Arendaºii trebuie sã respecte

De trei-patru ani, în acest climat negativ, în care þãranii ajung sã roadã coajã de copaci ºi sã se bucure când le mai moare un copil, în aceastã atmosferã nenorocitã, nu s-a spus decât partea convenabilã, deºi nu ºtiu ce ar fi convenabil în ea. S-a spus doar cã flãmânzii de

þãrani au nãvãlit peste arendaº, iar arendaºul era arãtat într-o poziþie melancolicã, era un bãiat de prin Franþa, îl precedase un bãiat de prin America, veniþi în România sã se pricopseascã Ñ ºi e bine cã România poate oferi asemenea ocazii, poate oferi asemenea iluzii ºi trebuie sã ofere ºi asemenea realitãþi Ñ, oameni care vin sã munceascã aici, ca sã se poatã pricopsi. Dar ce melancolic era arendaºul. El comenta ca într-o poezie romanticã, de mijloc de secol XIX: **”Ei greºesc, ei greºescÉÒ.** Sigur, ãsta era comentariul lui, **dupã ce** autoritãþile prinseserã þãranii ºi le luaserã ceea ce ei puseserã mâna ºi îºi însuºiserã.

Aici, trebuie mers la cauze.

În judeþul respectiv sunt tot felul de nepricopsiþi, unii de origine românã, alþii de origine strãinã, care calcã în picioare drepturile elementare ale þãranilor, parcã vrând sã facã o veritabilã concurenþã CAP-urilor celor mai cumplite (pentru cã au fost ºi CAP-uri, spre exemplu în Timiº, la Topolovãþ, care ºi-au fãcut un titlu de onaore din a fi chiar cooperative). Aceste CAP-uri rele, aceste CAP-uri cinice, care au intrat în legenda negativã, sunt concurate azi de niºte arendaºi ticãloºi, încurajaþi de niºte reglementãri greºite, puºi în posesia acestor pãmânturi de cãtre un ministru al agriculturii din guvernarea trecutã, în vreme ce autoritãþi din actuala guvernare stau prea mult în contemplare când asemenea fapte se petrec.

Este greu sã alergi dupã þãran sã-i iei ceea ce ºi-a însuºit în mod, într-adevãr, ilegal, dar ilegalã este, în fond, ºi mai gravã decât orice ilegalitate, deposedarea þãranilor de orice drept al lor. Batjocorirea lor. Arendaºii trebuie sã fie primii care sã respecte legea. Vorbeam de acel climat pervers, în care orice se poate întâmpla. Ce noroc, aº zice eu, cã nu s-a petrecut deocamndatã nici o crimã! Dar, dacã nu se intervine, atât prin reglementãrile precise, cât ºi prin obligarea arendaºilor de a-ºi respecta cuvântul dat, atunci se va ajunge la nenorociri ºi mai mari.

În vara anului 2002, scriam în revista mea, **”Flacãra lui Adrian PãunescuÒ: ”Mii de þãrani sunt jefuiþi cu voioºie ºi sânge receÒ, ”Clauze cu cântec** Ñ **dacã recolta e bunã, câºtigãm noi, cei cu bani, dacã este slabã, pierdeþi voi, cei sãraci.Ò** Alt titlu, tot din vara trecutã, când nu se ajunsese la aceastã situaþie: **”Revolta de la GiurgiþaÒ, ”Þãranii ziceau: O sã ne facem dreptate ca în 1907.Ò** Ei nu ºtiau finalul lui 1907, li se pãrea cã, dacã recitã aceastã frazã, gata, s-au umplut de boabe, sunt bogaþi, se arãnesc.

Ei bine, nu s-a întâmplat nimic de la aceste semnale. Am vorbit în primãvarã, aici, despre obligaþia ca orice contract ºi, mai ales, contractul pe bazã de ”pâineÒ, sã fie respectat.