală de criză economică.

## Stimați colegi,

Actualul Parlament al României, în forma sa bicamerală, are cea mai nefavorabilă imagine dintre instituțiile statului român și cel mai redus nivel de încredere în rândul populației, tocmai din pricina ineficienței și a costurilor extrem de ridicate necesare pentru funcționarea sa.

Partidul Democrat Liberal susține de mai bine de cinci ani acest demers, iar dacă rezultatul referendumului va fi favorabil, va sprijini modificările constituționale reclamate de mai mult timp de instituțiile statului român și statuate în raportul comisiei prezidențiale de anul trecut.

Dan Radu Zătreanu

#126219

„Mașina cu doi șoferi nu va mai fi omologată de popor!”

Despre propunerea de a reforma Parlamentul în sensul renunțării la sistemul bicameral, concomitent cu reducerea numărului de parlamentari, trebuie să amintesc un lucru: Partidul Democrat Liberal s-a pronunțat de mult în favoarea acestei idei. Ba chiar a folosit-o în programul politic cu care s-a prezentat la alegerile din toamna anului trecut. Transformată metaforic, ideea a fost transmisă electoratului sub forma unei mașini conduse concomitent de doi șoferi. De ce am avea nevoie de așa ceva? Doar pentru a complica inutil lucrurile?

Guvernul Boc a fost și este în continuare criticat pentru că și-a asumat răspunderea pentru un pachet de legi, mai precis că a făcut ceea ce, în mod normal, ar fi revenit Parlamentului. Dar când recurg guvernele la această formă de legiferare? Când au parlamente anchilozate, care se pierd în proceduri și tărăgănează peste limitele bunului-simț adoptarea unor legi care să permită o mai bună guvernare și funcționare a societății. Eu cred că ne aflăm acum în această situație. O spun autocritic. Sistemul bicameral complică inutil procedura de adoptare a legilor și diminuează răspunderea parlamentarilor atât în activitatea din comisiile permanente, cât și în plen, în cadrul dezbaterilor. Nu îți trebuie un stagiu prea îndelungat pe băncile Parlamentului pentru a înțelege acest lucru. Mie mi-a fost suficientă o sesiune parlamentară pentru a-mi da seama că lucrurile nu funcționează așa cum ar trebui. Trecerea la sistemul unicameral ar însemna eliminarea dublării traseului pe care îl parcurg proiectele de acte normative, iar creșterea eficienței și a vitezei de derulare a procesului legislativ ar duce, în mod firesc, la reducerea ingerințelor Executivului în atribuțiile parlamentare. Vom diminua guvernarea prin ordonanțe de urgență, căci vom

avea un Parlament mai eficient, în care legile nu-și vor mai da duhul făcând curse între Senat și Camera Deputaților.

În plus, criza economică ne-a dat o lecție în privința chivernisirii resurselor. Or, un număr mai mic de aleși pentru doar o singură Cameră ar reduce considerabil cheltuielile – atât pe perioada campaniei, cât și în ziua alegerilor. Apoi, aparatul administrativ necesar pentru funcționarea unei singure Camere și a unui număr mai mic de parlamentari este net inferior celui pentru un parlament bicameral. Este evident că numărul de funcționari și cheltuielile administrative sunt reduse prin faptul că anumite departamente și servicii nu mai sunt dublate, la Senat și la Camera Deputaților: resurse umane, logistică, relații publice și așa mai departe. În consecință, diminuarea numărului de parlamentari conduce la nevoi mai reduse pentru desfășurarea activității acestora – atât la nivelul resurselor materiale, cât și al celor de personal.

În sprijinul necesității de a reduce numărul de parlamentari trebuie să aducem și recordul negativ pe care îl deține România: 471 de senatori și deputați, când media în Europa este de 185, iar nicio altă țară nu are parlamente cu mai mult de 400 de membri! Propunerea președintelui Traian Băsescu de a reduce numărul la 300 de parlamentari este în concordanță cu ceea ce se întâmplă în lume, în general, și în jurul nostru, în Europa. Cu siguranță, reducerea numărului de parlamentari va duce la creșterea răspunderii fiecăruia dintre cei aleși. Cu cât vom fi mai puțini, cu atât răspunderea individuală va fi mai mare, după cum și reversul, cu cât suntem mai mulți, cu atât răspunderea fiecăruia dintre noi este mai mică. Eficientizarea procesului legislativ va conduce, în mod firesc, la creșterea calității actelor normative, parlamentarii putând analiza cu mai multă atenție proiectele de lege supuse dezbaterii unei singure Camere responsabile de elaborarea legislației.

## Stimați colegi,

În sesiunea precedentă am propus, tot de la această tribună, cuplarea alegerilor europarlamentare cu cele prezidențiale și, în același timp, cu un referendum privind introducerea pașapoartelor biometrice. Vizam atunci creșterea mizei electorale, pentru a obține o mai bună participare la vot. De această dată, președintele Băsescu a propus organizarea unui referendum pe tema sistemului parlamentar, concomitent cu alegerile prezidențiale, iar efectul va fi creșterea prezenței la urne a electoratului, ceea ce va duce la o mai bună legitimitate a viitorului Președinte al României, și acesta este un argument prin care personal susțin concomitența celor două teme electorale.

Și mai trebuie precizat că reformarea sistemului parlamentar, în sensul trecerii de la sistemul bicameral la cel unicameral, va avea un efect pozitiv și asupra imaginii și a percepției pe care populația le are asupra puterii legislative în țara noastră. Acum, sondajele arată că Parlamentul se află printre instituțiile statului în care corupția atinge cote maxime. Știm cu toții că lucrurile nu stau chiar așa, dar iată cum ne vede țara! Și cum putem schimba această stare de fapt? Tocmai printr-o atitudine responsabilă, prin care să dovedim, ca parlamentari, că ținem cont de voința celor care ne-au ales. Iată de ce Partidul Democrat Liberal susține ideea trecerii la un sistem parlamentar unicameral, cu un număr maxim de 300 de parlamentari, idee pentru care președintele Traian Băsescu dorește să cheme poporul să se pronunțe prin referendum la 20 noiembrie, concomitent cu alegerile prezidențiale. Este un gest care denotă o profundă maturitate politică, acela de a te întoarce tot timpul către popor în luarea deciziilor importante pentru țară. Și veți vedea că mașina cu doi șoferi nu va mai fi omologată!

Mircia Giurgiu

#131859

„Fault la echipele de fotbal mici în Cupa României”

În data de 22 septembrie 2009 a început o nouă ediție a competiției de fotbal Cupa României „Timișoreana”, când au intrat în joc și cele 18 echipe din Liga I națională. Pe parcursul a trei zile vor avea loc meciurile șaisprezecimilor de finală.

Cu toate că această competiție se adresează tuturor echipelor de fotbal din România, începând cu acest an echipele mici sunt clar dezavantajate de noul sistem de desfășurare. Dacă până anul trecut toate echipele mici se luptau în tururile preliminare pentru a ajunge în șaisprezecimi să poată juca cu echipele mari din Liga I, pentru a aduce în fața propriilor suporteri echipe puternice, iată că, dintr-o dată, s-a hotărât să se schimbe modul de programare a meciurilor. Astfel, echipele mici, în loc să joace în fața propriilor suporteri pe terenul lor, sunt nevoite să joace pe terenul echipelor din prima divizie. Evident că dispare egalitatea de șanse, iar suporterilor care așteaptă calificarea în șaisprezecimi a echipei lor favorite li se ia posibilitatea de a urmări, pe viu, meciul acesteia cu o echipă mai puternică. În acest fel scade, din păcate, interesul suporterilor pentru competiție. Ce șanse ar putea avea echipele din Liga a III-a, precum „Sănătatea” Cluj, FC „Zlatna”, Gloria Bistrița II, pe terenul unor formații din Liga I, cum sunt Poli Timișoara, Dinamo sau Universitatea Craiova. În aceeași situație se află și echipele din Liga a II-a care au fost obligate să joace pe terenul echipelor din prima ligă, precum CSM Râmnicu Vâlcea, „Dunărea” Giurgiu, Sportul Studențesc, Gaz Metan Craiova, „Farul” Constanța, CS Otopeni și „Dunărea” Galați.

Consider că este o nedreptate și nu sunt acordate șanse egale echipelor din eșaloanele inferioare care luptă de fiecare dată pentru a ajunge să întâlnească echipe din Liga I pe propriul teren și în fața suporterilor.

Se pierde, astfel, interesul pentru fotbal și nu cred că este în beneficiul acestui sport și al suporterilor din ligile inferioare modificarea programării meciurilor. Și în competițiile europene se acordă șanse egale, fiind organizate meciuri turretur, pe teren propriu și în deplasare, pentru a nu fi favorizate/defavorizate vreuna dintre echipe. Doar în finale se joacă pe teren neutru, într-un oraș stabilit cu un an înainte.

În aceste condiții, propun a se avea în vedere cel puțin două modalități pentru a menține interesul tuturor echipelor și spectatorilor pentru această competiție, și anume:

1. să se revină la modalitatea prin care echipele de ligi inferioare să fie gazdă în meciurile cu echipe din Liga I, cel puțin în șaisprezecimile Cupei României;

2. să se stabilească un program prin care meciurile să se joace tur-retur, pentru a asigura egalitate de șanse pentru fiecare dintre echipe și pentru a putea fi urmărite și de suporterii echipelor din ligile inferioare.

În speranța că aceste observații vor fi luate în considerare de cei îndreptățiți a decide soarta competiției, doresc succes tuturor echipelor participante în această ediție a Cupei României „Timișoreana” la fotbal.

Ioan Nelu Botiș

#134977

„Șanse egale pentru femei și bărbați”

În ciuda legilor care garantează egalitatea de șanse între femei și bărbați și în concordanță cu normele și standardele Uniunii Europene, implementarea acestora în țara noastră se desfășoară foarte încet, așa cum reiese din statistici, dar mai mult decât aceasta este realitatea pe care o simțim și o trăim cu toții în viața de zi cu zi.

Prima lege din România având reglementări explicite în acest domeniu este Legea nr. 202/2002 privind egalitatea de șanse între femei și bărbați, care a fost inițiată de Ministerul Muncii și Solidarității Sociale. Mecanismul național privind egalitatea de șanse între femei și bărbați este reglementat prin Agenția Națională pentru Egalitatea de Șanse, iar activitățile pe care trebuie să le întreprindă această instituție ar trebui să fie productive și mai puțin decorative.

Femeile continuă să se confrunte cu dezechilibre mari în ceea ce privește oportunitățile de angajare, salariile și reprezentarea politică.

Ratele de ocupare a femeilor se îmbunătățesc ușor, însă diferența dintre salariile primite de bărbați și femei rămâne foarte mare și nu există niciun indiciu că ar exista politici care să rezolve această problemă. Într-un studiu realizat pentru anul 2007, „Cercetarea statistică privind costul forței de muncă în anul 2007”, câștigul salarial mediu pe activități ale economiei naționale indică faptul că femeile sunt plătite cu 10,6% mai puțin decât bărbații. Nu privesc mecanic aceste statistici, fiindcă sunt conștient că există domenii de activitate feminizate, însă, am constatat că există diferențe salariale la muncă de valoare egală.

Este puțin probabil ca situația să se schimbe atâta timp cât femeile sunt slab reprezentate în funcții de decizie politică și economică, responsabilitățile familiale sunt încă inegal repartizate între femei și bărbați, femeile sunt principalele victime ale violenței în familie, femeile și fetele sunt mai vulnerabile la traficul de ființe umane.

Diferențele de salarizare între femei și bărbați au cauze multiple și necesită soluții multiple. Pentru a le combate este necesară o acțiune la toate nivelurile și un angajament din partea tuturor părților implicate – de la angajatori, sindicate și autorități naționale până la fiecare dintre cetățeni. Prin Fondul Social European putem promova și integra eficient egalitatea de șanse între femei și bărbați.

Diferența de remunerare între femei și bărbați are un impact semnificativ asupra câștigurilor femeilor de-a lungul vieții, precum și asupra pensiilor acestora. O remunerare mai mică înseamnă o pensie mai mică și reprezintă cauza unui risc de sărăcie mai mare pentru femeile în vârstă.

Neculai Rebenciuc

#137688

„Educația: după reformă, o altă formă”

De la sfârșitul anului trecut, când Legea nr. 221/2008 a stârnit atâtea speranțe în rândul profesorilor, educația se găsește într-o continuă convulsie, semn de grav decalaj între ceea ce ar fi trebuit să fie și ceea ce este în realitate.

Angajarea răspunderii Guvernului pe legile educației – nelipsind nici de această dată întorsăturile telenovelistice, semn clar al disputării supremației între pachetul de legi Miclea (via Cotroceni) și pachetul Andronescu (via PSD) – ar fi trebuit să însemne, _ipso facto_ , o rearanjare și o așezare firească a lucrurilor în matricea lor.

Spunem ar fi trebuit să însemne pentru că, în fapt, situația este de-a dreptul abracadabrantă, pe alocuri chiar „abramburită”. Am fost surprinși să constatăm că, la nici 48 de ore de la asumarea răspunderii Guvernului pe Codul educației, la rândul lui modificat ulterior, ministrul de resort bulversează întregul sistem de învățământ prin buclucașul Ordin de schimbare a directorilor de școli, deci printr-o modificare a legii prin ordin ministerial. Speculațiile privind politizarea învățământului în perspectiva scrutinului din noiembrie n-au întârziat să apară: „Sub pretextul verificării corectitudinii și legalității numirilor în funcție, ministrul Andronescu aplică, de fapt, o măsură de epurare politică prin care încearcă acoperirea funcțiilor de conducere din școli cu oameni de partid, și nu cu cei performanți. Un ordin de ministru nu poate anula în niciun caz prevederile unei legi organice” declara liderul FEN, Constantin Ciosu. Nici reacțiile ministrului nu s-au lăsat așteptate, Ecaterina Andronescu explicând faptul că ordinul său are în vedere tocmai depolitizarea școlilor, și nu politizarea lor. Totuși, pusă față-n față cu remanierea – pentru a câta oară? –, ministrul revine, lacrimogen, asupra propriului ordin, blocat oricum de PD-L – căruia îi cade ca o mănușă acest nou prilej de șantaj pentru „frații” din Coaliție – prin nepublicarea în Monitorul Oficial și, resemnată, declară: „Acum nici nu mai contează, pentru că va fi modificat”.

Toată această tevatură politică pe educație a escamotat oarecum faptul că mai multe sporuri ale personalului didactic vor fi tăiate prin Legea salarizării unitare, mult mai curând decât se preconizase. Prin urmare, nu numai că salariile nu au fost mărite cu 50%, așa cum s-a votat la sfârșitul anului trecut, ci, culmea, ele vor fi micșorate cu aproximativ 50%. Același procent, direcție inversă. Cu alte cuvinte, o veste rea cu aplicabilitate imediată a aglutinat, pe moment, o veste mult mai rea în perspectivă.

Luna octombrie se anunță deja agitată. Profesorii amenință cu greva generală sau cu alte forme de protest. Una dintre acestea constă în netrecerea notelor elevilor în catalog. Ar fi curios ce notă ar da profesorii Guvernului Boc? Poate că mulți dintre ei se gândesc la idealul de învățământ al vestitului pedagog și filozof atenian Platon. Exceptăm o frază edificatoare, mai actuală ca oricând, din lucrarea „Definiția dreptății în Republica lui Platon” a lui Alexandru Claudian: „Platon opune acțiunii politice un ideal de definitivă armonizare a unei societăți învrăjbite de spiritul de partid, o acțiune sufletească: schimbarea radicală a sufletului societății prin educație”.

Dan Ilie Morega

#141002

„Actuala putere proeuropeană de la Chișinău impune Guvernului și Ministerului Afacerilor Externe din România măsuri imperative pentru reluarea și dezvoltarea relațiilor de prietenie”

Alegerile parlamentare anticipate din Republica Moldova au demonstrat clar voința românilor de peste Prut pentru democrație, pentru altfel de instituții ale statului, care să aibă la bază statul de drept. Scepticismul – dacă la unii încă mai persistă – cu privire la unitatea partidelor democratice din Republica Moldova: PL, PDL, PD și Alianța Moldova Noastră, că vor deveni o entitate politică cu un program comun de scoatere a Republicii Moldova din totalitarism, a fost spulberat. Acum, acestea sunt o realitate. Implementarea instituțiilor de drept, cu o direcție foarte clară a celor patru partide spre Europa, este neîndoielnică. De altfel, și alianța acestora denotă evident această direcție, prin însăși titulatura adoptată: Alianța pentru Integrare Europeană (AIE).

Ceea ce este extrem de important, și doresc să salut de la tribuna Parlamentului, este respectarea primelor promisiuni și înțelegeri ale acestor partide cu privire la nominalizarea și alegerea în fruntea forului legislativ, a Guvernului și a altor instituții, a unor oameni politici pragmatici, proeuropeni.

Salut, cu această ocazie, și alegerea ca președinte al Parlamentului de la Chișinău a lui Mihai Ghimpu, de la PL, desemnarea și alegerea lui Vlad Filat în funcția de premier al Republicii Moldova și, nu în ultimul rând, a întregului său Cabinet.

Salut, de asemenea, măsurile concrete care au fost deja luate: ridicarea vizelor pentru români, abrogarea hotărârii fostei puteri comuniste ca limba oficială să fie limba moldovenească – ignorând faptul că _de facto_ și _de iure_ românii de dincolo de Prut au avut și au aceeași limbă, respectiv limba română. De remarcat este și dorința actualei puteri de la Chișinău de a încheia cât mai multe acorduri cu România, menite să accelereze integrarea în UE.

Consider că este absolut necesar, așa cum a declarat și ministrul de externe Cristian Diaconescu, de a relua cât mai grabnic legătura cu noua putere de la Chișinău și încheierea mai multor acorduri bilaterale care să creeze mai rapida apropiere a statului moldovean de România și UE.

Am convingerea că printre primele probleme care cad în atribuțiile Ministerului Afacerilor Externe este aceea de a fluidiza intrarea pe teritoriu a fraților moldoveni și anularea taxelor consulare pentru vize, pentru a nu se mai aștepta, ca în timpul președintelui comunist Voronin, câte două, trei sau chiar mai multe luni la Consulatul român.

Doresc să cred că, în același timp, ministrul de externe va stabili, împreună cu celelalte ministere din România, misiunea diplomatică și echipa de lucru care să conducă la dezvoltarea relațiilor bilaterale în mod pragmatic și efectiv, nu numai declarativ.

Adrian George Scutaru

#145274

„Executivul condus de premierul Emil Boc falimentează România”

Situația economică extrem de dificilă cu care se confruntă România la momentul actual impune adoptarea urgentă a unor măsuri de către Guvern, prin Ministerul Finanțelor Publice, care să contracareze efectele crizei. Din păcate, inițiativele pe care instituția menționată le are în acest sens nu fac altceva decât să îngroape economia românească. Astfel, deși ar trebui ca prin pârghiile fiscale pe care le are la îndemână să stimuleze inițiativa privată și, implicit, să înființeze noi locuri de muncă, Ministerul Finanțelor Publice nu a luat nicio măsură. Dimpotrivă, prin introducerea impozitului forfetar a determinat falimentarea mai multor microîntreprinderi și implicit creșterea numărul de șomeri. De asemenea, în baza unei derogări primite de la FMI, o altă măsură luată de Executiv, care va conduce la falimentarea multor întreprinderi private, o reprezintă faptul că până la sfârșitul acestui an va fi returnată doar o mică parte din datoria către agenții economici, adică 10%, ceea ce reprezintă 150 milioane de lei din totalul de 1,5 miliarde de lei.

Ca urmare a gafelor de care dă dovadă, domnul Gheorghe Pogea susține că această măsură va stimula sistemul privat prin faptul că statul va împrumuta mai puțini bani de la bănci, iar acestora le vor rămâne mai multe fonduri pentru a sprijini sistemul privat. Oare nu ar fi fost mai eficient ca agenții privați să se folosească de propriile resurse financiare, și nu de bani împrumutați de la bănci, la care se adaugă și dobânzile? În mod logic da, numai că pentru înfăptuirea acestui lucru ar fi fost necesară existența unei

politici financiare solide, ce ar fi necesitat o pricepere mult peste cea pe care o are Guvernul Boc.

Dacă în această primăvară Ministerul Finanțelor Publice estima că economia românească va fi relansată în această toamnă, se pare că la baza acestei estimări nu a fost luată în considerare și incompetența actualei guvernări, aspect care a condus la adâncirea crizei economice. Un exemplu în acest sens îl reprezintă incapacitatea de a formula o prognoză multianuală, atât de necesară pentru susținerea unor programe cum ar fi Planul de înzestrare a Armatei pentru perioada 2010–2015. O altă dovadă a incompetenței ministeriale este relevată de faptul că nici măcar drepturile prevăzute de lege pentru bugetari nu au fost acordate, cum ar fi, spre exemplu, dreptul elevilor care nu pot fi școlarizați în localitatea de domiciliu de a li se deconta transportul sau dreptul profesorilor de a primi 100 euro pentru achiziționarea de materiale didactice. De asemenea, deși s-au promis fonduri consistente pentru dezvoltare, în județe au ajuns sume infime, și acelea pe criterii politice. De exemplu, din 5,1 milioane lei, cât s-au alocat la nivelul județului Buzău pentru finanțarea infrastructurii școlare, doar 100.000 lei s-au îndreptat către o localitate condusă de un primar liberal, sau din 2,46 milioane lei, cât s-au alocat pentru echilibrarea bugetelor locale, doar 240.000 lei s-au îndreptat către comunele buzoiene liberale.

Deși au trecut 10 luni de când a fost învestit actualul Guvern, din păcate, nu am observat nicio politică coerentă, nicio măsură anticriză. Dacă, în contextul economic actual, era de așteptat ca susținerea sistemului privat să reprezinte primul demers întreprins pentru salvarea locurilor de muncă, Guvernul a preferat în schimb adoptarea unor măsuri complet lipsite de logică, ce au condus România în pragul falimentului și au trimis sute de mii de oameni în șomaj. Deși Guvernul condus de premierul Emil Boc, prin resursele pe care le deține, ar fi trebuit să reprezinte o soluție la problemele cu care ne confruntăm la momentul actual, din păcate, observăm că incompetența de care a dat dovadă în gestionarea unui sistem economic și așa afectat de criza mondială a dat naștere nu la relansare, ci la o dureroasă resemnare.

În concluzie, singura soluție salvatoare rămâne ca, după alegerile prezidențiale, actuala formulă de guvernământ să fie schimbată.

Marius Cristinel Dugulescu

#149358

„Avortul – una dintre cauzele principale ale scăderii demografice”

Consecințele legislației deficitare și ale mentalității favorizate de aceasta se resimt în mod dramatic. Avortul a devenit unul dintre fenomenele care macină cel mai mult sănătatea femeilor, afecțiunile provocate de acesta fiind unii dintre factorii cei mai însemnați ai degradării stării de sănătate a populației din România.

