Stenogramă plen

## Și eu vă mulțumesc, domnule deputat.

Îl invit în continuare la cuvânt, din partea Grupului parlamentar al PDL, pe domnul deputat Mircea Lubanovici – Diaspora.

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință. Doamnelor și domnilor deputați,

Declarația mea de astăzi se referă la continuarea eforturilor susținute ale României, indiferent de partidul aflat la guvernare, de a răspunde unui deziderat mai vechi al românilor din țară și din diaspora, care speră să-și poată vedea mai des rudele și prietenii de peste ocean, în condițiile în care alte țări europene beneficiază deja de Programul Visa Waiver. Menționez că acest program oferit de Statele Unite ale Americii va permite românilor să călătorească în SUA pe o perioadă limitată de timp fără a mai avea nevoie de viză. Pentru că România este un aliat strategic important și serios al Statelor Unite, aliat fidel în NATO și prieten cu poporul american de la formarea lui, având relații diplomatice cu o vechime de peste 132 de ani, considerăm că poporul român merită să beneficieze de toate drepturile de care se bucură țările membre NATO.

În calitate de parlamentar reprezentant al românilor din Colegiul nr. 3 Diaspora, care include și Statele Unite, mă alătur concetățenilor mei din țară în solicitarea lor legitimă de a fi tratați ca aliați de încredere ai Statelor Unite și fac un apel la membrii Grupului de prietenie pentru România din cadrul Congresului Statelor Unite – la domnul Michael Turner, președinte al „Caucus-ului pentru România”, la doamna Loretta Sanchez, copreședinte al „Caucus-ului pentru România”, și la domnul Phil Gingrey, care fac parte din delegația Congresului Statelor Unite ale Americii care a vizitat de curând România – să continue să susțină adoptarea unei noi legislații care să facă posibilă includerea României în Programul Visa Waiver.

Totodată, solicit liderilor spirituali, reprezentanților bisericilor românești de pe teritoriul Statelor Unite, organizațiilor românești, precum și reprezentanților de presă de limba română din Statele Unite să solicite reprezentanților din Senatul și Congresul american sprijin pentru ca țara noastră să fie inclusă în Programul Visa Waiver cât mai curând posibil.

Prioritatea mea și a românilor din țară, precum și a românilor americani pe care-i reprezint în Parlamentul României este să se rezolve această doleanță stringentă cât mai repede posibil. Consider că Programul Visa Waiver este așteptat de români și că România merită pe deplin să beneficieze de acest program, aceasta fiind mai mult o chestiune de demnitate decât de ordin politico-administrativ.

Considerăm că atâta timp cât mare parte dintre românii din SUA reprezintă un motiv de mândrie pentru generoasa Americă, mulți români regăsindu-se în colectivele NASA, ale universităților de prestigiu, în calitate de cercetători de frunte, mulți fiind implicați direct în programele de cercetare ale firmelor „Microsoft’’ și „Boeing’’, este momentul ca România să fie cuprinsă, alături de Polonia, în proiectul de lege „JOLT Act” care se află în dezbaterea Congresului american.

Având în vedere interesele cetățenilor români care speră de atât timp să viziteze Statele Unite ca orice cetățean european, propun pe această cale ca toți românii care au și cetățenie americană să declanșeze o campanie de sensibilizare a congresmenilor și senatorilor americani în vederea obținerii acestui deziderat.

Vă mulțumesc pentru atenție.

Și eu vă mulțumesc, domnule deputat.

Înainte de a-l invita pe domnul Márton Árpád la cuvânt, aș vrea să vă spun că au depus declarații în scris: de la Grupul parlamentar al PSD – domnul Gheorghe Ciocan, Filip

Georgescu, Valeriu Zgonea, Vasile Gliga, iar de la Grupul parlamentar al PNL – Mircea Irimescu, Eugen Nicolăescu, Gheorghe Dragomir, Marin Almăjanu, Mihai Donțu, Andrei Dominic Gerea, Mihai Lupu, Octavian Bot, Ionuț Stroe, Horea Uioreanu și Viorel Buda.

Îl invit în continuare la cuvânt pe colegul nostru de la Grupul UDMR, Márton Árpád.

Vă rog, domnule deputat.

Domnule vicepreședinte,

Doamnelor și domnilor,

Declarația mea de astăzi se intitulează „Lupta cu morile de vânt”.

Eroul lui Cervantes este întruchiparea unei persoane idealiste, a cărei iubire față de un trecut glorios și o femeie înnobilează, înfrumusețează realitatea sumbră. Totodată, anumite fapte ale sale au și conotații negative. Lupta cu morile de vânt înseamnă nu numai o luptă fără șansă de izbândă, ci și una cu un inamic închipuit, de fapt căutarea unui dușman cu care să te războiești chiar dacă acesta nu există.

Prefectul nou-numit în județul Covasna, Codrin Munteanu, a mai fost în această funcție, afișând un dispreț față de drepturile lingvistice ale comunității maghiare, față de competența autorităților locale, uneori chiar față de lege. El, pe vremea respectivă, ataca pe bandă rulantă aproape toate hotărârile autorităților publice locale, blocând, practic, activitatea acestora. Acum, când s-a văzut iarăși pe cai mari, dar fiind perioadă de alegeri, nu a mai avut, practic, încă cu cine să se războiască și a ales steaguri pe post de mori de vânt. A atacat în instanță simboluri ale orașului Covasna, respectiv ale județului, acesta din urmă având în centru stema județului, adoptată prin hotărâre de guvern, cu avizul favorabil al Comisiei heraldice, încă din 2007. Acum câțiva ani, un alt prefect, la fel de asiduu, a făcut să fie amendat un primar cu o sumă enormă tot pe o gâlceavă de steaguri. Primarul a câștigat în ultima instanță la Strasbourg procesul cu statul român, proces născut din dorința de a ieși în evidență a unui om care, la decizia Curții Europene, nu mai era prefect.

Oare va trebui să ajungem din nou în fața acelei instanțe pentru a ne apăra de abuzurile unui alt prefect la fel de vremelnic?

Nu-mi rămâne decât să-l asigur pe domnul prefect, conform zicalei care se regăsește și în limba maghiară, și în limba română: „Apa trece, pietrele rămân”. Noi rămânem.

## **Domnul Florin Iordache:**

Vă mulțumesc, domnule deputat.

Îi rog pe ceilalți colegi ai noștri care nu au depus declarații să le depună la stafful tehnic.

Acestea fiind spuse, declar închisă prima parte a ședinței noastre de astăzi, 19 iunie.

Vă mulțumesc. Vă aștept la ora 9.00.

La revedere!

„Televiziunea și Poșta Română, printre tunurile răsunătoare ale guvernelor PDL”

Pare incredibil, dar e adevărat: Președintele României, domnul Traian Băsescu, a declarat zilele trecute că Televiziunea Română trebuie desființată: „Mărturisesc că nu mă pricep la chestiuni mai ales în zona asta media, dar vreau să știți, în modul cel mai cinstit, un punct de vedere despre TVR. Trebuie desființată și reînființată pe alte baze. Nu poate funcționa așa. Vezi o televiziune în două camere care funcționează și e mai dinamică decât Televiziunea Română, și fără datorii. Sigur, nu spune nimeni că nu trebuie să avem o televiziune de stat, dar această televiziune a ajuns o afacere”, susținea domnul Băsescu.

Dar la numiri în funcții vă pricepeți, domnule președinte? Cât de dinamică a fost Televiziunea Română când v-a promovat interesele politice pe bandă rulantă, în detrimentul tuturor celorlalte formațiuni? Și cum de n-ați descoperit până acum cât de incompetenți și de corupți sunt cei pe care i-ați promovat în funcții importante?

Această declarație mi se pare mai mult decât iresponsabilă și grotescă, în condițiile în care dumneavoastră nu suflați o vorbă și despre minunații dumneavoastră protejați, cei care au contribuit consistent la această stare actuală a TVR, mai mult decât catastrofală, și nici nu vă pasă că aceștia sunt, poate, cei responsabili pentru aducerea TVR la un asemenea dezastru financiar.

Sau poate domnul președinte Băsescu nu a auzit niciodată despre domnul Lăzescu, fostul director general, care a fost numit chiar de Președinție, sau despre binevoitoarea sa prietenă, doamna Culcer, cea care a făcut din Televiziunea Română publică o televiziune exclusivă pentru cântarea și slăvirea domnului Băsescu și a guvernelor PDL, o tribună perfectă de expunere a glorioaselor lor realizări, mai ceva ca-n vremurile de tristă amintire! Sau despre celebra șefă de comunicare a PDL, doamna Meseșan, care făcea legea prin Consiliul de administrație al SRTV, nu știți nimic, domnule președinte?! Unde să mai încadrăm oare faptul că, deși TVR este datoare vândută, pentru doamna Culcer au existat fonduri fără număr? Dumneaei este una dintre lăudătorii prezidențiali care a fost răsplătită cu indemnizații consistente, cumulate chiar cu pensia, lucru pentru care alții erau încadrați de către același președinte Băsescu în categoria „pensii nesimțite”.

TVR a ajuns în situația de a avea datorii și către instituții internaționale pentru transmisii, pe lângă cele 120 milioane de euro datorate instituțiilor publice din România, și din aceste motive ANAF a decis blocarea conturilor TVR.

Dar cel mai păgubit în această „afacere”, cum o numește domnul Băsescu, falimentară, aș completa eu, este cetățeanul român, care plătește din propriul buzunar taxe peste taxe, și prea mari, și impuse fără a avea în niciun fel de câștigat.

Plătitorul de taxe român, cel căruia i s-au luat în mod forțat bani din buzunar de guvernele PDL pe motiv de austeritate, nu are parte, în anul 2012, nici măcar de transmisiile unor evenimente internaționale sportive esențiale, cum sunt Olimpiada de la Londra sau Campionatul European de Fotbal.

Ce ar mai fi de spus despre faptul că în campaniile trecute PDL-iștii țipau cât îi țineau plămânii că liberalii vor să

acapareze Poșta Română?! Dar tot ei au fost cei care, ulterior, au băgat Poșta Română în faliment, o societate cu peste 35.000 de angajați și o vechime de 120 de ani. În intervalul 2008–2010, Poșta a acumulat pierderi de 485 milioane de lei, la care se adaugă o amendă aplicată de Consiliul Concurenței de peste 100 milioane de lei, plus o serie de obligații de plată către diverși furnizori și bugete ale statului de peste 400 milioane de lei. Și, mai mult decât atât, factorii poștali au fost transformați în agenți electorali ai PDL, care au avut rolul de a distribui ziarele PDL-iste gratuite de campanie.

Cine răspunde, domnilor PDL-iști și domnule Băsescu, pentru aceste tunuri inimaginabile? Și cine trebuie, oare, să repare toate aceste uriașe găuri și să repună pe făgașul corect unele dintre cele mai importante instituții publice ale statului român? Dacă cei susținuți de dumneavoastră ar fi fost competenți și incoruptibili, nu s-ar fi ajuns la aceste nemaiîntâlnite situații.

Guvernul USL are doar o lună și ceva de guvernare, dar printre prioritățile sale a fost și decizia ca datoriile Poștei Române către alte instituții ale statului să fie reeșalonate la plată.

Măsura a fost aprobată recent de Guvernul USL pentru a evita intrarea companiei în insolvență din cauza managementului defectuos exercitat până în prezent, sub oblăduirea PDL.

Și cele două cazuri descrise mai sus, al TVR și al Poștei Române, reprezintă doar două dintre marile lovituri date de faimoasele guverne ale PDL instituțiilor publice, condimentate cu cel mai prost management practicat vreodată în toată perioada postdecembristă și cu exemple edificatoare de manipulare, dar și de sifonare și deturnare a fondurilor acestora.

„Guvernele PDL au fost guvernele paradoxurilor”

Guvernele PDL pot fi catalogate, pe bună dreptate, drept guvernele paradoxurilor. Pe de o parte, președintele Traian Băsescu anunța marea criză prin care trece România și făcea apel la diminuarea cheltuielilor publice prin: reducerea salariilor, a pensiilor, a indemnizațiilor pentru creșterea copilului, prin disponibilizări masive ale personalului din instituțiile publice, însă, în același timp, membri marcanți ai Guvernului PDL, precum Emil Boc sau Elena Udrea, se plimbau cu întreg stafful prin Statele Unite pe sume exorbitante, plătite din bani publici, sau se afișau ostentativ cu achiziții dintre cele mai scumpe.

Dacă în aceeași perioadă primării ale edililor care făceau parte din opoziție la acea vreme, PSD sau PNL, se chinuiau să supraviețuiască, fiind de multe ori amenințate cu executarea silită din cauza datoriilor acumulate, generate de finanțarea insuficientă primită de la Guvern, în alte primării din comunități rurale, aparținând edililor PDL, se construiau fântâni arteziene, deși locuitorii nu aveau canalizare, parcuri și locuri de joacă pentru copii, deși copiii lipseau cu desăvârșire. Să nu uităm că în perioada Guvernului Boc veniturile bugetarilor au scăzut cu aproximativ 40%, dar se pare că numai ale unor anumiți bugetari, căci, iată, astăzi aflăm că salariile șefilor de la autostrăzi au crescut în 2011, în același an în care mii de polițiști, zeci de mii de funcționari erau disponibilizați, cu aproximativ 75%. Nivelul salariilor plătite de Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România (CNADNR) a crescut pentru majoritatea directorilor cu procentaje considerabile, mult peste inflație, peste media creșterii salariale la nivelul economiei și chiar peste „realizările” în zona autostrăzilor și drumurilor naționale, deși în această perioadă autostrăzile au stat închise pe timp de iarnă preț de câteva săptămâni, zeci de kilometri de autostrăzi nici nu au fost măcar scoși la licitație, proiectele erau înghețate sau se desfășurau defectuos.

Într-o perioadă în care se anunța tăierea tuturor sporurilor, neplata orelor suplimentare, la CNADR situația a stat, din nou, diferit. După ce a dat afară câteva sute de angajați sau i-a scos la pensie, CNADNR a început să plătească ore suplimentare unor angajați rămași, pe motiv că aceștia trebuie să stea după program căci nu fac față.

Și, ca tabloul să fie complet, România riscă să rămână fără finanțare europeană pentru autostrăzi dacă europenii veniți în inspecție ca urmare a neînțelegerilor dintre cele două companii câștigătoare ale proiectului privind construcția primului tronson din Coridorul IV Paneuropean găsesc nereguli în ceea ce privește cheltuirea sumelor de bani aferente. În cazul în care se vor constata nereguli, România riscă întreruperea programului sectorial în valoare de 4,6 miliarde de euro.

Consider că este necesară o anchetă în acest caz și voi solicita o comisie de anchetă pentru a investiga modul în care s-au atribuit astfel de salarii, sporuri și alte beneficii, deoarece legea trebuie să fie aceeași pentru toți.

„Guvernul trebuie să ajute populația din mediul rural”

Institutul de Economie Socială (IES) și Institutul pentru Cercetarea Calității Vieții (ICCV), ambele aparținând Academiei Române, au realizat un studiu privind condițiile de viață ale românilor care trăiesc în mediul rural. Rezultatul studiului este deopotrivă dureros și îngrijorător. Trei sferturi din populația mediului rural trăiește în condiții precare, iar 37%, ceea ce înseamnă peste un milion de oameni, sunt lucrători familiali neremunerați, respectiv fără vreo formă de salariu sau plată în natură pentru activitatea agricolă desfășurată. Totodată, peste 36% din populația din rural are statut profesional de lucrător pe cont propriu, potrivit aceleiași cercetări.

Aceste date ne prezintă cu adevărat magnitudinea sărăciei în mediul rural, dar și nevoia continuă de a investi în această zonă. Trebuie create locuri de muncă și oportunități pentru investitorii din agricultură. Altfel, aceste procente nu vor mai arăta așa în următorii ani, ci chiar mai rău. E un semnal de alarmă care trebuie tras și pe care, în calitate de deputat, mă simt obligat să-l subliniez.

Din păcate, ultimii ani au adus prea puțin în domeniul atenuării diferențelor dintre urban și rural. Ministerul Dezvoltării Regionale, în loc să netezească aceste discrepanțe, le-a adâncit, mai mulți bani ajungând în urban decât în rural. Mai mult, Ministerul Agriculturii nu a încurajat asocierea între cei care desfășoară activități agricole. Așa se face că aproape toate exploatațiile agricole din România, mai precis 99,2% din acestea, sunt ferme de subzistență individuale. Doar 0,8% sunt exploatații agricole cu personalitate juridică, acestea deținând controlul asupra a 44% din suprafața agricolă a țării, conform acelorași studii. De asemenea, în România există un grad uriaș de fărâmițare a terenurilor agricole – împărțite în peste 3,8 milioane de exploatații agricole distincte, din care cea mai mare parte cu suprafețe de sub un hectar. Astfel, România a devenit țara cu cele mai multe exploatații agricole din UE.

Singura șansă a țării noastre de a ieși din această zonă dezastruoasă o reprezintă preocuparea continuă a statului pentru încurajarea asociațiilor de agricultori. E singura soluție pentru creșterea productivității și pentru ca agricultura să se transforme într-un sector care contribuie efectiv la bugetul statului. Pentru asta, Guvernul trebuie să adopte reducerea TVA-ului la alimentele de bază și noi scutiri de impozite pentru agricultorii care vor să realizeze asociații de exploatare.

