Marius Rogin

„De veghe pentru pacea lumii” Doamnelor și domnilor deputați,

Săptămâna trecută, întreaga lume a sărbătorit, pe 21 septembrie, Ziua Internațională a Păcii. Începând din anul 1981, Adunarea Generală a O.N.U. a declarat oficial această sărbătoare, ca un semn de comemorare și de întărire a idealului de pace între toate popoarele și țările lumii.

Cât de important e acest cuvânt? E foarte greu de exprimat în cuvinte. Într-o lume în care terorismul și cei care-l slujesc ajung să înspăimânte popoare întregi, ne dăm seama de importanța acestuia în fiecare zi, din ce în ce mai des.

Cu fiecare zi aflăm că tot mai multe devin statele care dețin arme nucleare, că suntem în pragul unei catastrofe ecologice și că din cauza ritmului alert de dezvoltare atins de unele state, suntem în prag de a ne distruge propriul habitat, mediul înconjurător, în care trăim și evoluăm, că resursele de care avem nevoie, pe care le consumăm, sunt în prag de a fi epuizate. Aflăm că, la nivel mondial, se atinge punctul în care armele de distrugere în masă au atins cel mai înalt prag din istorie. Aflăm despre existența armelor convenționale, biologice, chimice, nucleare, arme care sunt capabile de distrugeri imposibil de descris în cuvinte.

Tocmai în acest sens, o dată în an, cel puțin, măcar pe 21 septembrie, să ne amintim cât de importantă e pacea pentru noi, pentru copiii noștri, zi în care să invităm toate țările lumii la o încetare a focului și a violenței, o invitație către toate națiunile și popoarele să onoreze o întrerupere a ostilităților pentru toată durata acestei zile și a altora care vor urma.

E foarte greu să vorbești despre pace mai ales acolo unde există popoare aflate într-un conflict permanent. E foarte greu să le vorbești despre pace celor din Afganistan, Irak, Pakistan, Liban, Palestina, Darfur, Somalia sau Cecenia care, cu regret trebuie să recunoaștem, nu prea au trăit altfel decât în mijlocul violenței. Ei sunt însă cei care pot cel mai bine explica importanța acesteia pentru oameni și cât rău poate aduce violența.

Cu toții ne dorim această pace, pentru noi, pentru cei dragi și apropiați nouă, pentru cei care știm că nu o au. Nu cred că poate exista cineva care să nu dorească o globalizare a acesteia. E mai greu însă să o punem în practică, iar cel mai greu e să explici copilului de ce tatăl său trebuie să plece pe meleagurile altei țări, să lupte și poate chiar să-și dea viața. Ce poți să-i spui decât că a plecat să lupte pentru pace.

Lucrul pe care noi îl putem pune în practică este acela de a invita popoarele aflate în conflict să încerce rezolvarea problemelor pe calea dialogului, la masa tratativelor, printr-o cale pașnică. Astăzi putem crea o lume mai bună, mai pașnică, mai dreaptă și susținătoare, putem crea o familie, o singură inimă numai împreună, numai prin dialog și prin reducerea acelor arme de distrugere în masă care ne amenință în fiecare zi existența, dar nu doar prin puterea gândului, ci și a faptei.