Printre cele mai grave efecte pe termen lung ale avortului se numără creșterea riscului de cancer de col și mamar, creșterea riscului de naștere prematură sau de pierdere de sarcină, depresii, afecțiuni psihice, tulburări de fertilitate și chiar infertilitate. Conform datelor oficiale, cancerul de sân prezintă o tendință de creștere continuă în România. De asemenea, România are cea mai mare rată a mortalității cauzate de cancerul de col uterin din Europa, constituind la ora actuală principala cauză de deces prin cancer la populația feminină din țara noastră.

Sindromul postavort, a cărui existență este total ignorată în România, face ca numărul femeilor care suferă din punct de vedere psihic să crească alarmant.

Climatul de relaxare a moralității și promovarea masivă în cultură și mass-media a mentalității unei sexualități „sigure” și „neinhibate” sunt principalii responsabili atât pentru numărul foarte mare de avorturi, cât și pentru recrudescența bolilor venerice. În țara noastră situația este ilustrată nefast de faptul că în România incidența sifilisului este cea mai mare din Europa!

Din nefericire, ca reacție la realitatea teribilă expusă mai sus, autoritățile de stat promovează, în numele dreptului la „sănătatea reproducerii”, o politică în care avortul, respectiv contracepția și educația sexuală nu sunt decât aparent incompatibile, în realitate ambele producând același rezultat.

Începând cu 1990 suntem martorii instalării unei fertilități foarte scăzute, mult sub limita de înlocuire a populației (1,3 față de 2,1 nașteri/femeie).

Deși consider că avortul în sine este un act nefast, indiferent de conjunctură, trebuie să subliniez că „epidemia” avorturilor este una dintre componentele principale ale actualei scăderi demografice care a condus România la o situație demografică aproape catastrofală, semnalată de cei mai reputați specialiști români.

Nu putem, așadar, ignora perspectivele sumbre ale următoarelor decenii, în care populația României nu doar că va scădea numeric foarte mult, ci va și îmbătrâni, lipsind societatea de forță de muncă și spulberând sistemele de asigurări sociale și pensii de stat.

Ca prim exemplu, consider că în România se impune cu necesitate o lege care să dea femeii dreptul de a fi informată – dar să i se și creeze obligația de a se informa – în mod real cu privire la efectele nefaste ale avortului pentru ea și copil, dar și asupra alternativelor pozitive la acesta. „Legea consimțământului informat”, cum este ea numită popular, există în numeroase țări ale Uniunii Europene și în state din SUA, principiile sale fiind în perfect acord cu obligațiile internaționale pe care România și le-a asumat.

De asemenea, consider de datoria Ministerului Sănătății să conceapă strategii pentru informarea populației despre consecințele fizice, emoționale și psihice ale avortului asupra femeii, și nu să promoveze agresiv o iluzorie „educație sexuală” care nu face decât să încurajeze activitatea sexuală precoce, cu toate consecințele acesteia – avortul, ca urmare a eșecului contraceptivelor, bolile venerice și așa mai departe.

Discutând despre alternative la avort, nu putem trece cu vederea numeroasele asociații de tip „pentru viață” (pro vita), dedicate promovării valorilor creștine tradiționale cu privire la viața de familie în noul context posttotalitar. Îmbunătățirea situației copilului nenăscut și a familiei și societății în general nu poate și nu trebuie să se oprească la modificarea cadrului

legislativ, ci trebuie să țină cont de munca și experiența acestor organizații confruntate zilnic, de 20 de ani, cu nevoile educaționale, economice și sociale ale tinerilor și adulților implicați în viața intimă sau de familie. Ele oferă sprijin material, consiliere psihologică și spirituală femeilor și familiilor aflate în situația de a apela la avort. Cooperarea între instituțiile statului și aceste organizații, culte etc. reprezintă un imperativ.

Legislația actuală privind avortul, după cum se arăta chiar într-un comunicat al Colegiului Medicilor din România, este una dintre cele mai liberale din Europa și este expresia ignoranței generale cu privire la consecințele grave ale avortului. Pentru această stare de fapt se fac vinovate, în primul rând, instituțiile statului, printre care, din punctul meu de vedere, cea dintâi este Parlamentul României.

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Proiectarea populației României în ipoteza menținerii fertilității actuale (1,3 copii la o femeie) prefigurează un inevitabil derapaj demografic instalat după anii 2025–2030, odată cu atingerea vârstelor de 20–40 de ani de generațiile mici, născute după 1989. Raportul dintre populația adultă și cea vârstnică ar urma să aibă valori dramatice. O a doua proiectare, cea a populației active economic, aduce argumente suplimentare pentru dimensiunea derapajului demografic și consecințele sale economice.

Este imperativ ca actualul Legislativ să găsească soluții urgente pentru împiedicarea depopulării masive a țării, prin reducerea numărului de avorturi și încurajarea susținută a familiei!

„Fiecare ființă umană are dreptul inerent la viață. Acest drept va fi protejat prin lege. Nimeni nu va fi privat arbitrar de viață.” _(Articolul 6.1 al Convenției Internaționale asupra Drepturilor Civile și Politice, 1966)._

Daniel Ionuț Bărbulescu

#155096

Declarație politică cu privire la Ziua Internațională a Persoanelor Vârstnice.

România anului 2009 este una profund inechitabilă, în care vârstnicii au fost abandonați. La aproape două decenii de la revenirea la democrație, cvasimajoritatea pensionarilor României trăiesc în deznădejde și suportă umilințele așteptărilor în fața farmaciilor pentru medicamentele compensate. Situația pensionarilor este condamnabilă și rușinoasă și nimic nu scuză atitudinea adoptată, pentru că Domniile Lor au fost actorii și în același timp servitorii regimului comunist, au fost cei care au construit activele economiei «de stat» (pe care unii au știut să o valorifice profitabil) și și-au consumat tinerețea în mastodonții industriali deveniți fier vechi. Sudoarea muncii dumnealor se regăsește în parte și în marile averi făcute de unii dintre capitaliștii tranziției. Nu în ultimul rând, trebuie spus că toate guvernele postdecembriste s-au format și datorită votului dumnealor.

Aproximativ o treime din populația României este formată de pensionari. Politicile sociale dinainte și de după 1990 au trecut în rândul inactivilor nu doar persoane de peste șaizeci de ani, ci și numeroși oameni în plină putere de muncă, acest lucru și din dorința de a masca șomajul și ineficiența politicilor de dezvoltare. Am ajuns astfel la peste șase milioane de pensionari, în condițiile în care numărul cotizanților la fondul de pensii este cu câteva milioane mai mic.

Toate partidele politice le-au promis pensionarilor în campaniile electorale marea cu sarea. Actualul Guvern i-a făcut să spere. Pensia minimă garantată este o realitate și în cel mai scurt timp avem obligația să adoptăm o lege unitară a pensiilor, care să elimine inechitățile flagrante din sistem.

Pensionarii au dreptul să fie respectați, fiindcă până la pensionare și-au respectat toate obligațiile față de stat. Din păcate, după zeci de ani de muncă au obținut dreptul de a îngroșa numărul săracilor.

Stimați colegi, fac un apel la dumneavoastră să ne ajutați să mergem spre adevăr, să încercăm să găsim împreună ideile și principiile pe care dorim să le susținem. Avem nevoie de toți, tineri și vârstnici deopotrivă, avem nevoie de unire, mobilizare, dialog, gândire.

Vă mulțumesc și doresc din suflet tuturor vârstnicilor o bătrânețe liniștită și lipsită de griji!

Valeriu Ștefan Zgonea

#157458

„România lui Traian Băsescu: scandal și haos!”

Am înțeles că România nu are nevoie de autostrăzi. Turiștii sunt fericiți să circule pe drumurile patriei noastre cu bicicleta, căruța sau pot încerca senzații tari cu trenul, care are șanse mari să deraieze într-o zonă pitorească.

România nu are nevoie nici de Parlament! O mică adunare alcătuită din membri ai PD-L, aleși cu grijă de Traian Băsescu, ar fi o soluție eficientă.

Am înțeles, de asemenea, că Partidul Social Democrat trebuie să plece de la guvernare, pentru că parlamentarii social-democrați au îndrăznit să le întrebe pe Elena Udrea și pe Monica Ridzi cum au cheltuit banii publici.

Ministrul Dan Nica se face vinovat de fapte grave: a luat măsuri de sancționare a celor care au încălcat legea la alegerile pentru Parlamentul European prin votul multiplu și a încercat să împiedice fraudarea alegerilor prezidențiale din această toamnă. În aceste condiții, cine este mai potrivit în funcția de ministru de interne? Vasile Blaga, desigur, șeful de campanie electorală a lui Traian Băsescu!

Guvernul poate fi redus la trei-patru membri (spre exemplu Emil Boc, Elena Udrea, Vasile Blaga și Radu Berceanu), fiecare conducând simultan mai multe ministere, așa cum doresc. Nicio comisie parlamentară de anchetă nu le va mai perturba activitatea.

Reforma statului continuă cu încă două măsuri propuse de Traian Băsescu: legalizarea prostituției și a drogurilor ușoare. Astfel, românii vor trăi bine, așa cum ne-a spus Traian Băsescu în repetate rânduri.

Ce le mai lipsește românilor în acest moment în care traversăm o criză economică majoră? O criză politică! Aceasta este dovada iresponsabilității lui Traian Băsescu, pentru care plătesc scump toți românii.

## Doamnelor și domnilor,

Traian Băsescu și PD-L au demonstrat, încă o dată, că nu sunt capabili de dialog și nu sunt interesați de adevăratele probleme ale cetățenilor. Singura lor preocupare este să

rămână la putere cu orice preț. Cinci ani de zile, Traian Băsescu a produs scandal și haos. Traian Băsescu și PD-L nu pot construi nimic cu adevărat în România de azi sau de mâine, pentru că nu se poate construi nimic dacă te bazezi pe minciună și dezbinare.

Gheorghe Eugen Nicolăescu

#159683

La data de 1 octombrie se sărbătorește Ziua Internațională a Persoanelor Vârstnice, a celor care ne sunt părinți sau bunici, a celor care au muncit o viață ca să ne lase o țară mai bună, mai dreaptă, mai bogată, sperând că și ei se vor putea bucura de rezultatele muncii lor.

Am văzut cu toții că, după 1990, viața lor a fost din ce în ce mai grea, pensionarii devenind oamenii cei mai umiliți, deseori ei fiind cei care au suportat cel mai greu tranziția, care au făcut din nou sacrificii, care au fost marginalizați.

Singura perioadă mai puțin apăsătoare a fost cea dintre anii 2006–2008, când Guvernul liberal le-a arătat respect dublându-le pensiile, concomitent cu micșorarea ratei inflației, ceea ce a însemnat creșterea reală a puterii de cumpărare a pensionarilor.

Alegerile din noiembrie 2008 au fost câștigate de PD-L și PSD – cei care i-au mințit că le vor mări pensiile prin creșterea punctului de pensie la 45% din salariul mediu pe economie, iar când au ajuns la putere au uitat promisiunile făcute, lăudându-se chiar că vor mări pensiile cu un amărât de 5% pe tot anul.

Criza economică din lume a făcut ravagii în România din cauza incompetenței guvernanților, țara intrând în recesiune, evident cu repercusiuni dintre cele mai grave pentru toată populația, dar cu suportarea masivă tot de către pensionari, cei mai nevoiași.

Dacă rata șomajului crește, dacă se pierd locuri de muncă din toate sectoarele de activitate, dacă se măresc impozitele și taxele și se strâng bani tot mai puțini la bugetul țării, nu vor mai fi bani pentru pensionari, în primul rând din cauza neștiinței actualilor guvernanți de a trata criza.

Dar ce vină au oamenii?

Sâmbătă, la Călărași, am participat la aniversarea a 50 de ani de căsătorie pentru mai mult de 75 de familii, nunta de aur fiind un eveniment de mare emoție pentru noi, cei care am fost în preajma lor.

## Ce m-a impresionat cel mai mult?

Generozitatea și înțelegerea pe care o au față de clasa politică, sfiala, căldura și înțelepciunea cu care își cer drepturile la o viață normală și puterea de a-i ierta pe toți cei care i-au făcut să sufere.

Am înțeles, încă o dată, că avem datoria să mișcăm această țară, să o facem mai bogată pentru a avea de unde să găsim resurse pentru acești oameni minunați, care ne dau lecții de adevărată morală.

Oare guvernanții știu ce guvernează, știu care sunt guvernații, știu că „dacă nu ai bătrâni trebuie să îi cumperi” ca să devii mai înțelept și mai omenos? Mă îndoiesc!

Ce ziceți, domnilor Băsescu, Geoană, Boc și compania de indolenți?

Daniela Popa

#162275

„Pactul național împotriva egalizării vârstei de pensionare” Raportul Comisiei Prezidențiale pentru Analiza Riscurilor Sociale și Demografice din România pune în evidență o serie de probleme alarmante. În România, cheltuielile totale anuale pentru pensii se cifrează la peste 10 miliarde de euro, ponderea lor în PIB fiind, în 2008, de aproximativ 7,3% (fără a lua în calcul pensiile agricultorilor și cele din sistemele militare care reprezentau aproximativ 9% din PIB), iar în bugetul general consolidat, de peste 26%. În anul 2007 erau aproximativ 5,7 milioane pensionari, la un număr mediu de salariați de 4,9 milioane, astfel, la fiecare persoană care contribuia la sistem și plătea impozite revenind aproximativ 1,2 pensionari.

În 1990, procentul pensionarilor era de doar 15%, astăzi, el este de aproximativ 28%. Situația ar fi fost și mai dramatică dacă nu ar fi existat, încă, o populație tânără activă, dar care după anul 2032 (când generațiile născute după 1967 vor atinge 65 de ani) va genera un nou val de pensionari. În condițiile păstrării vârstei de pensionare, ponderea pensionarilor va fi de aproximativ 32% din întreaga populație în 2025 și de peste 45% în 2050. Anumite studii prognozează că România va ajunge în anul 2050 la un nivel al cheltuielilor publice pentru pensii de aproape 50% din cheltuielile bugetare. Perspectivele sunt extrem de periculoase, mai ales în condițiile degradării situației bugetului de stat din ultimul timp.

În viziunea Comisiei prezidențiale, măsurile care trebuie luate pentru ameliorarea situației sunt, în opinia mea, nepotrivite pentru realitățile sociale și demografice ale României. Raportul propune reducerea numărului de pensionari și echilibrarea fondului de pensii prin creșterea vârstei de pensionare, descurajarea pensionărilor anticipate, a pensionărilor nejustificate pe motive medicale și interzicerea cumulului pensiei publice cu salariul. De asemenea, se propune egalizarea vârstei de pensionare între bărbați și femei și între categorii ocupaționale la 65 de ani, chiar 70 de ani prin prelungire anuală.

Având în vedere faptul că, în România, speranța de viață atât pentru femei, cât și pentru bărbați este cu mult sub nivelul celor din Uniunea Europeană (75 de ani femeile și 69,5 ani bărbații) și nu numai, creșterea vârstei de pensionare este o măsură care nu are nicio legătură cu realitatea.

Partidul Conservator a lansat dezbaterea acestor probleme sociodemografice și propune, printr-o rezoluție, inițierea unui pact național împotriva egalizării vârstei de pensionare. Vrem ca acest pact să fie semnat de toți partenerii sociali și să se identifice măsuri viabile de reformare a sistemului de pensii din România, și nu condamnarea la muncă pe viață a femeilor care, oricum, au două locuri de muncă: unul la serviciu și unul acasă. Nu mai putem tolera ca, în continuare, femeile să fie victime ale nedreptății sociale.

Pactul pe care îl propunem vizează: recunoașterea ca experiență profesională și remunerarea timpului alocat activității desfășurate de femei în familie: creșterea copiilor, îngrijirea bătrânilor, activitățile casnice (un proiect mai vechi

al Partidului Conservator, dar care nu a fost susținut de guvernele precedente), organizarea unor parteneriate între autoritățile publice, patronate, sindicate și societatea civilă, cu rolul de a stabili un cadru optim de evoluție profesională pentru femei, crearea unui dialog mai consistent între instituțiile statului pentru corectarea dezechilibrelor cu impact negativ asupra femeii.

În încheiere, doresc să afirm încă o dată faptul că impunerea unei vârste de pensionare de 70 de ani și egalizarea vârstei de pensionare între femei și bărbați la 65 de ani nu vor elimina inechitățile din sistem, ci ar însemna contrariul – o nedreptate generalizată.

Florin Țurcanu

#166101

„Țara lui Papură Vodă!”

„La o mojicie atâta de mare Vițelul răspunde că va aștepta; Dar unchiu’ se scoală, pleacă la plimbare, Pe lângă el trece, făr-a se uita.”

( _Boul și Vițelul_ de Grigore Alexandrescu)

Încep în acest mod pentru a exemplifica mai bine ceea ce se întâmplă într-un județ unde totul este portocaliu. Chiar și funcționarii publici, gen prefect sau șeful poliției, nu fac altceva decât să pună în practică comenzile care vin din partea politică a baricadei portocalii. Președinte de consiliu județean, un vicepreședinte de consiliu județean și un primar de municipiu fac legea în județ. Nimic nu mișcă și nu se întâmplă fără știrea sau aprobarea acestora.

Reprezint un număr de 24 de primari și 33 de viceprimari, ale căror comunități au nevoi la fel de stringente ca cele conduse de primari PD-L. Cu toate acestea, doar primarii portocalii primesc fonduri prin diferite rectificări bugetare sau alte artificii. Paradoxul constă în faptul că, deși parteneri de guvernare, cei de la PSD sunt în aceeași situație cu cei de la PNL.

Am încercat să port diferite discuții cu cei menționați mai sus, dar încercările mele au fost deșarte. De ce? Pentru că cei în cauză m-au ascultat, au dat din cap, unii chiar au și promis că vor da câteva fonduri și primarilor liberali, da’... nimic. Doar promisiuni! Prin urmare, fabula lui Grigore Alexandrescu mi s-a părut cea mai sugestivă în acest sens. Spun acest lucru pentru că atât președintele Consiliului județean, cât și primarul de municipiu, portocalii acum, au fost cândva... galbeni. Am făcut parte din același partid, i-am susținut în campania electorală din 2004, când unul a ajuns senator, iar celălalt primar.

Au părăsit partidul, „au ajuns boieri” și acum nu fac altceva decât să lovească în cei care le-au fost alături cândva. Profită de faptul că totul e în mâna lor și amenință primarii liberali că le vor „construi” dosare dacă vor continua să-și mențină opțiunea liberală și dacă nu vor semna pentru susținerea actualului președinte Traian Băsescu.

Uneori îmi pun diferite întrebări: Ce fel de stat e România în momentul de față? Stat de drept nu se mai poate numi în condițiile în care există un grup de persoane care decid soarta lui. Care va fi viitorul acestei țări? Ne îndreptăm spre o nouă dictatură? Situația actuală pare să confirme că viitorul nostru va fi unul aflat sub auspiciile unei dictaturi.

Mugurel Surupăceanu

#168518

„Raportul pe agricultură 2004–2008”

Raportul pe agricultură din 2009 arată că situația agriculturii românești este gravă. Conform raportului, agricultura a avut mult de suferit în timpul mandatelor domnilor Flutur și Motreanu, astfel încât nu a mai reușit să atingă în ultimii cinci ani volumul producției din 2004. După ce domnul Ilie Sârbu a muncit să atingă aceste performanțe în 2004, întors la minister după doar 4 ani a găsit o situație dezastruoasă.

În perioada 2004–2008, acest domeniu a fost neglijat. Acum, iată efectele: fragmentarea terenurilor agricole, scăderea numărului de persoane care activează în această zonă, sărăcia tot mai răspândită în mediul rural, ineficiența comerțului intern cu produse agricole. Problemele esențiale cu care se confruntă acum agricultura românească își au rădăcina în guvernarea Tăriceanu, pentru care acest domeniu nu a fost o prioritate. Treptat, situația s-a agravat. Iată de ce, în anul 2008, românii au ajuns să fie dependenți de importurile de alimente. Drept urmare, vă rog să fiți vigilenți pe viitor, să nu mai lăsați un mandat dezastruos pentru agricultură ca cel din 2000–2004 să treacă nesancționat. Anii 2004–2008 ar fi putut aduce investiții străine și fonduri europene pentru agricultură, existau toate condițiile ca asta să se întâmple. În 2004, Europa știa că agricultura românească înseamnă ceva. În 2008, agricultura din România era o sperietoare de ciori pentru toți investitorii străini.

Nu aș vrea să ne găsim în situația penibilă ca, după alți 4 ani de realizări în acest domeniu, domnul ministru Sârbu să își vadă eforturile zădărnicite de succesorii săi. Când vom înțelege că agricultura românească are nevoie de un sprijin constant și durabil? Mă întristează să văd că munca domnului Sârbu a fost umbrită de patru ani de delăsare.

În concluzie, aș dori să vă atrag atenția că raportul amintit arată clar cât de ineficient a fost mandatul 2004–2008. Mulțumită domnilor Flutur și Motreanu, agricultura românească nu mai poate supraviețui fără investiții străine și fără fonduri europene. Sunt curios dacă stimații domni vor avea curajul să își asume responsabilitatea pentru 4 ani de nepăsare.

Vasile Filip Soporan

#170723

„Dacă nu vrei nimic, nu poți nimic sau tot nimicul sau nimicurile vor domina România!”

În mai multe rânduri, chiar de la aceasta tribună, am subliniat importanța realizării unei dezbateri sau a unor dezbateri care să vizeze modernizarea statului român în concordanță cu statutul pe care-l are în momentul de față în cadrul Uniunii Europene. Nu doresc o dezbatere formală, ci o dezbatere profesionistă cu participarea specialiștilor pentru fiecare domeniu în parte. Arhitectura statului și funcționarea instituțiilor nu este o tema nouă, ea a fost specifică și perioadei interbelice, perioadei comuniste și perioadei postdecembriste. Din păcate, construcțiile pentru definirea acestei arhitecturi s-au făcut și se fac mai mult pentru câștigarea puterii politice și mai puțin pentru afirmarea unui proiect major de transformare a României. În acest proces

s-a pornit, de cele mai multe ori, de la instituții și mai puțin de la rolul pe care-l vor juca acestea în cadrul procesului de modernizare, politizându-se până și activitățile care trebuiau să rămână neutre și puternic profesionalizate. Mai mult, nu a existat și nu există percepția colectivă de adeziune la un proiect, la un program de largă susținere în care să fie cunoscut și recunoscut scopul, drumul, participanții, condițiile foii de parcurs, astfel încât prin inițiativa pozitivă și prin acțiuni concrete să definim clar viitorul României pentru deceniile care urmează în cadrul unui program de dezvoltare durabilă.

Am propus colegilor elaborarea unui proces de construcție inovativă, în aprilie 2009, în pregătirea viitoarei campanii electorale a alegerilor pentru Parlamentul European, subliniind necesitatea abordării problemelor de fond cu care se confruntă România și obligativitatea, de la nivelul pozițiilor pe care le avem, de a avea inițiativa asupra unor teme majore în cadrul viitoarelor evoluții, conștientizând necesitatea abordării comparative a stărilor de la noi cu situația medie specifică la nivel european, din dorința de a cântări obiectiv soluțiile fiecărei formațiuni politice pe problemele majore și complexe pe care le avem.

