Corneliu Vadim Tudor

De ce vocifera˛i, c„ eu n-m acuzat pe nimeni. V„ sim˛i˛i cumva vinova˛i?

îTu, Transilvanie neprih„nit„,

tras„ de r‚uri ce curg perechi, Ónstr„inat„ de-o grea ursit„ de trupul poporului nostru str„vechi, Leag„n etern sanctuarelor dace, rai al iubirilor noastre dint‚i, tu n-ai tr„it nici o or„ de pace, st‚lpi funerari ai avut c„p„t‚i. Jaful cel cr‚ncen, spinii din gur„ orice zidire ˛i se surpa vale a pl‚ngerii, loc de tortur„, supplex valah, Transilvania mea! Dar, dup„ veacuri negre de fiere, Se de∫teptar„ viscolitori urma∫ii Romei s„-˛i dea putere purt‚nd la arme frunze ∫i flori. Œn prag de iarn„, c‚nd se adun„ tainele lumii pe l‚ng„ foc

MONITORUL OFICIAL AL ROM¬NIEI, PARTEA a II-a, Nr. 157/8.XII.2003 ∫i c‚nd z„pada mu∫c„ din Lun„ ∫i-n vin d„ floarea de busuioc, E ziua plin„ de giuvaeruri c‚nd vulturi zboar„ din calendar ∫i-o fil„ sacr„ poart„ spre ceruri filigranat„ Ón filde∫ clar ™i din Ónaltul ei se prevale peste c‚mpie, la M„r„∫e∫ti trag„n„ stinse doine de jale p‚lp‚ie tor˛e s„rb„tore∫ti Œnt‚i Decembrie, zi de-nceputuri florile dalbe pe la rom‚ni ninge cu oase albastre de fluturi foc de rubine arde la st‚ni Prin ce cuvinte, prin ce minune sunt vrednic ast„zi a te c‚nta? Nimeni pe lume nu poate spune ce drag„ Ómi e∫ti, Transilvania mea! Azi, to˛i tribunii parc„ Ónvie Ón zvon de tulnic Ómp„r„tesc sub zidul Albei vin Ón c‚mpie s„-i spun„ ˛„rii c‚t o iubesc. Apare-n tog„ cel ce zidise castrul cel antic, Apullum sf‚nt Marc Aureliu calc„ pe vise fluvii de lav„ ies din p„m‚nt. ™i vin Ón zeghe voievodale primii luceferi, Gelu ∫i Glad, pl‚nsul le ˛ese ochiuri de zale, ridic„ m‚ndri sceptre de brad Renasc jupanii ce nu ∫tiu frica, Stanislau, Balcu, Negru, ™tefan, Stoica ∫i Iacob, Drag ∫i Balica, Vlad, Nicolae, Ion ∫i Bogdan, Azv‚rle lancea Anton cel Mare dealul Bob‚lnei crap„ de flori Pintea haiducul trece c„lare potera-l pierde Ón roua din zori, Balsam de slove pune pe ran„ Ion Inochentie, Micu cel drept, Horea cu fruntea sheakespearian„, str‚nge-o icoan„ de roat„ la piept Lui Avram Iancu, crai al r„bd„rii, mun˛ii ca-n palm„ i se a∫tern ∫i-n urm„ cre∫te ctitorul ˛„rii, Mihai Viteazul nostru etern! ™i vin iobagii, ∫i vin jelerii p‚lcuri de oase din mo∫i-str„mo∫i, dezmo∫teni˛ii, robii durerii cu oase fr‚nte ∫i ochii sco∫i, To˛i fiii vetrei, to˛i transilvanii din fiara B‚rsei Ón Apuseni purt‚nd hrisoave ∫i vechi pisanii Ó∫i strig„ dreptul de p„m‚nteni. R„sar din cartea neamului sf‚nt„ ei Albei-Iulii Ói dau onor la ceas de iarn„ binecuv‚nt„ Unirea noastr„, a tuturor. Azi poate ˛ara s„ stea la cin„, scap„r„ stele peste Ardeal, ziua aceasta cre∫te-n lumin„ sfin˛ind o gint„ ∫i un ideal. Tr„iasc„ pururi fala str„bun„ Marea Unire ∫i spiritul s„u! Glorie ˛ie, Patrie bun„,

at‚t la bine, c‚t ∫i la r„u, Iubire, pace ∫i s„n„tate la to˛i de fa˛„ ∫i viitori Tr„iasc„ ˛ara Ón libertate ∫i steagul sacru Ón trei culori!“ V„ mul˛umesc.