Neculai Rățoi

„De la «țigancă împuțită» la «Hai la o cafea!»”

„Aspru e poporul când scapă de nenorocire”, zicea Eschil. Traian Băsescu e terminat. Tăvălugul s-a pornit și nu mai poate fi oprit. Ca de obicei, în duminica alegerilor, Băsescu a ieșit la shopping, la supermarket. Râdea, dar nu mai era râsul lui...

Și-a umplut căruciorul, așa cum ne-a obișnuit deja, cu de-acum faimoasa salată „românească” (sau măcar așa scrie pe etichetă, că altfel n-ai de unde-i cunoaște proveniența...), cu nelipsitul munte de butelci cu apă plată (gurile rele zic că din apa plată ies cele mai bune cuburi de gheață pentru whisky...) și a ieșit „la priveală”, ca să-l vadă „ochiul magic” al camerelor de luat vederi.

Jovial și hăhăitor ca de obicei, făcând vizibile eforturi ca să pară detașat de tensiunea alegerilor în care se preconizase, de o bună perioadă de timp, trântirea gravă și

masivă a PDL-ului său de suflet, acum intrat într-o degringoladă de neoprit, nu s-a putut controla integral – subconștientul jucându-i feste –, la întrebarea reprezentantei unei televiziuni încă președintele răspunzând că mersul la cumpărături îi face timpul să treacă mai repede, semn că pe marinarul rătăcit în dealul Cotrocenilor îl cam lasă nervii în ultima vreme.

Alt semn că a pierdut bătălia a fost dat de către Băsescu când a trecut, relativ subit (mai precis spus, de când a preluat puterea Guvernul Ponta), de la „țigancă împuțită” și alte miștocăreli ieftine, de mus îmbibat cu rom contrafăcut într-o speluncă insalubră dintr-un port sud-american, la „Hai la o cafea!”, unde nu a mai tâlhărit gazetari „confiscând” telefoane, ci le-a folosit creștinește, dându-le cuviincios înapoi la terminarea convorbirilor cu posturile de radio și televiziune. Cum îți dai seama că un băsist a dat-o de gard cu politica și a pierdut puterea? Păi, când realizează că „mâna de lucru” începe să-l strângă de gât, dintr-odată îl vezi cum începe să se umanizeze!

Ne uitam cu toții la televizor la Adriean Videanu. Nu mai era stăpân pe sine, nu mai dădea telefoane la „Viorică” să-i dea el rezultatele – via STS, dacă e să ne luăm după gurile rele. Avea acum un zâmbet crispat, strepezit, departe mult de figura eroului de la Marathon, singura sa preocupare și consolare părând că a rămas să fie primul care anunță rezultatele înfrângerii portocaliilor și apoi să-și facă retragerea cu coada-ntre picioare în faimosul său „mausoleu”-kitsch, simbol al unei averi dubioase pe care nu s-a grefat însă și o cultură ori un simț estetic pe măsura edificiului.

PDL-iștii arată că nu sunt conștienți încă de ce anume i-a lovit. Încă mai țin coada antenă, precum capra râioasă, încă țin trufia și tupeul drept flamură, arătând că nu știu să piardă, cu alte cuvinte nu sunt pregătiți pentru a fi oameni politici. Probabil, vreo 30-40 de ani de opoziție le vor fi utili în acest sens – tot așa după cum există oameni care sunt izolați de societate 15–20–25 de ani, tocmai în vederea reabilitării, și care au făcut fapte mult mai puțin dăunătoare națiunii decât portocaliii taman debarcați de la putere.