Lucia Ana Varga

„De 1 Iunie, La mulți ani!”

Începând din anul 1925, când Conferința Mondială pentru Protejarea și Bunăstarea Copiilor, organizată la Geneva, a declarat ziua de 1 iunie ca Ziua Internațională a Copilului, în fiecare an îi sărbătorim pe cei mai mici cetățeni ai României în prima zi din iunie.

Cred că Ziua Copilului trebuie să fie, pentru noi, oamenii mari, părinți sau nu, un pretext pentru a ne apleca câteva minute asupra copiilor și nevoilor lor reale, pentru a medita la modul în care drepturile lor sunt apărate în România.

În acest context, permiteți-mi să vă reamintesc câteva dintre drepturile fundamentale ale copiilor stipulate în Convenția ONU cu privire la drepturile copilului, convenție ratificată de România încă din septembrie 1990, și care stipulează că „Statele părți se angajează să respecte drepturile care sunt enunțate în convenție și să le garanteze tuturor copiilor care țin de jurisdicția lor, fără nicio distincție, indiferent de rasă, culoare, sex, limbă, religie, opinie politică sau altă opinie a copilului, a părinților sau a reprezentanților săi legali, de originea lor națională, etnică sau socială, de situația lor materială, de incapacitatea lor, de nașterea lor sau de altă situație”:

1. copilul trebuie să fie efectiv protejat împotriva oricărei forme de discriminare;

2. orice copil are un drept inerent la viață;

3. copilul este înregistrat imediat după nașterea sa și are de la această dată dreptul la un nume și dreptul de a dobândi o cetățenie;

4. copilul are dreptul la libertatea de exprimare;

5. copilul are dreptul la libertatea de gândire, de conștiință și religie;

6. copilul are dreptul de a fi protejat împotriva oricăror forme de violență, vătămare sau de abuz fizic sau mental, de abandon sau neglijență, de rele tratamente sau de exploatare, inclusiv violență sexuală;

7. copilul cu handicap fizic și mental are dreptul să aibă o viață plină și decentă în condiții care să îi garanteze demnitatea, să îi favorizeze autonomia și să îi faciliteze participarea lui activă la viața colectivității;

8. copilul are dreptul de a se bucura de cea mai bună stare de sănătate posibilă și de a beneficia de servicii medicale și de reeducare; 9. copilul are dreptul la un nivel de viață suficient pentru a permite dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală și socială;

10. copilul are dreptul la educație.

Lumea fragilă a copiilor depinde însă de deciziile adulților și, mai grav, depinde de deciziile politicienilor, depinde de situația materială a părinților sau de situația economică a statului în care trăiesc.

Cum le garantează statul român copiilor dreptul la sănătate și asistență medicală atâta vreme cât medicii au coborât în aceste zile din spitale în stradă?

Cum le garantează statul român copiilor dreptul la educație când legile care guvernează sistemul de învățământ se schimbă anual și profesorii boicotează, din pricina neajunsurilor materiale, examenele?