ªtefan Cazimir

Dat fiind cã s-au folosit numeroase citate din autori strãini, mi-aº permite sã încep ºi eu cu un astfel de citat, pe care îl preiau din Talleyrand: ”Niciodatã nu ajungem mai departe decât atunci când nu ºtim încotro mergem.Ò

Enunþul art. 4, atât în formularea Camerei Deputaþilor, cât ºi în aceea a comisiei de mediere (text comun), este în chip evident inacceptabil: ”Denumirea, instrucþiunile ºi alte explicaþii în limbi strãine (omit o parte din text) vor fi însoþite de traducerea în limba românã, potrivit legislaþiei în vigoare.Ò Cu alte cuvinte, stabilim printr-o nouã lege obligaþia de a ne conforma legilor anterioare! Aceastã veritabilã bizarerie a fost semnalatã mai demult, încã prin avizul Comisiei juridice, de disciplinã ºi imunitãþi, votat Ñ în unanimitate Ñ la 2 iulie 2002, care atrãgea atenþia cã ”în acest mod sunt încãlcate prevederile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnicã legislativã pentru elaborarea actelor normative, care dispune în mod expres, la art. 14 alin. 1, cã ”în procesul de legiferare trebuie evitatã instituirea aceloraºi reglementãri în douã sau mai multe acte normativeÒ.

Relev, de asemenea, faptul cã nici varianta Senatului nu este validã, întrucât ea însãºi, potrivit menþionatului aviz al Comisiei juridice, de disciplinã ºi imunitãþi, îndreptãþeºte observaþia cã proiectul de lege în ansamblu ”dubleazã sau contrazice reglementãri aflate deja în vigoareÒ.

Astfel stând lucrurile, art. 4 trebuie respins, el fiind inacceptabil în oricare din cele trei variante. Problema trebuie trasferatã unei ºedinþe comune a celor douã Camere.

Vã mulþumesc.