Știu că există asemenea planuri atât la Ministerul Agriculturii, cât și la Guvern. Sunt convins că, după guvernarea USL, aceste statistici la care fac referire vor fi mult mai bune. Programul Național de Dezvoltare Rurală repornește acum mai eficient ca înainte, iar creșterea gradului de absorbție a fondurilor europene va aduce un plus considerabil.

„USL a câștigat alegerile și în județul Brașov”

Rezultatele alegerilor locale demonstrează foarte limpede faptul că românii au dorit să înlăture PDL nu numai de la guvernare, ci și din administrația locală. Majoritatea obținută de USL în mai toate județele României arată fără echivoc faptul că românii s-au prezentat la vot într-un număr considerabil – prezența la urne pe 10 iunie 2012 a fost de 55% în Brașov – pentru a termina ceea ce au început în lunile decembrie și ianuarie prin protestele vehemente din stradă.

Procentele obținute de USL în județul Brașov ilustrează faptul că și brașovenii au votat pentru o schimbare consistentă a modului antidemocratic, clientelar, discreționar și profund demagogic prin care PDL a înțeles să conducă această țară.

Președintele PNL Brașov, domnul Aristotel Căncescu, a câștigat al patrulea mandat la șefia Consiliului Județean Brașov cu 47,15% din voturi, în timp ce USL a obținut 17 mandate de consilieri județeni cu 44,89% din voturi, în urma rezultatelor finale centralizate de Biroul Electoral Județean Brașov. Prin rezultatele obținute în 10 iunie, Uniunea Social-Liberală a câștigat alegerile atât la Consiliul Local Brașov, cât și la Consiliul Județean Brașov. De asemenea, USL a câștigat 35 de primării din cele 58 de localități ale județului Brașov.

La nivel de țară, victoria PNL la aceste alegeri locale se cuantifică în obținerea a peste 50% mai multe mandate de președinte de consiliu județean decât la precedentul scrutin din 2008. Astfel, în afară de faptul că PNL și-a păstrat conducerea consiliilor județene Bihor, Brașov, Călărași, Giurgiu și Hunedoara, a obținut în plus victorii importante în județele Botoșani, Iași, Caraș-Severin, Buzău, Satu Mare, Ilfov, Mureș și Cluj. De asemenea, PNL a câștigat opt mandate de primari în municipiile reședință de județ. Timișoara, Oradea, Zalău, Baia Mare, Bacău, Galați, Râmnicu Vâlcea și Călărași vor fi conduse de edili liberali.

Rezultatele obținute demonstrează clar viabilitatea proiectului USL și victoria categorică a acestei alianțe, care, practic, a câștigat în mod cert 36 de județe din cele 41 ale țării. USL a demonstrat încă din prima zi de guvernare că pune pe primul loc interesul cetățeanului și respectarea drepturilor acestuia și cred că acest lucru a întărit convingerea românilor de a vota pentru un alt fel de a face politică. Succesul obținut de USL în aceste alegeri nu înseamnă pentru noi doar satisfacție politică, ci ne obligă să ne asumăm responsabilitatea fermă de a ne respecta întocmai promisiunile și de a anula complet practicile de guvernare și administrare instaurate de PDL!

„Alternanța la putere – semnul unei democrații consolidate”

Alternanța la putere a partidelor este semnul unei democrații consolidate. Avem nevoie ca cele două talere ale balanței să fie separate, dar să se manifeste într-un echilibru rațional și bine intenționat, avem nevoie de putere și opoziție, de succedarea acestora la conducere, pentru ca fiecare să aibă șansa de a-și materializa strategia de surmontare a stării de „nedezvoltare” a țării.

O democrație neconsolidată, cu un partid majoritar, va aluneca ușor spre autoritarism, lichidând, practic, prin însăși mecanismele puterii, orice opoziție. De câțiva ani încoace, acțiunile celor de la vârf au fost îndreptate tocmai în această direcție, a eradicării oricăror voci sau manifestări oponente. Au cedat tentației ultrapolitizării tuturor structurilor statului, lăsând la o parte criteriul meritocrației în ascensiunea socială sau profesională. Rezultatele sunt pe măsură: în 2011, România pierdea 9 poziții în Index-ul Democrației, realizat de The Economist Intelligence Unit (EIU _),_ față de 2008, fiind etichetată drept statul UE cu democrația cea mai viciată. Căderea a avut loc de pe poziția 50 la poziția 59, în 2011. Trei dintre cei cinci indicatori (calitatea actului guvernării, participarea politică și drepturile civile) au cunoscut o înrăutățire însemnată.

Potrivit aceluiași raport, România este una dintre cele opt țări din Europa Centrală și de Est în care a avut loc o reducere a nivelului de libertate a presei față de 2008.

România mai ocupă locul 77 din 142 în „Raportul Global al Competitivității 2011–2012”, lansat de Forumul Economic Mondial, față de o poziție 68, mai bună, în 2008–2009. Ierarhiile au fost stabilite pe baza a 12 mari indicatori: instituțiile, infrastructura, macroeconomia, sănătatea și educația primară, bunurile și eficiența pieței, educația universitară și nivelul de instruire, eficiența pieței muncii, evoluția tehnologică, dezvoltarea pieței financiare, dimensiunile pieței, complexitatea mediului de afaceri și inovația.

În ceea ce privește Indexul Percepției Corupției din 2011, ne-am prăbușit, din nou, 5 locuri: de la poziția 70 în 2008 la 75 în 2011.

Pentru echilibrul democratic al puterilor în stat, polii de putere trebuie să existe și să se manifeste singular, având însă o constantă unitară a ceea ce trebuie făcut pentru România. Scopurile și interesele trebuie să fie comune, principiile fundamentale să fie aceleași, viziunea să se întindă pe un orizont de timp lung, să existe o continuitate strategică a acțiunilor, rămânând ca fiecare forță de pe eșichierul politic să își definească propria cale de a merge spre țintă, propriile mijloace, ritmuri, în funcție de condițiile interne și externe ale momentului și de paradigmele sale doctrinare.

## Stimați parlamentari,

Din păcate, PDL la butoane s-a transformat, de câțiva ani încoace, într-o forță politică care nu a dorit să folosească, la momentul potrivit și în mod corespunzător, mijloacele de care

dispune, dovedind clar lipsa unui suport ideologic, asezonată cu manifestarea din plin a corupției, intereselor personale sau clientelare. Unor astfel de formațiuni politice nu trebuie să li se mai ofere șanse de a ajunge la conducere, luându-le în calcul ca opțiune de vot sau de apartenență politică, căci au demonstrat, prin atitudini și acțiuni constante, încălcarea flagrantă a principiilor constituționale ale statului de drept și terfelirea preceptelor elementare ale democrației. Orice membru, reprezentant sau susținător al acestui partid, care continuă să îi fie alături, se face răspunzător și părtaș dezastrului în care a aruncat România.

„Degringolada portocalie, începutul sfârșitului unei mari minciuni”

Înfrângerea de la alegerile locale a zdruncinat PDL. La patru zile după alegerile care au adus rezultate catastrofale pentru PDL, partidul prezidențial a intrat în ședință. Colegiul Director al PDL s-a reunit la Palatul Parlamentului pentru o analiză a rezultatelor obținute la alegerile din 10 iunie. Discuțiile PDL-iștilor au fost foarte tensionate, iar atacurile la persoană au fost extrem de dure. La final, întreaga conducere portocalie, în frunte cu Emil Boc, și-a anunțat demisia.

În ceea ce mă privește, demisia în bloc a conducerii PDL reprezintă începutul sfârșitului unei mari minciuni, una dintre cele mai mari diversiuni politice postdecembriste cu privire la valoarea unor politicieni. Știm cu toții că aceste personaje care și-au depus mandatul, începând cu Elena Udrea și terminând cu Emil Boc, n-ar fi ajuns niciodată în funcțiile pe care le-au ocupat fără Traian Băsescu.

Acesta a fost momentul în care am putut spune că s-a făcut dreptate, a fost consecința ultimă a conexiunii ombilicale pe care conducerea PDL a ales să o aibă cu „zeul” Traian Băsescu. Din păcate, demisia liderilor portocalii nu este suficientă pentru anii în care o întreagă nație a suferit. Pentru sutele de mii de oameni de-a dreptul îngenuncheați și înjosiți de personaje grotești și arogante această stare de fapt este aproape egală cu zero.

Asistăm, așadar, la dezintegrarea PDL. Degringolada fără precedent care a cuprins acest partid în ultimele luni se concretizează acum prin disoluția lui. Cu alte cuvinte, PDL își continuă drumul pe care cu toții l-am prevăzut și l-am așteptat cu mult timp înainte: acela de a rămâne doar un partid de „tristă amintire” în filele de istorie.

Scorul dezastruos obținut de PDL la alegerile locale este lovitura fatală aplicată acestui partid care era deja afectat puternic de crize interne. Interesul rămânerii la guvernare pentru accederea la banul public a fost singurul motiv care i-a ținut uniți pe PDL-iști. Acum, după ce au pierdut puterea la nivel central, și acum și local, portocaliii au început să sară unul la gâtul celuilalt, pasându-și responsabilitatea eșecului din 10 iunie, iar meritul este doar al lui Traian Băsescu, președintele-jucător care a reușit să-și transforme partidul de suflet într-o construcție politică guvernată doar de interese meschine, de clan.

„Semnalul dat de alegători pe 10 iunie”

Recentele alegeri locale au demonstrat faptul că România a ales democrația, normalitatea, politica făcută cu onestitate și în interes public. Meritul este al alegătorilor noștri, succesul le aparține, pentru că noi, cei care am candidat și am câștigat, am fost vectorii dorințelor și așteptărilor lor.

Rezultatul înregistrat de USL la alegerile din 10 iunie este de departe cel mai bun scor electoral înregistrat de o alianță politică. Pe de altă parte, PNL a reușit să performeze la aceste alegeri locale, având cele mai bune rezultate obținute de partid după 1989. Opțiunea noastră, a PNL, de a face o alianță a opoziției unite, împreună cu PSD și PC, s-a dovedit corectă. Prin victoriile din întreaga țară, USL a căpătat o oarecare legitimitate. Acum e nevoie de consens politic pentru organizarea alegerilor generale în luna octombrie, ocazie cu care vom obține o majoritate în Legislativ, astfel că și Guvernul va fi unul perfect legitim, rezultat al votului popular.

Nu am nici cea mai mică îndoială legată de alegerile parlamentare. Românii au demonstrat deja că nu pot fi înșelați cu promisiuni deșarte, în ciuda eforturilor PDL de a le deturna atenția oamenilor de la sărăcie, umilințe, șomaj, disperare. Desigur, guvernarea USL nu va putea aduce bunăstarea peste noapte, dar va spune stop jafului și risipei, pentru că austeritate nu înseamnă suferință, înseamnă oportunitate, eficiență și legalitate.

La alegerile locale românii au dat un semnal clar, un vot de blam pentru exponenții corupției portocalii din administrația locală. Noi, cei care suntem parlamentari și care am devenit primari sau președinți de consilii județene, aleși sub sigla USL, avem datoria să ținem seama de votul cetățenilor și să nu facem asemenea celor alungați din funcții. Aroganța, furtul din bani publici și licitațiile cu dedicație trebuie să dispară din administrație, iar alocările către primării trebuie să țină seama de nevoile comunității, nu de carnetul de partid al edililor.

„Festivalul poeziei ruse”

Comunitatea Rușilor Lipoveni din România, în colaborare cu Ministerul Culturii și Patrimoniului Național din România, a organizat cea de a V-a ediție a „Festivalului poeziei ruse”. La acest eveniment au participat 150 de elevi și profesori din aproape toate localitățile unde rușii lipoveni studiază limba maternă.

Prima etapă a avut ca temă „Natura în lirica rusă”, urmând ca în luna octombrie anul curent să se desfășoare cea de a II-a etapă, care va fi dedicată marcării a „130 de ani de la nașterea scriitorului Kornei Ciukovski” (1882–1869) și „125 de ani de la nașterea poetului Samuil Marșak” (1887–1964).

Festivalul a fost structurat pe trei module: interpretare de poezie, creație proprie și dramatizare sau montaj literar. Copiii au selectat și au recitat versuri din creațiile poeților ruși, dar și din propriile creații.

Ca și în anii precedenți, membrii comisiei de jurizare au avut o misiune grea de a desemna premianții.

Pe această cale, doresc să felicit atât elevii, cât și profesorii pentru realizările lor, cât și pentru clipele minunate petrecute împreună la Brăila, unde poezia a reunit rușii lipoveni.

## „Atentat la cultura română”

Potrivit articolului 115 alin. (4) din Constituția României, „Guvernul poate adopta ordonanțe de urgență numai în

situații extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligația de a motiva urgența în cuprinsul acestora.”

În primul rând, plecând de la acest cumul de condiții, de altfel un cumul simplu, punctual, mă întreb în cel mai firesc mod cu putință de unde provine această grabă suspectă, nejustificată, de trecere a Institutului Cultural Român (ICR) de sub autoritatea Președintelui României în subordinea și sub controlul Parlamentului României, respectiv a Senatului, ce anume determină și, totodată, justifică situația extraordinară și caracterul urgent despre care Constituția României face referire în dispoziția mai sus menționată.

La o primă vedere, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2012 privind unele măsuri în domeniul cultural nu poate fi decât un instrument politic de promovare a intereselor de partid, în pofida dispozițiilor legale, apreciate ca fiind restrictive. În prezentul context, dimensiunea și valoarea intereselor politice de partid prevalează în raport cu aspectele pur juridice, legale ale acesteia.

Institutul Cultural Român este o instituție care promovează cultura și civilizația română în țară și în afara ei. Originar, actualul ICR a fost înființat în anul 2003, prin reorganizarea Fundației Culturale Române și a Editurii Fundației Culturale Române, ca instituție publică de interes național, cu personalitate juridică, aflată sub autoritatea Președintelui României.

În prezent, ICR include o rețea de 17 institute, care funcționează în 16 țări, rolul acestora fiind furnizarea de informații privind literatura, limba și civilizația română. În acest sens, prin întregul său efort continuu și susținut de stimulare și promovare a valorilor naționale ale culturii, artei și științei, ICR a reușit performanța de a organiza evenimente în toate cele 17 filiale, în cadrul cărora doar în cursul anului 2011 au participat 2 milioane de spectatori. De asemenea, ICR a derulat și derulează programe prin care numeroși și variați autori români au fost traduși în diverse limbi străine, ajungând astfel să fie recunoscuți și pe plan internațional.

Susținerea circulației valorilor culturii și științei dinspre și înspre țară, precum și eterna grijă, atenta preocupare a ICR privind consolidarea și amplificarea, sub diferite forme, a relațiilor cu comunitățile românești de peste hotare, au generat aprecierea unor publicații prestigioase precum „The New York Times”, „La Stampa”, „Figaro Littéraire” etc. Reacțiile laudative nu au întârziat să apară nici la nivel european. Astfel, punctul culminant al aprecierii activității ICR în plan internațional a fost atins prin numirea lui Horia Roman Patapievici la conducerea rețelei institutelor culturale europene (EUNIC).

Prin modificarea statutului ICR nu se încearcă decât înlocuirea grăbită (parcă suspect de grăbită) și absolut nejustificată a reprezentanților acestei instituții, fără nicio analiză sau urmă de studiu detaliat privind performanțele, aptitudinile sau rezultatele acestora. Trecând însă și peste acest aspect pe care, probabil, domnul prim-ministru Ponta îl consideră infim și nesemnificativ, mă declar profund îngrijorat, stimați colegi, de modul de abordare a acestei chestiuni, respectiv adoptarea unei decizii fără consultarea oamenilor de cultură care au reușit performanța ca această instituție să funcționeze impecabil, transparent, fără perdele. _-_ Domnul prim ministru refuză astfel orice tip de dialog în raport cu acest subiect, preferând să tacă și să facă, „justificând” astfel în cel mai fățarnic mod o falsă urgență, călcând astfel în picioare eforturile susținute ale acestei instituții care a oferit culturii românești o expunere internațională extraordinară.

În acest sens, stimați colegi, alături de oamenii de cultură din întreaga țară, și nu numai, pe această cale solicit anularea dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 27/2012 privind unele măsuri în domeniul cultural. În același timp, propun inițierea unor dezbateri serioase în urma cărora să evităm „sufocarea” voită a culturii române și să propunem un proiect de lege introdus pe cale ordinară în Parlamentul României.

„Felicitări grecilor, care au înțeles că trebuie să rămână în zona euro!”

Rezultatele alegerilor din Grecia arată că cei mai mulți dintre greci au înțeles că trebuie să rămână în zona euro dacă vor să le fie bine pe termen lung. Felicitări pentru că au înțeles acest lucru, deși au resimțit dramatic măsurile de austeritate, care cel mai probabil că vor continua odată cu reușita în alegeri a Partidului Noua Democrație.

Din punctul meu de vedere, un fenomen precum retragerea unei țări, oricare ar fi ea, din zona euro înseamnă știrbirea viziunii europene, renunțarea la o parte din proiectul atât de frumos al Europei Unite. Dincolo de orice calcul economic, dimensiunea aceasta politică nu poate fi complet ignorată. Proiectul european este mai mare decât calculele economice și trebuie să supraviețuiască chiar și unei perioade de criză profundă precum aceasta pe care o trăim cu toții de ceva timp. Ba chiar am curajul să afirm că după ce această perioadă de criză va fi trecut, iar Uniunea Europeană va fi supraviețuit intactă, atunci vom înțelege cu toții că proiectul Europei Unite înseamnă mai mult decât pragmatism economic, înseamnă cu adevărat o viziune politică.