Iată că timpul a trecut și dă dreptate celor care sunt creativi în abordarea temelor majore de dezbatere, celor care nu se mulțumesc numai să gestioneze problemele, celor care sunt convinși că lucrurile pot fi schimbate. Practic, citându-l pe unul dintre politicienii europeni ai momentului „Când nu vrei nimic, nu poți nimic”.

Nu este necesar să negăm temele de dezbatere, ci să le generăm, fiind foarte important ca în acest moment temele adevărate să intre în dezbaterea publică, iar în cadrul acestora instituțiile, obligatoriu și cea a Parlamentului, să fie abordate prin intermediul funcțiilor necesar a fi îndeplinite în procesul de modernizare a României. Din această dezbatere ar trebui să rezulte obiectivele majore ale procesului de guvernare și modalitățile în care instituțiile, în procesul de cooperare, pot să le realizeze. Reforma statului și a instituțiilor, conlucrarea dintre acestea, descentralizarea și raportul dintre puterea centrală și puterea locală ar putea fi teme importante pe care România ar trebui să le lămurească în perioada care urmează și prin intermediul pozițiilor și programelor campaniei electorale. În același timp, ar trebui să clarificăm cu responsabilitate următoarea problematică:

1. Cum se poate realiza dezvoltarea economică eficientă?

2. Care este noua viziune care va sta la baza deciziilor fundamentale pe care le vom lua pentru viitorul nostru european?

13 · Dezbatere proiect de lege · adoptat

Dezbaterea Propunerii legislative privind organizarea și funcționarea Poliției Comunitare (rămasă pentru votul final) 61

