Emil Tocaci

De aceea, eu cred Ñ daþi-mi voie Ñ cã stagiatura ar trebui sã fie un drept, dar nu o obligaþie a tânãrului absolvent. Dacã stagiatura este un drept, adicã el are dreptul sã se asocieze cu o personalitate în domeniu, cu un om cu experienþã, pentru a învãþa de la el, este problema absolventului, a tânãrului, dar sã nu fie aceasta o obligaþie. Aceastã obligaþie este absolut inutilã, ca o obligaþie, _ca o obligaþie_ , în afara domeniului medical, unde, într-adevãr, trebuie sã existe. Este foarte limpede.

Prin urmare ºi aici, la legea în dezbatere, eu sunt de pãrere cã, pentru a fi consecvenþi unui principiu de economie liberã, trebuie sã eliminãm noþiunea de stagiar. ªi ar fi trebuit eliminatã de oriunde, din altã parte, în afara medicinei.

Ceea ce spunea domnul senator Bãlãnescu, iarãºi, este foarte corect. Riscul nu apare de la arhitecturã, ci apare de la eventuala Ñ mã rog Ñ deficienþã a rezistenþei. ªi aceasta nu revine arhitectului, ci inginerului constructor. Veþi spune atunci: Da, dar inginerul constructor trebuie sã fie el stagiarulÉ pentru a nu antrena astfel de riscuri. ªi aceasta este un fals. Vreau sã vã spun un lucru: un bun absolvent, ºi chiar un absolvent mediu al unei ºcoli politehnice, ºtie suficientã rezistenþã, poate mai mult decât unul care lucreazã de 10 ani ºi care mai mult uitã decât câºtigã în ceea ce priveºte calculul de rezistenþã.

Vreau sã închei cu o butadã. Într-un anumit domeniu industrial, noi spuneam aºa: atunci când aud pe cineva cã are multã experienþã, eu ºtiu cã nu mai are nimic.