Revenind la alegerile din Grecia, nu pot să nu comentez și intrarea în Parlament deopotrivă a neonaziștilor greci, cu 18 mandate, și a comuniștilor, cu 12 mandate. Deși la prima vedere un astfel de fapt nu pare îngrijorător, în realitate este greu de crezut că în timpuri extreme, așa cum sunt cele prin care trec grecii astăzi, politicile extreme nu își vor găsi adepți. Important este să nu își găsească prea mulți și să nu preia oricare dintre tendințe puterea, excluzându-le pe toate celelalte. Partea bună este că diversitatea curentelor politice din Parlamentul grec este, în cele din urmă, un semn al democrației și al pluralismului pe care ea le presupune. Atâta vreme cât aceste tendințe nu devin majoritare și nu ajunge una dintre ele să le excludă pe toate celelalte, vorbim despre democrație în continuare, iar acest lucru este cel mai important.

Sper ca aceste alegeri să aducă liniște măcar în zona politicului pentru o vreme, astfel încât Grecia să înceapă să se vindece, iar odată cu ea întreaga Uniune Europeană. Cu toții trebuie să înțelegem că Uniunea Europeană nu este doar o uniune economică și deci nu poate fi guvernată doar prin calcule pragmatice, este în egală măsură și o uniune politică, iar această complexitate este fundamentală pentru reprezentarea Europei ca idee pe plan global.

„USL se dovedește a fi un proiect politic viabil”

În aceste alegeri locale, Partidul Național Liberal a reprezentat cu adevărat și a salvat dreapta în România. În vreme ce impostori doctrinari din PDL care au făcut tot ceea

ce se putea pentru a compromite ideea de dreapta, însușindu-și o falsă identitate de dreapta, s-au prăbușit în fața verdictului neiertător al alegătorilor, Partidul Național Liberal, partid autentic de dreapta, a câștigat poziții extrem de importante în administrația publică locală.

Rezultatul înregistrat de PNL la aceste alegeri locale este unul istoric, cel mai bun obținut de partid după 1989. Opțiunea PNL de a face o alianță a opoziției unite împreună cu PSD și PC s-a dovedit corectă. La votul din 10 iunie s-au văzut deja rezultatele strategiei adoptate de PNL la congresul din 2010.

În mai puțin de un an și jumătate, Partidul Național Liberal și-a atins obiectivele propuse. PNL este acum, după scrutinul electoral de duminică, un partid de 30%, cu structuri și reprezentare puternică la nivelul administrației publice locale.

La aceste alegeri locale, Partidul Național Liberal și-a triplat numărul de mandate de președinte de consiliu județean, în comparație cu precedentul scrutin din 2008. Nu numai că PNL și-a păstrat conducerea consiliilor județene Bihor, Brașov, Călărași, Giurgiu și Hunedoara, dar a obținut în plus victorii importante în județele Botoșani, Iași, CarașSeverin, Buzău, Satu Mare, Ilfov, Mureș și Cluj.

De asemenea, PNL a câștigat opt mandate de primari în municipiile reședință de județ. Timișoara, Oradea, Zalău, Baia Mare, Bacău, Galați, Râmnicu Vâlcea și Călărași vor fi conduse de edili liberali. În plus, PNL deține și primăriile sectoarelor 1 și 6, ultimul, fost fief tradițional al PDL și al Elenei Udrea.

Rezultatele demonstrează, fără echivoc, că România a ales duminică democrația, normalitatea, politica făcută cu onestitate și în interes public. Meritul este al alegătorilor noștri, succesul le aparține, candidații USL fiind vectorii dorințelor și așteptărilor lor.

USL a învins o mașinărie electorală bine antrenată și bine alimentată, iar populația nu a mai putut fi înșelată cu promisiuni deșarte, în ciuda eforturilor PDL de a le deturna atenția oamenilor de la sărăcie, umilințe, șomaj, disperare.

Prin victoriile importante obținute în toată țara, actuala guvernare capătă legitimitate. Guvernarea USL nu va putea aduce bunăstarea peste noapte, dar va spune stop jafului și risipei, pentru că austeritate nu înseamnă suferință, înseamnă oportunitate, eficiență și legalitate.

„PDL – la un pas de dispariție de pe scena politică”

Timp de aproape 8 ani, PDL-iștii de frunte s-au întrecut în recitaluri de demagogie și minciuni flagrante cu care au reușit să-și mențină o cotă foarte ridicată de încredere în rândul populației. Cum a fost oare posibil ca lucrurile să dureze atât de mult până ca românii să ajungă să-și dea seama că au integral de-a face cu un partid de fariseiști, care au pus la bătaie toate mijloacele inventate vreodată pentru a-și atinge doar propriile interese, supunând pentru asta un întreg popor la austerități de tot felul? Nimic mai concludent: pe toți acești falși politicieni, sancționați de electorat abia la aceste alegeri locale din 10 iunie, i-a girat atâta vreme, cu garanții incomensurabile, însuși președintele țării, Traian Băsescu!

Rezultatele mai mult decât jalnice obținute la alegerile locale de PDL nu sunt recunoscute la adevăratul lor nivel de dezastru, în mod oficial, nici măcar acum, în al treisprezecelea ceas, după bilanțul voturilor obținute! Chiar și în aceste zile, eternul optimist, domnul Boc, președintele PDL, ne povestea candid că PDL aproape și-a atins scopurile electorale, înregistrând doar cu un infim 2% mai puțin față de ținta inițială!

Doar degringolada din PDL și scandalurile uriașe din interiorul partidului au dus la implozia definitivă a acestuia și au provocat demisiile în bloc ale conducătorilor săi!

Demisia în bloc a conducerii PDL reprezintă sfârșitul unei mari minciuni, una dintre cele mai mari diversiuni politice postdecembriste în ceea ce privește valoarea unor politicieni.

Toate aceste personaje care și-au depus mandatul n-ar fi ajuns niciodată în funcțiile pe care le-au ocupat fără oblăduirea directă a domnului Băsescu, șeful _de facto_ al partidului, care nu a făcut altceva decât să-i susțină și să-i protejeze până-n pânzele albe, indiferent de faptele lor reprobabile! Faptul că toți din conducerea PDL și-au dat în sfârșit demisia reprezintă un mod neoficial de recunoaștere a balonului gonflat, alimentat exclusiv cu minciuni, în care se transformase PDL!

Traian Băsescu a reușit să transforme PDL într-o construcție oribilă, una în afara practicării politicii în interesul cetățeanului și al respectării normelor democrației, ajungând la stadiul de mutant guvernat doar de interesele personale și clientelare.

În ultimul an, sub conducerea lui Traian Băsescu, adevăratul președinte al democraților, în PDL nu au existat dezbatere și decizie nici la nivelul organizațiilor locale, nici la nivelul celor centrale. Totul s-a redus la executarea de către un grup de servanți, în frunte cu Emil Boc, a ordinelor lui Traian Băsescu.

Convulsiile interne ale PDL relevă, de fapt, imaginea reglării de conturi între clanurile portocalii. Acum, PDL este abandonat, iar Traian Băsescu s-a delimitat ostentativ de partidul său cel perdant în alegeri.

Este momentul în care putem spune că se face în sfârșit dreptate, dar demisia liderilor PDL nu este suficientă, ei ar trebui să plătească pentru jaful pe care l-au produs în timpul guvernărilor portocalii, în care banii publici au fost declarați insuficienți, dar, în realitate, aceștia au fost utilizați după legea bunului-plac PDL-ist!

„Politicianism și Arhive (Naționale!)”

Lumea nu se mai miră de mult de contradicțiile dintre vorbele și faptele oamenilor politici de la noi. În România, cetățenii, într-o continuă confuzie de valori, cuprinși de o amorțeală cauzată de grijile curente, nu dau importanța cuvenită unui minim de moralitate în lumea politică și nu manifestă exigența necesară în chestiune. Este și asta o nenorocire de care nu se sinchisește nimeni și de care profită temeinic cei nesancționați, tocmai actorii scenei politice. Și este mare păcat, pentru că ei ar trebui să fie cei care dau socoteală.

La învestirea Guvernului Ponta s-a spus că nu vor fi schimbați din funcții specialiștii din funcțiile publice care și-au îndeplinit cu profesionalism obligațiile profesionale. Constatăm și de această dată că între „spus” și „făcut” este o mare diferență. Valul demiterilor impuse de noul Guvern cuprinde, încet-încet, totul, după interesele conjuncturale ale puternicilor zilei.

Printre ultimele, una care a surprins: cea a directorului Arhivelor Naționale din București, istoricul Dorin Dobrincu.

Din relatările presei se vede că ministrul Ioan Rus este cel care și-a permis să înlocuiască directorul bătrânei instituții tezaur național. A făcut-o ca și cum ar fi fost vorba despre șeful unui inspectorat de poliție din teritoriu. Brusc, la toane, fără o analiză de specialitate, în disprețul tuturor.

Nu-l apăr pe fostul director. Am să-i reproșez cedarea în fața politicului de la dezbaterea Legii de retrocedare a arhivelor comunităților religioase. Nu-l cunosc și nu am nimic nici cu noul director, domnul Ioan Drăgan, fostul conducător al Serviciului Regional al Arhivelor Naționale din Cluj. Poate fi un bun specialist și se poate încărca de succese la conducerea acestei importante instituții de cultură. Nu el este obiectul acestei critici și nu vreau să se înțeleagă că nemulțumirea mea este legată de înlocuirea unor nume.

Problema este alta. Ea este legată de judecata omului politic care, ajuns la putere, nu mai vede limitele bunului-simț comun și-și pierde mijloacele personale de autocenzurare a pornirilor autoritare. Felul în care a procedat în acest caz ministrul de interne este chiar exemplul cel mai potrivit pentru „așa nu”. Niciun criteriu obiectiv, nici urmă de tact sau de respect pentru o instituție eminamente cărturărească, doar „metoda” politicianului rudimentar: după toane, fără consultarea specialiștilor, într-o tipică manieră feudală.

Nu era vorba nici măcar despre o persoană numită de adversarii politici care au pierdut puterea. Logica înaltului demnitar în discuție este una primară: dacă în 2007 fostul ministru de interne Cristian David, ieșean de origine, și-a adus un concitadin în fruntea Arhivelor Naționale, de ce să n-o fac și eu, clujeanul? Ce mare scofală un director al depozitului central de valori documentare ale țării? Pentru mine-i la fel ca șeful poliției din oricare județ din țară! N-am a întreba pe nimeni nimic, pare a spune domnul ministru, și atitudinea dumnealui m-a oripilat.

Să nu simți că acea funcție a fost onorată de Bogdan Petriceicu Hasdeu, Dimitrie Onciul, Constantin Moisil, Aurelian Sacerdoțeanu sau Ioan Scurtu, să nu cunoști importanța muncii din această instituție și s-o tratezi ca pe o secție de ordine publică sunt realități care nu onorează pe nimeni. Dar persoana „de decizie” în cauză nu pare a fi copleșită de semnificațiile gestului de autoritate inadecvat pe care l-a comis. Contează să fii stăpân pe situație, să inspiri teamă, să faci „ceva”.

Atentatul la sistemul tradițional de valori umaniste ale țării pe care l-a făcut pare a fi ultimul lucru care l-ar putea preocupa pe domnul ministru. El știe că în afara unor anemice proteste, venite din mediul intelectual, nu va fi deranjat în niciun fel. Gândul că a contribuit astfel la distrugerea autorității publice a unei instituții culturale naționale de primă mărime nu-i dă târcoale și nu-i strică somnul. El știe bine că aceste „complexe” nu fac parte din rețeta de succes a omului politic contemporan. Și, ca în multe alte domenii, statul român nu are instrumentele necesare apărării valorilor sale naționale. Încă o dată, păcat...

„Autostrada Transilvania, un proiect imposibil”

Pentru ca o țară să se dezvolte din punct de vedere economic, social și turistic, este nevoie de o infrastructură rutieră foarte bună. Acest lucru îi lipsește României cu desăvârșire. Există o mulțime de proiecte, iar pe hârtie mulți kilometri de autostradă. În realitate, proiectele sunt la un preț mult prea mare, și la unele proiecte, cum este Autostrada Transilvania, lucrările au fost întrerupte de ceva vreme.

Toate acestea se întâmplă în România, în timp ce vecinii noștri unguri au construit un număr impresionant de autostrăzi care leagă Ungaria de țările limitrofe, mai puțin de România, pentru că România nu a reușit să finalizeze Autostrada Transilvania, care ne leagă de țara vecină.

Prin urmare, România a rămas încă o dată, dacă mai era nevoie, la coada Europei în ceea ce privește infrastructura rutieră. Din păcate însă, nu numai autostrăzile sunt în această stare, ci și foarte multe drumuri naționale și județene din zona Transilvaniei, care arată ca după bombardament.

Avem nevoie de drumuri bune pentru dezvoltare, avem nevoie de drumuri pentru a atrage turiștii spre zonele bogate din punct de vedere cultural ale țării – Țara Oașului, Bucovina, zona Bran-Moeciu, Valea Prahovei, ca să enumăr doar câteva dintre obiectivele turistice de mare preț ale României.

„Impostura numită PDL”

În repetate rânduri am semnalat impostura în care se află PDL, prezentându-se ca partid de dreapta în România.

Am vorbit de nenumărate ori despre șmecheria lui Traian Băsescu, cel care printr-o scamatorie gen Iosefini a transformat peste noapte PDL dintr-un partid de stânga într-un așa-zis partid de dreapta.

În perioada guvernării PDL, indiferent dacă în frunte a fost Boc sau a fost Ungureanu, românii au avut parte numai de tăieri de pensii și salarii.

Toate măsurile luate de PDL au dus la sărăcirea populației, românii având cel mai redus nivel de trai din UE.

Culmea tupeului este că PDL a pretins tot timpul că măsurile luate de guvernele sale erau măsuri de dreapta.

Nimic mai fals! Neprofesionalismul, incompetența, prostia nu au nimic în comun cu dreapta politică, care promovează cu totul și cu totul alte valori.

După eșecul usturător, dar meritat, al PDL la alegerile locale, acest partid-marionetă al lui Traian Băsescu, aflat în cădere liberă, continuă să pretindă că reprezintă dreapta.

Simțul ridicolului lipsește cu desăvârșire la PDL, un partid format din foști activiști UTC, care nu ar putea avea nici măcar pretenția să reprezinte dreapta. Cuvântul „dreapta” sună fals din gura liderilor PDL.

Singura soluție pentru PDL, dacă tot a păstrat semnul electoral trandafirul, simbol al socialismului, ar fi să se reîntoarcă în Internaționala Socialistă.

Astfel ar lua sfârșit o impostură supărătoare.

„Formarea unei tinere generații”

Tânăra generație, împreună cu problemele cu care se confruntă, constituie o preocupare permanentă la nivel comunitar. În ciuda situațiilor foarte diferite, tinerii împărtășesc valori, ambiții, dar și dificultăți asemănătoare.

Tinerii europeni au multe lucruri interesante de spus, ei fiind primii afectați de ulterioarele evoluții din domeniul economic, social și politic. Dezechilibrele demografice, mondializarea, diversitatea culturilor reprezintă doar câteva probleme care îi implică direct. Ei sunt cei chemați să

stabilească noi forme ale relațiilor sociale, noi maniere de exprimare a solidarității, să experimenteze diferențele și să iasă îmbogățiți spiritual din aceste experiențe.

Tinerii europeni trăiesc în societăți deschise influențelor culturale și economice exterioare. Ei contestă anumite consecințe ale mondializării și își exprimă îndoielile cu privire la anumite instituții internaționale. Aceste raporturi sunt dovada unei stări de spirit ce nu trebuie ignorată.

Responsabilii politici naționali și europeni sunt chemați să faciliteze această adaptare, transformându-i pe tineri în actori direct implicați în societate, folosind la maximum potențialul lor. Dezbaterea privind viitorul Europei este în curs. Extinderea preconizată va deschide noi perspective, dar vor apărea și noi probleme de rezolvat.

Proiectul privind construcția europeană are nevoie și de entuziasmul și de adeziunea tinerilor la ansamblul valorilor pe care se fondează. Tinerii au subliniat permanent că vor să participe la construcția Europei, la dezbaterile referitoare la un viitor care îi privește direct.

Tineretul trebuie privit ca o forță în construcția europeană, și nu ca o problemă în plus de gestionat. Pentru aceasta trebuie să i se faciliteze exprimarea ideilor și posibilitatea confruntării cu cele ale altor factori implicați. Într-un raport al Comisiei Europene se subliniază întrepătrunderea tot mai accentuată a diferitelor statusuri sociale. Cu cât societatea oferă mai puține garanții – de siguranță a locului de muncă, asigurări sociale etc. –, cu atât caracterul neliniar al parcursului individual este mai evident.

Europa este un spațiu în care obiectivul este promovarea respectului valorilor fundamentale, spațiul în care ei trăiesc, studiază și lucrează. Instituțiile care gestionează acest spațiu li se par, în anumite cazuri, departe de realitatea cotidiană. Continuarea proiectului comunitar, perspectiva extinderii UE depind, în mod neechivoc, de adeziunea și implicarea tinerilor.

Formarea unei tinere generații și a unui om nou, însuflețit de idealurile nobile ale contemporaneității, cu un orizont cultural, este și trebuie să rămână sarcina principală a României de azi.

*

„Munca – soluție pentru ieșirea din criză”

Observația pe care doresc să o fac cu privire la propunerile existente în această perioadă este că din conținutul lor lipsește un ingredient care a salvat toate națiunile atunci când s-au aflat în dificultate: munca.