118 de discursuri

Ioan Munteanu
#176127
„Împrumutul de la FMI nu ne scapă de griji”
Cu toate că România nu a îndeplinit în totalitate condițiile impuse, conducerea Fondului Monetar Internațional a aprobat acordarea celei de-a doua tranșe de împrumut în valoare de 1,865 miliarde euro.
Se știe că țara noastră are un acord stand-by cu FMI pe doi ani pentru 12,95 miliarde euro, iar pachetul total de finanțare de la FMI, Uniunea Europeană, Banca Mondială și Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare va ajunge la 19,95 miliarde euro.
Deși prima tranșă de 5 miliarde euro a intrat în rezerva băncii centrale în luna mai, dificultățile economice sunt atât de mari, încât se pune în discuție însăși plata pensiilor și a salariilor bugetarilor. Astfel, pentru ca aceste drepturi să fie achitate la timp, Guvernul a fost nevoit să aplice soluția referitoare la cele zece zile de concediu neplătit pe care angajații din instituțiile publice ar trebui să le ia în vederea reducerii cheltuielilor de personal. Puțin, dar bine.
În continuare, Guvernul încearcă să mascheze situația dezastruoasă în care se află bugetul de stat sacrificând investițiile și balanța de plăți externe dar, în același timp, acumulând datorii uriașe pe care vor trebui să le suporte actuala și viitoarele generații. În conjunctura generată de criza economică, veniturile bugetare au scăzut, inflația a crescut, puterea de cumpărare a leului s-a diminuat, iar datoriile la bugetul general consolidat au crescut cu aproape 500 de milioane de lei în primele șase luni.
Cu toate că președintele Băsescu și premierul Boc vorbeau de „centura de siguranță” pe care aceste împrumuturi trebuie să o asigure, repartiția fondurilor pare să rămână deficitară în continuare. Și, astfel, nu e de mirare
hotărârea guvernului ca și o bună parte din cea de-a treia tranșă de împrumut să fie dirijată tot spre plata pensiilor și a salariilor și asta din cauză că cheltuielile publice cu salariile au reprezentat cel mai mare exces din ultimii ani, creșterea fiind de la sub 6% la 9,5% din PIB. De asemenea, în ultimii ani au fost angajate peste 400.000 de persoane în sistemul bugetar fără a fi absolută nevoie, ceea ce a generat cheltuieli nejustificate, așa cum a apreciat și reprezentantul României la FMI, Mihai Tănăsescu.
Potrivit datelor BNR, de la preluarea mandatului de către Guvernul Boc, creditul guvernamental a crescut exploziv, iar autoritățile sunt incapabile de a gestiona în mod corect bugetul. În mod normal, Guvernul ar fi trebuit să adopte unele măsuri dure, chiar nepopulare, de redresare, dar ele au fost amânate, cel puțin până după alegerile prezidențiale.
Cum și când vor fi rambursate aceste împrumuturi colosale? Indiferent de ceea ce se va întâmpla în domeniul fiscal, creditele vor trebui returnate și tot contribuabilii vor fi cei care le vor plăti. Dacă la dificultățile financiare extrem de grave adăugăm instabilitatea politică și numeroasele probleme sociale, este clar că avem în față cea mai sumbră imagine a României din ultimii ani, dar și de viitor.
Ioan Oltean
#179173
„Jocul democratic al negocierilor”
Ne întrebam adesea de ce unele societăți moderne par a fi neguvernate sau de ce unele state se dovedesc incapabile să conducă societățile respective.
Este necesar să facem o analiză atât a politicilor și inițiativelor statului, cât și a diverselor organizații, precum sindicate, carteluri, grupuri de lobby.
Actualul Guvern de coaliție PD-L–PSD și-a asumat răspunderea pe trei proiecte de lege, atât de necesare reformării statului român: Proiectul legii educației, Proiectul salarizării unitare a personalului plătit din bani publici, precum și Proiectul de lege privind reorganizarea unor autorități și instituții publice în scopul raționalizării cheltuielilor publice, proiecte foarte importante pentru o societate democratică, promovate într-o perioadă de criză economică în care este atât de necesară cheltuirea rațională a banilor publici. Cu toate acestea, partidele de opoziție, ca să-și justifice existența, au depus o moțiune de cenzură împotriva Guvernului, referitoare la Proiectul de lege privind salarizarea unitară.
Unul dintre principiile pe baza căruia partidele de opoziție au argumentat moțiunea este cel al responsabilității și voinței de a face reformă, acuzând Guvernul Boc că nu a consultat partenerii sociali. Ceea ce liderii partidelor de opoziție nu știu este faptul că nu există o societate care să dobândească atât eficiență, cât și echitate prin negocieri dure. Este normal că un grup de indivizi precum sindicatele, grupurile de lobby, interesate de obținerea unui ban public, sunt stimulate să continue negocierile până la obținerea de câștiguri globale maxime, dar nu există certitudinea ca negocierile, chiar purtate în sens restrâns, să dea rezultate. În plus, nu puține au fost cazurile când alegerea unor politici, deși ineficiente într-o societate, sunt avantajoase pentru grupurile de lobby. Dar, așa cum a specificat și prim-ministrul Emil Boc, asta nu înseamnă că nu s-a consultat cu partenerii sociali sau că nu s-a ținut cont de opiniile lor. Sindicatele au încercat să obțină maximum posibil, dar statul este obligat să țină cont atât de realitățile bugetare, sociale, economice și, foarte important de precizat, să existe productivitatea muncii. Creșterea salariilor trebuie să aibă loc odată cu creșterea productivității muncii.
Titi Holban
#184283
De la tribuna Parlamentului, am atras atenția de nenumărate ori asupra modului iresponsabil al Guvernului PD-L–PSD de a guverna România. În cele 9 luni de concubinaj politic, cele două partide au oferit suficiente probe de incompetență, demagogie și populism în dauna intereselor legitime ale cetățenilor. Aș aminti doar câteva dintre „isprăvile” actualei Coaliții, girate moral și politic de președintele Băsescu: promisiunile din campania electorală privind creșterea pensiilor și a salariilor profesorilor (cu 50%) au fost repede îngropate și abandonate în detrimentul certurilor și al scandalului politic; măsurile anticriză au fost înlocuite cu asistența FMI, prin îndatorarea zilnică a fiecărui român; actul de guvernare a fost substituit politicii trocului și a șantajului dintre cele două partide. Salvarea României de la criza economică a fost argumentul ipocrit al lui Traian Băsescu la momentul facerii chinuitoare a actualei Coaliții și a devenit laitmotivul – la fel de ipocrit – al liderilor celor două partide.
Numai că abordarea crizei economice și a efectelor sale negative asupra traiului românilor a lipsit de pe agenda Guvernului și a Coaliției PD-L–PSD. Astăzi, românii trăiesc și câștigă mai prost în România, salariile lor sunt în cel mai bun caz înghețate, Parlamentul a devenit anexa puterii executive, vrajba a devenit politica preferată a Guvernului PD-L–PSD și a lui Traian Băsescu, dialogul social a fost desființat. Practic, românii și categoriile socioprofesionale nu mai au niciun partener de discuție și de reprezentare în aceste timpuri de criză.
Cu toate acestea, cei care ne conduc merg mai departe. Fără nicio legătură cu criza economică, cu interesele cetățenilor, Băsescu vrea musai să șteargă din Constituție Parlamentul, iar Coaliția a trecut la faza cartonașelor roșii între membrii săi. Ultimul episod (până ieri) – remanierea ministrului de interne pentru o declarație – ascunde de fapt proporțiile războiului declanșat în sânul Coaliției PD-L–PSD de Traian Băsescu, repet, pe spinarea românilor și a României aflate în recesiune. Într-adevăr, prestația jalnică a ministrului de interne Dan Nica și creșterea fenomenului infracțional îndreptățesc remanierea acestuia, dar pentru a păstra măsura ar fi fost la fel de legitime și schimbarea miniștrilor educației și muncii, pentru că și-au permis să schimbe și să încalce Legea educației naționale. Probabil că pentru domnul Boc, jurist de profesie, batjocura legii și a Constituției sunt de apreciat, și nu de sancționat.
Radu Bogdan Țîmpău
#187281
„Ce mai face doamna ministru Plăcintă?”
Este o întrebare pe care cei mai mulți dintre cetățenii acestei țări nu și-o adresează aproape deloc. Dintr-un motiv foarte simplu: nici măcar nu știu că există! Probabil, singurii care mai au această preocupare sunt cei afectați de politicile sau, mai bine spus, de lipsa de politici ale ministerului în cauză – adică sportivii și tinerii.
Ne aducem aminte că după plecarea rușinoasă din fruntea ministerului a doamnei Ridzi, noul ministru Sorina Plăcintă a declarat că va repoziționa instituția astfel încât să fie în primul rând un minister al sportului și apoi al tinerilor. De altfel, un demers logic, pentru că înțelegem să stimulăm și să susținem tinerii prin sport.
Dar după aceste declarații furtunoase... tăcere! Dacă în mandatul doamnei Ridzi aveam parte de prea multă mediatizare, de spectacole și scene inutile, acum avem parte de... nimic. Niciun cuvânt despre susținerea sportului, dar, mai ales, niciun cuvânt despre găsirea unor metode de susținere a performanței și a performerilor din România.
Acest fapt este cu atât mai regretabil cu cât există nenumărate semnale de alarmă asupra campionilor României – medaliați în prestigioase instituții internaționale și desconsiderați de către autoritățile statului român. Ministerul Sportului ar trebui să asigure condițiile de pregătire și un trai decent astfel încât sportivii să fie capabili să continue performanța.
Dar ce asigură Ministerul Tineretului și Sportului pentru performerii români:
– o grămadă de saltele și bureți pentru Constantin Popovici, cel mai bun săritor în apă pe care l-a avut România! iar o ladă ține loc de... trambulină;
– indiferență și refuz pentru campioana Camelia Potec care a decis să se retragă din viața sportivă pentru că... nu are bani să își plătească antrenorul;
– o indemnizație între 400 și 700 de lei pe lună plătită pentru campioanele europene la canotaj 8+1.
Iar exemplele pot continua.
Adaug la aceasta faptul că județul Hunedoara, prin școala de gimnastică de la Deva, a devenit cunoscut în toată țara drept o pepinieră de campioni. Dar, în egală măsură, atrag atenția doamnei ministru că numărul medaliilor – fie ele la gimnastică, atletism sau alte domenii – s-au împuținat și asta nu din cauza că tinerii români ar fi mai puțin talentați decât predecesorii lor, ci pentru că sportul a primit mai puțină susținere ca oricând.
Gheorghe Dragomir
#189884
„Fumigenele președintelui Băsescu și Parlamentul Unicameral”
E România pregătită pentru un Parlament unicameral? Unii zic că nu, pentru că este o democrație neconsolidată și două Camere ar avea avantajul că se corectează reciproc. Alții, mult mai mulți, zic că da, pentru că la noi sistemul bicameral e artificial, el nu reflectă așezarea populației sau un principiu istoric de funcționare. Bicameralismul e folosit mai mult de statele cu structură federativă. La noi n-ar prea fi cazul, cu excepția în care s-ar proclama o regiune autonomă. În sistemul bicameral, deciziile se iau mult mai greu decât în cel unicameral. Acest lucru reprezintă și un pericol la adresa
separației puterilor în stat. Altfel spus, contrar primei impresii, Parlamentul unicameral este mai puternic decât cel bicameral, cel puțin când vine vorba de Executiv.
Istoric vorbind, tradiția organizării forului reprezentativ în istoria constituțională a poporului român fixează o Adunare unicamerală. Ideea celei de-a doua Camere a fost introdusă în secolul al XIX-lea prin Regulamentele organice, având însă un unic rol: alegerea Domnitorului. Potrivit Regulamentelor, cele două Adunări Obștești din Moldova și Țara Românească aveau caracter unicameral.
Bicameralismul a fost preluat și de cele trei Constituții monarhice. În 1946, printr-un act normativ a cărui constituționalitate a fost contestată, s-a renunțat la bicameralism în favoarea unicameralismului. Acest model de organizare a fost transpus și în Constituțiile socialiste din 1948, 1952 și 1965.
În 1990 s-a revenit la organizarea bicamerală a Parlamentului, soluție preluată și de Constituția din 1991, pe motiv că bicameralismul constituie o tradiție în organizarea constituțională democratică din România. Revenirea la sistemul bicameral a fost, din punct de vedere psihologic, reacția firească de respingere a modelului socialist de organizare a puterii legislative, într-un organism unicameral, iar din punct de vedere politic, rezultatul revenirii în viața politică a țării a unor partide legate istoric de un Parlament bicameral.
Potrivit art. 61 alin. (2) din Constituție, Parlamentul este alcătuit din Camera Deputaților și Senat. Această prevedere constituțională creează un dualism instituțional în cadrul Parlamentului. Camera Deputaților și Senatul au o poziție egală, ce rezultă din aceea că, potrivit art. 62 alin. (1) din Constituție, amândouă sunt alese prin vot universal, egal, direct, secret și liber exprimat, ceea ce le conferă, deci, aceeași legitimitate. În consecință, amândouă Camerele Parlamentului au aceleași puteri.
Teodor Atanasiu
#194787
„Guvernul Boc, cel mai mare contributor la declanșarea colapsului în domeniile vitale ale României”
Până mai ieri, sănătatea și educația erau unele dintre cele mai intens apărate domenii de către premierul Boc și ai săi camarazi de guvernare. Acesta se bătea pe toate drumurile publice – dar erau promovate intens în _prime time_ – că sănătatea românilor și educația copiilor noștri sunt apărate și reformate cu prețul existenței sale prim-ministeriale.
În ceea ce privește educația, domnul Boc ne-a demonstrat fără echivoc că nu reforma profundă a sistemului de învățământ avea valoare în demersurile sale grăbite, de a institui regimul de urgență al angajării răspunderii Guvernului pentru un pachet legislativ prea stufos ca să-l citească sau ca să-l înțeleagă în vreun fel, ci marca înregistrată pentru campania electorală prezidențială a Legii educației naționale asumate în Parlament, în grădina sa și a comisiei prezidențiale de resort.
Pentru domnul Boc a contat, în această bătălie sângeroasă, câștigarea luptei la baionetă cu doamna ministru Andronescu și PSD, pentru a reuși să puncteze în favoarea idolului său de la Cotroceni, și nicidecum irosirea energiilor guvernamentale și risipa timpului extrem de prețios, comportament care ne-a aruncat fără drept de apel într-o criză fără precedent, ramificată în toate domeniile și fără nicio speranță întrezărită la orizont, de osteneală pentru găsirea unor soluții urgente și, mai ales, viabile.
Și, de parcă nu era suficient că acest Guvern PSD–PD-L a încălcat Constituția la fiecare pas făcut în cele nouă luni de guvernare, domnul Boc a dat năvală în scop electoral în Parlament, cu trei asumări în aceeași zi pe legi extrem de controversate și contestate de toate domeniile socioprofesionale, cu prețul declanșării unei greve generale, devenită acum deja o certitudine.
O nouă contribuție la „cutia binelui” pentru români a acestui neperformant și amator Guvern are ca efect
anunțarea intrării spitalelor din toată țara în colaps financiar, în cel mai scurt timp.
Dacă nici sănătatea românilor, și așa năpăstuiți de vulcanul de neoprit al neajunsurilor și al problemelor de tot felul în care au fost târâți în acest an, cu bună știință de către guvernanții PSD–PD-L, nu mai are nicio importanță pentru premierul Boc și al său ministru al sănătății, a sosit vremea să vină să le spună adevărul în față acestora, ca oamenii să știe la ce să se aștepte în perioada următoare.
Marin Almăjanu
#198695
„Minciuna Guvernului Boc are picioare scurte”
Guvernul Boc a venit pe 15 septembrie anul curent în Parlament pentru a-și angaja răspunderea pentru mai multe pachete de legi, așa-zis extrem de urgente, printre care și Legea salarizării unitare.
Nu a avut nicio importanță pentru acest Guvern și, mai ales, pentru premierul Boc că această lege a fost făcută la repezeală, „pe picior”, că este plină de greșeli, inechități și controverse, că nu are nicio legătură cu realitatea, cu transparența faptică.
Guvernul Boc nu a avut nici măcar decența de a se pune de acord cu cei direct interesați de prevederile legii, deși acest lucru era absolut necesar, având în vedere că veniturile fiecărei categorii socioprofesionale se diminuează semnificativ prin efectele acesteia, aproape fără nicio excepție, deși domnul Boc susține vehement cu totul altceva. Numai că dumnealui vorbește strict de salarii, și nu de venituri, ori buzunarul fiecărui angajat din sistemul public va fi subțiat substanțial odată cu intrarea legii în vigoare.
Și dacă nouă, tuturor cetățenilor neimplicați în actul de guvernare, ni s-a trâmbițat că urgența de adoptare a acestei legi aberante a fost expres solicitată în acordul cu FMI, drept condiționare a acordării împrumutului, și trebuie realizată până la sfârșitul lunii septembrie, acum oficiali ai FMI vin și cer schimbarea legii salarizării înainte de adoptarea bugetului, și asta în condițiile în care Ministerul Finanțelor a pretins că FMI a fost întru totul de acord cu varianta Legii salarizării unitare asumate în Parlament. Acum, șeful Biroului FMI pentru România și Bulgaria, domnul Tonny Libek, susține că legea în cauză este complicată și netransparentă.
Noi, liberalii, am atenționat marea coaliție guvernamentală PSD–PD-L că această lege nu trebuie să treacă în varianta angajată și de aceea am depus și susținut o moțiune de cenzură în acest sens, semnalând mulțimea de neajunsuri, greșeli și inadvertențe din conținut. Dar, iată, se dovedește că nu numai noi, opoziția din Parlamentul României, am avut ceva de criticat în această lege proastă.
„Am vrea o lege a salarizării simplă, care să fie ușor de implementat, dar care să poată să fie modificată, mai transparentă. Această transparență nu a fost realizată integral, mai există loc de îmbunătățire”, susține oficialul FMI, domnul Tonny Libek.
Andrei Dominic Gerea
#202174
„Președintele Băsescu se ocupă cu aruncarea fumigenelor peste gardul de la Cotroceni”
Am ajuns aproape în linie dreaptă în ceea ce privește drumul sinuos al câmpului de luptă pentru câștigarea mandatului președinției țării.
Deși mai sunt foarte puține zile până va începe efectiv campania prezidențială, domnul Băsescu nu și-a anunțat nici măcar intenția oficială de a candida, utilizând, așa cum ne-a obișnuit, masca prefăcătoriei. Dumnealui se arată publicului, de câte ori are ocazia, supărat și foarte deranjat de declarațiile în acest sens ale foștilor săi colegi de partid, care au dat certă o nouă candidatură a acestuia la funcția supremă în stat.
Dar, pe de altă parte, ca să fie sigur că punctele sale, aflate de multe luni în scădere alertă, își reiau ascendența
pierdută pe drumul lung al celor cinci ani de mandat, domnul Băsescu și-a găsit o nouă preocupare: aruncarea fumigenelor, din două în două zile, peste gardul de la Cotroceni, doar, doar fumul gros și înecăcios al acestora va mai acoperi din evidența pagubelor produse de toți cei care-l înconjoară: de la membri ai familiei, la ceilalți membri, ai „famigliei” de data asta, miniștrii PD-L care, în lupta cu corupția, se dau din ce în ce mai bătuți (motivat, e adevărat, că doar se apropie campania electorală).
Așa cum singur a intuit domnul președinte, la începutul acestui an, cuvântul „criză” i-a devenit, pe parcursul celor nouă luni de „guvernare bocciană”, cel mai mare dușman, aducător de fatalitate în sondaje. Probabil, acum, domnul Băsescu, emotiv cum îl știm, își plânge prin ungherele Palatului Cotroceni proasta inspirație de a numi, la momentul primilor pași ai crizei, în decembrie 2008, un premier fără nicio capacitate reală de a guverna țara. Domnul Boc i-a demonstrat exact ceea ce nu avea președintele nevoie în anul 2009, anul în care mandatul său la Cotroceni se dorea reînnoit cu încă un cincinal: că, deși i-a fost încredințată cu mare tam-tam calitatea de premier, acesta nu este capabil decât de o guvernare extrem de plină de amatorism și abrambureli, demnă de o carte a recordurilor, în sensul celor mai proaste decizii și nerealizări care au existat vreodată în istoria guvernelor României.
Viorel Vasile Buda
#207052
„Traian Băsescu _versus_ Traian Băsescu”
Pe 24 septembrie, în cadrul unei declarații de presă susținute la Palatul Cotroceni, președintele Traian Băsescu a făcut următoarele afirmații: „Aș începe prin a saluta măsurile pe care Guvernul le-a adoptat în ultima perioadă cu privire la reducerea cheltuielilor bugetare, la modernizarea structurală a României, dacă ne referim la Legea educației sau la noua Lege a salarizării, lege care restabilește echitatea...”
Prin această declarație, șeful statului român – printre atribuțiile președintelui numărându-se și cea de garant al respectării principiilor și prevederilor Constituției – aprobă modul prin care Guvernul Boc a decis ca trei legi foarte importante pentru România să fie adoptate nu prin votul Parlamentului, ci prin angajarea răspunderii Executivului. Practic, Traian Băsescu a girat public ocolirea legislativă de către Guvern a Parlamentului, a girat public încălcarea principiului constituțional privind separarea puterilor în stat.
La prima vedere, girul dat de șeful statului acțiunii Guvernului Boc nu ar trebui să reprezinte o surpriză. Traian Băsescu de mult nu mai ține cont de opiniile opoziției, de vocea reprezentanților ONG-urilor, a sindicatelor și salariaților, de opinia publică în general, ceea ce este grav.
Dar și mai grav este faptul că Traian Băsescu nu mai ține cont nici de propunerile pe care chiar Domnia Sa le-a făcut – sub sloganul generos al reformării societății, clasei politice etc. – cu foarte puține luni în urmă.
O dovadă în acest sens o constituie și Raportul Comisiei prezidențiale de analiză a regimului politic și constituțional din România, document elaborat la solicitarea șefului statului și asumat 100% de Traian Băsescu. Citez din raport: „În multe cazuri, chiar dacă Guvernul și-a angajat răspunderea doar asupra unui proiect de lege, acel proiect a reprezentat de fapt un pachet de legi al căror obiect de reglementare era extrem de divers. Bilanțul aplicării acestui mecanism constituțional arată că, prin intermediul lui, Guvernul a încălcat rolul de legislator al Parlamentului, obligat să adopte proiecte de legi care, dacă ar fi urmat procedura obișnuită, ar fi fost amendate în Parlament sau chiar respinse”. Din acest pasaj care, repet, nu-mi aparține, nu aparține vreunui alt membru al PNL sau niciunui alt parlamentar din opoziție, reiese clar că Traian Băsescu a aplaudat o încălcare a rolului de legislator al Parlamentului de către Guvern.
Virgil Pop
#210626
„În 22 noiembrie se trage cortina”
Stabilitatea unui stat democratic stă, în primul rând, în integritatea instituțiilor ce conlucrează la bunul mers al lucrurilor. Da, știu că este o viziune idealistă pentru România, dar este ceea ce mi se pare normal și ceea ce aștept să se întâmple într-un stat de drept, membru al Uniunii Europene. România a devenit, prin largul concurs al actualului Guvern, o țară aflată în colaps financiar, instituțional și social. România este țara în care două partide mari, ambele aflate la guvernare, se joacă de-a remanierea, fără a ține cont de consecințele acestor acțiuni atât în plan extern, cât și în plan intern.
În țările democratice ale Uniunii Europene are loc, în această perioadă, o amplă dezbatere referitoare la viitorii comisari europeni, persoanele care vor coordona domenii mai mult sau mai puțin importante ale spațiului european în care România este îndreptățită să devină lider de zonă. Este o dezbatere asupra unui subiect ce ne va afecta cu siguranță în următorii cinci ani. În timp ce Guvernul român pare blocat într-un singur nume, celelalte țări europene duc un lobby intens pentru a ocupa poziții cât mai importante în viitorul guvern european. Țara noastră riscă, după cum apreciază observatorii străini, să se ocupe în continuare de domeniul nu foarte atractiv al multilingvismului sau, mai rău, de unul nou propus – al situațiilor de urgență –, urmând să devină un fel de pompier de serviciu al Uniunii Europene.
În perioada 2005–2008, Guvernul liberal român a obținut performanță din poziția de guvern minoritar. Dezbaterea parlamentară a ținut loc de cearta de zi cu zi din această perioadă, negocierea a fost cuvântul de ordine în general pentru majoritatea proiectelor importante. Guvernarea liberală s-a redus la câteva atribute: echilibru, performanță economică, dialog, atribute care au decurs chiar din acea poziție de guvernare minoritară.
Avem în 2009 un guvern care face ca Parlamentul să devină un accesoriu pentru oamenii puterii. Avem un așa-zis „Pact pentru România” prin care PSD și PD-L par a se scuza de această alăturare. De fapt, avem doar oameni avizi după funcții, după putere, după bani. Aceste persoane au uitat că este cazul să guverneze o țară, să mențină o imagine a României în exterior, cu alte cuvinte, să îi reprezinte pe români și să reprezinte România. Acestora le amintesc câteva „amănunte”: instituțiile românești trebuie să își reia activitatea, sectorul privat este efectiv sufocat de cota unică și țara noastră se află într-o criză economică fără precedent, care cere măsuri urgente și o mobilizare exemplară a factorilor de decizie.
Emil Radu Moldovan
#213744
„Demagogia liberală și joaca de-a moțiunea”
Moțiunea de cenzură inițiată de Partidul Național Liberal este încă o dovadă de ipocrizie și superficialitate. Este dreptul opoziției să facă astfel de demersuri în Parlamentul României, însă lipsa unor argumente solide transformă acest act într-o pură joacă de-a moțiunea. Este ușor să aduci acuze Executivului de pe banca de rezerve și să le înșiri pe o foaie pe care nici măcar toți semnatarii nu au citit-o, după ce patru ani de zile ai ocolit problemele spinoase și ai adus România aproape de marginea prăpastiei economice.
Liberalii susțin că adoptarea unei grile unice de salarizare în sistemul public ar trebui adoptată într-o perioadă de creștere economică. Ei fac apel și la principiul solidarității sociale, însă uită să le spună românilor că pe timpul guvernării Tăriceanu, când se lăudau cu mari realizări economice, nu au avut curajul să inițieze un astfel de pachet legislativ. Sau poate știau că, de fapt, România nu înregistra acea creștere mult trâmbițată, drept dovadă și moștenirea lăsată, un deficit bugetar de 5%.
Moțiunea de cenzură a evidențiat demagogia și populismul care caracterizează acțiunea politică a PNL. Pentru că se apropie alegerile prezidențiale, liberalii au vrut să revină în atenția opiniei publice. După ce au ratat patru ani șansa să pună în aplicare proiecte concrete, acum au dorit să se remarce prin declarații politicianiste, încercând să ademenească electoratul cu vorbe goale și erijându-se în marii salvatori ai sistemului bugetar.
Partidul Social Democrat nu a fost cel mai mare susținător al angajării răspunderii Guvernului pe acest pachet de legi. Rămânem la părerea că asumarea acestor legi reprezintă un gest forțat al premierului Emil Boc și al șefului său de partid, Traian Băsescu, dar nu ne puteam nici permite să aruncăm România într-o criză politică. Dacă PSD nu se comporta responsabil, eram acum în pragul haosului. Instabilitatea politică și guvernamentală, suprapusă peste criza economică, putea pune în pericol acordul cu FMI și, implicit, determina incapacitatea de plată a salariilor și a pensiilor.
Un partid serios se gândește să modifice legile în Parlament, nu să arunce România în criză. PSD va continua discuțiile raționale și lucide cu partenerii sociali și vom amenda toate problemele sesizate de sindicaliști. Pentru că legea salarizării va putea fi modificată în următoarele luni, consider că moțiunea de cenzură a fost inutilă și a bifat doar o acțiune electorală neserioasă.
Cristian Mihai Adomniței
#216284
„Băsescu, drogurile, prostituția și corupția” Stimați colegi,
Săptămâna trecută președintele Băsescu ne-a uimit din nou prin propunerea privind legalizarea consumului de droguri și a prostituției, încercând parcă să distragă atenția de la chestiunile stringente din acest moment: criza economică și lipsa măsurilor din partea Guvernului, faptul că Guvernul nu o să mai aibă bani pentru plata salariilor și pensiilor, grevele și tulburările sociale care amenință România, spectrul șomajului, scandalul grav de la Ministerul Transporturilor și incidentele care au legătură cu infrastructura feroviară etc.
Domnul președinte propune alte teme de discuție, acoperind propria lipsă de consistență, faptul că timp de cinci ani nu a rezolvat niciuna dintre problemele pe care le ridică și a eșuat în toate proiectele sale.
Din poziția președintelui înțelegem că „aducerea la suprafață” a prostituției și a consumului de droguri reprezintă soluțiile sale la criza economică. O impozitare sănătoasă a proxeneților, dar și susținerea producătorilor de marijuana ar aduce fonduri consistente la stat.
Propunerea privind legalizarea consumului de droguri este total neadecvată în condițiile în care statele europene caută soluții disperate de prevenție, de construcție a programelor educaționale atractive, care să determine tinerii să nu părăsească școala pentru droguri, flagelul cel mai răspândit și ridicat în rândul populației tinere.
Băsescu uită că unul din patru copii trăiește în condiții de sărăcie cruntă, fără posibilitatea de a se educa și de a se informa, vulnerabil în fața consumului și traficului de droguri și a prostituției. Mai grav este că un om care a devenit dependent de droguri ușoare o să dorească mereu mai mult și droguri mai grele. La tineri, riscul este imens. Este incredibil ca un stat bazat pe valori morale și pe lege să ajute la consumul de droguri, și nu la prevenția și ajutorarea celor care le consumă.
E foarte grav că președintele unui stat își asumă un asemenea demers, ignorând suferința, sărăcia și vulnerabilitatea persoanelor care consumă droguri și a familiilor acestora, dar și a celor care recurg la prostituție ca un act de disperare.
Viorel Palașcă
#219558
„Guvernul Boc a găsit soluția pentru rezolvarea crizei economice din România – disponibilizări în masă și încurajarea șomajului”
Eșecul actualei coaliții de guvernare de a rezolva problemele declanșate de criza economică generează o presiune tot mai puternică asupra fiecăruia dintre cetățenii României.
Incapacitatea și incoerența Guvernului PD-L–PSD duc la amplificarea situației tot mai dificile în care se află tot mai mulți dintre cetățenii și agenții economici din România. Oamenii simpli, obișnuiți, românii din România reală, sunt cei mai afectați de criza economică, rămași fără slujbe, fără posibilitatea de a-și susține financiar familiile.
În ultimele luni, criza economică a dovedit că nu iartă pe nimeni și că, în lipsa intervenției Guvernului, cetățenii nu pot să se apere de problemele cauzate de o situație economică extrem de dificilă.
Măsurile anticriză „luate cu succes” de Guvernul Boc au demonstrat că sunt total ineficiente, rata șomajului crescând în luna august a anului în curs la 6,6% de la 6,3% în luna anterioară.
Ca de fiecare dată, Guvernul consideră că nu e nimic în neregulă, susținând și chiar lăudându-se că rata șomajului din România este sub cea europeană, dar știm cu toții că acesta nu este un argument.
Domnul prim-ministru Emil Boc și miniștrii, membri ai Cabinetul său, nu găsesc alte măsuri anticriză decât disponibilizări frecvente și încurajarea șomajului prin acordarea plăților compensatorii și prelungirea perioadei de acordare a ajutorului de șomaj.
