Dorel Covaci

„Decembrie 1918–2014”

1 decembrie este ziua când s-a împlinit un întreg program stabilit de revoluționarii de la 1848, este sărbătoarea unității naționale. România modernă are rădăcina principală în momentul 1 Decembrie 1918. Prin forța împrejurărilor, unirea a creat o Românie victorioasă, pe care ne place să ne-o imaginăm frecvent, în care ne punem toate speranțele și iluziile noastre. Această victorie a României lui 1918 este meritul întregii societăți, al școlii, diplomației, administrației, clasei politice etc., așa cum remarca și istoricul Florin Constantiniu: „Marea Unire din 1918 a fost și rămâne pagina cea mai sublimă a istoriei românești. Măreția ei stă în faptul că desăvârșirea unității naționale nu este opera niciunui om politic, a niciunui guvern, a niciunui partid. Este fapta istorică a întregii națiuni române, realizată într-un elan țâșnit cu putere din străfundurile conștiinței unității neamului, un elan controlat de fruntașii politici, pentru a-l călăuzi cu inteligență politică remarcabilă spre țelul dorit.”

La 1 decembrie 1918, Adunarea Națională de la Alba Iulia era constituită din 1.228 de delegați oficiali din cele 27 de comitate românești, episcopii, delegații consilierilor, ai societăților culturale românești, ai școlilor medii și institutelor pedagogice, ai reuniunilor de meseriași, ai Partidului SocialDemocrat Român, ai organizațiilor militare, ai tinerimii universitare. Toate păturile sociale, toate interesele, toate ramurile de activitate erau reprezentate. Cu sprijinul a peste 100.000 de români din Ardeal și Banat, s-a adoptat o rezoluție prin care s-a consfințit unirea tuturor românilor din Transilvania, Banat și Țara Ungurească (Crișana, Sătmar și Maramureș) cu România. Momentul creării României Mari se situează în continuarea acțiunilor unioniste ale românilor din Basarabia (27 martie 1918) și Bucovina (15/28 noiembrie 1918).

Marea Adunare de la Alba Iulia proclamă dreptul inalienabil al națiunii române la întreg Banatul, cuprins între Mureș, Tisa și Dunăre, autonomia provizorie a teritoriilor până la întrunirea Constituantei, deplina libertate națională pentru națiunile conlocuitoare, libertatea confesională, un regim democratic pe toate palierele vieții publice, reforma agrară radicală, legislația de ocrotire a muncitorimii industriale. Adunarea Națională îi salută pe frații din Bucovina, scăpați de asuprirea monarhiei austro-ungare, și celelalte națiuni eliberate (cehoslovacă, polonă, ruteană, austro-germană), dorește dreptate și libertate atât pentru națiunile mari, cât și pentru cele mici și eliminarea războiului ca mijloc de reglementare a raporturilor internaționale, se închină înaintea bravilor români care și-au vărsat sângele în luptele pentru libertatea și unitatea națiunii române și transmite mulțumirea și admirația tuturor puterilor aliate, care au făcut posibilă eliberarea popoarelor asuprite din ghearele barbariei.

Efortul, jertfa, sentimentul de dragoste de țară al fiecăruia din ostașii români care au luptat în Primul Război Mondial au constituit pilonii principali pe care oamenii politici ai vremii au putut construi, alături de popor, Marea Unire de la 1918.