Asistăm zilele acestea la un adevărat concurs de potențiale soluții care să diminueze impactul crizei economice asupra vieții de astăzi și de mâine a concetățenilor noștri. Întreaga societate românească se află, parcă, înaintea unui meci de fotbal în care strategia echipei este gândită în fiecare colțișor al țării.

Să luăm de la unii, să dăm mai mult la alții, să ajustăm sau să sporim, să atacăm pe partea dreaptă sau pe partea stângă sunt posibile tactici menite, în opinia unora, să aducă victorie.

Consider că principala sarcină a noastră, a tuturor, este să găsim acele formule care să ne transforme din preponderent consumatori în preponderent producători. Este de datoria fiecărui lider local – și mă refer aici în special la primari și prefecți – să identifice oportunitățile zonei pe care o au în responsabilitate și să faciliteze dezvoltarea unor activități specifice în care să fie înglobată o cât mai mare cantitate de muncă. Înglobarea muncii în activități și produse o muncă cât mai calificată și eficientă, poate constitui o resursă locală care să sprijine eforturile administrației centrale de a depăși momentele dificile prin care trecem.

## „Scăderea consumului cultural”

Consumul cultural a înregistrat cele mai scăzute valori, comparativ cu ultimii cinci ani, din cauza actualei crize economice, care a determinat publicul să economisească banii destinați unor activități precum teatrul, muzica ori filmul.

Dacă anul trecut procentul celor care cumpărau muzică era de 63%, consumul a scăzut în acest an până la jumătate (30%). Cercetarea a arătat o scădere cu aproximativ 20% și în cazul achizițiilor de filme, iar consumul de teatru s-a redus cu 15%. Și frecventarea spectacolelor de cinema a scăzut în medie cu 17%.

Dintre toate activitățile culturale, sectorul de carte este printre cele mai puțin afectate, procentul celor care au cumpărat cărți anul acesta fiind de 45%, față de 51% în 2011. La polul opus se află activitățile care țin de vizitarea muzeelor sau a expozițiilor (acestea au înregistrat cea mai mică frecvență de vizitare din ultimii cinci ani, adică o scădere cu 20%) și călătoriile, pentru care oamenii ar trebui să aloce un buget mai mare decât pentru alte activități.

Scăderea consumului cultural poate fi explicată și prin faptul că unei perioade de consum intens, cum a fost cea a ultimilor cinci ani, îi poate urma o tendință de scădere a consumului.

De asemenea, românii au fost mai „precauți” în acest an și când a venit vorba despre administrarea bugetului casnic pentru consumul de cultură. Astfel, după ce criza începuse să se resimtă și în România, 44% din persoanele intervievate nu au cheltuit bani din veniturile familiale pentru niciun fel de activități culturale. De asemenea, s-a redus și bugetul alocat pentru îmbrăcăminte, electrocasnice și mâncare.

## „Politizarea sau depolitizarea ICR?”

Mă surprinde faptul că trecerea Institutului Cultural Român în subordinea Senatului României provoacă o polemică atât de furtunoasă. Nu știu cum poate fi considerată această inițiativă o „politizare” a institutului, când lucrurile stau exact pe dos. Guvernul dorește depolitizarea ICR, care este în subordinea președintelui-jucător și este condus de oameni care îi închină toată ziua osanale președintelui Băsescu.

Știu că activitatea ICR nu s-a redus la celebra expoziție cu poneiul roz cu svastică, nici la traducerea operelor prietenilor regimului Băsescu sau la promovarea unor foști turnători ai Securității, pe banii contribuabililor români, trimiși să reprezinte societatea academică română la o școală de vară din Berlin, scriitoarea Herta Müller reproșând public acest lucru conducerii ICR. Activitatea ICR nu înseamnă implicarea domnului Patapievici în campania electorală din 2009, când viziona casete împreună cu președintele Traian Băsescu.

Sunt convins că nu întreaga instituție a promovat în mod organizat o propagandă proprezidențială, însă șeful ICR și colaboratorii săi apropiați, cunoscuți drept „intelectualii lui Băsescu”, plimbați la Neptun cu avionul prezidențial, plătiți bine din banii publici, au fost numiți pe criterii de simpatii

politice și au demonstrat acest lucru cu vârf și îndesat, oricât s-ar lamenta acum în postura de victime. Nu are rost să dau exemple, sunt nenumărate. Nu putem să îi criticăm pentru că îl laudă pe Traian Băsescu. Este opțiunea lor, este problema lor, au dreptul să laude pe cine vor, au libertatea de a scrie ce doresc, însă grav este faptul că pentru aceste servicii au primit funcții și bani, iar acum își apără privilegiile și recompensele. Așadar, nu cred că domnii în cauză, așa-zise „voci independente”, sunt în măsură să dea cuiva lecții de obiectivitate, de corectitudine și moralitate. Acești domni au transformat ICR într-o instituție de propagandă politică, iar acum strigă din gură de șarpe că Guvernul USL vrea să-i subordoneze politic, că sunt epurați politic dacă îi schimbă cineva din funcții.

Nu îmi aduc aminte să fi fost vreun protest al oamenilor de cultură din România în momentul în care scriitorul Augustin Buzura a fost schimbat de la conducerea ICR fără rețineri și explicații adiacente de către Traian Băsescu, imediat ce acesta s-a instalat la Cotroceni. Nimeni nu a scos vreo vorbă, nimeni nu a cerut „azil cultural”, nimeni nu a vorbit despre ingerințele politicului în cultură.

Vreau să subliniez că USL nu dorește politizarea Institutului Cultural Român sau a altor organisme publice.

Îngrijorător este faptul că în România controlul parlamentar asupra instituțiilor a ajuns să fie considerat un derapaj de la democrație. Tocmai trecerea sub control parlamentar înseamnă revenirea la normalitate, pentru că Parlamentul reprezintă instanța supremă a democrației.

Nu ne dorim altceva decât promovarea și finanțarea proiectelor pe criterii de profesionalism și fără intervenții și decizii politice, precum și transparență în cheltuirea banilor publici. Și, pentru a ne lămuri pe deplin cum stau lucrurile, preiau sugestiile unor oameni de cultură și ale jurnaliștilor de a realiza în Parlament o dezbatere amplă, o analiză a activității ICR în ultimii 7 ani, discutând și cu scriitorii și artiștii finanțați consistent de ICR, văzând care e activitatea filialelor ICR din marile capitale ale lumii. Această analiză trebuie realizată pentru că este vorba despre o instituție publică, cu un buget anual serios, de vreo 10 milioane de euro, iar Curtea de Conturi a constatat nereguli importante în cheltuirea banilor publici. Prin urmare, se impune o evaluare corectă a situației, fără implicații de natură subiectivă.

„Chiar este nevoie de Curtea Constituțională? ÎCCJ trebuie să rezolve litigiile constituționale.”

Am observat, fără să fiu surprins, că reprezentanții fostului principal partid de guvernământ, deputații PDL, resping cu agresivitate eliminarea din Legea de organizare și funcționare a Curții Constituționale a articolului care dă dreptul acestei instituții să cenzureze toate hotărârile celor două Camere ale Parlamentului și ale plenului comun.

Mai mult, domnul Toader, liderul deputaților PDL, consideră că prin eliminarea respectivului articol se urmărește, citez, „atacarea lui Traian Băsescu printr-o eventuală suspendare din funcție”. I-aș întreba pe colegii de Cameră din PDL: între decembrie 2004 și 2010, când s-a introdus în lege dreptul CCR de a cenzura hotărârile Parlamentului, nu exista pericolul atacării lui Traian Băsescu? De ce acum, când se revine la forma anterioară a legii, în accepția PDL există un pericol pentru Traian Băsescu, și în 2005 sau 2006, sau 2009, să zicem, nu exista? La această întrebare retorică evident voi da eu răspunsul: nu a existat și nu există niciun pericol pentru Traian Băsescu.

Toată agitația PDL de a păstra această atribuție a Curții Constituționale reprezintă un nonsens parlamentar pentru că ne aflăm într-o situație, eufemistic spun, bizară. Judecătorii Curții Constituționale sunt validați de Parlament, bugetul Curții Constituționale este votat de Parlament. În această situație, este de domeniul absurdului ca hotărârile instituției care decide componența Curții Constituționale să fie cenzurate de către judecătorii Curții. Se poate ajunge și la situația, tot absurdă, ca o hotărâre a uneia dintre Camere privind numirea unui judecător la Curtea Constituțională să fie contestată de un grup de parlamentari sau de Avocatul Poporului și astfel judecătorii Curții să judece chiar numirea unui coleg de-al lor.

La modul general, Curtea Constituțională a dovedit că este o „a treia Cameră a Parlamentului”. Cine are curiozitatea să verifice deciziile CCR va observa că nu de puține ori au existat decizii care au contrazis decizii anterioare, că judecătorii CCR au dat decizii exclusiv de natură politică, în favoarea fie a Președintelui României, fie în favoarea fostului principal partid de guvernământ.

Toate aceste situații ridică următoarea problemă: chiar este nevoie să avem o Curte Constituțională politizată la maximum și care să decidă în funcție și în favoarea celor care sunt la butoane? De ce este nevoie de o astfel de instituție, efectiv o a treia Cameră a Parlamentului, pentru a decide ce este și ce nu este constituțional în domeniul legislativ?

Această funcție ar putea reveni foarte bine judecătorilor de la Înalta Curte de Casație și Justiție, unei secții speciale a acestei instanțe supreme. Judecătorii de aici sunt profesioniști desăvârșiți și ar dispărea și partizanatul politic întâlnit la actuala CCR. Nu în ultimul rând, nu am fi singura țară din Uniunea Europeană care nu are Curte Constituțională și care își rezolvă litigiile de natură constituțională prin instanța supremă.

Consider că viitorul Legislativ are datoria de a demara procedura desființării Curții Constituționale și transferarea atribuțiilor normale ale acesteia ÎCCJ.

„PDL – în căutare de lider”

PDL își caută conducător.

„Rezultatele alegerilor locale la nivel național sunt departe de a fi mulțumitoare (...) Ne asumăm faptul că PDL, principal partid în Coaliție, a plătit costurile unei guvernări de austeritate. Acum, mai mult ca niciodată, este momentul unei analize serioase și al unei introspecții personale la nivelul liderilor partidului.” Am citat din panseurile expuse pe blogul personal al blondei din partid, cea care i-a îndemnat pe toți șefii portocalii care simt ca ea să se retragă din funcțiile de conducere, chiar dacă nu toți au avut un dezastru electoral ca celebra doamnă.

Știm cu toții ce a urmat: un val prin care întreaga conducere a fost scufundată, devenind demisionară și interimară, fostă anexă a lui Traian Băsescu.

PDL-iștii au respins varianta unei conduceri interimare până la alegerile parlamentare din toamnă. Ei vor să creeze imaginea unei formațiuni bine organizate, fără pete și păcate, și au hotărât să organizeze alegeri interne în partid.

„Avem nevoie de o conducere legitimă, o conducere care să aibă toate prerogativele date de statut, în așa fel încât, încă de a doua zi, să intre în pâine cu fermitate și hotărâre”, a declarat unul dintre președinții de filială ai PDL.

Astfel, Colegiul Director al partidului a decis organizarea unei Convenții naționale în cadrul căreia să fie aleasă o nouă structură de conducere a PDL și am aflat de la actualul președinte demisionar, Emil Boc, că nu își va depune candidatura pentru un nou mandat. Felicitări!

Bineînțeles că micul Boc s-a grăbit să declare că nu s-a consultat cu marele Traian Băsescu referitor la convenție și la viitoarea conducere a partidului. Dacă este cineva suficient de naiv încât să creadă că discuția telefonică a celor doi a avut altă temă, să o facă...

Oricât de mult va încerca președintele țării să ne lase impresia că s-a distanțat de PDL, acest lucru nu mai este posibil. Nici chiar declarațiile făcute în timp ce împingea coșul la supermarket în ziua alegerilor și ne informa că nu va mai trece pe la sediul PDL nu ne-au convins. El s-a comportat întotdeauna ca președintele partidului, chiar dacă funcția de președinte al țării nu îi permitea acest lucru.

Dar când a respectat Traian Băsescu regulile sau legile? Din cauza pierderilor suferite în alegeri, din disperare, dar și de dragul imaginii, PDL-iștii vor accepta la conducerea partidului chiar și oameni fără vechime în cadrul formațiunii portocalii. Astfel, orice personaj va putea fi parașutat cu ușurință pe ruta Cotroceni-Modrogan, direct în fotoliul de președinte al PDL. Vor mai conta statele vechi și munca de partid sau va fi mai mare teama că eticheta de aroganți și corupți este atât de bine lipită de ei, încât va fi foarte greu să scoată acum din cutie o echipă nouă, nepătată și fără bube?

Vechea echipă a PDL Băsescu-Udrea-Boc-Anastase a condus țara până la succesul moțiunii de cenzură inițiată de USL. Până nu de mult, atât liderii, cât și simplii membri ai acestei formațiuni vorbeau la unison, parcă întorși cu o cheiță, despre austeritate și sacrificiu, despre prezentul dur și despre viitorul corect al țării, despre salvarea României și despre interesul național. Toate acestea erau perorate în timp ce ei se bucurau de privilegiile puterii, își împărțeau banii publici și își numeau prietenii și acoliții în funcții bine plătite.

Am primit confirmarea faptelor chiar de la Elena Udrea, în încercarea disperată de a face față acuzațiilor care i-au fost aduse de colegii ei în cadrul uneia dintre cele mai tensionate ședințe a Colegiului Director al PDL:

„Observ că se caută un țap ispășitor și se dă vina pe mine. Eu nu am luat acasă banii de la minister. Știți cu toții unde sunt banii de la Ministerul Dezvoltării.”

Ei știu, urmează să aflăm și noi.

Până atunci, vom urmări cu interes degringolada din PDL și vom asista la lupta internă a celor care vor să parieze pe această carte pierzătoare care se numește PDL.

Partidul este în derivă și are nevoie de o soluție salvatoare pentru a ajunge la mal.

PDL va fi capabil să își aleagă singur căpitanul sau îi va fi impus? Rămâne de văzut.

În declarația politică de astăzi am să fac câteva referiri la viața politică românească, devenită mai agitată ca oricând, și aceasta din mai multe cauze, dintre care două sunt, după părerea mea, cele mai importante. Scena politică este, în primul rând, agitată de PDL-iști, cărora în ruptul capului nu le vine să creadă că au pierdut alegerile locale la un scor umilitor. Și eu, ca vechi PSD-ist, le înțeleg surprinderea. Nu-i de colea ca la alegerile locale din 2008 să conduci 14 consilii județene, iar în anul 2012 să te trezești că ai mai câștigat numai două, și acelea la un scor foarte restrâns, la mustață, cum se spune. Nici la numărul de consilieri județeni aleși nu stau mai bine. Față de alegerile din 2008, numărul acestora, după scrutinul din iunie 2012, este mai mic de patru ori. Diferențe mari raportate la perioadele amintite se înregistrează și în ceea ce privește numărul de primari și consilieri locali aleși. Într-un cuvânt, PDL-iștii au pierdut pe toate fronturile.

Sigur că, în această perioadă, PDL-ul caută diferite formule pentru a-și motiva-înfrângerea, iar în interiorul partidului este o degringoladă totală. Liderii acestui partid, cu răspunderi în fosta guvernare, încearcă să-și apere scaunele venind în fața propriilor membri cu tot felul de argumente. Nu-i mai crede nimeni, nu-i mai ascultă nimeni. Cât a denigrat acest partid – la PDL mă refer, partidul din care fac eu parte de la începutul începuturilor – numai eu știu. Cu toate acestea, PSD-ul a avut de câștigat.

Vreau să amintesc colegilor mei PDL-iști, și nu numai lor, că PSD-ul, atât la alegerile locale din 2008, cât și la cele din anul 2012, a obținut un număr mult mai mare de președinți de consilii județene și de consilieri județeni decât acest PDL. Diferența mare se înregistrează și la alegerea primarilor și a consilierilor locali. Cred că este îndeajuns să vă spun că, în anul 2008, PSD-ul a avut 17 președinți de consilii județene, față de 14 ai PDL, iar în 2012 numărul acestora a crescut la 21 pentru PSD, în timp ce PDL a mai obținut, cu chiu cu vai, doar președinția a două consilii județene. Cifrele le-am folosit drept argument pentru a demonstra că PSD-ul are un electorat numeros și constant, o bună structură și organizare în teritoriu și, cel mai important, are în rândurile sale oameni bine pregătiți pentru toate domeniile de activitate.

În al doilea rând, vreau să vă amintesc, stimați colegi parlamentari, că viața politică românească este tulburată și de Palatul Cotroceni. Vizibil iritat de înfrângerea usturătoare a partidului său, Președintele României, aproape seară de seară, apare la diferite posturi de televiziune și ne dă lecții cărora nu le putem spune de politică externă, ci mai degrabă de protocol. Obișnuit fiind cu fostul prim-ministru cu numere de la unu la patru, ca slugă credincioasă, fără să sufle o vorbă în fața celui din „Deal”, președintele țării nu acceptă în ruptul capului să ne reprezinte altcineva decât el și numai el în structurile Uniunii Europene, ale Consiliului European, ale blocului militar NATO și în alte structuri, câte or mai fi. Dumneavoastră, stimați colegi, ați văzut, grație televiziunilor, câtă trecere are președintele țării noastre la asemenea reuniuni. Se plimbă stingher printre prim-miniștri, printre șefi de stat, fără a putea lega vreo conversație cu înalții demnitari prezenți.