Eu reprezint în Parlament județul Mehedinți unde șomajul, în luna august 2009, a ajuns la procentul de 12,14%. În acest județ, actualul Guvern nu a luat nicio măsură pentru a diminua rata șomajului, ci, dimpotrivă, încurajează disponibilizările chiar la societățile și regiile de stat.
Ca exemplu, chiar acum câteva zile, la Regia Autonomă pentru Activități Nucleare (RAAN) au fost disponibilizați peste 300 de angajați, consider eu, în mod arbitrar, dar ce este mai grav este faptul că prin politica dusă de actualul Guvern acești oameni nu au practic nicio șansă de a-și găsi un loc de muncă conform pregătirii lor în viitorul apropiat.
Maria Stavrositu
#223054
Traficul de femei și copii – un flagel al vremurilor moderne”
Preocuparea noastră constantă, nedisimulată și pe deplin motivată pentru realitățile politice și economice cotidiene ne determină, nu de puține ori, să acordăm mai puțină atenție altor categorii de probleme, cum ar fi cele de ordin social, cele cu care se confruntă zi de zi cetățenii fiecărei comunități din mediul urban sau rural.
Săptămâna trecută, mai precis în data de 23 septembrie, a fost Ziua Internațională pentru Combaterea Exploatării Sexuale și a Traficului de Femei și Copii. O zi ca oricare alta pentru mulți dintre noi, dar o dată cu semnificație specială pentru familiile ai căror copii au căzut victime ale rețelelor internaționale de traficanți, fiind exploatați sexual, pentru cerșetorie sau muncă silnică.
Lipsa unor politici coerente și insuficienta implicare a autorităților, pe durata ultimelor două decenii, au cauzat o exacerbare a acestui fenomen de la an la an. România a devenit, astfel, o placă turnantă în traficul cu minori și ocupă un rușinos loc fruntaș în statisticile europene privind această categorie de infracțiuni.
Pornind de la aceste informații mai mult decât îngrijorătoare, am organizat în data de 23 septembrie, la Constanța, o dezbatere publică pe tema combaterii exploatării sexuale și a traficului de femei și copii. La discuții au fost prezenți reprezentanții Crucii Roșii, Poliției, Primăriei Constanța, AJOFM, DGASPC și ong-urilor din domeniu.
Dincolo de faptul că am apreciat promptitudinea cu care s-a răspuns invitației, în urma întrunirii s-au desprins mai multe concluzii care ar trebui luate în considerare în eforturile comune de luptă împotriva traficanților de femei și copii. Italia, Spania, Germania, Marea Britanie și Franța sunt principalele țări gazdă pentru românii care ajung în mâinile traficanților de persoane, arată datele recente ale unor rapoarte EUROPOL.
Cei prezenți la dezbaterea de la Constanța au reliefat, astfel, ideea existenței unor carențe legislative de care au profitat deseori infractorii implicați în traficul de persoane. Copiii care le-au căzut victime acestor traficanți au înlocuit jocurile și școala cu orele petrecute la cerșit sau specializându-se în alte infracțiuni. În ultimii ani, peste 1.000 de minori români au avut această soartă, lucru care ar fi trebuit să producă îngrijorări serioase la nivelul autorităților abilitate de la București.
Sanda Maria Ardeleanu
#226859
## „Problema romilor în dialogul româno-francez”
În perioada 22–25 septembrie 2009, a avut loc vizita în Franța a unei delegații a Grupului parlamentar de prietenie cu Republica Franceză – Adunarea Națională din Camera Deputaților. Am participat la această vizită în calitate de membru al Grupului parlamentar de prietenie cu Republica Franceză – Adunarea Națională.
Vizita a avut loc la invitația domnului deputat Lionnel Luca, președintele Grupului de prietenie Franța – România din Adunarea Națională franceză și a avut ca scop relansarea dialogului dintre cele două grupuri de prietenie, o componentă deosebită a relațiilor de excepție existente între România și Franța.
Primele două zile ale vizitei au prilejuit convorbiri cu domnul deputat Lionnel Luca, președintele Grupului de prietenie Franța – România din Adunarea Națională franceză, și cu membrii grupului de prietenie, cu domnul deputat Pierre Lequiller, președintele Comisiei pentru afaceri europene din Adunarea Națională, cu domnul Pierre Lellouche, secretar de stat la Ministerul Afacerilor Externe francez, precum și cu
doamna Hélène Carrère d’Encausse, secretar perpetuu al Academiei Franceze.
Au fost remarcate legăturile umane de excepție, precum și colaborarea de la nivel local, fiind amintit demersul unic inițiat de partea franceză, de sprijinire a comunităților rurale din România, cunoscut sub numele de „Villages Roumains”, precum și legăturile speciale la nivelul francofoniei. În același timp, au fost date asigurări că autoritățile române au întreaga disponibilitate de a colabora pentru rezolvarea unor aspecte legate de problemele create în Franța, și mai ales la Paris, de cetățenii de etnie romă.
Am fost somați de domnul Pierre Lellouche, secretar de stat la Ministerul Afacerilor Externe francez, pentru rezolvarea urgentă a problemelor provocate de romii ajunși în cartierele luxoase ale Parisului. Ni s-a solicitat sprijinul în ceea ce privește interzicerea întoarcerii romilor care au fost conduși la frontieră de către autoritățile franceze.
Problema integrării romilor în societate rămâne actuală pentru întreaga Europă, iar rezolvarea ei trebuie urgentată și la nivelul României.
Marius Rogin
#230688
„Procesul de integrare sud-american”
Pe fondul unei mișcări „revoluționare” foarte diferite celei din secolul al XIX-lea, dar având în prim-plan personaje oarecum asemănătoare (cel puțin din punct de vedere al charismei) și idei similare, America de Sud pleacă pe drumul autonomiei pe harta geopolitică a lumii. Recent, sub coordonarea Braziliei, cei doisprezece președinți ai statelor sud-americane au pus bazele unei colaborări instituționale pe o gamă largă de domenii. Această colaborare a căpătat ulterior denumirea de integrare, iar organizarea este comparată cu cea a Uniunii Europene.
Pe perioada Războiului Rece, America de Sud era considerată _backyard_ -ul Statelor Unite și orice personaj politic ce urmărea să obțină cea mai înaltă funcție în stat într-o țară sud-americană avea nevoie de binecuvântarea Washington-ului. Alternativele nu erau deloc atrăgătoare. Ca urmare a acestei politici, la finalul Războiului Rece existau încă un număr mare de dictaturi în America de Sud. După prăbușirea acestora, a urmat o perioadă caracterizată de probleme.
Totuși, pe măsură ce lumea se îndrepta din ce în ce mai hotărât spre multipolarism, în America de Sud un val de victorii socialiste obținute de „lideri bolivarieni”, cum ar fi Nestor Kirchner în 2003 (Argentina), Luis „Lula” da Silva în 2003 (Brazilia) sau Evo Morales în 2006 (Bolivia), au pus bazele unei colaborări mai strânse ce avea ca țel atingerea unor obiective comune.
În centrul acestor eforturi s-a aflat Brazilia, statul ce aspiră la status-ul de putere regională și chiar la poziția de membru permanent al Consiliului de Securitate al ONU. Eforturile diplomaților brazilieni au avut ca rezultat semnarea, în cadrul celui de-al treilea Summit Prezidențial Sud-American (desfășurat la Cuzco – Peru în 2004), a „Declarației de la Cuzco” ce conținea decizia statelor din America de Sud de a crea o „comunitate de națiuni” (doar atât deocamdată) caracterizată de o „integrare a popoarelor”. Declarația face referire la obiectivele comune, printre care cele mai importante sunt convergența organizațiilor deja existente și a statelor nemembre, dar semnatare ale declarației, coordonarea eforturilor diplomatice pentru a întări poziția Americii de Sud ca actor distinct în relațiile internaționale și armonizarea politicilor agricole și rurale.
Daniel Buda
#235471
„Parlamentul unicameral, primul pas spre o reală reformă politică”
Realitățile românești ale zilelor noastre mă fac să pledez pentru o redefinire a statului și a funcțiilor sale, ca sumă a inițiativelor și a impulsurilor venite din partea corpului social. În plus, cu toții suntem de acord cu faptul că statul are nevoie de o reabilitare în fața resortisanților săi din cauza unor evoluții negative marcate de statul comunist totalitar – caracterizat prin funcția sa represivă – și de statul birocratic și ineficient – caracterizat prin ineficiență și consumul excesiv al resurselor bugetare.
România de astăzi are nevoie de modernizare și de o reală reformare a statului care să asigure un proces legislativ coerent, eficient și rapid, siguranță și protecție socială, echitate și transparență în luarea deciziilor, un sistem educațional la nivelul țărilor europene, o justiție fără cusur, un mediu curat, precum și un nivel de viață european, așa cum fiecare dintre noi le-am promis cetățenilor în momentul în care le-am solicitat votul de încredere pentru a-i reprezenta în Parlamentul României. Este momentul să ne asumăm ceea ce am promis prin fapte și mai puțin prin vorbe.
Statul trebuie să fie un sistem instituțional eficient, descentralizat și debirocratizat. România mai are de îndeplinit un obiectiv, în sensul realizării depline a statului de drept, menit a asigura dreptatea socială și libertatea individuală a cetățenilor săi. Statul trebuie redat cetățenilor, adică celor pe care îi guvernează.
Din această perspectivă, instituirea Parlamentului unicameral poate constitui o soluție, având în vedere experiențele procesului legislativ de până acum. Am să mă opresc numai asupra câtorva argumente care ar putea clarifica nevoia statului de a avea un Parlament unicameral. În primul rând, în această perioadă critică s-a solicitat tuturor categoriilor de cetățeni să facă anumite sacrificii pentru ca țara noastră să depășească efectele crizei economicofinanciare care au repercusiuni deloc de neglijat asupra întregului sistem. Este momentul ca prin reducerea numărului de parlamentari, actuala clasă politică să dea un semnal de solidaritate că este dispusă și ea să facă sacrificii.
Gigel Sorinel Știrbu
#239384
## „Falimentul sănătății”
De la începutul anului asistăm la o criză din ce în ce mai acută în sistemul de sănătate românesc, la o criză născută din minciuna și demagogia cu care ministrul sănătății înțelege să trateze medicii și sistemul sanitar din România. Din păcate, amatorismul care caracterizează activitatea întregului Guvern se regăsește pe deplin și în ograda Ministerului Sănătății, cu consecințe directe și extrem de negative asupra întregii populații a României.
Cele nouă luni de guvernare PD-L–PSD au marcat de fapt începutul blocajului în sănătate în ceea ce privește continuarea reformelor din sistem începute de Guvernul liberal. După nouă luni de mandat al actualului ministru Ion Bazac se poate spune că s-a ajuns la falimentul sistemului sanitar românesc.
Primul semnal negativ, raportat la dezinteresul cu care ministrul Ion Bazac înțelege să trateze domeniul sănătății, l-am avut odată cu aprobarea Legii bugetului de stat pe anul 2009, în care bugetul alocat sănătății era mult diminuat față de anii precedenți. A urmat apoi rectificarea bugetară, prin care sănătatea a pierdut din nou sume considerabile, aspect care a adâncit și mai mult criza din sistem.
Ne aflăm azi în fața unei situații de neacceptat. Sistemul sanitar este aproape de un colaps general, din lipsa surselor de finanțare. Nenumărate spitale din toată țara anunță că au intrat în incapacitate de plată și singura reacție pe care o primesc din partea ministerului este decizia de închidere.
Un exemplu în acest sens îl constituie spitalul din localitatea Drăgănești-Olt. Aproximativ 15.000 de suflete trăiesc aici. Dar de fostul spital, transformat de câțiva ani în „centru de sănătate”, depind vreo 56.000 de persoane, fiindu-i arondate și 13 comune.
Activitatea în cadrul spitalului din Drăgănești-Olt suferă de pe urma lipsei de finanțare. Spitalul necesită lucrări urgente de reabilitare. Acestea au fost demarate în anii anteriori, însă finalizarea lor necesită fonduri importante, care nu au mai venit de la începutul anului. Între timp, când plouă afară, plouă și în spital, pentru că acoperișul clădirii stă să cadă.
Constantin Chirilă
#242622
## „Siguranța alimentară în pericol”
În urmă cu circa trei luni, Președintele României Traian Băsescu anunța intrarea țării și în criza alimentară, declarând că deja în România peste 1,5 milioane de oameni suferă de foame. Domnul președinte a fost blând, din informațiile mele numărul celor care suferă de foame în grade diferite este de 3 ori mai mare.
Eu nu înțeleg cum Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale poate trata cu atâta lipsă de răspundere o problemă atât de gravă cum este asigurarea securității alimentare a populației și a hranei șeptelului de animale al țării. Cum pot fi nepăsători, când știu că peste 70% din hrana populației României este asigurată din import și plătită din credite externe.
Cum își permit unele instituții publice să risipească banii publici pe nerușinate „chiolhane”, în disprețul public, plata de importuri neesențiale de consum, și nu de producție. România are o datorie externă de peste 70 miliarde euro, la care dacă se adaugă cele 20 miliarde angajate de Guvern cu FMI și Uniunea Europeană și dobânzile aferente, face ca datoria externă a țării să treacă cu mult peste 100 miliarde euro. Încălzirea globală și alți factori naturali ostili speței umane fac ca producția agricolă pe glob să fie deficitară, peste două miliarde de oameni suferă de foame și, din cauza neacoperirii în proporții periculoase a cererii de alimente, prețurile pe piață pe unitatea de produs la produsele agricole vor crește în cote alarmante.
Trebuie să se știe că cea mai importantă activitate umană este agricultura, pentru că, în principal, materia primă din care se creează hrana sunt pământul, apa, aerul și soarele, primite gratis de la natură/Dumnezeu, dar pentru care oamenii trebuie să se organizeze, în momentele cele mai optime, pentru a combina factorii naturali sus-menționați, neintervenția fiind o pierdere ireversibilă.
Orice țară, înainte de a se industrializa, a avut o agricultură eficientă, industria ca și celelalte activități economice s-au dezvoltat pe seama și cu sprijinul agricol.
Dacă reprezentanții Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale nu manifestă interes și preocupare pentru asigurarea securității alimentare a populației, vor răspunde pentru nepăsare.
George Ionescu
#245218
M-am gândit mult despre ce subiect să vă vorbesc astăzi în cadrul declarației politice, dar multitudinea aniversărilor de săptămâna asta mă împiedică să vă vorbesc despre unul singur.
Astfel, o să spun câteva cuvinte despre aniversările zilei de 1 octombrie. La această dată sunt aniversate Ziua Internațională a Medicului, Ziua Internațională a Muzicii și Ziua Internațională a Persoanelor în Vârstă.
Muzica de bună calitate ne înfrumusețează viața, asta o știm cu toții. Ziua Internațională a Muzicii se sărbătorește anual, din 1975, la propunerea renumitului violonist, dirijor și muzicolog Yehudi Menuhin, fost președinte al Consiliului Muzical Internațional al UNESCO și fost elev al maestrului George Enescu. Prima Zi Internațională a Muzicii organizată de către Consiliul Internațional al Muzicii a avut loc pe 1 octombrie 1975, în conformitate cu rezoluția luată la a 15-a Adunare Generală de la Lausanne, în 1973.
Tot pe 1 octombrie se sărbătorește și Ziua Internațională a Medicului. Meseria de doctor este una umanitară și este o profesie esențială în interiorul comunității. Medicul se adresează tuturor vârstelor, ambelor sexe, fiecărui organ sau sistem și fiecărei boli. Cu toții considerăm că meseria de medic este cea mai importantă.
Și, când spunem medic, de multe ori ne gândim la părinții și bunicii noștri, mulți dintre ei ajunși la vârsta pensionării.
Hotărâtă prin Rezoluția 45/106 a Adunării Generale a ONU din 1991, Ziua Internațională a Persoanelor de Vârsta a Treia este marcată în toate statele membre ale forului mondial, ca o dovadă a prețuirii și respectului pentru aceste persoane. Tot în 1991, pe 16 decembrie, Adunarea Generală
a ONU a adoptat, prin Rezoluția 46/91, „Principiile Națiunilor Unite pentru persoanele în vârstă destinate a le permite să trăiască mai bine în anii câștigați”.
Ieșirea la pensie este un eveniment important în existența fiecăruia dintre noi, dar, în egală măsură, este un moment dificil, care adesea este însoțit de un neplăcut sentiment al inutilității pentru societate.
Cu toții ne iubim părinții, bunicii. E momentul ca, de ziua lor, să le transmitem grija și iubirea noastră. Este de datoria noastră să fim solidari cu generațiile care ne-au crescut și care au muncit pentru noi și România.
Gheorghe Ciobanu
#247514
Doamnelor și domnilor parlamentari,
Săptămâna trecută a fost una foarte importantă pentru Guvernul Boc, în urma căreia pot spune că s-au primit două voturi de încredere.
Primul și cel mai evident este legat de respingerea moțiunii de cenzură a parlamentarilor liberali și a celor din UDMR. Nu numai că demersul Domniilor Lor s-a dovedit unul politicianist și neîntemeiat pe argumente solide, dar au reușit să arate încă o dată ceea ce va urma în perioada următoare: o serie de acțiuni politice al căror scop este acela de a-l scoate în față pe domnul Crin Antonescu. Sigur că acest lucru nu ar fi atât de blamabil, dacă, spre exemplu, toți liberalii ar accepta că măsurile pe care dumnealor le atacă acum se impuneau a fi luate de ceva timp, atunci când „economia duduia”. Sigur, ar fi îmbucurător să aflăm în ce formă dumnealor și-au schimbat opiniile față de partenerii sociali, mai ales față de cei din învățământ, sau să ne spună cum un partid progresist în doctrină, așa cum este bunăoară PNL, se opune reformelor sociale.
Din păcate, întruchipări palide ale ideii de liberalism au luat de multe ori loc la prezidiul recent al Partidului Național Liberal și l-au transformat în partidul cel mai rural din România. Mergeți și verificați rezultatele de la parlamentarele din toamna trecută și veți vedea de unde reticența la schimbare și la progres. Din păcate, și aici închei criticile la adresa colegilor liberali, acum domnește haosul într-un partid care se scufundă prin lipsa de substanță și de viziune.
Al doilea element extrem de important al săptămânii trecute, peste care s-a trecut prea ușor, este deblocarea celei de-a doua tranșe din acordul cu Fondul Monetar Internațional. Se arată din nou că deficitul bugetar de anul acesta este sustenabil și că toate plățile la care Guvernul este obligat, de la salarii și pensii, până la diferitele investiții în infrastructură, se vor face conform celor decise în Legea bugetului. Le atrag atenția celor care vin și țipă în microfoane că România va intra în incapacitate de plată că sunt, pe de o parte, inconștienți, sporind artificial tensiunile sociale, pe de altă parte, antiromâni, grevând peste și așa profunda criză economică o stare de incertitudine care ar putea să ne afecteze și în anul viitor.
Florin Iordache
#252217
## „România, încotro?”
Asistăm în ultima perioadă din partea tuturor actorilor politici, de la putere sau din opoziție, la o serie de gesturi, mișcări, declarații de neînțeles. Singura explicație e dată de apropierea de ziua de 22 noiembrie, când vor fi alegerile prezidențiale.
Toată lumea uită, în schimb, de situația economică deosebit de gravă în care ne aflăm, iar din dorința de a mai obține voturi sau popularitate se poate face orice.
Coaliția de guvernare a fost creată acum nouă luni din două partide deosebite din punct de vedere doctrinar și ideologic, pentru ca România să depășească mai ușor această perioadă.
De aceea, ultimul gest al premierului Emil Boc de a-l remania pe domnul ministru Dan Nica, care dorește numai ca alegerile să se desfășoare într-un climat de normalitate, e de înțeles.
Ultimul cuvânt îl va avea domnul președinte Traian Băsescu care cred eu nu va accepta propunerea domnului Boc.
Astfel lucrurile pot scăpa de sub control și climatul politic și economic se vor deteriora foarte mult.
Liviu Bogdan Ciucă
#253280
## „Energia din surse regenerabile”
Omenirea se confruntă în acest secol cu câteva probleme majore, cum sunt cele ale energiei, apei și alimentației, rezolvarea corectă a lor fiind esența preocupărilor pentru o dezvoltare durabilă.
O dezbatere despre energiile regenerabile trebuie să pornească de la problemele schimbărilor climatice și disponibilității resurselor, în condițiile unei importante creșteri demografice și ale necesității de a permite accesul la energie a miliarde de persoane care în prezent sunt private de aceasta. Utilizarea surselor de energie regenerabile SER are avantajul perenității lor și al impactului neglijabil asupra mediului ambiant, ele neemițând gaze cu efect de seră. Chiar dacă prin ardere biomasa elimină o cantitate de CO2, această cantitate este absorbită de aceasta pe durata creșterii sale, bilanțul fiind nul. În același timp, aceste tehnologii nu produc deșeuri periculoase, iar demontarea lor la sfârșitul vieții, spre deosebire de instalațiile nucleare, este relativ simplă.
De asemenea, Uniunea Europeană, în cooperare cu statele riverane Mediteranei, pune la cale exploatarea energiei solare în mijlocul deșertului, în cadrul proiectului Desertec. Conceptul Desertec vizează să pună tehnologia și deșertul „la lucru” pentru a produce energie, apă potabilă și un climat de securitate. Mai multe țări, cum ar fi Algeria, Egipt, Iordania, Libia, Maroc și Tunisia au manifestat deja interes pentru acest gen de cooperare. Mulți dintre noi cunosc că, pentru anul 2020, Comisia Europeană a fixat pentru Uniunea Europeană obiectivul de utilizare în proporție de 20% a energiei obținute din surse regenerabile, dar câți dintre noi pot să indice trei proiecte recente din România care valorifică surse regenerabile de energie? În țările occidentale vedem la tot pasul instalații eoliene de producere a energiei electrice și totuși, în Occident, se consideră că nu s-a făcut îndeajuns.
Drama este că, dacă întrebăm actualul nostru Guvern, vom afla că s-au realizat foarte multe... doar pe hârtie. În viața de zi cu zi, însă, nu vedem rezultatele concrete ale politicii energetice referitoare la sursele regenerabile. În realitate, ponderea majoritară între aceste surse utilizate în România continuă să o dețină hidroenergia și foarte puțin celelalte tipuri de energie, care sunt folosite în mod curent în țările vestice – biocombustibilii, energia eoliană, energia solară.
Emil Bostan
#256164
„Halucinogene prezidențiale”
Președintele Traian Băsescu a făcut din nou senzație... Senzații tari, aș putea spune, însă, în sens negativ. Raportul Comisiei Prezidențiale pentru Analiza Riscurilor Sociale și Demografice, lansat de curând, propune printre altele legalizarea prostituției și a consumului de droguri. Citind acest raport am aflat lucruri care pe mine, unul, mă scandalizează. Astfel, din paginile acestui document aflăm că dezincriminarea consumului de droguri ar aduce la suprafață consumatorii, aflăm, de asemenea, că incriminarea consumului de până acum a produs efecte secundare grave, precum refolosirea seringilor și de aceea ar fi mai bine să organizăm servicii care să asigure consumatorilor seringi de unică folosință în schimbul celor deja folosite. Semnatarii acestui raport au venit și cu soluții, propunând introducerea „în cartierele cu mulți dependenți de droguri injectabile a unor automate cu fise și cu seturi sterile de injectare, la fel ca în unele țări europene, pentru a preveni refolosirea seringilor”.
Este de-a dreptul halucinant ce ni se propune în acest raport, un raport asumat și prezentat de către instituția prezidențială, instituție în care cei mai mulți dintre români își pun speranțele. Nu înțeleg ce sens are acum o ieșire pe acest subiect. Domnul președinte mai deunăzi se lupta cu criza, în iunie mergea la Guvern, de unde ne anunța că țara este în recesiune, dar să stăm liniștiți că Domnia Sa are soluții pentru ieșirea din criză.
Prin acest raport să fi primit oare răspunsul mult așteptat la ieșirea din criză? Liber la prostituție și droguri!
Inconștiența acestor domni, în frunte cu președintele țării, mă sperie. În țara asta oamenii rabdă de foame, analfabetismul este în creștere, abuzurile și violența sunt pe toate canalele media, sărăcia este din ce în ce mai cruntă, iar cu infracționalitatea ne întâlnim la fiecare colț de stradă.
Aceasta este fotografia societății românești, nu ceea ce ne propuneți printr-un raport care sfidează toate legile bunului-simț și ale moralei creștine.
Într-o țară în care predomină conservatorismul, iar atașamentul pentru credința creștin-ortodoxă este atât de mare, este neavenit să vorbești despre legalizarea prostituției sau legalizarea drogurilor. Este o lipsă de respect pentru valorile creștine tradiționale: familie, credință etc.
Mihăiță Calimente
#260594
Declarație politică. Doamnă președinte, Doamnelor și domnilor deputați, Stimați colegi, M-am săturat de Băsescu și de gașca lui! Vă mulțumesc pentru atenție.
Viorel Balcan
#260787
Astăzi vă supun atenției un nou proiect, un proiect pentru noi toți, dorit să ne aducă la realitățile sociale cotidiene, pe cât de idealist, pe atât de utopic, pseudonumit „Proiect de societate”.
Art. 1. Societatea să se bazeze pe încredere în organele statului, în Parlament, în justiție și președinție și între cetățenii ei.
Încrederea, chiar dacă nu este specificată și definită tehnic în constituția niciuneia dintre țări, se bazează pe acea prezumție de nevinovăție care lasă orice relație să evolueze către ceva bun, viabil, durabil sau către polul opus, către slăbiciune, tentație sau corupție.
Art. 2. Societatea să beneficieze numai de valorile înscrise în Constituție, Codul civil, Codul de onoare, Codul bunelor maniere și practici, cel al deontologiei profesionale pentru ca mai apoi fiecare dintre cetățenii acestei societăți să capete un statut de onorabilitate.
Art. 3. Societatea să fie întotdeauna atentă la semnele și stările de slăbiciune ale conducătorilor ei, știut fiind faptul că slăbiciunea este ultimul lucru pe care-l mărturisim, dar este primul pe care-l avem și are mai multe semne de recunoaștere, de la dorința avidă de putere până la plânsul cu suspine ca din senin, de la o vajnică privire de vultur până la purtarea în permanență a ochelarilor de cal, de la o nesecată sete de reformă până la o abilă pasare a răspunderii și responsabilităților.
Art. 4. Societatea să fie guvernată de bunul-simț, tăria de caracter și mai ales de convingeri. Se vor semnala în continuare orice „ridzi-peală” și „udrea-lă” pornite de la vlădică sau opincă, din dorința de a se constata cum fiecare membru al acestei societăți își face cât mai bine datoria.
Notă: orice asemănare cu realitatea este pur întâmplătoare!
A se respecta totuși prevederile acestui proiect până când această societate nu falimentează definitiv și irevocabil din cauza implementării neadecvate a răspunderii civile și înscrierea voită a administratorilor ei în programul nerambursabil „Corupție și mitocănie”.
Gheorghe Ciocan
#262825
„Mai mult respect față de Biserica Ortodoxă”
Raportul prezentat marți, 22 septembrie 2009, de Comisia Prezidențială de Analiză a Riscurilor Sociale și Demografice a creat consternare și indignare în rândul clericilor și credincioșilor Bisericii Ortodoxe Române (BOR), prin cele două propuneri referitoare la legalizarea prostituției și dezincriminarea consumului de droguri. Biserica Ortodoxă a reacționat de altfel imediat prin purtătorul de cuvânt, care a condamnat ferm. Indignarea Bisericii Ortodoxe a fost sporită de un pasaj din introducerea raportului prin care și preoții sunt considerați o categorie privilegiată de cetățeni: „Până și preoții, de asemenea, o categorie socială cu influență mare în comunitate și la nivel politic central, au obținut privilegii (salarii din bani publici, subvenționarea masivă a construcției și reparațiilor bisericilor, obligativitatea predării religiei în școală, care asigură venituri absolvenților de teologie)”.
Asemenea etichetare este nefondată, în condițiile în care preoții ortodocși, deși reprezintă biserica majoritară din România, primesc doar jumătate din salariu de la stat, iar pentru majoritatea dintre aceștia retribuția bugetară se cifrează în jurul salariului minim pe economie. Cealaltă jumătate de salariu trebuie asigurată de credincioșii din parohie, în condițiile în care, cel puțin în Transilvania, numeroase parohii ortodoxe nu depășesc 100 de familii, din care multe sunt îmbătrânite și nu dispun de resursele financiare necesare.
Pentru a le asigura un statut demn și un trai decent, ar trebui ca preoții să fie salarizați integral de stat. O asemenea măsură se impune cu atât mai mult în Transilvania, unde celelalte biserici și culte sunt sprijinite substanțial sub aspect financiar din străinătate. Bisericile tradiționale maghiare (romano-catolică, reformată, unitară și evanghelică) sunt ajutate din Ungaria și de emigrația maghiară din Occident. Cultele protestante (penticostal, baptist, adventist și altele) sunt ajutate din Occident. Biserica Română Greco-Catolică, ca și Biserica Romano-Catolică sunt ajutate de Vatican. În schimb, sprijinul statului român față de Biserica Ortodoxă a început să se diminueze și pot să dau exemplu în acest sens faptul că în cursul acestui an, începând din luna iunie, în județul Satu Mare a fost suspendată salarizarea a 300 de angajați auxiliari (clopotarii) din parohii ortodoxe, care primeau salariul minim pe economie.
Costică Macaleți
#270116
Declarație politică: „Bani pentru medicii de familie”.
Declarația mea politică de azi se referă la plata serviciilor pe care medicii de familie le prestează către școlari, mai ales în mediu rural, unde nu există rețea de medici școlari.
Problema rezidă în faptul că nu există medici specializați în medicina școlară în comunele botoșănene, iar medicii de familie fac gratuit și treaba care intră în sarcina medicilor școlari. Deși există lege în acest sens încă din anul trecut, care prevede plata separată a medicilor de familie, în localitățile rurale unde nu există medici școlari ea nu a putut fi pusă în aplicare din lipsa normelor de aplicare care au fost adoptate de curând. La ce ne referim când vorbim despre aceste servicii medicale? Vorbim despre triaj epidemiologic, vaccinare elevi și examene medicale periodice, lucruri fundamentale pentru sănătatea copiilor noștri.
De curând, Asociația Medicilor de Familie face demersuri susținute pentru ca primăriile din județul nostru să prevadă în bugetul pe 2010 fonduri și pentru plata acestor servicii medicale efectuate școlarilor. S-a cerut să se prevadă fonduri pentru aceste servicii pentru că nu sunt prevăzute în contractul cu casa de asigurări. Aceste servicii sunt obligatorii și, în contextul măsurilor recente de prevenire a unor boli, printre care se numără și gripa nouă, medicilor de familie din sate li se cere să activeze inclusiv în locul medicilor specializați în medicina școlară.
Este firesc ca medicii de familie să fie plătiți pentru serviciile medicale acordate în sistemul școlar. Nu este vina lor că la sate nu poate funcționa medicina școlară și mai ales
este responsabilitatea lor ca micii școlari să fie îngrijiți ca și ceilalți pacienți în colectivitățile din care fac parte, mai ales că școala este un loc public de importanță deosebită și că în cadrul școlii se poate observa apariția sau intensificarea unor maladii de a căror combatere și eradicare trebuie să se țină seama, mai ales că vorbim despre copii.
