Sergiu Nicolaescu

Dar nu am adus argumentele încã. Daþi-mi voie sã vã spun argumentele care susþin aceastã problemã.

Eu vreau sã vã spun urmãtoarele lucruri: societãþile pe cablu sunt societãþi care, prin intermediul unor antene de satelit, capteazã o serie de emisiuni ale unor posturi strãine. Aceste emisiuni captate sunt transmise prin cablu ºi se obþine pentru aceastã transmisiune, din partea abonaþilor, o anumitã sumã. Aceastã sumã este, în România, de la 3,5 pânã la 14,5 dolari/lunã. În aceste condiþii, în Europa, sã luãm exemplul Franþei, existã o taxã de 5,5% care se plãteºte din veniturile acestor societãþi de cablu. În Spania suma este de 5%, în Anglia se taxeazã Loteria Naþionalã cu 50 de milioane de lire pe an pentru producþia naþionalã de filme, iar statul englez ajutã cinematografia naþionalã de 150 milioane de lire pe an. Anul acesta Rusia a acordat cinematografiei naþionale 200 de milioane de dolari. În þãrile vecine Ñ Ungaria, Cehia, Polonia Ñ sprijinul de stat este extrem de important.

Care este sprijinul care se obþine în România? În România, prin bugetul de stat, se acordã, în cel mai bun caz, o sumã care este în jur de 12Ð14 miliarde, adicã preþul unui singur film. Dacã cinematografia noastrã naþionalã reuºea, în 1989, sã facã 30 de filme, în 1999 fãcea un singur film, în anul 2000, zero filme Ñ ZERO filme, recunoaºteþi, este o performanþã Ñ iar în 2001 am reuºit sã facem 8 ºi anul acesta sperãm sã avem 14 filme. În urmãtoarele luni, din douã în douã sãptãmâni, vom avea un film românesc în premierã.

Ceea ce este important de spus este cã societãþile care vând casete plãtesc o taxã de 3%. Nimeni nu a sãrit în ajutorul lor, nimeni nu a protestat. Ei continuã sã plãteascã. La o societate de cablu sunt minimum 25Ð30 de posturi, în 24 de ore, emite minimum 20 de filme de cinema care nu au fost cumpãrate, au fost prinse din neant, de pe cer ºi transmise celor care sunt abonaþi.

Problema care s-a pus cu destulã demagogie, nu cu destulã, cu cumplitã demagogie, a fost aceea cã ”sãracii români trebuie sã mai dea o taxã, de data aceasta, filmului românescÒ. Aceastã taxã la care mã refer, este vorba de 4 milioane de abonamente, este o taxã care pe lunã ar corespunde cu 2.600 lei, deci mai puþin decât o pâine. Aceasta este demagogia cu care a încercat cineva sã ne convingã ºi sã ne învingã la vot.

Vã rog sã mã credeþi Ñ ºi cu asta am încheiat Ñ dacã eu apãr cu fanatism interesele cinematografiei, vã întreb pe Domniile voastre, ceilalþi ale cui interese apãrã? Ale cetãþeanului român care dã o pâine pe lunã cinematografiei româneºti? Mã îndoiesc de acest lucru.

De aceea, v-aº ruga sã mã susþineþi în eliminarea punctului, a art. 14 al Camerei Deputaþilor, sã revenim la literaÉ