Monitorul Oficial·Partea II·Senatul·18 noiembrie 2014
procedural · respins
Cristiana Irina Anghel
Aprobarea ordinii de zi și a programului de lucru
Discurs
Dacă s-ar putea să fie liniște, m-aș bucura. Nu pot să mă concentrez.
Deci suntem singura autoritate legiuitoare din această țară și nimeni în locul nostru n-are voie să facă legi sau să le interpreteze. În momentul în care o lege trebuie interpretată, ea trebuie întoarsă în Parlament, la Senat sau la Camera Deputaților, și cei care și-au dat votul, cei care au gândit trebuie ei să-și expună punctul de vedere și modul cum au gândit. Nu pot o mână de oameni – poate cinci, poate șase, poate nouă – să hotărască în locul Senatului, dacă mai avem puțin respect pentru noi, pentru că, mâine-poimâine, poate ne trezim că această Curte constată că Senatul nici nu trebuie să existe și trebuie să plecăm acasă, că așa a hotărât.
Bine, este absurd, dar ceea ce face Curtea... Păi, hai să luăm Legea ANI. A fost Legea nr. 144/2007. Au modificat-o și au făcut Legea nr. 176/2010. Ce au scris în Legea
nr. 144/2007, în decizia prin care au declarat neconstituționale anumite prevederi, le-au considerat, după aceea, constituționale în Legea nr. 176/2010 și și-au bătut joc nu numai de drepturile mele, în calitate de om politic acum, și-au bătut joc de Constituție, inclusiv de legislația europeană care apără drepturile cetățenilor. Nu putem să mergem așa la infinit. Voi porni de la ideea că trebuie retrimisă cererea în comisie și trebuie regândită, și pledoaria mea este în acest sens.
Această cerere trebuie retrimisă la comisie și trebuie gândită la rece, pentru că, domnilor, vom crea un precedent. Monstrul este creat deja: ANI. A făcut și lucruri bune, dar lucrurile bune făcute nu acoperă toate abuzurile. Nu acoperă abuzurile, imensele abuzuri. Sunt oameni din această sală care au dosare deschise de patru-cinci ani de zile și sunt ținuți într-un stres extraordinar. Sunt oameni în această sală care doi-trei ani de zile au stat în instanțe, pe la ușile instanțelor, nu au avut liniște și pace și n-au putut să lucreze aici corect, li s-a știrbit și onoarea. De ce? Pentru că așa a vrut o instituție care nu raportează nimănui? De aceea am pus problema CNI-ului.
Care instituție, în această țară, în afară de DNA și ANI, nu răspunde nimănui? Și noi răspundem și în fața instanței, și în fața DNA-ului, și în fața populației. Care instituție mai este ca cele două?
Am cerut, și domnul președinte știe, că l-am rugat frumos să-mi semneze o cerere... cu lucrarea domnului care este șef la ANI. Nici în ziua de azi n-am primit absolut nimic. Deci dumnealor sunt mai presus de orice.
Am făcut, prin Legea nr. 176/2010, v-am zis, un monstru. Dacă la început ANI era sub oblăduirea Senatului și era obligată să prezinte rapoarte Senatului, după aceea a dat raportul numai CNI-ului. Ce este un CNI? O struțocămilă creată politic. Adică nu vii aici, în Parlament, unde e esența democrației, și te duci la câțiva oameni, unii dintre ei incompatibili acum, acum incompatibili, pe care nu i-a văzut nimeni de la ANI.