Iată de ce susțin demersul medicilor de familie botoșăneni și solicit autorităților locale să prevadă în buget sumele necesare plății acestor servicii medicale.
Marian Ghiveciu
#272314
„Cercetarea din pomicultură în derivă”
Potrivit prevederilor art. 28 alin. (8) din Legea nr. 45/2009, reorganizarea unităților de cercetare trebuia să se facă în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi (2.04.2009), prin hotărâre a Guvernului, inițiată pentru unele unități de cercetare-dezvoltare din pomicultură (Bistrița, Fălticeni, Iași, Constanța) de către Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, iar pentru altele (Cluj, Vâlcea, Voinești, Târgu-Jiu, Oradea, Geoagiu) de către Ministerul Educației, Cercetării și Inovării.
După șapte tentative eșuate de apariție a hotărârilor de guvern de organizare și funcționare a unităților de cercetaredezvoltare în timpul Guvernului Tăriceanu, am crezut și m-am bucurat în acest an, că, odată cu apariția Legii nr. 45/2009 de organizare și funcționare a sistemului de cercetare din domeniul agriculturii, vor apărea și hotărârile de guvern pentru unitățile de cercetare din pomicultură.
Cu adresa nr. 35/29.04.2008, Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale a depus la Secretariatul General al Guvernului proiectele de hotărâre ale Guvernului de reorganizare a unităților de cercetare-dezvoltare din pomicultură. Din păcate, hotărârile de guvern nu au apărut. Ba, mai mult, odată cu efectele crizei economice globale, situația economico-financiară a unităților s-a înrăutățit, executându-se asupra lor presiuni ale organelor locale fiscale prin sechestrarea bunurilor mobile, tractoare și alte mașini indispensabile activității curente.
Cercetarea agricolă în țările membre ale Uniunii Europene este finanțată din trei direcții, desigur, după posibilitățile pe care le are fiecare țară, și anume:
– din bugetul Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale;
– din bugetul Ministerului Educației, Cercetării și Inovării; – din valorificarea fructelor recoltate din parcelele experimentale.
În prezent, la noi, finanțarea este asigurată doar din valorificarea fructelor și parțial din bugetul Ministerului Educației, Cercetării și Inovării (fondurile pentru acest an au fost reduse cu 70% pentru proiectele în derulare).
Ion Dumitru
#275290
„Criza actuală și perspectivele depășirii ei în evidența amenajistică și cadastrală a fondului forestier”
Încep declarația politică atrăgând atenția că, în prezent, la noi, cele două sisteme de evidență amintite în titlu sunt în suferință și se găsesc într-o situație precară.
Efectiv ne lipsește de mult o situație clară a acestora, deși gospodărirea rațională și durabilă a pădurilor și, în general, un regim democratic cu o economie de piață nu pot fi concepute fără evidențe imobiliare, cadastrale și amenajistice.
Cadastrul general, în sensul actual al noțiunii, a fost în trecut și este în prezent inexistent. Paradoxal, înainte de 1989 s-au executat planuri corespunzătoare pe întreg teritoriul țării, prin tehnologii riguroase. Evidența realizată atunci a fost incompletă și fără valoare juridică. Interesul scăzut pentru introducerea cadastrului sub regimul comunist a fost justificat atâta vreme cât pământul era considerat „bun al întregului popor”, iar pădurile erau deja trecute în proprietatea statului.
Amenajamentele silvice, în schimb, s-au constituit ca evidențe de o valoare deosebită, fiind întocmite în mod unitar, însă restituirea pădurilor vechilor proprietari a accentuat dezordinea în evidența fondului forestier.
După schimbările din 1989, cadastrul a beneficiat de o structură organizatorică solidă, reprezentată de Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară (ANCPI), oficiile teritoriale județene și de legi și acte normative pentru introducerea cadastrului în România. Din păcate, de aproape două decenii, atenția s-a îndreptat cu precădere spre documentațiile de restituire a proprietăților. Problemele de cadastru propriu-zis au trenat și trenează în lipsa rețelei geodezice moderne.
Evidența amenajistică, la rândul ei, este incompletă și depășită întrucât, timp de câteva decenii, activitatea s-a redus doar la întocmirea unor studii sumare, fără o bază științifică și cu date incorecte. Repercusiunile au fost nefaste atât în administrare și gospodărire, cât și în menținerea integrității fondului forestier, atacat pe căile obscure ale tranziției.
În concluzie, ambele evidențe funciare ale fondului forestier se găsesc la răscruce, sunt inexistente sau ineficiente prin calitatea lor mai mult decât îndoielnică. Remedierea situației devine astfel imperativă atât pentru sectorul silvic, cât și pentru cadastrul general, din rațiuni naționale, dar și ca obligații comunitare.
Angel Tîlvăr
#277944
## „Au îmbătrânit copiii noștri”
Pe cât de bizară, pe atât de reală este această afirmație, iar parcă începerea noului an școlar ne dă ocazia să ne gândim mai profund la copiii noștri și în primul rând la problemele lor. Au mobilier nou în clasă sau parchetul este același de anul trecut sunt doar niște idei care astăzi nu mai reprezintă o prioritate.
Astăzi, altele sunt întrebările care ne macină: este copilul meu în siguranță la școală, are școala aviz de funcționare, este un medic la școală pe durata programului, copilul meu mănâncă sănătos la școală? Acestea sunt problemele reale, probleme specifice perioadei în care trăim.
## Stimați colegi,
Asistăm zilnic la o pleiadă de știri negative despre situația învățământului românesc, însă ceea ce ar trebui să ne preocupe în mod deosebit este gradul de siguranță în care se află copiii când sunt la școală și starea de sănătate a elevilor.
Studiile efectuate la nivelul Uniunii Europene ne arată că adolescenții sunt segmentul cel mai afectat în ceea ce privește consumul de droguri și violențele de orice tip. Odată întorși în grupurile formate atât în școală, cât și în afara școlii, adolescenții, ale căror caractere sunt în plină formare, devin vulnerabili în fața elevilor mai mari sau cu un alt statut social. Nevoia de adaptare și de acceptare în cadrul grupului devine un factor de manipulare. Tinerii din anumite grupuri se confruntă cu riscul excluderii sociale, iar aceasta poate fi asociată cu o probabilitate crescută de consum de droguri și de apariție a unor probleme legate de consumul de droguri. Consumul de droguri în cadrul grupurilor vulnerabile este o preocupare recentă al Observatorului European pentru Droguri și Toxicomanie care indică școala ca fiind mediul propice în care prevenirea consumului de droguri poate avea efect.
## Doamnelor și domnilor,
O statistică a Direcției de Sănătate Publică Vrancea a scos la iveală probleme serioase de sănătate cu care se confruntă elevii. Peste 2.000 de elevi din județul Vrancea suferă de afecțiuni cronice. Potrivit medicilor de la Direcția de Sănătate Publică, cei care au întocmit raportul privind dispensarizarea elevilor, afecțiunile cronice în rândul copiilor sunt în creștere. Pe primele trei locuri se află bolile senzoriale, adică probleme cu vederea sau cu auzul, bolile metabolice și de nutriție, dar și bolile neuropsihice. Astfel, statistica arată că în unitățile de învățământ din Vrancea, 776 de copii suferă de boli senzoriale, 406 de boli de nutriție și 341 de afecțiuni neuropsihice. Medicii spun că principalele cauze pentru apariția acestor afecțiuni în rândul copiilor sunt alimentația nesănătoasă, lipsa orelor de mișcare și lipsa de interes din partea părinților, care nu discută cu copiii lor, fie pentru că nu au timp, fie pentru că nu îi interesează.
Gabriel Dan Gospodaru
#283049
„În lipsa alocării fondurilor, taberele din județul Suceava se degradează cu fiecare zi care trece”
Bucșoaia și Năvodari sunt cele două tabere școlare ale României pe care majoritatea românilor le cunosc sau de care măcar au auzit, acest lucru fiind subliniat și de către doamna Sorina Plăcintă, ministrul tineretului și sportului, prezentă în luna august în județul Suceava.
În timp ce Complexul Turistic Năvodari a avut porțile deschise pentru copii și școlari în sezonul estival 2009, Tabăra Bucșoaia se află în paragină din anul 2007, fiind închisă după ce n-a mai primit autorizație sanitară de funcționare pentru neîndeplinirea condițiilor minimale.
Complexul de agrement Bucșoaia, cea mai mare tabără din țară, întinsă pe o suprafață de 13 ha, cu o capacitate de cazare de minimum 420 locuri/serie, se află în prezent într-o stare jalnică, necesitând lucrări urgente de reparații capitale sau reabilitare, atât în ceea ce privește spațiile de cazare, bucătăria și sala de mese, sala de sport, teatrul de vară, terenurile de sport în aer liber etc., cât și pentru amenajarea și securizarea parcului aferent.
Estimativ, pentru ca Tabăra Bucșoaia să fie repusă în circuitul turistic, este necesară o investiție de aproximativ 2.000.000 lei, care, în mod evident, nu se poate aloca decât
în mai multe etape, având în vedere actualele constrângeri bugetare.
Deși suma necesară poate părea ridicată la prima vedere, reabilitarea Taberei Bucșoaia va avea un impact socioeconomic pozitiv în zonă, ducând atât la crearea câtorva zeci de locuri de muncă, dar și la dinamizarea activităților comerciale ale unor agenți economici. De asemenea, deschiderea taberei va aduce beneficii turismului, având în vederea poziționarea sa în inima Bucovinei și va susține proiectele de promovare turistică inițiate de consiliul județean.
O altă tabără care a constituit în trecut un loc de relaxare și un punct de atracție pentru tineri este Centrul de agrement Balada, situat în parcul dendrologic al orașului Gura Humorului, în lunca râului Moldova.
Situația acestei tabere, nefuncțională din anul 2003, este una și mai complicată, deoarece terenurile complexului sunt în proprietatea unui operator privat de turism din zonă, iar clădirile în proprietatea statului român, urmând a fi finalizate procedurile juridice pentru intabularea acestora.
Manuela Mitrea
#286708
## **Doamna Manuela Mitrea:**
„Pensionarii nu sunt asistați social!”
Pe 1 octombrie este Ziua Internațională a Persoanelor în Vârstă, o zi dedicată părinților și bunicilor noștri. Este puțin pentru cei care ne-au crescut. Fiecare zi ar trebui să fie o bucurie că îi avem lângă noi și să-i cinstim.
Dar cum îi tratăm noi, astăzi, pe cei care ne-au educat și au muncit zeci de ani pentru România? Îi numim, prin vocea unor politicieni, „asistați social”.
Cum s-or fi simțit părinții noștri? Ce vom spune noi, peste câțiva ani, când și copiii noștri ne vor numi „asistați social”?
Nu, pensionarii nu sunt asistați social, ei au achitat timp de câteva zeci de ani contribuții, acum este momentul să primească pensii din sumele plătite. Pensia nu este un favor, ci un drept.
De la ideea ca oamenii să iasă la pensie la 70 de ani, în condițiile în care media duratei de viață la bărbați este de 69 de ani, și până la aceea că statul român nu mai plătește pensii deloc, nu mai este decât un pas și așa s-ar ajunge ca persoanele în vârstă să nu mai fie asistate.
Bătrânii noștri așteaptă de la noi și ne cer să fim responsabili, să scoatem țara din criză, să-i ajutăm să treacă mai ușor peste această situație dificilă, să le oferim siguranța că-și vor primi pensiile, că vor avea bani de medicamente, că își vor duce în continuare viața cu demnitate. Ne cer aceste lucruri cu demnitate, n-o fac zgomotos, nu fac presiuni și ne privesc cu înțelegere atunci când greșim, dar oare cât vor mai putea să reziste?
Stimați colegi, vă cer să trecem peste orgolii, peste lupta asta dusă până la absurd pentru alegerile prezidențiale și să facem lucrurile așa cum așteaptă și ne cer părinții noștri: cu responsabilitate.
## DUPĂ PAUZĂ
Daniela Popa
#288659
## Bună ziua, stimați colegi!
Declar deschisă ședința de astăzi și anunț că din totalul celor 334 de deputați și-au înregistrat prezența la lucrări un număr de 172, sunt absenți 162, din care 18 participă la alte acțiuni parlamentare.
Intrăm în ordinea de zi, luând în dezbatere inițiativele legislative înscrise pe ordinea de zi.
De ieri am rămas la punctul 13, Proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 46/2009 privind îmbunătățirea procedurilor fiscale și diminuarea evaziunii fiscale.
Inițiatorul a luat cuvântul. Din câte știu, și comisia a luat cuvântul. Timpii nu au fost propuși, fiind procedură de urgență, potrivit prevederilor art. 115 din regulament.
Vă rog să propuneți și timpii de dezbatere.
Gheorghe Ialomițianu
#289433
Propunem zece minute.
Daniela Popa
#289493
## **Doamna Daniela Popa:**
Vă mulțumesc.
Vot · Amânat
Dezbaterea Propunerii legislative privind organizarea și funcționarea Poliției Comunitare (rămasă pentru votul final) 61
Petru Călian
#289911
Vă mulțumesc, doamna președinte.
Avem zece minute, timp suficient ca să ne exprimăm de la tribuna Parlamentului.
Asupra a două aspecte vreau să intervin pe marginea acestei ordonanțe, care, practic, cuprinde un conglomerat de măsuri bune și foarte bune.
Însă în primul rând vreau să mă refer la problema creditării, să spun așa, de către stat a persoanelor juridice, care, din cauza crizei economice și financiare, n-au reușit să-și achite la timp diverse taxe și impozite. Este o măsură bună, însă, cred eu că Guvernul ar trebui să vină cu o corecție, astfel încât agenții economici în cauză să nu fie nevoiți să-și constituie depozite de garanții bancare pentru suma cu care este amânat la plată agentul respectiv, deoarece acești bani, dacă acel agent economic îi are, preferă și trebuie să-i plătească mai degrabă statului, în cuantumul datoriilor, decât să-i constituie într-un depozit și să plătească, în continuare, la stat dobânzi pe sumele restante.
Cred eu că această măsură trebuie corectată, găsită o altă variantă. Spre exemplu, se pot constitui alte garanții materiale, astfel încât lichiditățile, banii din bănci să nu fie afectați de această măsură, pentru că, în opinia mea, în varianta actuală, această măsură a reeșalonării datoriilor agenților economici către stat nu este una practică și este foarte greu de pus în aplicare.
În rest, a doua chestiune la care vreau să mă refer este legată de instituțiile statului în zona de control, în zona fiscalității.
Cred că, la ora actuală, avem mult prea multe organe de control și ele nu fac altceva decât să complice și să încurajeze evaziunea, și o spun cu toată responsabilitatea aici. Dau exemplul Gărzii Financiare: cred eu că, la ora actuală, Garda Financiară din România fie că nu-și face așa cum trebuie munca, fie că nu-și mai justifică existența. Putem să dăm exemplul recent – care s-a derulat în urmă cu o săptămână – din județul Argeș, și știți foarte bine unii dintre dumneavoastră la ce mă refer.
În consecință, vreau să spun că această ordonanță necesită anumite corecturi și sper că Guvernul va face demersurile necesare, astfel încât să facă mai aplicabile prevederile acestei ordonanțe.
Daniela Popa
#292132
Mulțumesc, domnule deputat.
Domnul deputat Lakatos Petru, din partea Grupului parlamentar al UDMR.
Aveți cuvântul, domnule deputat.
Lakatos Petru
#292295
Doamna președinte de ședință, Stimați colegi,
În principiu, noi suntem împotriva multor ordonanțe de urgență.Considerăm că nu ocolirea Parlamentului este metoda cea mai bună, dar, în cazul de față, am acceptat sau acceptăm ordonanța de urgență pentru că se spune și motivația, este criza, și se prezintă ca o măsură de îmbunătățire a poziției firmelor, care, din cauza crizei, nu reușesc să achite datoriile către stat.
În același timp, trebuie să constatăm un lucru: ordonanța de urgență este în vigoare de aproape o jumătate de an. Din totalul agenților economici, să mă refer exact, 0,25% au reușit să se folosească de prevederile prezentei ordonanțe și antevorbitorul coleg a sesizat sau și-a dat seama că urmează o critică pe această linie și de aceea am spus că este nevoie de o nouă intervenție din partea Guvernului pentru a face ca aceste facilități, într-adevăr, să poată fi folosite. Fără doar și poate, dacă 0,25% s-au folosit, totuși e ceva. Nu este mult, dar mai mult decât zero și suntem în situația în care măsurile anticriză luate de Guvernul României în perioada ianuarieseptembrie au fost notate de un institut de specialitate din Germania, pe o scară de la 1 la 10, cu nota 1,3 și suntem penultimii în Uniunea Europeană din acest punct de vedere.
Bineînțeles, Comisia pentru buget, finanțe și bănci a încercat să mai îmbunătățească ceva din conținutul ordonanței și acesta este motivul pentru care voi vota – și colegii mei sper să voteze această ordonanță – pentru că, prin introducerea a două noi articole, încearcă să rezolve și următoarea situație: în cazul în care organele ANAF și celelalte, persoanele cu funcții de conducere din aceste organe nu-și desfășoară activitatea cum trebuie sau dau dovadă de o anumită părtinire, să zic așa, și acest lucru se dovedește în justiție, atunci să poată suporta consecințele.
Acestea sunt modificările, plus termenele care au fost puse de acord, ținând cont de faptul că e o lege de aprobare a ordonanței și termenele inițiale din ordonanță au trebuit să fie prelungite.
Deci acestea sunt motivele pentru care vă propun să fiți de acord cu varianta propusă de comisie. Vă mulțumesc.
Daniela Popa
#294480
Mulțumesc, domnule deputat.
Dacă mai sunt înscrieri la cuvânt din partea celorlalte grupuri parlamentare?
Nu.
Începem să discutăm pe raportul comisiei. Poziția 1 din raport, referitoare la titlul legii. Nemodificat.
Adoptat.
Punctul 2, referitor la articolul unic.
Dacă sunt propuneri, observații? Nu sunt.
Adoptat. Poziția 3 din raport. Nemodificată. Adoptată. Poziția 4 referitoare la capitolul I. Nemodificată. Adoptată.
Poziția 5 din raport, art. I. Nemodificată. Adoptată. Poziția 6 din raport. Observații? Propuneri? Nu sunt. Adoptată. Poziția 7 din raport. Nemodificată. Adoptată. Poziția 9 din raport. Text nemodificat. Adoptat. Poziția 10, și văd că se repetă poziția 10 din raport. Text nemodificat. Adoptat. Poziția 11. Text nemodificat. Adoptat. Poziția 12. Text nemodificat. Adoptat. Poziția 13. Text nemodificat. Adoptat. Pozițiile 14, 15 și 16. Text nemodificat. Adoptat. Punctul 17 din raport. Text nemodificat. Adoptat. Punctele 18 și 19. Text nemodificat. Adoptat. 20. Text nemodificat. Adoptat. 21. Dacă sunt observații, propuneri? Nu sunt. Adoptat. 22, referitor la capitolul III. Text nemodificat. Adoptat. 23. Text nemodificat. Adoptat. 24. Text nemodificat. Adoptat. 25. Text nemodificat. Adoptat. 26, 27 și 28. Texte nemodificate. Adoptate. 29. Text nemodificat. Adoptat. 30 și 31. Texte nemodificate. Adoptate. 32. Text nemodificat. Adoptat. 33, 34, 35. Texte nemodificate. Adoptate. 36. Text nemodificat. Adoptat. Punctul 37. Text nemodificat. Adoptat. Punctul 38. Text nemodificat. Adoptat. Punctul 39, referitor la art. VIII. Nemodificat. Adoptat. Punctul 40. Observații? Propuneri? Nu sunt. Adoptat. Punctul 41. Observații? Propuneri? Nu sunt. Adoptat. Punctul 42. Observații? Nu sunt. Adoptat. Urmează votul final la orele 12.30.
Punctul 14, Propunerea legislativă pentru reînființarea comunei Cintei, județul Arad, prin reorganizarea comunei Zărand.
Legea este organică.
Termenul pentru dezbatere și vot final fiind depășit, propunerea legislativă, așa cum am anunțat și în ședința trecută, se consideră adoptată, în conformitate cu prevederile art. 75 alin. (2) din Constituție și ale art. 113 din Regulamentul Camerei Deputaților, republicat.
Mihăiță Calimente
#296764
## Doamna președinte,
Așa cum rezultă din ordinea de zi, termenul pentru dezbatere și vot final fiind depășit, propunerea legislativă se consideră adoptată. Eu consider că această propunere legislativă nu ar fi trebuit nici măcar să intre în discuția comisiei, pentru că dintr-un document pe care eu îl am rezultă că la comisie s-au prezentat alte documente și că una dintre condițiile de bază, și anume ca satul să poată deveni comună trebuie să aibă minimum 1.500 de locuitori, nu a fost îndeplinită. Se pare că documentele care au fost prezentate comisiei au fost prezentate cu largul concurs al Consiliului Județean Arad, al domnului Ioțcu Petru de la PD-L, care avea interes să manipuleze aceste documente. Eu am aici un
document de la Serviciul public comunitar local de evidența persoanelor, Primăria Orașului Chișineu-Criș, din care rezultă că satul Cintei are numai 1.299 de locuitori. De altfel, nici celălalt sat, Zărand, nu are 1.500, are 1.387 de locuitori.
Aș vrea să transmit acest document comisiei ca să-l transmită cu documentele mai departe comisiei de la Senat, Senatul fiind Cameră decizională în această materie. Vă mulțumesc.
Daniela Popa
#297951
Și eu vă mulțumesc, domnule deputat.
Aveți dreptate, aceleași date au venit și la mine la cabinet, referitoare la numărul de locuitori ai comunei și ai satului de care făceați vorbire și este bine ca aceste documente să parvină comisiei de specialitate din Senat, la Cameră trecând prin aprobare tacită.
Vă mulțumesc. La secretariat depuneți.
Punctul 15, Proiectul de lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2009 pentru modificarea Legii nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor și procurorilor și a Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii.
Legea este organică.
Termenul pentru dezbatere și vot final este depășit. Proiectul de lege se consideră adoptat, în conformitate cu prevederile art. 115 alin. (5) din Constituție și ale art. 105 alin. (3) și art. 113 din Regulamentul Camerei Deputaților.
Punctul 16, Propunerea legislativă privind înființarea comunei Românești, prin reorganizarea comunei Potlogi, județul Dâmbovița.
Legea este organică. Inițiatorul, vă rog să ia cuvântul. Vă rog.
Bogdan Cantaragiu
#299030
Mulțumesc, doamna președinte. Doamnelor și domnilor deputați,
Satul Românești propus pentru a fi comună a fost până în 1968 comună de sine stătătoare. Prin reforma administrativă de atunci s-a alipit comunei Potlogi. Are o populație de 3.700 de locuitori, majoritară etnia romă, oameni întreprinzători, înstăriți. Sunt peste 120 de firme înregistrate în acest sat și sunt poate cei mai buni fierari betoniști din toată zona. A fost un referendum aprobat, și în comuna Potlogi, și în acest sat cu peste 99%.
Comuna Potlogi rămâne cu 6.000 de locuitori, deci o comună bogată, satul Românești devine comună, dacă dumneavoastră sunteți de acord, cu o populație de 3.700 de locuitori.
Documentația depusă la Comisia de administrație publică, amenajarea teritoriului și echilibru ecologic s-a completat și în acest raport suplimentar – a fost, să zic, varianta... propunerea mea – sunt și planuri cadastrale și toate documentațiile de la finanțe.
De aceea, vă rog, doamnelor și domnilor deputați, să aprobați această propunere legislativă. Vă mulțumesc.
Daniela Popa
#300116
Vă mulțumesc.
Din partea comisiei, Comisia de administrație publică, amenajarea teritoriului și echilibru ecologic?
Vă rog, aveți cuvântul.
Mihai Cristian Apostolache
#300288
La întocmirea prezentului raport suplimentar comisia a avut în vedere avizul favorabil al Consiliului Legislativ, avizul favorabil al Comisiei juridice, de disciplină și imunități, avizul negativ al Comisiei pentru buget, finanțe și bănci, punctul de vedere negativ al Guvernului.
Propunerea legislativă are ca obiect de reglementare înființarea comunei Românești, prin reorganizarea comunei Potlogi, județul Dâmbovița.
Comisia propune plenului Camerei Deputaților adoptarea propunerii legislative, cu amendamentele admise, astfel cum sunt redate în anexa la prezentul raport.
Propunerea legislativă face parte din categoria legilor organice.
Raportul suplimentar al comisiei a fost adoptat cu 24 de voturi pentru și un vot împotrivă.
Timp de dezbatere, cinci minute.
Vă mulțumesc.
Daniela Popa
#301120
Nu este procedură de urgență.
Vreau să vă atrag atenția, stimați colegi, că propunerea comisiei, inițial, a fost o propunere de respingere. Aceasta nu a întrunit numărul de voturi necesar în ședința din 16 septembrie. Plenul a retrimis-o comisiei, potrivit art. 104 din regulament, iar de data aceasta comisia propune adoptarea propunerii legislative.
Dacă din partea grupurilor parlamentare dorește cineva să ia cuvântul?
Vă rog.
Din partea Grupului parlamentar al PD-L, aveți cuvântul, vă rog.
Tinel Gheorghe
#301650
Mulțumesc, doamna președinte.
Stimați colegi,
Propunerea legislativă are marele avantaj că, pentru comuna Românești, populația de romi, în sfârșit, are posibilitatea să-și autogestioneze singură resursele financiare și să-și rezolve singură problemele sociale.
Eu am la mine în colegiu o localitate similară, Bărbulești, cred că ați auzit de ea la televizor, cu 6.000 de romi. Transformarea ei, acum 6 ani de zile, în localitate de sine stătătoare, în comună, a rezolvat în proporție de 90% problemele sociale cu care se confrunta localitatea veche, Armășești.
Cred că este foarte bine-venită propunerea colegului nostru și cred că ar trebui urmată pentru comunitățile de romi la nivel național, pentru că primul pas pentru rezolvarea
problemelor sociale este să le dăm lor responsabilitatea să-și ducă frâiele, să-și apuce frâiele în mână în rândurile comunității lor.
Grupul parlamentar al PD-L susține propunerea legislativă făcută astăzi în Parlament.
Vă mulțumesc.
Daniela Popa
#302659
Vă mulțumesc.
Dacă mai sunt înscrieri la cuvânt din partea celorlalte grupuri parlamentare?
Nu sunt.
La amendamentele admise, poziția 1 din raport, referitoare la titlul legii?
Observații? Propuneri? Nu sunt. Adoptat. Punctul 2 din raport. Observații? Nu sunt. Adoptat. Punctul 3 din raport. Observații? Nu sunt. Adoptat. Punctul 4 din raport. Observații? Nu sunt. Adoptat. Punctul 5 din raport. Observații? Nu sunt. Adoptat. Punctul 6 din raport. Observații? Nu sunt. Adoptat. Punctul 7 din raport. Observații? Nu sunt. Adoptat. Punctul 8 din raport. Observații? Nu sunt. Adoptat. Punctul 9 din raport. Observații? Nu sunt. Adoptat.
Propunerea legislativă trece la vot final.
Punctul 17, Reexaminarea, la cererea Președintelui României, a Legii privind trecerea unor terenuri din domeniul public al statului și din administrarea Academiei de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu-Șișești” – Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Montanologie Cristian – Sibiu în domeniul public al orașului Cisnădie și în administrarea Consiliului Local al Orașului Cisnădie, județul Sibiu. Inițiatorul dacă dorește să ia cuvântul? Nu este cazul.
Din partea comisiei sesizate în fond, de fapt a comisiilor sesizate în fond, este vorba de Comisia pentru învățământ, știință, tineret și sport și Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară și servicii publice.
Domnule deputat Mocanu, aveți cuvântul.
Vasile Mocanu
#304111
## Mulțumesc, doamna președinte.
Comisia pentru învățământ, știință, tineret și sport și Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară și servicii specifice au fost sesizate spre dezbatere și avizare în fond cu cererea de reexaminare a Legii privind trecerea unor terenuri din domeniu public al statului și din administrarea Academiei de Studii Agricole și Silvice „Gheorghe IonescuȘișești” – Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Montanologie Cristian – Sibiu în domeniul public al orașului Cisnădie, județul Sibiu.
Legea are ca obiect de reglementare trecerea unor terenuri în domeniul public al statului și din administrarea Academiei de Studii Agricole și Silvice „Gheorghe IonescuȘisești” – Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Montanologie Cristian – Sibiu în domeniul public al orașului Cisnădie, județul Sibiu, în scopul soluționării unor probleme sociale care vizează tinerii sub 35 de ani răniți în revoluție, veterani de război.
În urma dezbaterii, în ședințele din 16 și 23 septembrie, analizând motivele care au determinat transmiterea spre reexaminare a legii, comisiile au hotărât, cu unanimitatea voturilor celor prezenți, admiterea cererii de reexaminare formulată de Președintele României și, în consecință, respingerea legii mai sus menționate.
Vă mulțumesc.
Daniela Popa
#305450
Vă mulțumesc.
Dacă din partea grupurilor parlamentare dorește cineva să ia cuvântul?
Vă rog, din partea Grupului parlamentar al PD-L.
Tinel Gheorghe
#305616
## Mulțumesc, doamna președinte. Stimați colegi,
Noi, în comisie, inițial, am dat un vot de aprobare pentru legea respectivă, considerând că argumentele celor de la Cisnădie sunt justificate. Am avut un semn de întrebare vizavi de suprafața pentru care autoritățile locale solicitau acele case pentru tinerii sub 35 de ani.
Există o întrebare, pun o mare întrebare: acolo, pe tabel, ca justificare, apăreau și cetățeni care erau îndreptățiți să primească o suprafață de teren pentru care Consiliul local de la Cisnădie nu avea unde să le retrocedeze. Din acest punct de vedere, cred că va trebui să reanalizăm în comisia de specialitate, să solicităm din nou prezența autorităților locale și a reprezentanților Academiei de Științe din zonă și să reanalizăm din nou aceste solicitări, pentru că eu cred că dacă, într-adevăr, nu se justifică sau nu erau foarte bine justificate argumentele pentru care se solicita construirea
unor locuințe pentru tineri pe acele suprafețe, pentru cei care solicitau repunerea în drept, conform legilor fondului funciar, cred că erau argumente destul de puternice și, din acest considerent, PD-L susține respingerea legii și reîntoarcerea la comisie pentru o nouă analiză.
Dacă îi dăm un vot de respingere, părerea mea e că vă vom crea în zonă o mare problemă vizavi de retrocedarea pe fondul funciar. Atunci eu cred că ar fi mai corect să solicităm retrimiterea la comisie a legii pentru reanalizare. Eu cred că așa e mai corect.
Vă mulțumesc.
Daniela Popa
#307130
Vă mulțumesc.
Dacă mai sunt înscrieri la cuvânt?
Domnul deputat Eugen Nicolăescu, Grupul parlamentar al PNL.
Aveți cuvântul, vă rog.
Gheorghe Eugen Nicolăescu
#307296
Doamnă președinte de ședință,
Cred că solicitarea de a fi retrimis raportul la comisie este un moment important și în aceleași timp o dovadă de înțelepciune. Eu cred că ar trebui să facem acest lucru și propun, în numele grupurilor parlamentare care doresc acest lucru, și în special PNL, să lăsăm un termen în care o serie de dificultăți să poată fi clarificate.
Vă mulțumesc.
Daniela Popa
#307719
Vă mulțumesc.
Domnul deputat Ovidiu Ganț, Grupul parlamentar al minorităților naționale.
Aveți cuvântul, domnule deputat.
Ovidiu Victor Ganț
#307873
Vă mulțumesc, doamna președinte.
Stimați colegi,
Cunoscând situația din Cisnădie, pot să vă informez că există o sumedenie de solicitări absolut justificate, o serie de cetățeni cărora ar fi trebuit să li se reconstituie dreptul de proprietate. Acest lucru nu s-a realizat din lipsă de teren. Pot să înțeleg argumentele comisiei de agricultură și de învățământ pentru rațiuni de cercetare, cu observația că activitatea de cercetare nu se mai desfășoară de ani de zile pe suprafețele respective. Vreau să reamintesc că aceste terenuri au fost puse la dispoziția acestor institute după ce proprietari de drept au fost jefuiți de regimul comunist de aceste terenuri și, în consecință, singurul aspect care poate fi pus în discuție este, eventual, suprafața, nu și ideea trecerii acestui teren către Consiliul Local Cisnădie.
În consecință, susțin ideea reîntoarcerii la comisie, cu rugămintea de a reexamina documentația, de a invita autoritățile locale din Cisnădie de a nu decide neapărat pe fond, ci, eventual, pe discuția legată de suprafețe. Dar ideea de a pune teren la dispoziția autorităților din oraș pentru a da cetățenilor îndreptățiți nu poate fi pusă în discuție. Este o idee pe care o susțin, cred, toate partidele parlamentare atunci când este vorba de reconstituirea dreptului de proprietate.