Cu toate că Parlamentul a decis ca la Bruxelles să meargă prim-ministrul Victor Ponta pentru a ne reprezenta la reuniunea europeană din 28 iunie, președintele se opune cu vehemență. Cetățenii acestei țări nu mai pot fi păcăliți așa ușor de locatarul Cotrocenilor. Ei își dau seama că președintele țării, prin ieșirile sale, prin abordarea unor teme minore pentru țară, vrea să distragă atenția de la haosul instalat în partidul Domniei Sale în urma pierderii alegerilor locale. Dialogul întreprins de Victor Ponta cu șeful statului

nu a avut nicio finalizare în privința reprezentării României la Bruxelles. Cu zâmbetul său cinic, președintele ne anunță că el și numai el ne poate reprezenta în afara țării pe baza documentelor internaționale.

Stau și mă întreb, și vă întreb și pe dumneavoastră, stimați colegi, oare statul nostru, țara noastră, ce beneficii majore a avut în urma celor câtorva vizite făcute de președintele nostru peste hotare? Vă spun eu: niciun beneficiu! Ba, mai mult, la ora actuală suntem înglodați în datorii până peste cap. De fapt, toată lumea știe că FMI-ul conduce economia românească.

Totuși, îmi permit, cu scuzele de rigoare, să-i recomand șefului de la Palatul Cotroceni să se documenteze mult mai amănunțit în privința reprezentării României pe plan extern. Consilierii președintelui, plătiți cu bani grei, școliți pe te miri unde, puteau să-i amintească șefului lor că însuși Nicolae Ceaușescu era de acord cu reprezentarea României la diferite reuniuni și întâlniri de rang internațional de către primministru, de către miniștrii de resort. Mărturie în acest sens stau evocările fostului ministru de externe al României, Ștefan Andrei, cuprinse în cartea de interviuri „I se spunea Machiavelli”, carte apărută recent. Din cuprins se poate reține că, într-o perioadă scurtă de timp, ministrul nostru de externe de atunci, vorbim de Ștefan Andrei, s-a întâlnit cu lideri de seamă ai Europei, ai întregii lumi.

„Înființarea comitetelor interministeriale – o garanție pentru un dialog instituțional”

Prin deciziile prim-ministrului, publicate în Monitorul Oficial nr. 355 din data de 24 mai 2012, privind înființarea unor comitete interministeriale, s-a impus o garanție a construirii unui dialog instituțional care trebuie menținut la nivelul instituțiilor statului de drept.

Indiferent de nuanța politică, dialogul instituțional, interministerial este vital pentru eficiența și coerența actului de guvernare, întrucât sunt vizate obiective concrete, specifice, menite să asigure un ritm accelerat și susținut al reformei statului român.

Astfel, a fost înființat Comitetul interministerial pentru combaterea corupției, a criminalității organizate transnaționale și a formelor grave ale criminalității economice și financiare, probleme majore care necesită soluții armonizate din partea tuturor instituțiilor statului abilitate să lupte sistematic împotriva acestor forme de criminalitate, investind atât în programe de prevenire, dar mai ales în acțiuni directe de combatere a oricăror forme de corupție și criminalitate financiară. Înființarea Comitetului interministerial pentru creșterea gradului de absorbție a fondurilor europene reprezintă o inițiativă determinantă pentru valorificarea fondurilor comunitare, dar și pentru monitorizarea în concret a procedurilor de absorbție, astfel încât banii europeni să fie investiți cu adevărat în proiecte viabile și emergente.

Comitetul interministerial în domeniul ordinii publice și siguranței cetățeanului, dar și comitetul interministerial pentru probleme sociale vizează protecția drepturilor și a intereselor legitime ale cetățeanului român, astfel încât înființarea lor va genera cadrul unui dialog instituțional imperios necesar în această vastă sferă a siguranței cetățeanului și a problemelor sale sociale. Formularea unor politici coerente, viabile și sustenabile financiar pe termen mediu și lung în domeniul energiei a determinat înființarea Comitetului interministerial privind politicile în domeniul energetic, în condițiile în care statul român trebuie, pe de o parte, să valorifice intens bogățiile naturale pe care le posedă, iar pe de altă parte, trebuie să dovedească un grad ridicat de diplomație în negocierea politicilor energetice cu alte state.

Activitatea acestor comitete interministeriale nu trebuie să însemne o simplă birocrație sistematizată, fără rezultate concrete și soluții clare, ci, dimpotrivă, o garanție de maximă eficiență a actului de guvernare, prin asigurarea unui dialog instituțional imperios necesar.

*

„Protecția efectivă a drepturilor omului în România – realitate, nu doar un deziderat”

În Raportul pe anul 2011 privind respectarea drepturilor omului în România, Departamentul de Stat american atenționează instituțiile statului român, dar și decidenții politici, cu privire la existența unor discordanțe majore între recunoașterea drepturilor și libertăților fundamentale în România și protecția efectivă care trebuie manifestată pentru fiecare cetățean român.

Raportul prezintă o serie de abuzuri împotriva populației de etnie romă, identificând cazuri concrete de discriminare pe criterii etnice din partea instituțiilor statului român. Mai mult, sunt descrise abuzuri împotriva deținuților și se remarcă un regres în privința condițiilor de detenție asigurate prin sistemul penitenciar, astfel încât se încadrează în sfera notorietății numărul însemnat de cauze pierdute de statul român la Curtea Europeană a Drepturilor Omului din cauza condițiilor și a abuzurilor din închisorile românești.

De aceea, reforma sistemului penitenciar trebuie să continue, din perspectiva asigurării logistice specifice, dar și sub aspectul protecției efective a drepturilor fundamentale în condiții privative de libertate.

Mai mult, Raportul Departamentului de Stat american pledează pentru garantarea dreptului la liberă exprimare, recunoscut presei românești, și pentru dobândirea unei independențe dincolo de care profesia de jurnalist să fie exercitată fără influențe politice sau economice majore.

Libertatea presei este în strânsă conexiune cu acuratețea informațiilor transmise cetățenilor români, de aceea trebuie să luptăm pentru libertatea autentică a presei românești, nu doar la nivel declarativ, ci în mod concret și efectiv.

Dar libertatea presei românești trebuie consacrată deplin principiului demnității umane, și astfel vom asigura cu adevărat protecția efectivă a drepturilor fundamentale.

Esența oricărei democrații consolidate este modul în care drepturile și interesele legitime ale cetățenilor ei sunt recunoscute, garantate și efectiv protejate, de aceea instituțiile statului român trebuie să acționeze cu perseverență și mai ales cu eficiență.

„Durata de viață a USL”

Va rezista oare marea uniune socialistă până la alegerile parlamentare din toamna acestui an? – o întrebare pe care și-o pun destui români. Cum poate oare să reziste această uniune cu un partid clasic de stânga și unul doar autodeclarat de dreapta? Acest clivaj stânga–dreapta nu s-a bazat pe doctrine și ideologii politice, ci a fost o construcție de

moment, o construcție disperată care nu cred că beneficiază de perspective favorabile de evoluție.

După câștigarea alegerilor locale se tot laudă cu peste 75% din mandatele din Parlament, dar mai sunt câteva luni bune până când paritatea de 1 la 1 va declanșa avalanșa neînțelegerilor.

USL-ul este o construcție improvizată, în a cărei supraviețuire până în toamnă nu prea mai cred nici măcar reprezentanții ei, singurul lucru cert care i-a unit a fost că au avut un țel comun – lupta împotriva PDL-ului și a lui Traian Băsescu.

Se anunță o vară fierbinte, și la propriu, și la figurat, și o toamnă cu surprize: va mai supraviețui uniunea? Unii doresc cu disperare dispariția PDL-ului, alții, și aici mă refer la marele om politic Ion Iliescu, care își exprimă îngrijorarea ca „PDL-ul să nu dispară, ci să se redreseze, fiind un partid cu o istorie în spate”.

Aceste partide, PSD și PNL, nu dau dovadă de maturitate și înțelepciune și nu conștientizează că miza nu este doar dispariția PDL-ului, preluarea puterii și a „ciolanului”, ci perpetuarea ideologiilor politice, mai ales a liberalismului în România.

Cred sincer că PSD este tot un partid îmbătrânit, un partid reformat, cu aceiași baroni locali care vin din trecutul îndepărtat, iar azi, după locale, sunt mai puternici, dar și mai aroganți ca niciodată.

„Prea multe discuții politice, prea puține decizii pentru țară”

Sunt uimit să constat că Guvernul instalat de mai bine de o lună și jumătate încă se mai ocupă de declarații politice, de lupte ghidate de orgolii personale, și nicidecum nu ia vreo decizie economică clară. Mai mult, prin indecizia și declarațiile haotice și necontrolate a reușit chiar să sperie și bruma de investitori străini care mai erau în România și să creeze un profund climat de neîncredere în economia românească, cel mai puternic vizibil în deprecierea leului și în creșterea dobânzilor la titlurile de stat.

„Vom scădea taxele! Vom crește valoarea pensiilor! Vom... Vom...” Nenumărate erau promisiunile Domniilor Lor în perioada în care se pregăteau să guverneze, însă imediat după ce au preluat puterea au realizat cât de greu este să guvernezi în condiții de risc și de incertitudine, și mai ales cât de riscant este să mai avansezi promisiuni fără acoperire economică certă.

Oare guvernarea PDL nu și-ar fi dorit să câștige simpatia oamenilor împărțind în stânga și în dreapta diferite cadouri electorale? Și-ar fi dorit, dar a preferat să guverneze responsabil și să nu mai pună economia firavă a României pe marginea prăpastiei. Am plătit prețul măsurilor nepopulare, însă nu peste mult timp românii vor conștientiza că am făcut ce trebuie pentru ei și nu am pus mai presus interesele de partid, ci ale cetățenilor.

Din nefericire, cei care guvernează astăzi demonstrează exact contrariul. Totul pentru partid, nimic pentru țară – acesta este, dincolo de orice evidență, sloganul noului Guvern.

Schimbăm oamenii care dețin funcții indiferent cât de performanți sau de bună-credință sunt, important este să fie membri ai partidului aflat la guvernare, măcelărim orice reformă care ar face rău intereselor patrimoniale ale partidului aflat la guvernare, subordonăm orice instituție independentă, ca să-i învățăm noi ce înseamnă dependența!

Din nefericire, aceasta este realitatea crudă a acțiunilor și deciziilor cu privire la Guvernul instalat de ceva vreme: nu poate raporta decât epurări politice și masacrări ale reformelor în numele reformei.

Din păcate pentru noi, românii, celebra sintagmă latină „lupus pilum mutat, non mentem” rămâne vie și actuală, mai ales când vine vorba despre guvernare responsabilă din partea socialiștilor români.

„Cine reprezintă România la Consiliul European, și nu numai?”

Dacă cineva mi-ar fi spus în urmă cu ceva timp că tinerii care au preluat conducerea PSD și PNL vor continua să aibă obiceiurile lui Ion Iliescu sau Adrian Năstase, aș fi fost primul care m-aș fi opus și i-aș fi creditat atât pe Victor Ponta, cât și pe Crin Antonescu cu prezumția de bună-credință.

Astăzi, când ei conduc România, am curajul să spun că m-aș fi înșelat. Iluzia unei conduceri prin tineri, însă cu moravuri vechi, este deja certitudine. Cu fiecare zi care trece simțim cu toții că la conducerea României nu se află nici Victor Ponta și nici Crin Antonescu. Îi recunoaștem cu multă ușurință în deciziile lor pe Adrian Năstase, pe Marian Oprișan, pe Liviu Dragnea sau pe Marian Vanghelie, iar atunci când au dileme, soluția salvatoare vine cu siguranță de la Ion Iliescu.

Crin Antonescu nu mai contează în schema guvernării, deoarece a diluat, încet și sigur, un partid de tradiție într-un mutant socialist cu accente totalitare.

Ultimul partener al guvernării, Partidul Conservator, poate cel mai sincer dintre aceștia, încă mai acuză „guvernarea mincinoasă” la care participă.

La mai bine de o lună și ceva de la instalarea Guvernului Ponta, adică chiar cam la aceeași distanță la care Mihai Răzvan Ungureanu era întâmpinat cu o moțiune de cenzură, Ponta nu poate spune că ar fi făcut ceva în sprijinul cetățenilor.

Ce putem spune cu siguranță că a făcut guvernarea socialistă este atacul la adresa instituțiilor statului român: justiție, educație, sănătate, cultură, Curtea Constituțională și disprețul față de lege. Un astfel de atac nu este fără precedent în istoria românilor. Perioada de după instalarea doctorului Petru Groza seamănă foarte mult cu aceasta. Nu fără motiv am avut în acea perioadă prima și singura grevă regală din perioada monarhiei românești.

Parcă tras la indigo, astăzi, fostul tânăr procuror vrea să golească de conținut toate instituțiile statului și să le acapareze pentru propriul partid. Acest lucru l-a mascat sub umbrela conflictului cu Președintele României pe tema reprezentării la Consiliul European.

Dacă Victor Ponta, absolvent de drept, ar fi citit cu atenție Constituția României, ar fi știut azi că Președintele României are cea mai puternică legitimare națională în a reprezenta statul român, grație votului direct și prevederilor legii fundamentale.

De asemenea, Victor Ponta a lipsit de la cursurile de drept internațional public ale domnului Adrian Năstase, pentru că altfel ar fi știut că, dincolo de legile scrise, există și o parte nescrisă a dreptului. Altfel spus, România, de când a devenit membru al Uniunii Europene, a fost reprezentată la nivelul

șefilor de stat doar de către Președintele României. O schimbare a reprezentării, a partenerului de discuții, doar pentru satisfacerea mofturilor noului prim-ministru, va avea consecințe nefavorabile importante pentru România, lucruri neimportante pentru Victor Ponta.

Judec oamenii după faptele lor, iar acțiunile întreprinse de uniunea socialistă în numai o lună de zile mă sperie și îmi spulberă speranțele de mai bine pentru democrația românească, pentru statul de drept și prosperitatea economică a României.

„Am pierdut «România bunului-simț»?”

Sunt unul dintre puținii care nu au uitat discursul demagogic, aspru și asurzitor asupra „României bunuluisimț” pe care îl promovau liderii fostei opoziții, adică ai actualei puteri politice din România.

Astăzi, când socialiștii au posibilitatea de a demonstra ceea ce promiteau, nu fac decât să infirme atât prin vorbe, cât mai ales prin fapte. Românii au acum posibilitatea să discearnă că România bunului-simț s-a transformat peste noapte în guvernarea disprețului față de instituții, față de legalitate, față de cetățeni și față de valorile societății românești.

Dincolo de discursul degradant, care îngrijorează cea mai mare parte a intelectualității românești și chiar pe fondatorii partidelor aflate la guvernare, asaltul asupra instituțiilor statului român reprezintă prima dovadă de acaparare a statului.

Accesele cvasitotalitare – Statul suntem noi!, adică USL-ul sau, mai bine spus, Năstase & Voiculescu – provoacă îngrijorări majore în majoritatea cancelariilor europene. Mi-e teamă să cred că statele europene ne privesc cu atâta scepticism cum ne priveau pe vremea mineriadelor lui Ion Iliescu sau a ascensiunii lui Vadim Tudor din anul 2000. Și parcă nici atunci îngrijorarea nu a fost atât de puternică!

Oricât de multe greșeli se pot reproșa Partidului Democrat Liberal, nimeni, dar absolut nimeni nu poate contesta faptul că suntem partidul care a făcut cel mai mult bine României, atât la nivel central, cât și local.

La nivel central, am reușit, după douăzeci de ani, să rupem România de ciumele instituționale moștenite din regimul comunist, demarând cele mai importante reforme pentru societatea românească și stabilizând economia din deriva în care se afla.

La nivel local, am realizat cea mai puternică dezvoltare investițională din istoria României, dorind să modernizăm atât satul românesc, cât și principalele municipii, indiferent de culoarea politică a autorităților care gestionau administrația.

Tot ceea ce îmi doresc în acest moment este ca drumul pe care România a pornit sub guvernarea Partidului Democrat Liberal să fie un drum ireversibil către modernizarea noastră ca țară și ameliorarea vieții economice și sociale a românilor.

Ceea ce nu-mi doresc, și la care guvernarea socialistă a USL își dă tot concursul, este întoarcerea noastră în timp, la momentul zero, atunci când România și românii scăpau de povara regimului totalitar.

„Tradiția satului sătmărean”

În multe regiuni ale României, tradițiile păstrate cu grijă și festivalurile folclorice organizate anual reprezintă strânse legături cu trecutul. Aproape toate localitățile din România, indiferent de mărimea acestora, se însuflețesc cel puțin o dată pe an, în momentul în care sunetele, aromele și tradițiile festivalurilor locale inundă comunitatea. Astăzi am să vă prezint o tradiție sătmăreană care se regăsește sub denumirea de Festivalului Internațional al Palincii.

De vineri, 15 iunie, timp de 3 zile a avut loc în Grădina Romei Festivalul Palincii, care face parte din Programul Operațional Regional „Regio” – inițiativă locală: Dezvoltare regională, investim în viitorul tău!”. Proiectul festivalului, selectat și cofinanțat de Uniunea Europeană prin Fondul European de Dezvoltare Regională, are ca obiective generale promovarea potențialului turistic, a produselor tradiționale românești și crearea infrastructurii necesare în scopul creșterii atractivității României ca destinație turistică. Cunoașterea produselor românești prin turism reprezintă un factor principal de promovare internațională a tradiției și a turismului în România și de dezvoltare a pieței interne a acesteia.

