Sorin Ștefan Roșca-Stănescu

Deci ar fi un prim lucru la care toți ar trebui să cădem de acord, că trebuie să ne delimităm de o asemenea prejudecată.

În al doilea rând, de vreme ce amnistia și grațierea sunt instrumente prevăzute în Constituția României, în legea fundamentală și, cu certitudine, se vor regăsi și în viitoarea lege fundamentală, și este singura cale prin care oamenii pot fi amnistiați sau grațiați colectiv, atunci înseamnă că un asemenea proiect de lege poate fi introdus, poate fi discutat, poate fi dezbătut cu maturitate și, sigur că da, dacă trebuie respins, poate fi și respins.

Singurul criteriu pe care trebuie să-l avem în vedere este interesul național. Din perspectiva interesului național, putem, unii dintre noi, să spunem, categoric, că acest proiect de lege trebuie respins, și alții dintre noi, la fel de categoric – din punctul de vedere al interesului național, care coincide cu interesul cetățenilor –, pot spune, categoric, trebuie promovat un asemenea proiect de lege. De ce unii, cei care vor ridica mâna să-l respingă, au dreptate? De ce cei care îl susțin, printre care mă număr, au și ei dreptate?

Cei care-l resping se gândesc la siguranța cetățeanului, se gândesc: „Aoleu, ce ne facem dacă nu știu câte mii de persoane, 10.000, 20.000 de persoane, care au săvârșit infracțiuni, care au fost pedepsite pentru infracțiuni, se vor afla, deodată, în libertate?!”

Colegul, domnul senator Popa, a spus: „Domnule, societatea va fi în pericol, dacă se întâmplă așa ceva!”. Domnul Popa, din perspectiva modului în care Domnia Sa gândește și analizează această chestiune, are dreptate.

Și da, au dreptate să respingă această propunere legislativă cei care, uitându-se în cele 28 de excepții prevăzute de inițiator, nu regăsesc infracțiunile de corupție. Păi, când știm că flagelul numărul unu în această țară este corupția, sigur că este grav să faci o amnistie și o grațiere cu cei care sunt condamnați pentru corupție. De aceea mă și pregăteam să insist să fie retrimisă și completată la Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări.

Dintr-o altă perspectivă, această lege, care nu a mai fost aplicată de 12 ani în România, este necesară. Că nu o facem acum, poate o s-o facem mâine. Va fi respinsă aceasta, o să introduc eu o altă propunere legislativă și, până la urmă, tot este necesară și am să vă explic de ce.

Când am vorbit cu doamna ministru Pivniceru, prima evaluare pe care am solicitat-o s-a referit la capacitatea penitenciarelor în raport cu numărul de persoane deținute. Capacitatea penitenciarelor românești este depășită, în raport cu numărul persoanelor, cu 60%. Suntem singurul stat al Uniunii Europene în care spațiul de care beneficiază un deținut este calculat ca să ne păcălim singuri, cum am făcut atâtea zeci de ani, la metri cubi, nu la metri pătrați.

Există mii de procese pe care le-am pierdut și le vom pierde în continuare la CEDO. Statul român plătește sume uriașe. De ce le plătește? Pentru că nu este capabil statul român, în acest moment, pentru deținuții pe care-i avem în acest moment, să asigure condiții cât de cât decente, și asta în condițiile în care fiecare deținut costă 2. 900 de lei. Cifra este oficială, este furnizată de Ministerul Justiției.