Monitorul Oficial·Partea II·Senatul·14 aprilie 2000
procedural
George-Mihail Pruteanu
Aprobarea ordinii de zi, cu excluderea punctelor 1, 2, 4, 5, 6 ºi
Discurs
Dar nu se poate! Aþi fãcut o glumã uºuricã, domnule Ghiþiu! Sã sancþionãm cu o mie de lei sau un milion de lei erorile de exprimare, anacoluturile, greºelile de acord. E imposibil! Asta de-abia este o glumã! Asta de-abia este o glumã! Când cineva greºeºte, nu înþeleg, cine sã vinã, poliþistul, preºedintele de ºedinþã ºi sã-i taie chitanþã de amendã pentru cã a spus ”oamenii are treabãÒ? ªi ce-i face în clipa aceea? Este ridicol! Este vorba de protecþie, aºa cum prevede ºi legea francezã, protecþia limbii în materialitatea ei, în concreteþea ei, Ñ adicã texte, afiºe, reclame Ñ sau concreteþea oarecum, sã-i spun aºa, concreteþea fonicã, adicã radio, televiziune, mesaje telefonice ºi aºa mai departe.
Uitaþi, vã citez din legea francezã: ”Obligaþia de a folosi limba francezã pentru toate inscripþiile sau anunþurile fãcute pentru informarea publicului ºi, de asemenea, pe drumuri publice, în locuri deschise publicului sau mijloace de transport. Obligaþia de a se exprima în francezã la orice colocviu sau manifestare publicã. De asemenea, aceleaºi stipulaþii pentru anunþurile, reclamele de la radio ºi televiziune.
Revin la ce spuneam despre reaua-voinþã a preºedintelui Comisiei de culturã, care a influenþat acest aviz negativ. Domnia sa scria într-un articol despre aceastã lege cã nu meritã altceva decât Ñ vã citez textual Ñ ”bãºcãliaÒ. Nu aºa se vorbeºte! ªi mai spunea cã ”este o pretenþie de lege românofilãÒ ºi cã ”este o ºmecherieÒ.
Ei bine, când cineva trateazã în aceºti termeni o lege, fireºte cã nu mã aºtept la bunãvoinþã. Domnia sa spunea cã este la fel de inutilã ca ºi o lege pentru protecþia României. Dar aceastã afirmaþie, însãºi, este ridicolã! Existã legi pentru protecþia României Ñ legile care privesc secretizarea anumitor informaþii cu valoare de secret de stat ºi aºa mai departe. Deci nu este ridicol.
Încã o datã, domnilor colegi, punctul principal este acesta: nu am nimic împotriva titlului. Niciodatã nu m-am încãpãþânat. Spuneþi-i... Este primul punct care se discutã. Îi spunem ”Lege pentru folosirea limbii româneÒ.
În al doilea rând, nu este vorba, Laurenþiu Ulici, de protecþia gramaticalã a limbii, sã nu se mai facã greºeli de cãtre vorbitori sau de cãtre autorii de texte sau de cãtre cei care publicã, ci în aspectul ei concret ºi material, care este foarte viu ºi prin aceasta se apãrã limba. Ea existã ºi prin aceste texte, sub orice formã ar fi ele enunþate în lege, nu numai prin vorbirea directã ºi liberã.
Cu aceasta, i-am rãspuns ºi domnului Gherman, care avea anumite îndoieli, dacã cuvântul ”protecþieÒ este potrivit. Încã o datã vã arãt materialele intitulate ”Protejarea limbilor naþionaleÒ. Sigur cã este vorba de o protecþie figuratã, adicã de încurajarea ei. Aþi vãzut cã ºi legea din S.U.A. vorbeºte de ”punerea în drepturi depline a limbiiÒ. Deci nu... Sinonime pentru ideea de protecþie, ºi nu cu jandarmi puºi la uºa limbii, sã n-o atingã cineva.