Tradițiile populare reprezintă o atracție deosebită pentru vizitatorii județului. Cea mai cunoscută dintre acestea este tradiția obținerii băuturilor spirtoase prin distilare dublă, palinca, care are o vechime atestată de mai multe secole în județul Satu Mare. Festivalul s-a desfășurat în două locații, una fiind Muzeul Țării Oașului din Negrești-Oaș, unde a fost amplasată o linie tehnologică demonstrativă de producere a palincii, iar cea de-a doua a fost Grădina Romei, o zonă de agrement arhicunoscută. Au fost standuri de expunere a sortimentelor de palincă în funcție de fructele din care aceasta este obținută, standuri pentru producătorii invitați din județele limitrofe (Sălaj, Maramureș, Bihor), precum și standuri pentru meșterii populari unde aceștia au avut posibilitatea de a-și expune produsele tradiționale. Activitățile cultural-artistice au fost pe măsura așteptărilor, fiind cunoscut faptul că pe locul întâi în preferințele turiștilor se regăsesc tradițiile și obiceiurile zonei.

Am vrut să vă aduc în suflet imaginea acestei tradiții sătmărene pentru a nu uita niciodată, preocupați de grijile cotidiene, ce ne încântă mereu sufletul – satul tradițional românesc.

„De la «țigancă împuțită» la «Hai la o cafea!»”

„Aspru e poporul când scapă de nenorocire”, zicea Eschil. Traian Băsescu e terminat. Tăvălugul s-a pornit și nu mai poate fi oprit. Ca de obicei, în duminica alegerilor, Băsescu a ieșit la shopping, la supermarket. Râdea, dar nu mai era râsul lui...

Și-a umplut căruciorul, așa cum ne-a obișnuit deja, cu de-acum faimoasa salată „românească” (sau măcar așa scrie pe etichetă, că altfel n-ai de unde-i cunoaște proveniența...), cu nelipsitul munte de butelci cu apă plată (gurile rele zic că din apa plată ies cele mai bune cuburi de gheață pentru whisky...) și a ieșit „la priveală”, ca să-l vadă „ochiul magic” al camerelor de luat vederi.

Jovial și hăhăitor ca de obicei, făcând vizibile eforturi ca să pară detașat de tensiunea alegerilor în care se preconizase, de o bună perioadă de timp, trântirea gravă și

masivă a PDL-ului său de suflet, acum intrat într-o degringoladă de neoprit, nu s-a putut controla integral – subconștientul jucându-i feste –, la întrebarea reprezentantei unei televiziuni încă președintele răspunzând că mersul la cumpărături îi face timpul să treacă mai repede, semn că pe marinarul rătăcit în dealul Cotrocenilor îl cam lasă nervii în ultima vreme.

Alt semn că a pierdut bătălia a fost dat de către Băsescu când a trecut, relativ subit (mai precis spus, de când a preluat puterea Guvernul Ponta), de la „țigancă împuțită” și alte miștocăreli ieftine, de mus îmbibat cu rom contrafăcut într-o speluncă insalubră dintr-un port sud-american, la „Hai la o cafea!”, unde nu a mai tâlhărit gazetari „confiscând” telefoane, ci le-a folosit creștinește, dându-le cuviincios înapoi la terminarea convorbirilor cu posturile de radio și televiziune. Cum îți dai seama că un băsist a dat-o de gard cu politica și a pierdut puterea? Păi, când realizează că „mâna de lucru” începe să-l strângă de gât, dintr-odată îl vezi cum începe să se umanizeze!

Ne uitam cu toții la televizor la Adriean Videanu. Nu mai era stăpân pe sine, nu mai dădea telefoane la „Viorică” să-i dea el rezultatele – via STS, dacă e să ne luăm după gurile rele. Avea acum un zâmbet crispat, strepezit, departe mult de figura eroului de la Marathon, singura sa preocupare și consolare părând că a rămas să fie primul care anunță rezultatele înfrângerii portocaliilor și apoi să-și facă retragerea cu coada-ntre picioare în faimosul său „mausoleu”-kitsch, simbol al unei averi dubioase pe care nu s-a grefat însă și o cultură ori un simț estetic pe măsura edificiului.

PDL-iștii arată că nu sunt conștienți încă de ce anume i-a lovit. Încă mai țin coada antenă, precum capra râioasă, încă țin trufia și tupeul drept flamură, arătând că nu știu să piardă, cu alte cuvinte nu sunt pregătiți pentru a fi oameni politici. Probabil, vreo 30-40 de ani de opoziție le vor fi utili în acest sens – tot așa după cum există oameni care sunt izolați de societate 15–20–25 de ani, tocmai în vederea reabilitării, și care au făcut fapte mult mai puțin dăunătoare națiunii decât portocaliii taman debarcați de la putere.

Așa bătaie – ce bătaie, bătălău chiar! – nu le-a trecut vreodată prin cap PDL-iștilor că vor lua, nu și-au putut închipui vreodată că se pot tăia în propriile săbii! Beția puterii i-a desprins de realitate, i-a izolat într-o lume a lor, trandafirie – încă o dovadă că nu au fost pregătiți pentru a lua conducerea unei țări, căci accederea la guvernare înseamnă ocârmuirea țării, nu cea mai rapidă și facilă cale de a face averi fără număr, fără număr!

PDL-iștii au fost aduși la putere pe nepregătite și cât încă mai erau conștienți că nu sunt în stare să țină timona, să citească o hartă și să treacă România printre Scilla și Caribda, s-au grăbit să își umple buzunarele: repede, că nu se știe cât mai stăm călare pe buget, așa că mușcă și fugi! Ulterior, văzând că nu îi fugărește nimeni cu șuturi în fund, au început să-și revină și să li se salte vocea, să devină mai scorțoși și mai bățoși decât dacă ar fi înghițit vreo coadă de mătură.

În seara alegerilor am văzut însă niște cocoși cărora li se fleoștise creasta și șontâcăiau ca loviți cu reteveiu’ la gioale. Am auzit doar niște cârâieli înfundate de gâscan cu pana pe nas. Lovitura năucitoare dată de electorat la lingurică i-a lăsat fără suflare, iar acum, precum peștii pe mal, caută pe undeva o gură de aer, fără să priceapă însă că de-acum prea mult aer strică – peștii scoși la aer mor mai repede... Căci acum așa sunt PDL-iștii: ca peștii pe mal, scoși din lumea lor ca să dea față cu realitatea, cu o realitate la care au contribuit integral, atât ei, cât și amicii lor de bunăstare din fosta guvernare.

Cum niciodată nu-mi aduc aminte ca nația română să fi avut o bucurie deplină, rămâne acum ca suspendarea încă președintelui degeaba să se amâne _sine die_ , dar măcar să se îngrădească terenul de joacă al „jucătorului” de la Cotroceni, întrucât am câștigat puterea politică, economică și socială, dar „cheile” de bază, instrumentele de forță ale statului sunt tot în mâna hăhăitorului fruntaș, deci mai e mult de luptat, chiar și după câștigarea alegerilor din toamnă.

Și o întrebare de final: de ce nu se limitează drastic bugetul Cotrocenilor acum, la următoarea rectificare bugetară? Multă lume, rămasă fără bani, începe să gândească altfel, mai corect...

„Nereprezentativa reprezentare”

Se pare că Băsescu nu vrea să priceapă ce se întâmplă acum în România, încă nu a realizat că la cârma Guvernului nu se mai află Boc și își continuă rolul de președinte-jucător, fiind, contrar Constituției României, și arbitru, și executantul loviturilor de pedeapsă al echipei adverse, ca să folosim o terminologie mai cunoscută. Își dorește cu ardoare a fi un factotum: el centrează, el dă cu capul, el fluieră ca să valideze golul, ba, ca să fie treaba completă, joacă inclusiv rolul echipei adverse – să nu uităm că a fost principalul factor determinant al apariției UNPR-ului pe scena politică, pentru a avea și un partid de stânga băsist, că de așa-zisă dreaptă avea unul, iar UDMR-ul asigura „minoritatea portocalie”...

Interesant cum PDL-ul, acum, în campania pentru alegerile locale, a devenit subit din portocaliu... verde, adică exact culoarea UDMR-iștilor... Nu tu albastru, nu bleu-ciel, nu crem, bej, maro (asta parcă ar fi fost mai potrivită..), ori altă culoare, ci fix verde, ca UDMR-iștii... Să aibă vreo legătură anume verdele-brotăcel neopedelist cu broscoiul care țopăia, după cum ne reamintim cu toții, în gâtul domnului Ioan Oltean? Dar să revenim...

Cum ziceam, Băsescu vrea să fie el moț peste tot, fie că are sau nu treabă, fie că se pricepe sau nu, toată chestia e să nu piardă anșoaul, somon fumé-ul și whisky-ul fin de la împărăteștile mese ale UE. Îl doare pe Băsescu în dosul curții Palatului Cotroceni despre ce se discută acolo! Uităm că a fost singurul care, când a semnat și el un document mai important, a pus semnătura după ce a trecut data, și aceea greșită. Asta este! Ce poți să-i ceri Băsescului?

El ar fi fost cel mai fericit om din galaxie dacă ar fi fost împărat! Ar fi fost însă nașpa, deoarece ar fi trebuit să învețe carte în mod exemplar, ar fi trebuit să piardă timp învățând bunele maniere, n-ar mai fi putut să hăhăie-n public, să bea țopârlănește – adică total neconform cu protocoalele prezidențiale – direct din sticla de șampanie cu care dă-n public, că poate-o învineți ochiul cuiva, sau măcar un cucui, acolo..., n-ar mai fi putut să tâlhărească telefoane-n public și alte asemenea mostre de mârlănie consacrată. Deci parcă tot președinte-i mai bine, îți poți permite să fii mârlan cât dorești de mult, fără să iei o scatoalcă după ceafă, așa cum ar putea fi normal – păcat doar că nu e ales pe viață, da’ dacă ar mai fi rămas mult PDL-ul la putere, se rezolva și asta, a rezolvat-o el Chavez, mergea și la Băsescu...

Jucărica momentană a Băsescului este reprezentarea românilor în UE. Noroc că noul premier nu dă dovadă de aceeași coloană vertebrală din gelatină precum predecesorii săi portocalii și se luptă să fie și românii reprezentați la nivel înalt în Europa. Căci ce face Băsescul numai reprezentare nu e!

În primul rând, un președinte cu bunul-simț la el, dacă ar fi ajuns la niște procente atât de amărâte de încredere a electoratului în persoana sa, și-ar fi dat demisia, s-ar fi cățărat într-o barcă și ar fi plecat pe mări și oceane ca să uite oamenii câțiva ani de augusta sa făptură, întrucât românii sunt creștini cu frica lui Dumnezeu și electoratul perfect: foarte răbdători și cu memorie foarte scurtă...

În al doilea rând, Băsescu nu vrea să priceapă în ruptul capului că, da, Constituția României îi permite să reprezinte statul român, dar cu bună-credință și cu mandatul dat de Parlament, ca organismul cel mai reprezentativ al poporului român, pentru că România este o republică parlamentară, nu prezidențială, sfertoprezidențială sau pentru sfertodocți, iar asta înseamnă ca, în principiu, să se limiteze la litera și spiritul legii fundamentale, să se bage în treabă când este vorba despre politica externă (în colaborare cu ministrul de externe, căci nu e șeful acestuia!), despre politica de apărare (în colaborare cu ministrul de resort, căci nici acestuia nu-i este șef!) și să semneze și el niște tratate care sunt negociate, tot conform legii, de Guvern! Conform bunuluisimț, deși aici Băsescu are o problemă..., nu poți semna un document înainte de a-l negocia sau fără negocieri!

În al treilea rând, Băsescu nu pricepe nici faptul că i-a cam trecut vremea! În UE, curentul politic principal a devenit cel de stânga, PPE-ul a pierdut teren masiv în Europa, România are un guvern în acord cu noul curent european, dar în opoziție cu politica expirată pe care încă președintele o susține. Așadar, ar putea să existe și posibilitatea ca Băsescu să semneze ceva cu care actualul Cabinet USL să nu fie de acord, și atunci marinarul eșuat pe dealul Cotrocenilor va fi într-o situație mai mult decât penibilă în care va târî și țara noastră: va fi semnatarul unui document cu valoare nulă, neratificabil nici de către Parlament, dar pentru care însă a mâncat degeaba friptanele și le-a băut whisky-ul europenilor, pentru că între Guvern și președinte ori Parlament nu există relații de subordonare, iar legislația română, începând cu legea fundamentală, nu prevede nici măcar un mijloc de constrângere a Cabinetului sau a Parlamentului de către cel mai hăhăitor președinte din istoria României! Așadar, Băsescu nu poate semna ceva nenegociat de Guvern, nu are atribuții de negociere, și atunci... de ce se duce Băsescu la UE, printre alți premieri, când nu se discută probleme militare sau de politică externă? Nici vreun mandat de la Parlament nu are, așa încât întrebarea rămâne: de ce crede Băsescu că ne mai poate reprezenta în UE, atâta vreme cât nu mai este reprezentativ nici în interiorul României, cât nu sunt în program probleme din domeniile pe care i le atribuie Constituția și cât nu s-a negociat ceva de Guvern?

Rămâne un singur răspuns: că obraznicul mănâncă praznicul! Dacă va semna ceva nenegociat de Guvern, la venirea în țară va vorbi în pungă: nu există nicio obligație din partea vreunui membru al Guvernului de îndeplinire a angajamentelor pe care și le-a luat degeaba Băsescu în numele țării! Iată câte motive de suspendare a președintelui, și totul pentru că unui om nu-i poate trece prin cap că, deși încă mai e președinte, nu este buricul Universului, axis mundi, că soarele poate să răsară și să apună fără să-i ceară voie! Și-așa cred că regretă enorm că nu l-a implorat nimeni să semneze legea gravitației sau că legea lui Ohm nu-i poartă semnătura și data...

În popor se spune că acei care n-au bătrâni să-și cumpere, deoarece se consideră că bătrânețea vine cu înțelepciunea vârstei, cu bunătatea, înțelegerea și experiența anilor – tot atâția buni sfetnici. Cel mai trist este că Băsescu pare a îmbătrâni degeaba: câți oameni cu capul pe umeri l-ar oferi drept exemplu demn de urmat copiilor ori nepoților lor?

## „Nu mai sunt ficior diloc, la PDL nu mai am loc...”

Săracu’ Boc! Cum zicea și Dimitrie Cantemir: mărirea și decăderea cuiva, totuși nesemnificativ pentru neamul românesc... Nu putea să rămână el, de la bun început, „virgin”, adică doar la primăria lui de la Cluj, fără să mai treacă prin istorie drept cel mai vai de mama lui premier de la vremea lui Burebista încoace? Putea să ia liniștit și ouă-n frunte fără să se mai hlizească o țară-ntreagă pe acest motiv... Rămânea, totodată, și un minuscul Kill Bill de Someș, respectând și înțelepciunea populară românească: decât codaș în București, mai bine primar la Cluj – nu-l mai blestema nici lumea pentru tăierile de salarii, pensii, alocații, închideri de spitale, dispariții de medicamente etc.

Dar, cum se spune, toate necazurile cuiva provin din faptul că nu e în stare să stea liniștit într-o odaie... Plecând din Cluj, Boc s-a expus la ceva ce, în mod normal, un om civilizat, bine educat și cu bunul-simț la el nu poate accepta: să facă sluj la Cotroceni, înconjurat de „braconieri”, „branduri” proletcultiste de anii ’50, tălmăceni, botiși, ialomițieni, andreești, blejnari, duței, fluturi, „aviara gripa” și alte asemenea, deasupra cărora stătea el, ca bomboana pe coliva României. În loc să stea călare pe o halbă, între prieteni, pe malul Someșului, a preferat să se bage-n tot felul de tărâțe, sfârșind, bineînțeles, conform vechii vorbe românești, alungat, într-un tardiv final, din rândul celor care ar putea să mai aibă vreun pic de influență asupra sorții românilor de rând. Căci așa pățesc toți nepricepuții: punându-se ei moț acolo unde nu le este locul, se miră ulterior de ce îi doare posteriorul de câte cizme primesc în zona cea moale...

Culmea este că, în continuare, marele specialist în drept anticonstituțional (apropo, îl mai suportă mult facultatea aia din Cluj, unde le zice studenților cu totul altceva decât a făcut în practică?) tot nu pricepe ce i s-a întâmplat! Are senzația că, dacă a reușit (halal reușită, prietenii știu de ce!) să se realeagă primar la Cluj, poate să mai rămână în fruntea bucatelor în PDL, că are și el o victoriuță la activ, iar asta cică îl îndreptățește să caște gura în fața lui Blaga ori Berceanu!

Păi, omule, în primul rând, noroc că șefa aia de la circumscripția electorală era din Răchițele! În al doilea rând, abia-abia ai reușit să scapi în câștigător, n-ai avut o diferență zdrobitoare, ci una în marja de eroare, că dacă s-ar fi renumărat voturile, nu se știe... În al treilea rând, nu ți se cere să renunți la vreo funcție de pe la Cluj, ci la cea de la nivel central! Dacă la Cluj ai avut o victorioară amărâtă, la nivel

național, unde aveai responsabilitatea maximă ca șef de partid ce te-ai crezut, ai luat o bătaie de ți-au mers fulgii mai ceva ca la un gâscan leșesc! Cu toată lauda ta și a ciracilor de la PDL, abia dacă mai controlați, și alea parțial, două județe, dar e pe cale să se rezolve: vă scăpăm și de problema asta!

