Emil Boc

De exemplu, Domnia sa, domnul senator Pruteanu, spunea la un moment dat cã proiectul de lege s-ar rezuma doar la spaþiul exclusiv publicitar, la panourile ºi pancartele de pe ziduri, la mesajele promoþionale de pe micul ecran. Asta spunea Domnia sa, citez ”AdevãrulÒ din 26 octombrie 2002.

Or, din nefericire, dacã ne uitãm în textul legii, proiectul de lege nu se rezumã doar la publicitatea de tip comercial, adicã la reclame, aºa cum susþine Domnia sa, ci, dacã ne uitãm în DEX, vom putea observa cã sintagma ”conþinut direct sau indirect publicitarÒ înseamnã cã aparþine publicitãþii ºi, dacã ne uitãm în DEX ce înseamnã publicitate, se spune aºa: ”fapta de a face cunoscut un lucru publicului, difuzarea de informaþii în public, caracterul a ceea ce este publicÒ.

În consecinþã, Domnia sa a redus printr-o interpretare legea doar la reclame. În conþinutul textului însã se referã la orice text scris sau rostit din mass-media, ºi acesta intrã sub incidenþa legii, iar folosirea unor termeni strãini care nu se gãsesc în dicþionare poate fi sancþionatã conform acestei legi.

Iatã o primã inadvertenþã majorã a acestei legi care ne va pune în situaþia dificilã a aplicãrii ei. Sã nu mai vorbim de faptul cã se instituie, aºa cum s-a spus în viaþa publicã, o anumitã poliþie a limbii, iar noi nu vom avea acele instanþe abilitate care sã stabileascã ce termeni au intrat sau nu au intrat deja în limba românã.

ªi o ultimã explicaþie: fiecare epocã a avut neologismele sale, fie cã au fost slavisme, turcisme, grecisme, franþuzisme sau englezisme. Important este cã limba are mecanismul ei propriu de apãrare ºi ea decide ce conservã ºi ce pãstreazã ºi ce respinge.

În acest sens, cunoscutul lingvist Coºeriu fãcea o distincþie fundamentalã între faptele de vorbire ºi faptele de limbã. Faptele de vorbire sunt acelea care sunt inovaþii de moment care pot pãtrunde într-o limbã, dar nu suntem siguri cã ele vor rãmâne, numai cele care devin fapte de limbã dupã aceea trebuie sã fie consacrate în dicþionare.

Domnul Pruteanu ne solicitã sã sancþionãm, sã incriminãm faptele de vorbire, un lucru contrar, repet, normelor lingvistice ºi apreciate ca atare de cãtre experþi în domeniu.

ªi acum sã revin la punctul unde ne-am oprit, la punctul 4 din raport. Domnia sa ne propunea prin textul art. 4 sã realizãm o traducere de fapt a instrucþiunilor ºi a instrucþiunilor cu privire la produsele comerciale sau altor produse de provenienþã strãinã. Cu tot respectul, domnule senator, asemenea texte existã deja în vigoare ºi, în consecinþã, nu se justificã un asemenea text în proiectul legii dumneavoastrã.

De aceea, propunerea pe care v-o facem este, evident, sã votãm împotriva acestui text care, repet, este dublu incriminat ºi noi ºtim în drept cã nu putem admite dubla incriminare ca acelaºi text sã se gãseascã în douã legi diferite ºi, din acest motiv, sã sancþionãm prin vot eliminarea acestui text. Per ansamblu, ca soluþie legislativã, pornind de la premisa cã acest proiect de lege este inoportun, nu se justificã, sã procedãm la respingerea textelor de mediere ºi, în acest fel, sã lãsãm legea în desuetudine ºi, practic, fãrã varianta de a ajunge în Monitorul Oficial.