Grupul nostru parlamentar va vota în favoarea reîntoarcerii la comisie.
Vă mulțumesc.
Daniela Popa
#309306
## **Doamna Daniela Popa:**
Vă mulțumesc, domnule deputat.
Vă supun, în acest caz, atenției și votului dumneavoastră retrimiterea la comisie și vă rog, stimați colegi, să vă pregătiți cartelele de vot.
Da, putem începe procedura de vot. Deci vă
Vot · Amânat
Dezbaterea Propunerii legislative privind organizarea și funcționarea Poliției Comunitare (rămasă pentru votul final) 61
Ioan Munteanu
#310093
## Doamnă președinte, Stimați colegi,
Este vorba de Legea pomiculturii nr. 348 din anul 2003. Inițiatorii au observat că legea sus-menționată creează dificultăți în ceea ce privește punerea ei în practică din cauza neclarității și neexactității textului de la art. 29 lit. b) care nu au fost sesizate de către legiuitor.
Având în vedere că există situații în care foarte multe loturi de legume, fructe circulă și pe baza avizelor de expediție, considerăm că este necesar să existe obligativitatea înscrierii în aceste documente a clasei de calitate conform standardelor de comercializare, înlăturând astfel o posibilitate sau o modalitate de evaziune fiscală.
Precizez că Guvernul susține acest proiect de lege, iar Parlamentul l-a adoptat în ședința sa.
Vă mulțumesc foarte mult.
Daniela Popa
#310909
Vă mulțumesc. Din partea comisiei? Tot ca inițiator?
Din partea comisiei pentru agricultură? Domnule Mocanu, aveți cuvântul.
Vasile Mocanu
#311065
## Mulțumesc, doamna președinte.
Proiectul de lege are ca obiect de reglementare modificarea art. 29 lit. b) din Legea pomiculturii nr. 348/2003, republicată, în sensul sancționării contravenționale a nerespectării prevederilor art. 20 privind obligativitatea
consemnării în documentele fiscale și/sau avizele de expediție emise de producători sau comerciant a calității și conformității cu standardele de comercializare pentru fructele proaspete destinate consumului uman, precum și a celor destinate prelucrării industriale.
Acest proiect de lege face parte din legile ordinare.
Raportul comisiei a fost adoptat, în unanimitate, în ședința din 22 septembrie 2009.
În urma dezbaterii, comisia propune admiterea, cu modificări, a proiectului de lege.
Vă mulțumesc.
Daniela Popa
#311867
Vă mulțumesc.
Din partea grupurilor parlamentare, înscrieri la cuvânt? Grupul parlamentar al PD-L?
Domnule deputat Mircia Giurgiu, aveți cuvântul.
Mircia Giurgiu
#312046
Vă mulțumesc, doamna președinte.
## Stimați colegi,
Și în comisie am susținut acest proiect. Grupul parlamentar îl susține, mai ales că vine în sprijinul celor care comercializează și încercăm să facem ordine, să se evite evaziunea fiscală și, pe deasupra, vine și cu alte precizări clare, în așa fel încât să știm ce consumăm și cum se comercializează acele produse.
Vă mulțumesc.
Daniela Popa
#312463
## Vă mulțumesc.
Din partea altor grupuri parlamentare? Grupul parlamentar al PSD+PC?
Domnule deputat Mocanu, aveți cuvântul.
Vasile Mocanu
#312621
Doamnă președinte, Stimați colegi,
Și Grupul PSD din Camera Deputaților susține această propunere legislativă, dat fiind faptul că această propunere vine și reglementează anumite date privind completarea actelor, avizelor de expediție a produselor din pomicultură. Vă mulțumesc foarte mult.
Daniela Popa
#312944
## Mulțumesc.
Dacă din partea celorlalte grupuri parlamentare mai sunt înscrieri la cuvânt?
Nu mai sunt.
Trecem la raportul comisiei.
Punctul 1 din raport, referitor la titlul legii. Text nemodificat.
Adoptat.
Punctul 2 din raport, referitor la articolul unic. Dacă sunt observații sau propuneri?
Nu sunt.
Adoptat.
În acest caz, proiectul de lege merge la votul final. Punctul 19, Proiectul de lege pentru completarea art. 62 din Legea nr. 46/2008 privind Codul silvic.
Proiect de lege adoptat la Senat.
Suntem Cameră decizională.
Dacă din partea inițiatorului dorește cineva să ia cuvântul?
Vă rog.
Inițiator, da? Domnul deputat Mircia Girugiu. Aveți cuvântul.
Mircia Giurgiu
#313650
Mulțumesc, doamna președinte.
Suntem mai mulți colegi inițiatori, din toate grupurile parlamentare. Vreau să precizez că acest proiect de lege nu prevede mărirea cantității de lemn care să fie exploatată de locuitorii din zona montană, ci doar stabilește niște drepturi, în sensul că acei locuitori nu mai trebuie să apeleze la firme specializate. Eliminăm intermediarii care se ocupau până acum, chiar dacă ei, de obicei, doar eliberau actele, fără să facă absolut nimic. Tot locuitorii de acolo își exploatau lemnul.
Deci noi nu mărim suprafața și cantitatea, ci doar eliminăm intermediarii.
Vă mulțumesc.
Daniela Popa
#314293
## Vă mulțumesc.
Din partea comisiei raportoare, respectiv Comisia pentru agricultură, domnul deputat Mocanu.
Aveți cuvântul.
Vasile Mocanu
#314451
## Mulțumesc, doamna președinte.
Proiectul de lege are ca obiect de reglementare completarea art. 62 din Legea nr. 46/2008, Codul silvic, cu modificările și completările ulterioare, acordarea unor cantități de material lemnos pe picior familiilor domiciliate în județele cu zonă montană la prețul stabilit prin actul de punere în valoare, urmând ca acestea să exploateze lemnul în regie proprie.
Proiectul face parte din categoria legilor organice.
Comisia propune admiterea, cu modificări, a proiectului de lege.
Vă mulțumesc.
Daniela Popa
#315014
## Vă mulțumesc.
Dacă din partea grupurilor parlamentare sunt înscrieri la cuvânt?
Nu sunt.
Ba da, din partea Grupului parlamentar al PD-L. Vă rog.
Tinel Gheorghe
#315195
## Mulțumesc, doamna președinte. Stimați colegi,
La proiectul acesta de lege, în comisia de specialitate, au fost unele discuții și discuțiile au fost generate de prevederile
art. 3[1] din textul propus de comisie, ultimul alineat, care precizează că prevederile acestei legi se extind și pentru locuitorii din celelalte zone montane, altele decât cele cuprinse prin Legea nr. 33/1996, adică cele cinci județe din Munții Apuseni.
Cred că ar trebui să revenim la textul art. 3[1] de la Senat, care este mai corect și mai acoperitor din punct de vedere legal, dacă ne referim și la prevederile Legii nr. 33/1996, și să adoptăm aici art. 3[1] așa cum a fost el prevăzut și cum a fost propus de Senat. Extinderea și pentru locuitorii din celelalte zone montane propuse în textul comisiei nu are acoperire legală în momentul de față și, din acest punct de vedere, vă solicit să adoptăm la art. 3[1] textul propus de Senat.
Vă mulțumesc.
Daniela Popa
#316163
Îmi pare rău, cred că nu puteți decât să retrimiteți la comisie. În plen nu putem face niciun fel de amendamente. Nu, nu văd amendament aici.
Tinel Gheorghe
#316335
A fost un amendament făcut, dar cred că la comisie s-a omis trecerea lui, pentru că în comisia de specialitate a fost făcut amendamentul respectiv.
Daniela Popa
#316515
Se poate, dar nu este în raport...
Tinel Gheorghe
#316580
Cer retrimiterea la comisie pentru o săptămână, doamna președinte.
Daniela Popa
#316679
## Așa da!
Am înțeles că și Guvernul are un punct de vedere. Vă rog.
## **Domnul Gică Duță** _– secretar de stat_
_în Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale_ **:**
## Doamna președinte,
## Doamnelor și domnilor deputați,
Suntem în situația de a adopta o lege care, practic, nu are posibilitatea aplicării în practică. Dacă extindem prevederile privind atribuirea gratuită a unui volum de până la 15 metri cubi pe gospodărie, pe familie, în zona montană, așa cum e prevăzută ea în anexa la Legea nr. 181, nu poate fi aplicată pentru că din informațiile pe care le deținem sunt peste un milion de familii, un milion de gospodării, înmulțit cu 15 metri cubi, ar fi 15 milioane de metri cubi. Or, posibilitățile pădurilor din România sunt de 21 de milioane de metri cubi, din care, anual, se pot exploata din zone accesibile doar 16-17 milioane.
În această situație, întreaga industrie din România ar rămâne fără acest material lemnos, pădurile din zona montană sunt retrocedate, multe sunt în arii protejate, în parcuri naționale, și nu considerăm că poate fi aplicată această lege. În concluzie, ministerul respinge această inițiativă în forma în care a fost prezentată.
Vă mulțumesc.
Daniela Popa
#317918
Vă mulțumesc. Domnul deputat Mocanu, din partea comisiei? Da. Vă rog.
Vasile Mocanu
#318018
Și eu susțin propunerea colegului de la PD-L să trimitem această lege la comisie pentru a sta mai mult asupra ei și a corecta greșelile făcute până acum.
Daniela Popa
#318203
Vă mulțumesc. Din partea Grupului parlamentar al UDMR. Vă rog, aveți cuvântul.
Márton Árpád Francisc
#318312
Doamna președinte, Doamnelor și domnilor deputați,
N-aș fi intervenit dacă în susținerea colegului nostru din partea PD-L-ului n-aș fi auzit o formulă, cel puțin pentru mine, foarte interesantă: „N-avem bază legală de a adopta o lege”.
Păi, vă spun eu: baza legală este Constituția României, care spune că singura autoritate legislativă este Parlamentul. Deci orice lege poate fi modificată, ăsta e rolul nostru, și va exista baza legală.
Această propunere, cu această susținere, devine derizorie.
Ca atare, noi suntem împotriva retrimiterii.
Să nu mai vorbim de faptul că dacă am lua în considerare doar o singură zonă montană, când există și alte zone din țară unde se trăiește la fel de greu, acesta ar fi un act discriminatoriu.
Deci eu cred că extinderea pentru toate zonele montane se justifică. Dacă se crede că este o problemă cu această extindere pentru că s-a dat prea mult și atunci ar trebui restrânsă pentru că nu se poate... Pentru că pun următoarea întrebare reprezentanților de la Guvern: dacă problema este că, dacă s-ar da și pentru alte zone, ar fi un impediment, pentru că atunci din toate zonele țării nu va exista pentru industrie lemn, dacă se aplică pentru o singură zonă exact aceeași prevedere, din zona respectivă ar fi de ajuns lemn pentru industrie? Sau există o zonă în care nu se poate extrage lemnul pentru industrie?
Deci, ori există o problemă, pentru că s-a dat mult, și atunci trebuie să reducem la toți, ori nu există această problemă, și atunci e corect să se aplice tuturor zonelor montane.
Ca atare, noi nu suntem pentru retrimiterea la comisie. Vă mulțumesc.
Daniela Popa
#319959
Vă mulțumesc. Dacă mai sunt înscrieri la cuvânt? Din partea inițiatorului? Poftiți!
Corneliu Olar
#320073
Mulțumesc, doamna președinte. Domnilor parlamentari,
Vreau un pic să explic de ce s-a recurs la modificarea acestei legi, Codul silvic, și să fac o referire la domnul subsecretar de stat că noi nu ne-am referit exact, explicit, în modificarea legii la facilitățile pe care le acordă Legea nr. 33, respectiv Legea moților. Ne referim în modificarea acestei legi doar la exploatare. Dacă un locuitor din Țara Moților... – și sunt de acord și cu domnul de la UDMR – toți locuitorii din zona montană beneficiază de un drept al lor, nu este normal ca exploatarea s-o facă tot ei? Dacă le dăm 10 metri cubi sau 4 metri cubi de familie este strigător la cer? Le dăm 4 metri cubi de familie și Codul silvic le interzice dreptul de a-i exploata. Cum vedeți dumneavoastră, o dată ce el beneficiază de un drept, să vină o restricție ca exploatarea s-o facă o firmă atestată? Adică, să vină de la oraș o firmă de exploatare să-mi demonstreze mie, celui care locuiește și care prin tradiție a făcut din vechi timpuri această meserie profesională, exploatarea lemnului, să vină o firmă atestată de la oraș să le arate celor de la munte că știu exploata mai bine? Ce interese sunt aici?
Vă rog să analizați, toți parlamentarii, și să dăm dreptul acestor locuitori din toată zona montană din România... nu cer numai pentru cei din Țara Moților, deși eu vin din colegiul Țării Moților, la toată zona montană. Nu avem nimic de pierdut, că este vorba doar de exploatarea masei lemnoase. Vă mulțumesc.
Daniela Popa
#321588
## **Doamna Daniela Popa:**
Vă mulțumesc, domnule deputat.
Vă supun atenției și votului dumneavoastră... întâi, dacă mai sunt înscrieri la cuvânt?
Nu mai sunt.
Cartelele sunt pregătite, bănuiesc, pentru retrimiterea la comisie. Propunere făcută de comisia sesizată în fond și de Grupul parlamentar al PD-L.
Vot · Amânat
Dezbaterea Propunerii legislative privind organizarea și funcționarea Poliției Comunitare (rămasă pentru votul final) 61
Daniela Popa
#321919
## **Domnul Tinel Gheorghe**
Daniela Popa
#321961
**:**
Ce să votăm?
Daniela Popa
#321983
## **Doamna Daniela Popa:**
Retrimiterea la comisie. Da.
Pentru că nu s-a înțeles, vă rog să repetăm votul.
Vot · Amânat
Dezbaterea Propunerii legislative privind organizarea și funcționarea Poliției Comunitare (rămasă pentru votul final) 61
Petru Movilă
#322694
Doamna președinte,
Stimați colegi,
Această lege vine să așeze simbolic două zile în an prin care noi să aniversăm cei doi părinți într-un echilibru social, zile în care să scoatem în evidență importanța ambilor părinți, tată și mamă.
Această lege nu implică niciun consum financiar pentru nicio instituție a statului, însă în zilele respective se poate ca instituțiile statului, ONG-uri, eu știu, sindicate, organizații profesionale, să facă acțiuni în acest sens. Cred că este un proiect de lege bun, simbolic, și trebuie votat.
Ca inițiator, vă rog să votăm acest lucru.
Sigur, așa este, îi mulțumesc colegului meu că mi-a reamintit, în țările din Europa aceste zile se aniversează tocmai pentru a releva importanța socială a ambilor părinți. Vă mulțumesc.
Daniela Popa
#323488
Vă mulțumesc. Tot din partea inițiatorului. Domnule deputat Mircia Giurgiu, vă rog.
Mircia Giurgiu
#323602
Mulțumesc, doamna președinte. Stimați colegi,
Pot să mai spun în plus că acest proiect de lege este rodul colaborării dintre societatea civilă din România și parlamentari, Asociația „Tata”, și este susținut de personalități marcante ale societății românești, printre care pot să amintesc aici: Nadia Comăneci, Ilie Năstase, Mircea Lucescu, Elisabeta Lipă, Leonard Doroftei, Iolanda Balaș, Octavian Belu, Gabriela Szabó, Mihai Covaliu, Cătălina Ponor, Marius Urzică, Ivan Pațaichin, Marius Lăcătuș, Emeric Jenei și mulți alții.
Așadar, este un proiect care să pună familia în prim-plan. În luna mai vom avea și sărbătorirea Zilei Familiei, în 15 mai, și, de asemenea, la 1 iunie este Ziua Copilului. Așadar, vom avea o lună dedicată familiei și acest proiect de lege nu solicită niciun leu de la bugetul de stat, nicio zi liberă în plus. Așadar, este mai mult un proiect simbolic.
Mulțumesc frumos.
Daniela Popa
#324535
Vă mulțumesc.
Din partea comisiei raportoare, respectiv Comisia pentru sănătate.
Vă rog, doamna președinte Rodica Nassar, aveți cuvântul.
Rodica Nassar
#324705
Mulțumesc, doamnă președinte.
Comisia pentru sănătate și familie a fost sesizată cu dezbaterea Proiectului de lege pentru instituirea Zilei Tatălui
și a Zilei Mamei, adoptat de Senat, în calitate de primă Cameră sesizată, Camera Deputaților fiind Cameră decizională.
În raport cu obiectul și conținutul său, proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare, în conformitate cu prevederile art. 73 din Constituția României, republicată.
Prin proiectul de lege menționat se dorește instituirea Zilei Tatălui în prima duminică a lunii mai și instituirea Zilei Mamei în a doua duminică a lunii mai.
Inițiatorii motivează propunerea prin dorința de a se asigura un echilibru social și evidențierea importanței ambilor părinți în viața de familie și în societatea românească.
Raportul comisiei a fost adoptat cu unanimitate de voturi.
În urma dezbaterilor, Comisia pentru sănătate și familie propune plenului Camerei Deputaților adoptarea Proiectului de lege pentru instituirea Zilei Tatălui și a Zilei Mamei, cu amendamentele din anexă.
Daniela Popa
#325786
## Mulțumesc.
Dacă din partea grupurilor parlamentare sunt înscrieri la cuvânt?
Grupul parlamentar al PD-L. Vă rog.
Iosif Ștefan Drăgulescu
#325934
Doamna președinte, Stimate colege,
Stimați colegi,
Grupul parlamentar al PD-L susține această lege fiindcă este un lucru foarte bine stabilit că echilibrul psihic și social depinde de speranța generației care vine. Creșterea generației care vine are câțiva stâlpi importanți în ceea ce privește educația, atât familia, cât și școala.
Familia reprezintă un element important și echilibrul între cei doi părinți, mamă și tată, reprezintă crearea unui copil echilibrat din toate punctele de vedere.
În acest sens, oficializarea Zilei Mamei și a Zilei Tatălui reprezintă o recunoaștere a rolului familiei și a rolului celor doi părinți în viitorul unei națiuni.
Vă mulțumesc.
Daniela Popa
#326652
## Mulțumesc.
Dacă din partea celorlalte grupuri...
Grupul parlamentar al PNL, domnul deputat Eugen Nicolăescu.
Vă rog.
Gheorghe Eugen Nicolăescu
#326805
Mulțumesc, doamna președinte. Stimați colegi,
S-au spus destule despre oportunitatea adoptării unui asemenea proiect de lege. Cred că, într-adevăr, este corectă poziția de a avea o asemenea reglementare.
Dar pentru mine nedumerirea este alta: dacă observați, la proiectul de lege se atașează și punctul de vedere al Guvernului, și punctul de vedere al Guvernului este negativ. Și asta nu înțeleg. De ce Guvernul, în ciuda susținerii parlamentare din partea PD-L a acestui proiect de lege, consideră că nu este oportună inițierea și adoptarea unui asemenea act normativ și că el ar trebui, acest domeniu, să rămână reglementat numai la stadiul dintre partenerii sociali.
Cred că Guvernul greșește, cred că Guvernul nu tratează serios această problemă și-i rog pe parlamentarii PD-L să atenționeze membrii Guvernului din partea PD-L că au făcut o prostie când au dat acest aviz negativ.
Grupul parlamentar al PNL va vota pentru acest proiect de lege.
Mulțumesc.
Daniela Popa
#327813
Mulțumesc.
Dacă mai sunt înscrieri la cuvânt? Grupul parlamentar al UDMR.
Vă rog, aveți cuvântul, domnule deputat Márton Árpád Francisc.
Márton Árpád Francisc
#327982
## Doamna președinte,
## Doamnelor și domnilor,
Grupul parlamentar al UDMR este pentru a se adopta o astfel de lege, mai ales că există în tradiția noastră bisericească sărbătorirea Zilei Mamei. Eu, personal, nu știu dacă e bine și elegant față de mame ca și noi, tații, să apărem în această lege. Dar, în orice caz, suntem pentru susținerea legii ca idee. Unii, însă, dintre noi avem o problemă: colega noastră a propus inversarea celor două zile. Pentru că bisericile noastre sărbătoresc Ziua Mamei în prima duminică a lunii. Inversarea ar duce într-o situație în care biserica sărbătorește într-o zi, iar din punct de vedere oficial este peste o săptămână. Probabil parte dintre membrii grupului nostru parlamentar se vor abține la acest vot dacă nu se acceptă amendamentul propus de noi.
Mulțumesc.
Daniela Popa
#328827
## **Doamna Daniela Popa:**
## Mulțumesc.
Dacă mai sunt înscrieri la cuvânt din partea grupurilor parlamentare.
Nu.
Pe raportul comisiei.
Punctul 1 din raport referitor la titlul legii, cu modificarea comisiei.
Dacă sunt observații, propuneri?
Nu sunt.
Adoptat.
Punctul 2 din raport.
Avem și un amendament respins. L-a susținut domnul deputat Márton Árpád și vă supun atenției și votului dumneavoastră primul amendament respins, adică în prima duminică a lunii mai se instituie Ziua Mamei.
Stimați colegi,
Vot · Amânat
Dezbaterea Propunerii legislative privind organizarea și funcționarea Poliției Comunitare (rămasă pentru votul final) 61
Mihai Cristian Apostolache
#330174
La întocmirea prezentului raport, comisia a avut în vedere avizul favorabil al Consiliului Legislativ, avizul favorabil al Comisiei juridice, punctul de vedere negativ al Guvernului.
Proiectul de lege are ca obiect de reglementare modificarea și completarea art. 36 alin. (2) din Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismul, astfel încât ocuparea funcției de arhitect-șef din cadrul structurilor administrației publice să se facă numai de către un funcționar public absolvent al învățământului superior de lungă durată cu specialitatea în arhitectură și urbanism.
Comisia propune plenului Camerei Deputaților adoptarea proiectului de lege cu amendamentele admise, astfel cum sunt redate în anexa la prezentul raport.
Proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare. Mulțumesc.
Daniela Popa
#331031
Vă mulțumesc.
Din partea grupurilor parlamentare dacă sunt înscrieri la cuvânt?
Domnul deputat Eugen Nicolăescu, Grupul parlamentar al PNL.
Vă rog.
Gheorghe Eugen Nicolăescu
#331212
## Doamnă președinte,
După ce am analizat proiectul de lege și mai ales raportul comisiei, am constatat că sunt o serie de neclarități și mai ales unele amendamente, așa cum au fost adoptate de comisie, care ar putea să producă efecte negative în aplicarea acestui proiect de lege.
Cred că este nevoie de o dezbatere mai serioasă și mai amplă și în același timp să se identifice absolut toate efectele pe care le poate produce un asemenea act normativ.
În consecință, Grupul parlamentar al PNL propune retrimiterea la comisie cu un termen de două săptămâni. Vă mulțumesc.
Daniela Popa
#331830
## **Doamna Daniela Popa:**
Vă mulțumesc. Alte înscrieri la cuvânt?
Nu sunt.
Propunerea de retrimitere la comisie fiind făcută de un lider de grup parlamentar, sunt obligată s-o iau în considerare. Vă supun atenției și votului dumneavoastră acest lucru, deci retrimiterea la comisie a proiectului de lege.
Vot · approved
Dezbaterea Propunerii legislative privind organizarea și funcționarea Poliției Comunitare (rămasă pentru votul final) 61
85 pentru
Daniela Popa
#332225
Termen, două săptămâni.
Am ajuns la capitolul V din ordinea de zi, alte inițiative cu propunere de respingere.
Punctul 22, Propunerea legislativă privind înființarea, organizarea și funcționarea serviciilor județene publice de pază și ordine.
Inițiatorul dacă dorește să ia cuvântul? Nu.
Comisia raportoare.
Vă rog. Mai e nevoie, fiind raport de respingere?
Mihai Cristian Apostolache
#332591
Comisia își menține raportul de respingere.
Daniela Popa
#332679
Da.
Vă mulțumesc. Luări de cuvânt din partea grupurilor parlamentare? Nu sunt.
Rămâne la vot final.
Punctul 23, Propunerea legislativă privind protecția infrastructurilor critice și înființarea Autorității Naționale pentru Protecția Infrastructurilor Critice.
Inițiatorul dorește să ia cuvântul? Nu.
Comisia pentru administrație publică, comisia sesizată în fond, propune respingerea acestei propuneri legislative.
Dacă sunt înscrieri la cuvânt din partea grupurilor parlamentare?
Nu sunt.
Propunerea legislativă rămâne la vot final.
Urmează punctul 24, Propunerea legislativă privind organizarea și funcționarea Poliției Comunitare.
Dacă inițiatorul dorește să ia cuvântul?
Nu.
Comisia sesizată în fond, respectiv Comisia pentru administrație publică, amenajarea teritoriului și echilibru ecologic propune respingerea propunerii legislative.
Dacă din partea grupurilor parlamentare sunt înscrieri la cuvânt?
Nu sunt.
Propunerea legislativă rămâne la vot final. Punctul 25, Propunerea legislativă pentru modificarea și completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale.
Inițiatorul dacă dorește să ia cuvântul? Nu.
Comisia sesizată în fond, respectiv Comisia pentru muncă și protecție socială propune respingerea proiectului de lege. Dacă din partea grupurilor parlamentare sunt înscrieri la cuvânt?
Nu sunt.
Propunerea legislativă rămâne la vot final.
Punctul 26, Propunerea legislativă pentru modificarea și completarea Legii nr.164/2001 privind pensiile militare de stat, a Legii nr. 247/2005 privind pensiile magistraților, a Legii nr. 96/2006 privind statutul deputaților și al senatorilor, a Legii nr. 7/2006 privind statutul funcționarului public parlamentar. Inițiatorul.
Domnule deputat Mircia Giurgiu, vă rog, aveți cuvântul.
Mircia Giurgiu
#334518
Mulțumesc, doamna președinte. Stimați colegi,
Chiar dacă toată lumea spunea că nu e în regulă cu acele legi, iată că până la urmă problema s-a rezolvat prin asumarea răspunderii Guvernului și tot se va rezolva în sensul pozitiv, fiindcă toți ar trebui să fim egali și în funcție de contribuții să beneficiem și de drepturile de pensie.
Mulțumesc.
Daniela Popa
#334899
Vă mulțumesc, domnule deputat.
Comisia sesizată în fond este Comisia pentru muncă și protecție socială care propune respingerea propunerii legislative.
Din partea grupurilor parlamentare dacă sunt înscrieri la cuvânt?
Nu sunt.
Propunerea legislativă rămâne la vot final.
Urmează punctul 27, Propunerea legislativă pentru modificarea alin. (7) al art. 120 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.
Inițiatorul dacă dorește să ia cuvântul? Nu.
Comisia sesizată în fond, respectiv Comisia pentru buget, finanțe și bănci, propune respingerea propunerii legislative. Dacă din partea grupurilor parlamentare dorește cineva să ia cuvântul?
Nu.
Propunerea legislativă rămâne la vot final.
Punctul 28, Propunerea legislativă pentru modificarea art. 3 din anexa la OUG nr. 51 din 2006, publicată în Monitorul Oficial nr. 566 din 30 iunie 2006, pentru aprobarea Programului național privind sprijinirea construirii de locuințe proprietate personală.
Dacă inițiatorul dorește să ia cuvântul? Nu.
Comisia sesizată în fond este Comisia pentru administrație publică, amenajarea teritoriului și echilibru ecologic.
Raportul este de respingere.
Dacă dorește cineva să ia cuvântul din partea grupurilor parlamentare?
Nu.
Propunerea legislativă rămâne la vot final.
Punctul 29, Propunerea legislativă pentru completarea art. 50 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale.
Inițiatorul dacă dorește să ia cuvântul. Nu. Comisia sesizată în fond este Comisia pentru muncă și protecție socială.
Raportul este de respingere a propunerii legislative.
Dacă din partea grupurilor parlamentare sunt înscrieri la cuvânt?
Nu.
Propunerea legislativă rămâne la vot final.
Punctul 30, Propunerea legislativă pentru modificarea lit. b) a art. 13 din Legea nr. 44/1994 privind veteranii de război, precum și unele drepturi ale invalizilor și văduvelor de război.
Daniela Popa
#338455
## **Doamna Daniela Popa:**
## Stimați colegi,
Fiind ora 12.30, începem sesiunea de vot final.
Vă rog să vă ocupați locurile în bănci.
Vă rog să vă pregătiți și cartelele, să verificăm și cvorumul.
Vă rog să vă înregistrați prezența.
Și colegii care au intrat acum în sală să-și înregistreze prezența, vă rog.
Vă mulțumesc.
Deci începem sesiunea de vot final.
1. Proiectul de hotărâre privind modificarea Hotărârii Camerei Deputaților nr. 43/2008 pentru aprobarea componenței nominale a comisiilor permanente ale Camerei Deputaților.
Vot · approved
Dezbaterea Propunerii legislative privind organizarea și funcționarea Poliției Comunitare (rămasă pentru votul final) 61
209 pentru
Daniela Popa
#339089
2. Proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 97/2008 privind modificarea și completarea titlului I al Legii nr. 35/2008 pentru alegerea Camerei Deputaților și a Senatului și pentru modificarea și completarea Legii nr. 67/2004 pentru alegerea autorităților administrației publice locale, a Legii administrației publice locale nr. 215/2001 și a Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali.
Legea are caracter organic. Suntem Cameră decizională.
Vot · approved
Dezbaterea Propunerii legislative privind organizarea și funcționarea Poliției Comunitare (rămasă pentru votul final) 61
212 pentru
Daniela Popa
#339660
3. Proiectul de lege pentru modificarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 126/2005 privind mandatarea Ministerului Finanțelor Publice pentru reprezentarea României sau a altor instituții publice în fața Curții de Arbitraj Internaționale a Centrului Internațional pentru Reglementarea Diferendelor Relative la Investiții.
Legea are caracter organic. Suntem Cameră decizională.
Vot · approved
Dezbaterea Propunerii legislative privind organizarea și funcționarea Poliției Comunitare (rămasă pentru votul final) 61
217 pentru
Daniela Popa
#340131
4. Proiectul de lege pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor și serviciilor de piață.
Legea are caracter ordinar.
Suntem Cameră decizională.
Atenție, comisia propune respingerea proiectului de lege.
Vot · approved
Dezbaterea Propunerii legislative privind organizarea și funcționarea Poliției Comunitare (rămasă pentru votul final) 61
163 pentru
Daniela Popa
#340530
5. Proiectul de lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 38/2009 pentru modificarea art. 39 alin. (2) și (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 44/2008 privind desfășurarea activităților economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale și întreprinderile familiale.
Legea are caracter ordinar. Suntem Cameră decizională.
Vot · approved
Dezbaterea Propunerii legislative privind organizarea și funcționarea Poliției Comunitare (rămasă pentru votul final) 61
220 pentru
Daniela Popa
#341000
6. Proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 97/2009 pentru modificarea Legii învățământului nr. 84/1995.
Legea are caracter organic. Suntem primă Cameră sesizată.
Vot · approved
Dezbaterea Propunerii legislative privind organizarea și funcționarea Poliției Comunitare (rămasă pentru votul final) 61
222 pentru
Daniela Popa
#341287
7. Proiectul de lege privind unele măsuri pentru organizarea și funcționarea aparatului de lucru al Guvernului, precum și a altor autorități ale administrației publice centrale.
Legea are caracter organic.
Suntem primă Cameră sesizată.
Vot · approved
Dezbaterea Propunerii legislative privind organizarea și funcționarea Poliției Comunitare (rămasă pentru votul final) 61
168 pentru
Daniela Popa
#341615
8. Proiectul de lege pentru reglementarea unor măsuri privind cabinetul demnitarului din administrația publică centrală și locală, cancelaria prefectului și cabinetul alesului local.
Legea are caracter organic. Suntem primă Cameră sesizată.
Vot · approved
Dezbaterea Propunerii legislative privind organizarea și funcționarea Poliției Comunitare (rămasă pentru votul final) 61
168 pentru
Daniela Popa
#341946
9. Proiectul de lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 94/2009 pentru asigurarea continuității activității unor structuri din cadrul aparatului de lucru al Guvernului.
Legea are caracter organic. Suntem primă Cameră sesizată.
Vot · approved
Dezbaterea Propunerii legislative privind organizarea și funcționarea Poliției Comunitare (rămasă pentru votul final) 61
225 pentru
Daniela Popa
#342677
11. Propunerea legislativă privind înființarea comunei Românești, prin reorganizarea comunei Potlogi, județul Dâmbovița.
Legea are caracter organic. Suntem primă Cameră sesizată.
Vot · approved
Dezbaterea Propunerii legislative privind organizarea și funcționarea Poliției Comunitare (rămasă pentru votul final) 61
176 pentru
Daniela Popa
#342953
12. Proiectul de lege pentru modificarea lit. b) a art. 29 din Legea pomiculturii nr. 348/2003.
Legea are caracter ordinar. Suntem Cameră decizională.
Vot · approved
Dezbaterea Propunerii legislative privind organizarea și funcționarea Poliției Comunitare (rămasă pentru votul final) 61
233 pentru
Daniela Popa
#343195
13. Proiectul de lege pentru completarea art. 62 din Legea nr. 46/2008 privind Codul silvic.
Legea are caracter organic. Suntem Cameră decizională.
Vot · approved
Dezbaterea Propunerii legislative privind organizarea și funcționarea Poliției Comunitare (rămasă pentru votul final) 61
125 pentru
Daniela Popa
#343398
Legea nu a întrunit numărul de voturi necesare pentru adoptare.