Având în vedere de la ce bilanț ai plecat înainte de alegerile locale din 10 iunie și la ce dezastru ai ajuns, a avea pretenția să mai stai la cârma unui partid deja nu mai e tupeu, e inconștiență puerilă! _Infans infantis_ , domnule Boc! Se știe, e greu să privești realitatea în față, mai ales când această realitate este „capodoperă” proprie, făcută din greu, cu sudoarea microneuronului portocaliu, dar hai să o luăm și altfel: după ce i-ai mințit și furat ani de zile, după ce i-ai dus la pierzanie, la capătul puterii și în pragul disperării, ce vină au membrii PDL ca să fie obligați să te mai suporte în continuare? Sunt români de-ai noștri, iar faptul că aparțin unui curent politic nociv pentru România nu înseamnă că trebuie să-i lăsăm de izbeliște, pe mâna oricui, suntem creștini, ce Dumnezeu!

Ajungând la putere, noi nu suntem ca voi, doar pentru câțiva de-ai noștri, ci suntem la guvernare pentru toți românii, inclusiv pentru cei care încă mai au vreo simpatie PDL-istă, tot așa cum Băsescu este Președintele României și peste PSD-iști. Deci nouă chiar ne pasă! Iar dacă ne pasă, nu putem să le prelungim agonia, așa că am făcut tot ce a ținut de noi ca să te poți duce acasă liniștit: v-am bătut la locale, să vedeți și singuri că nu mai aveți legitimitate, deci nici pretenții să nu mai aveți, prea curând, la putere, chiar dacă vă plouă-n gură după ciolanul pierdut...

Și cum regula e ca acela care pierde să plece acasă și să lase în loc pe alții mai competenți, domnule Boc, îți urăm „Drum bun și cale bătută”! Ți-am ura „cale asfaltată”, da’ după cum este calitatea asfaltului la care tot retezai panglici de zor, ca orice panglicar care se respectă, o să crezi că te-njurăm, așa că rămâne tot cum zice vechea vorbă românească...

Du-te, domnule Boc, Clujul (sau, mă rog, o anumită parte a lui, mai... UDMR-istă) te așteaptă să faci mari minuni de vitejie! Cu cărți bune, orice prost știe să joace poker, rămâne să vedem acum, în opoziție și cu buget de criză, ca toată țara, fără favoritisme de la bugetul aflat la dispoziția premierului, cum reușești să atragi fonduri de pe piața liberă, să înmulțești locurile de muncă și spațiile verzi, ca să-ți meriți noul mandat!

În caz contrar, după încă patru ani, n-o să mai poți fi ales nici măcar președinte de asociație de locatari pe-o scară de bloc și o să pățești precum candidatul pe care nici propria familie nu l-a votat! Începutul e ca și făcut: nici măcar Pinalti nu se-nghesuie să-ți lipească vreo sută de euro pe frunte, ba dimpotrivă...

„Degringolada portocalie”

Vin în atenția dumneavoastră cu o observație care definește starea de fapt a României guvernate de PDL. Toate televiziunile au fost cu ochii pe ceea ce s-a întâmplat cu Partidul Democrat Liberal, acum, când greul le-a ieșit în cale.

Vasul începe să se scufunde, ajutat fiind chiar de membrii săi, care acum, în vremuri grele pentru ei, încep să se sfâșie și să-și arunce reproșuri grele.

Până nu demult pozau public într-o mare, unită și fericită familie, iar acum echipa se dezbină, se rupe, se sfarmă! Greul i-a încercat și se pare că au cedat la cele mai mici obstacole.

Fără să-și dea seama, au început să-și arate adevărata față, dar mai ales au început să iasă la iveală propriile interese, și nicidecum nu-i privește starea națiunii!

După dezastrul pe care l-au lăsat moștenire, cred că rușinea nu mai există pentru acești politicieni care încă mai au dramul de nerușinare să apară la televizor și să se lamenteze.

Nu mai surprinde nimic venit din partea acestor oameni care au avut totul, inclusiv un Mesia politic, și au pierdut totul din cauza aceluiași Mesia!

Nu este o victorie a mea sau a USL-ului ceea ce se întâmplă acum cu PDL-ul, este doar un act de dreptate politică săvârșit în cele din urmă tot de cetățenii care au dus greul acestei pedepse portocalii.

Se tot zvonește de rebranduirea partidului, ca fiind o soluție de continuitate și de o nouă șansă politică, doar că acești domni scapă din vedere faptul că societatea s-a maturizat și va distinge între realitate și manipulare.

PDL, nici nu știi cât de mic începi să fii!

## **Domnul Vasile Ghiorghe Gliga:**

„Schimbările continue din învățământul românesc”

Sunt deja câțiva ani de când schimbările au început să apară necontenit în peisajul învățământului românesc.

Declarațiile și promisiunile despre cum va arăta acest sistem atât de important în viața economică și socială a unei națiuni au împânzit presa.

Schimbările nu au întârziat să apară: bacalaureat variabil în fiecare an, legi despre cum uniformele vor fi impuse în mod obligatoriu, examene dintre cele mai complexe pentru viitorii profesori și camere video de ultimă generație menite să surprindă și ultima tresărire a celor din bancă.

Și totuși, pentru România rămâne un capitol la care pentru multă vreme pare să fie nevoie de îmbunătățiri, dacă luăm drept mărturie situația celor care pun diplomele în sertar pentru ca în anul următor să o ia de la capăt în speranța că își vor găsi un loc de muncă.

Modelele europene, și nu doar ele, au fost întotdeauna surse de inspirație pentru ceea ce în țara noastră se dorește a fi un sistem sănătos și bine structurat pentru copiii de ieri și pentru cei care poate vor veni și mâine în clasele de curs.

Cu toate aceste modele funcționale, implementarea principiilor de bază ale educației de peste hotare nu pare să se facă cu succes în cadrul învățământului din țara noastră. Elevii se plâng de manuale stufoase și materii inutile, profesorii, de lipsa de interes a elevilor, iar grija părinților este aceea că viitorul încununat de succes al copiilor lor nu le este asigurat.

În fiecare an învățământul îmbracă... uniforme noi. Vremurile când eram mândri de uniforma școlii noastre, când poziția socială nu se regăsea în veșminte, coafuri și accesorii, par să fi dispărut în negura timpului. Astăzi chiar părinții fac eforturi susținute pentru ca cei cărora le doresc o viață lipsită de griji financiare să impresioneze încă din curtea școlii.

Într-un astfel de peisaj al sistemului de învățământ, cred că este primordial să susținem idei precum nevoia de a intona imnul național înaintea începerii orelor de curs, purtarea uniformei care altădată ne făcea atât de mândri și programele concepute pentru diferitele nevoi ale copiilor

români, fie că este vorba despre cei cu dizabilități, despre cei mai înzestrați intelectual sau despre cei care au o altă etnie.

Să continuăm să fim alături de copiii care merită o șansă la educație și de cei care mâine vor face cinste țării lor prin propria valoare intelectuală!

## _Ședința a început la ora 9.20._

## Doamnelor și domnilor deputați,

Continuăm lucrările de astăzi ale Camerei Deputaților și anunț că din totalul celor 324 de deputați până în acest moment și-au înregistrat prezența la lucrări un număr de 172, sunt absenți 152, dintre care 17 participă la alte acțiuni parlamentare.

## Intrăm în ordinea de zi.

6. Proiectul de lege privind ratificarea Contractului de finanțare dintre România și Banca Europeană de Investiții, semnat la București la 16 decembrie 2011, pentru finanțarea Proiectului „Centrala Electrică Paroșeni”.

Guvernul României, un punct de vedere, vă rog.

**Domnul Rodin Traicu** _– secretar de stat_

## Bună dimineața!

Numele meu este Rodin Traicu, secretar de stat la Ministerul Economiei și Comerțului.

Voi susține Legea privind ratificarea Contractului de finanțare dintre România și Banca Europeană de Investiții referitor la finanțarea Proiectului „Centrala Electrică Paroșeni”, și anume partea de sulfurare a gazelor de ardere.

Pe scurt, este vorba despre acordarea la prevederile europene referitoare la mediu, care sunt transpuse în legislația românească prin HG nr. 541.

Termenele pentru conformarea la condițiile de mediu în ceea ce privește emisiile de dioxid de sulf au fost decalate ca urmare a faptului că nu s-a putut intra în calendarul care a fost prevăzut în acest act normativ.

Centrala termică de la Paroșeni, care va intra în scurt timp în componența Complexului energetic Hunedoara, are toate condițiile pentru îndeplinirea condițiilor de mediu, și anume, licitația a fost ținută, a fost ales executantul, iar suma necesară instalației complexe de desulfurare și șlam dens se ridică la 65.300.000 de euro echivalent în lei, sursele de finanțare a acesteia fiind asigurate 50% din împrumutul contractat de Banca Europeană de Investiții, iar 50% contribuția părții române la finanțarea proiectului.

Lucrarea este strict necesară. Funcționarea centralei este indispensabilă pentru zona Văii Jiului.

În aceste condiții, vă solicit, domnilor deputați, aprobarea acestui act normativ.

Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc. Raportul comisiei? Vă rog.

Vă mulțumesc, doamnă președinte.

Raport asupra Proiectului de lege privind ratificarea Contractului de finanțare dintre România și Banca Europeană de Investiții, semnat la București la 16 decembrie 2011, pentru finanțarea Proiectului „Centrala Electrică Paroșeni”.

La întocmirea prezentului raport, în conformitate cu art. 97 din Regulamentul Camerei Deputaților, republicat, comisia a avut în vedere avizul favorabil al Consiliului Legislativ, cu observații și propuneri, transmis cu adresa nr. 321/17 aprilie 2012.

Prezentul proiect de lege are ca obiect ratificarea Contractului de finanțare dintre România și Banca Europeană de Investiții, semnat la București la 16 decembrie 2011, pentru finanțarea Proiectului „Centrala Electrică Paroșeni”.

Costul total al proiectului se cifrează la 65.300.000 de euro echivalent în lei, sursele de finanțare a acestuia fiind asigurate astfel: 50% din împrumutul contractat de la Banca Europeană de Investiții, 50% reprezentând contribuția părții române la finanțarea proiectului.

Proiectul „Centrala Electrică Paroșeni” se estimează a fi finalizat până în decembrie 2015.

Proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare, potrivit art. 76 din Constituția României, republicată, prima Cameră sesizată fiind Camera Deputaților.

Raportul comisiei a fost votat cu unanimitate de către deputații prezenți la dezbateri.

În urma dezbaterii Proiectului de lege privind ratificarea Contractului de finanțare dintre România și Banca Europeană de Investiții, semnat la București la 16 decembrie 2011, pentru finanțarea Proiectului „Centrala Electrică Paroșeni”, în ședința din 18 iunie 2012, comisia propune supunerea spre dezbatere și adoptare plenului Camerei Deputaților a proiectului de lege în forma prezentată de Guvern.

Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc și eu.

Dacă sunt intervenții din partea grupurilor parlamentare? Nu sunt. Domnul Iancu.

Vă rog, domnule deputat.

Bună dimineața, stimați colegi!

O intervenție foarte scurtă: este unul dintre puținele proiecte care se adresează modernizării și creșterii eficienței în producția energiei în România, iar faptul că vorbim despre Paroșeni, unde noi am mai făcut un efort în anul 2003 pentru încă un credit contractat de la JBIC – Japonia, demonstrează linia de continuitate din punct de vedere strategic pentru valorificarea celui mai important pilon al strategiei noastre din punct de vedere al materiei prime energetice, respectiv cărbunele. Situația din Valea Jiului, accidentul recent demonstrează că acești bani sunt absolut necesari nu numai în producția de energie electrică, același efort trebuie să-l

facem și pentru securizarea și creșterea eficienței în activitatea de exploatare a cărbunelui.

Vă propun, stimați colegi, să aprobăm în unanimitate acest proiect.

Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc și eu. Domnul deputat Ialomițianu. Vă rog.

Vă mulțumesc, doamnă președinte.

Mă bucur că actuala putere apreciază că fostul Guvern Boc a făcut și lucruri bune. Acest contract de împrumut a fost semnat de către subsemnatul, în calitate de fost ministru de finanțe, și, într-adevăr, considerăm că este un lucru bun că se asigură surse de finanțare pentru o lucrare necesară. Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc și eu.

Dacă nu mai sunt alte intervenții, nefiind nici amendamente, urmează votul final.

7. Proiectul de lege pentru modificarea și completarea Legii nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator.

Dacă, din partea inițiatorului, dorește cineva să ia cuvântul?

Nu.

Din partea comisiei, domnul secretar Andronache. Vă rog, domnule deputat.

Vă mulțumesc, doamnă președinte.

Comisia juridică, de disciplină și imunități a fost sesizată spre dezbatere în fond cu Proiectul de lege pentru modificarea și completarea Legii nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator.

Senatul, în calitate de primă Cameră sesizată, a adoptat inițiativa legislativă.

Camera Deputaților este Cameră decizională.

Consiliul Legislativ a avizat favorabil această inițiativă legislativă.

Proiectul de lege are ca obiect de reglementare modificarea și completarea Legii nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator, în sensul instituirii obligației de a participa la ședința de informare privind medierea în caz de conflict, precum și modificarea procedurii de alegere a consiliului de mediere și de luare a hotărârilor în cadrul acestui consiliu.

În urma dezbaterilor și a opiniilor exprimate, membrii comisiei au hotărât, cu majoritate de voturi, să propună plenului Camerei Deputaților adoptarea Proiectului de lege pentru modificarea și completarea Legii nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator, cu amendamentele admise, care sunt redate în anexa nr. 1 la prezentul raport.

Amendamentele respinse sunt redate în anexa nr. 2, care face parte integrantă din prezentul raport.

În raport cu obiectul și conținutul său, inițiativa legislativă face parte din categoria legilor ordinare. Vă mulțumesc.

Dacă sunt intervenții? Vă rog. Domnul deputat Máté András.

Doamnă președinte, Stimați colegi,

Ieri, în Comisia juridică, de disciplină și imunități am discutat aceste modificări, iar raportul, așa cum este înaintat, nu reprezintă voința inițială, chiar dacă sunt printre semnatarii inițiativei.

În ședința de comisie, cu o „largă majoritate”, de 7 voturi, adică sub cvorumul legal, s-a adoptat raportul.

Pe lângă aceste fapte, atunci când am pus întrebarea reprezentantului Ministerului Justiției dacă noul Guvern este de acord sau nu ca taxa de timbru să fie restituită atunci când se face o mediere, adică în loc să ajutăm justiția și în loc să avem grijă unde ajung aceste sume de bani, în ce buget se va restitui, făcând o diferență între cel care este mediator și cel care este avocat...

Pe scurt: atunci când medierea se finalizează și există un proces pe rol, taxa de timbru să fie restituită, iar atunci când părțile se înțeleg și fac o tranzacționare, taxa de timbru să nu fie restituită.

Din acest punct de vedere, eu cred că există o problemă mare în acest proiect și în acest raport.

De asemenea, tot în această modificare se prevede clar că părțile sunt obligate să participe la ședința de informare privind medierea, care, într-adevăr, nu implică nicio cheltuială, dar, dacă nu participă, pot fi amendați de la 100 de lei la 1.000 de lei, și acest lucru cred că nu este în avantajul justiției.

Pentru aceste motive, eu solicit retrimiterea la comisie.

Vă mulțumesc.

Doamna deputat Alina Gorghiu și, după aceea, domnul deputat Grosaru.

## Bună ziua!

Doamnă președinte, Stimați colegi,

Este prima dată când reușim să punem la punct, prin consens aproape, sau prin voința tuturor grupurilor parlamentare, un proiect de lege care reușește să aducă medierea acolo unde-i este locul. Este poate cel mai bun proiect de lege pe care l-am văzut eu, care reglementează o profesie liberală și, în același timp, o metodă alternativă de soluționare a conflictelor.

Colegul meu de la Comisia juridică, de disciplină și imunități a omis să vă spună că această facilitate care există peste tot, privitoare la mediere, cu privire la taxa de timbru, returnată în cazul în care se ajunge la un acord de mediere, nu este de astăzi. Este acea prevedere din legea din 2006, de când s-a conturat cadrul juridic privitor la mediere.

În altă ordine de idei, dacă se dorește o dispoziție similară pentru tranzacții privitoare la avocați, la litigiile pe care avocații le susțin, se poate să se opereze modificări sau inițiative legislative pe Legea avocaților, exclus pe Legea medierii, pentru că nu o să poți să reglementezi activitatea avocaților printr-o lege a mediatorului.

Doi, și pe fond, ca să nu revin la microfon în susținerea proiectului, o să vă solicit să-l dezbatem pe puncte în continuare, pentru că avem un rol de peste 4 milioane de dosare, cu o schemă de personal care știți și dumneavoastră că este insuficientă, și cred că ar trebui să învățăm să folosim acele metode care arată gradul de civilizație al unei societăți. Avem nevoie ca de oxigen de această profesie și cred că această lege – și le mulțumesc tuturor colegilor din Comisia juridică, de disciplină și imunități și tuturor celor care au semnat inițiativa legislativă –, această inițiativă are suportul atât al Consiliului Superior al Magistraturii, cât și al Ministerului Justiției.

Vă mulțumesc și o să revin, dacă este nevoie, pe amendamente.

Vă mulțumesc.

Domnul deputat Grosaru și dacă mai dorește altcineva?

Vă mulțumesc, doamnă președinte. Stimați colegi,

Nu este pentru prima dată când observ un lucru, și anume faptul că ne grăbim și de data aceasta să supralegiferăm.

