Ioan Stan

De mai bine de zece ani fac tot ce-mi permite statutul pentru rezolvarea unei probleme vitale a municipiului Fălticeni, loc ce înseamnă pentru mine un al doilea acasă după Oniceniul natal.

Cu riscul de a fi considerat bătător de apă în piuă, cum se mai spune când cineva repetă un discurs mereu și mereu în speranța că va fi auzit și ascultat de cine trebuie, am vorbit și am vorbit despre Spitalul din Fălticeni, început a se construi în urmă cu douăzeci de ani și aflat în așteptarea fondurilor necesare pentru finalizarea lucrărilor și în ziua de azi.

Am interpelat ministru după ministru, am făcut declarații politice pe subiect măcar o dată pe sesiune, am ținut conferințe de presă, am dat interviu!

Și, vorba unei glume proaste, la ce mi-a folosit?

Față de lucrurile pe care eu le-am strigat încercând să conving miniștri și, rând pe rând, potentați ai vremilor, printre care și actualul ministru al sănătății, ce s-a aflat nou în vizita pe care a făcut-o Domnia Sa la Suceava?

Că dă foarte bine să-ți primești ministrul cu pâine, sare și lalele în ghiveci, că în spital se pot muta rapid perdeluțele de la o secție la alta pentru a se crea impresia că toate geamurile au perdele, că n-avem medici, nici medicamente pentru bolnavi, dar avem saună.

Ca să fiu drept, asta s-a petrecut la Suceava.

La Fălticeni, domnul ministru trebuia impresionat altfel, motiv pentru care n-a primit decât o plachetă și o insignă comemorativă rămase de la aniversarea a 150 de ani de viață a edificiului căruia, cu mândrie locală neobosită, îi spunem „spital municipal”.

Dar las la o parte toate aceste festivisme jenante. Până la urmă, dacă așa se pot căpăta banii necesari pentru terminarea spitalului, sunt gata să fac și eu frumos la domnul

ministru. Sigur, vocea mea de PSD-ist notoriu nu are rezonanța glasului primarului PDL-ist de Fălticeni, și nici a managerului PDL-ist al spitalului din Fălticeni, și nici a vicepreședintelui PDL, președinte al Consiliului Județean Suceava. Că doar nu era să asculte domnul ministru de mine! Ce dacă îi spuneam aceleași lucruri pe care i le-au spus cei care i-au oferit placheta și medalia, dar cu măcar un an înainte! Adevărul e că n-aveam bască! Portocalie!

Așa se face că domnul ministru a promis de această dată 71 de milioane de lei pentru finalizarea lucrărilor la spitalul ce se construiește în Fălticeni de douăzeci de ani.

Cu o zi înainte de vizita la Fălticeni a domnului ministru, consilierii au fost convocați într-o ședință extraordinară pentru a aproba – nici ei nu mai știu pentru a câta oară – un proiect de fezabilitate, altul, făcut de o firmă specializată, pentru ce dacă nu pentru finalizarea lucrărilor la spital.

Li s-a vorbit din nou, nu se mai știe precis pentru a câta oară, despre necesitatea unei hotărâri de guvern pentru continuarea demersului, adică licitare, construcție, asigurare utilități, dotări, documentul fiind obligatoriu în situațiile în care sumele depășesc 250 miliarde de lei vechi, ceea ce este și cazul Fălticeniului.