21 · other · respins

Raportul Comisiei juridice, de disciplină și imunități întocmit la solicitarea plenului Camerei Deputaților, prevăzută în art. 3 din Hotărârea Camerei Deputaților nr. 34/2009, cu privire la începerea urmăririi penale împotriva doamnei deputat Monica Maria Iacob-Ridzi, fost ministru al tineretului și sportului, precum și sesizarea doamnei deputat Monica Maria Iacob-Ridzi (amânarea dezbaterii)

6 discursuri

<chair narration>
#345998
21. Propunerea legislativă pentru modificarea art. 3 din anexa la OUG nr. 51/2006, publicată în Monitorul Oficial nr. 566 din 30.06.2006, pentru aprobarea Programului național privind sprijinirea construirii de locuințe proprietate personală.
Legea are caracter ordinar. Suntem Cameră decizională. Comisia propune respingerea.
Vot · approved
Raportul Comisiei juridice, de disciplină și imunități întocmit la solicitarea plenului Camerei Deputaților, prevăzută în art. 3 din Hotărârea Camerei Deputaților nr. 34/2009, cu privire la începerea urmăririi penale împotriva doamnei deputat Monica Maria Iacob-Ridzi, fost ministru al tineretului și sportului, precum și sesizarea doamnei deputat Monica Maria Iacob-Ridzi (amânarea dezbaterii)
218 pentru
<chair narration>
#346420
22. Propunerea legislativă pentru completarea art. 50 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale. Legea are caracter organic. Suntem Cameră decizională. Comisia propune respingerea.
Vot · approved
Raportul Comisiei juridice, de disciplină și imunități întocmit la solicitarea plenului Camerei Deputaților, prevăzută în art. 3 din Hotărârea Camerei Deputaților nr. 34/2009, cu privire la începerea urmăririi penale împotriva doamnei deputat Monica Maria Iacob-Ridzi, fost ministru al tineretului și sportului, precum și sesizarea doamnei deputat Monica Maria Iacob-Ridzi (amânarea dezbaterii)
179 pentru
<chair narration>
#346741
- respinsă.
23. Propunerea legislativă pentru modificarea lit. b) a art. 13 din Legea nr. 44/1994 privind veteranii de război, precum și unele drepturi ale invalizilor și văduvelor de război. Legea are caracter organic. Suntem Cameră decizională. Comisia propune respingerea.
Vot · approved
Raportul Comisiei juridice, de disciplină și imunități întocmit la solicitarea plenului Camerei Deputaților, prevăzută în art. 3 din Hotărârea Camerei Deputaților nr. 34/2009, cu privire la începerea urmăririi penale împotriva doamnei deputat Monica Maria Iacob-Ridzi, fost ministru al tineretului și sportului, precum și sesizarea doamnei deputat Monica Maria Iacob-Ridzi (amânarea dezbaterii)
99 pentru
<chair narration>
#347151
Se va dezbate pe articole într-o ședință viitoare. 24. Propunerea legislativă privind acordarea unor drepturi salariale specifice personalului nedidactic din învățământ. Legea are caracter ordinar. Suntem Cameră decizională. Comisia propune respingerea.
Vot · Respins
Raportul Comisiei juridice, de disciplină și imunități întocmit la solicitarea plenului Camerei Deputaților, prevăzută în art. 3 din Hotărârea Camerei Deputaților nr. 34/2009, cu privire la începerea urmăririi penale împotriva doamnei deputat Monica Maria Iacob-Ridzi, fost ministru al tineretului și sportului, precum și sesizarea doamnei deputat Monica Maria Iacob-Ridzi (amânarea dezbaterii)
159 pentru
<chair narration>
#347501
Cu aceasta și sesiunea de vot final s-a încheiat. Vă mulțumesc tuturor.
<chair narration>
#347613
**EDITOR: PARLAMENTUL ROMÂNIEI — CAMERA DEPUTAȚILOR**
„Monitorul Oficial” R.A., Str. Parcului nr. 65, sectorul 1, București; C.I.F. RO427282, IBAN: RO55RNCB0082006711100001 Banca Comercială Română — S.A. — Sucursala „Unirea” București și IBAN: RO12TREZ7005069XXX000531 Direcția de Trezorerie și Contabilitate Publică a Municipiului București (alocat numai persoanelor juridice bugetare) Tel. 021.318.51.29/150, fax 021.318.51.15, e-mail: marketing@ramo.ro, internet: www.monitoruloficial.ro Adresa pentru publicitate: Centrul pentru relații cu publicul, București, șos. Panduri nr. 1, bloc P33, parter, sectorul 5, tel. 021.411.58.33 și 021.410.47.30, fax 021.410.77.36 și 021.410.47.23 Tiparul: „Monitorul Oficial” R.A.
&JUYDGY|437791]
**ISSN** 1220–4870
**Monitorul Oficial al României, Partea a II-a, nr. 121/9.X.2009 conține 64 de pagini.**
Prețul: 12,80 lei

Cuprins

Stenograma

Dezbaterea Proiectului de lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 46/2009 privind îmbunătățirea procedurilor fiscale și diminuarea evaziunii fiscale (rămas pentru votul final)

Propunerea legislativă pentru reînființarea comunei Cintei, județul Arad, prin reorganizarea comunei Zărand (adoptată ca urmare a depășirii termenului constituțional) 53

Dezbaterea Propunerii legislative privind înființarea comunei Românești, prin reorganizarea comunei Potlogi, județul Dâmbovița (rămasă pentru votul final) 53–54

Dezbaterea Proiectului de lege pentru modificarea lit. b) a art. 29 din Legea pomiculturii nr. 348/2003 (rămas pentru votul final) 56

Dezbaterea Proiectului de lege pentru completarea art. 62 din Legea nr. 46/2008 privind Codul silvic (rămas pentru votul final) 57–58

Dezbaterea Proiectului de lege pentru instituirea Zilei Tatălui și a Zilei Mamei (rămas pentru votul final) 59–60

Proiectul de lege pentru modificarea și completarea art. 36 din Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismul (retrimis comisiei) 60–61

Dezbaterea Propunerii legislative privind înființarea, organizarea și funcționarea serviciilor județene publice de pază și ordine (rămasă pentru votul final) 61

Dezbaterea Propunerii legislative privind protecția infrastructurilor critice și înființarea Autorității Naționale pentru Protecția Infrastructurilor Critice (rămasă pentru votul final) 61

Dezbaterea Propunerii legislative privind organizarea și funcționarea Poliției Comunitare (rămasă pentru votul final) 61

Dezbaterea Propunerii legislative pentru modificarea și completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale (rămasă pentru votul final)

Dezbaterea Propunerii legislative pentru modificarea alin. (7) al art. 120 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală (rămasă pentru votul final)

Dezbaterea Propunerii legislative pentru modificarea art. 3 din anexa la OUG nr. 51 din 2006, publicată în Monitorul Oficial nr. 566 din 30.06.2006, pentru aprobarea Programului național privind sprijinirea construirii de locuințe proprietate personală (rămasă pentru votul final)

Dezbaterea Propunerii legislative pentru completarea art. 50 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale (rămasă pentru votul final)

Dezbaterea Propunerii legislative pentru modificarea lit. b) a art. 13 din Legea nr. 44/1994 privind veteranii de război, precum și unele drepturi ale invalizilor și văduvelor de război (rămasă pentru votul final)

Dezbaterea Propunerii legislative privind acordarea unor drepturi salariale specifice personalului nedidactic din învățământ (rămasă pentru votul final)