Ne aducem aminte că foarte multe proiecte de lege care au fost adoptate și care au devenit legi, ulterior, ne-am dat seama că fie că sunt neconstituționale, fie că nu au aplicabilitate.

În legătură cu acest proiect de lege, despre care nu putem să spunem că este un proiect atât de util la ora actuală, având în vedere că tipuri de mediere întâlnim și în alte legi care sunt în vigoare în această perioadă, tipuri de mediere întâlnim, în primul rând, începând cu dreptul comercial și așa mai departe. Nu vreau să intru în amănunte.

Aș vrea să completez ceea ce a spus colegul meu, Máté András Levente, și să rog să se retransmită la comisie acest proiect de lege, din cauza faptului că, din punctul meu de vedere, și nu numai din punctul meu de vedere, chiar din punctul de vedere al colegilor din Comisia juridică, de disciplină și imunități, ați observat că au fost numai 7 persoane, 7 colegi de-ai noștri și membri ai comisiei care au votat. Deci nu poate să întrunească majoritatea nici măcar a membrilor din Comisia juridică, de disciplină și imunități, și sunt mari suspiciuni de constituționalitate, și am să vă dau numai două exemple.

În primul rând, nu putem impune părților, într-un proces, în mod obligatoriu, transmiterea către o societate de mediere sau către un mediator. Asta în primul rând, iar în al doilea rând, un alt aspect de neconstituționalitate de care va trebui să ținem cont în reanalizarea acestui proiect de lege este faptul că acordul de mediere între foștii soți privind drepturile copilului are rang de hotărâre de expedient. Deci devine obligatorie.

În această situație deci caracterul de neconstituționalitate este cu atât mai clar. De aceea, rugămintea este de a retransmite la comisie acest proiect de lege pentru o verificare cel puțin din punctul de vedere al neconstituționalității.

Vă mulțumesc.

Mulțumesc și eu.

Domnul Andronache...

Și vreau să introduceți cartelele, astfel încât să supunem la vot...

Imediat, după aceea, domnule doctor.

Să supunem la vot propunerea făcută de domnul deputat Grosaru.

Vă rog, domnul Andronache. Domnul Gabriel Andronache.

avocățești, sau, mă rog, de oameni interesați să creeze și să mențină o stare conflictuală, să se adreseze cu procese împotriva actului medical. Ați văzut de multe ori la televiziuni situații în care se mediatizează excesiv lucruri care, de fapt, sunt normale și pe care noi, medicii, și personalul medicosanitar le trăim zi de zi. Sunt probleme legate de dotare, probleme legate de interpretare, probleme legate de rapiditatea cu care ar trebui să se rezolve un caz și, de aceea, mă alătur părerii colegului deputat Horia Cristian, în sensul că trebuie să votăm acest proiect de lege.

Vă mulțumesc.

Doamnă președinte, Stimate colege, Stimați colegi,

Grupul parlamentar al Partidului Democrat Liberal va susține acest proiect de lege.

Am spus întotdeauna că medierea este o soluție pentru degrevarea justiției și, din această perspectivă, grupul nostru va susține proiectul, așa cum am afirmat mai înainte. Vă mulțumesc.

Vă rog, domnule deputat.

## **Domnul Horia Cristian:**

Doamnă președinte, Stimați colegi,

Avem în România înregistrate 17 profesii liberale, și, practic, nu există niciun proces de malpraxis în România, deși toate aceste profesii liberale ar trebui să fie supuse procesului de evaluare profesională a deciziilor pe care le iau acești profesioniști.

Am să mă refer în special la sănătate, unde este de notorietate faptul că nu există procese de malpraxis câștigate de pacienți, și răspunsul este foarte simplu: niciun medic nu va accepta vreodată, și nici colegii lui, ca el să fie dus în fața unui judecător și să fie condamnat.

Medierile reprezintă o modalitate extrem de bună de rezolvare a acestor diferende legate de malpraxis, medicii vor accepta să meargă în fața unui mediator, în spatele ușilor închise, și să se înțeleagă cu pacienții privind daunele care trebuie să fie acordate, deci există un mecanism, acesta al medierii, care este foarte important din punct de vedere al pacienților din România.

De aceea, eu

Mulțumesc.

Vă rog, doamna deputat Sonia Drăghici.

Vă mulțumesc, doamnă președinte.

Aș vrea să vă spun că în România de azi se ascute problema conflictuală, falsă, dintre sistemul sanitar, pacienți și, respectiv, furnizorii de sănătate.

Problemele de malpraxis reprezintă acum o provocare care nu întotdeauna este reală, nu întotdeauna are niște baze obiective, de multe ori pacienții subiectiv sunt instigați de familie sau de anumite alte structuri, cum ar fi structurile

Bun, vă rog domnule profesor Drăgulescu, după care vă propun totuși să supunem la vot, suntem într-o oarecare întârziere, trebuie să pregătim și lista de vot final. Vă rog.

## Doamnă președinte, Stimate colege,

## Stimați colegi,

Problema de malpraxis în România este extrem de complexă, fiindcă România este afiliată la conceptul ghidurilor europene, și vă dau un singur exemplu: infarctul miocardic acut, care reprezintă o urgență medicală. La ora actuală, infarctul miocardic acut se tratează printr-o procedură extrem de modernă, de revascularizare în primele douăsprezece ore prin plasarea de stent. Dar, prin Programul național de boli cardiovasculare și de infarct miocardic acut, de exemplu, într-o lună sunt planificate la Institutul de Cardiologie din Timișoara 30 de cazuri. Cazul numărul 31 va fi tratat prin procedură de revascularizare conform unui concept învechit, din 1990–1991, din lipsă de materiale. În situația aceasta, medicul este pus în situația de a nu aplica procedura modernă de revascularizare, conform ghidurilor europene pentru tratarea infarctului miocardic acut, și în această situație se pune problema de a aplica o procedură învechită, pasibilă de evaluare ca malpraxis.

Deci trebuie să ne gândim foarte bine că un medic foarte bun poate să fie pus în situația de a trata un bolnav într-o situație de urgență cu proceduri învechite care pot să fie catalogate ca malpraxis, deci calitatea actului medical depinde în primul rând de calitate medicului, dar, în același timp, depinde de gradul de finanțare, pentru ca în momentul respectiv, mai ales în urgențe, să aibă toate materialele pentru a trata bolnavul conform procedurilor din 2012. Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc și eu. Supun la vot propunerea de retrimitere... Vă rog, domnul Máté András.

Mulțumesc, doamnă președinte, și, într-adevăr, niciodată nu am abuzat de acest microfon, nici în mandatul trecut și nici în mandatul acesta.

Dar, înainte de vot, aș dori să vă atrag atenția că m-ați înțeles greșit. Nu sunt împotriva profesiei de mediator, dar, probabil, foarte puțini dintre colegii noștri știu cum primești acel drept de a profesa ca mediator. Vă spun eu, și atunci să gândiți bine dacă merită sau nu să votați acest proiect de lege, chiar dacă am fost printre inițiatorii la modificare.

Vă spun cum e, stimați colegi. Se achită o taxă de 4.000 de lei la o societate comercială care organizează aceste cursuri, cursuri de două săptămâni, și pe urmă primești o diplomă și te înscrii pe lista mediatorilor. Deci cu 4.000 de lei și un curs de două săptămâni. Da, asta, într-adevăr, e foarte important de știut de către dumneavoastră.

Mulțumesc. Vă rog, domnule deputat.

Nu înțeleg care e problema, două săptămâni sau 4.000 de lei, domnule deputat? Nu este subiectul legii, subiectul legii este medierea.

Drept la replică...

Dacă vreți să știți adevărul, și cei 4.000 de lei, și cele două săptămâni sunt problemă, pentru că sunt doar anumite societăți comerciale care încasează asemenea bani. Adică noi, prin votul nostru, creăm o piață pentru unii băieți deștepți, dar susțineți-i, nu e o problemă, și să fiți de acord ca taxa de timbru să fie restituită, pentru că sunt bani mulți în Ministerul Justiției și în alte bugete și, într-adevăr, țara asta nu are nevoie de bani.

## **Doamna Roberta Alma Anastase:**

Mulțumesc.

Haideți să supunem la vot propunerea făcută de domnul deputat Grosaru de a reveni la comisie pentru un raport suplimentar.

Votul este deschis.

Prin urmare, intrăm în dezbaterea pe articole.

La punctul 1 – Lege pentru modificarea și completarea Legii nr. 192 din 2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator.

Observații?

Nu sunt. Adoptat. La punctul 2, observații? Nu sunt. Adoptat. Punctul 3. Observații? Nu sunt. Adoptat. Punctele 4, 5 și 6. Observații? Nu sunt. Adoptate. Punctele 7, 8, 9. Observații? Nu sunt. Adoptate.

Punctele 10, 11, 12 și 13. Dacă sunt observații? Nu sunt. Adoptate. Punctul 14. Nu sunt observații. Adoptat.

De la punctul 15 la punctul 21 dacă sunt observații? Nu sunt.

Adoptate.

De la punctul 22 la punctul 30 dacă sunt observații? Nu sunt.

Adoptate.

De la punctul 31 la punctul 41 dacă sunt observații? Nu sunt.

Adoptate.

Punctul 42.

Observații?

Nu sunt.

Adoptat.

Rămâne la votul final, iar noi acum intrăm într-o pauză pentru pregătirea sesiunii de vot final.

La ora 10.10 vă invit înapoi în sală pentru a participa la votul final.

Vă mulțumesc.

PAUZĂ *

* * DUPĂ PAUZĂ

## **Doamna Roberta Alma Anastase:**

Vă rog să dăm un vot de control pentru a putea verifica. Verificăm cartelele dacă funcționează.

Vă rog să dați un vot „prezent” și „da”, ca să putem să vedem că merge.

Votul este deschis.

## **Domnul Marian Neacșu:**

Da.

Vă mulțumesc, doamnă președinte, pentru că sunt mai multe lucruri de anunțat.

Am avut o convenție cu liderii grupurilor parlamentare și vă rugăm să supuneți la vot scoaterea din lista de vot final a următoarelor proiecte legislative – am să vi le citesc și ca număr, și ca enunț, ca să nu existe niciun fel de confuzie – și să le trimitem la comisie pentru o săptămână, în vederea obținerii, în marea majoritate dintre ele, a unui punct de vedere al actualului Guvern și, pentru unele dintre ele, o punere de acord cu unele amendamente care au apărut între timp.

Deci este vorba despre PL-x 229/2010 – Lege privind regimul infrastructurii rețelelor de comunicații electronice, PL-x-ul...

Dumneavoastră nu aveți punctele astea, deci nu avem cum să le urmărim acolo.

De asta vi le și citesc, ca să știți conținutul. În lista dumneavoastră de vot final respectivele proiecte nu mai figurează, de asta sunt.

PL-x 32/2012 – Legea privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 93/2011 pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 63/2001 privind înființarea Inspectoratului de Stat în Construcții;

Pl-x 745/2010 – Propunerea legislativă privind organizarea și exercitarea profesiei de inginer constructor cu drept de liberă practică;

PL-x 676/2011 – Proiectul de lege privind aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 30/2011, pentru modificarea și completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum și reglementarea unor măsuri financiar-fiscale;

Pl-x 226/2007 – Propunerea legislativă pentru completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 156/2007 privind despăgubirea persoanelor fizice care au constituit depozite la CEC în vederea achiziționării de autoturisme;

PL-x 621/2010 – Proiectul de lege pentru modificarea și completarea Legii nr. 38/2003 privind transportul de taxi, în regim de taximetrie și în regim de închiriere;

PL-x 108/2011 – Proiectul de lege pentru modificarea și completarea Legii nr. 171/2010 privind stabilirea și sancționarea contravențiilor;

PL-x 76/2011 – Lege privind instituirea ajutorului financiar lunar pentru persoanele din fostele localități necooperativizate în perioada comunistă care au livrat la Fondul centralizat al statului produse alimentare și agroalimentare;

PL-x 769/2010 – Proiectul de lege privind protejarea patrimoniului cultural imaterial;

Pl-x 369/2011 – Propunerea legislativă pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 75/2001 privind cazierul fiscal, cu modificările și completările ulterioare;

PL-x 713/2010 – Proiectul de lege pentru modificarea și completarea art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 16/2001 privind gestionarea deșeurilor industriale reciclabile;

Pl-x 533 – toate au fost ordinare – din 2010 – Propunerea legislativă pentru modificarea și completarea Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenței;

Pl-x 580/2010 – Propunerea legislativă pentru instituirea impozitului anual asupra averii.

Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc și eu. Domnul Márton Árpád, vă rog.

## Doamnă președinte,

## Doamnelor și domnilor deputați,

V-aș ruga puțin să fiți atenți, dacă tot am acceptat retrimiterea la comisie a unui număr mare de legi, vă mai propun una, și voi argumenta prin citirea a două alineate din art. 21 al Constituției României: „Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime. Nicio lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.”

Tocmai am parcurs un proiect de lege a medierii, care în art. 2 zice destul de clar: „Dacă legea nu prevede altfel,

părțile persoane fizice sau persoane juridice sunt obligate să participe la ședința de informare privind medierea”, inclusiv după declanșarea unui proces în fața instanțelor competente, în vederea soluționării pe această cale a conflictelor în materie civilă, de familie, în materie penală, precum și în alte materii, în condițiile prevăzute de prezenta lege. Mă rog, există și o neconcordanță între acest articol și art. 61[1] introdus, care prevede care sunt aceste situații, prevăzute, cică, în lege, și pentru a pune de acord toate acestea, inclusiv cu Constituția României, v-aș ruga să retrimitem la comisie acest PL-x 173/2012. Încă o dată vă spun, astfel adoptăm o lege neconstituțională.

Vă mulțumesc.

Mulțumesc.

Domnul Mihai Voicu.

Vă mulțumesc, doamnă președinte. Stimați colegi,

Doar o chestiune de procedură.

Solicitarea domnului deputat a fost deja supusă la vot și respinsă. Cred că a reveni după doar câteva minute cu o nouă solicitare în acest sens, cred că depășește cadrul regulamentar.

Mulțumesc.

Nu, poate solicita domnul Márton Árpád, e vorba despre o altă ședință, ședința de vot final, în cadrul căreia poate solicita reîntoarcerea la comisie.

Vă rog, domnule Márton Árpád.

## Doamnă președinte,

## Doamnelor și domnilor deputați,

Înaintea acestui eveniment, poate nu ați fost atent, au fost citite alte zeci de legi care au avut același parcurs ca și această lege.

Vă mulțumesc.

Bun. Haideți...

Domnul Mircea Toader.

Doamnă, și noi solicităm retrimiterea la comisie a două inițiative legislative: cea care se referă la modificarea cadrului legal de la pensiile private, a fost o discuție lungă și eu cred că actualul minister trebuie să aibă un punct de vedere în comun cu cei care administrează fondurile de pensii private. E vorba de PL-x-ul 98/2011. Și aceeași solicitare o facem pentru Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 127/2010 privind Delta Dunării, cu o dispută, iarăși, care nu a fost finalizată și ar fi păcat s-o ducem la vot final fără să finalizăm modul în care se asigură și celor care trăiesc în Deltă un venit suplimentar.

## **Doamna Roberta Alma Anastase:**

Am să supun la vot în funcție de propuneri.

Domnul Márton Árpád a făcut o propunere, domnul Neacșu alte propuneri, domnul Toader alte propuneri și am să le supun în bloc, dar pe cei care au propus.

Deci întâi supun la vot propunerile făcute de domnul deputat Neacșu, în numele Grupului parlamentar al PSD. Dar am să le supun în bloc, n-am să le iau bucată cu bucată. Da?

Vă rog să vă exprimați.

Votul este deschis.

225 de voturi pentru, 4 împotrivă, 24 abțineri.

Acum propunerea... Am să supun la vot propunerea făcută de domnul deputat Márton Árpád. Este vorba despre legea care vizează mediatorul.

Votul este deschis.

Iar acum am să supun la vot propunerea făcută de domnul Mircea Toader..., cele două propuneri făcute de domnul Mircea Toader.

Votul este deschis.

Reexaminări la cererea Președintelui României.

1. Lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 248/2000 pentru modificarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 64 din 1998 privind acordarea unor facilități la plata prețului acțiunilor și la plata unor obligații bugetare, în scopul privatizării Societății Comerciale „Petromidia” – SA Constanța.

Este reexaminată la cererea Președintelui României. Este lege ordinară.

Comisia de politică economică propune respingerea cererii și adoptarea legii privind aprobarea ordonanței de urgență.

Votul este deschis.

2. Prima este Propunerea legislativă pentru modificarea alineatului (1) al art. 27 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale.

Comisia juridică, de disciplină și imunități propune adoptarea propunerii legislative. Domnule Toader, vă rog.

Vreau să vă anunț că Grupul parlamentar al PDL nu va participa la acest vot, vor scoate cartelele, urmând ca dumneavoastră să vă demonstrați majoritatea.

## **Doamna Roberta Alma Anastase:**

Bun. Înțeleg că PDL-ul și-a scos cartelele la acest vot. Atunci, am să dau drumul la procedura de vot. Votul este deschis.

La punctul 3, Proiectul de lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011 pentru

stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c) – h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor.

Este lege organică.

Comisia pentru muncă și protecție socială propune adoptarea proiectului de lege.

Votul este deschis.

4. Proiectul de lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 98/2011 pentru modificarea Legii nr. 411/2004 privind fondurile de pensii administrate privat, precum și pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor administrate privat.

Comisia pentru muncă și protecție socială propune, de asemenea, adoptarea proiectului de lege. Votul este deschis.