Florin Georgescu

Deci ceea ce spun creditorii internaþionali este aceastã cutumã, ºi anume ca veniturile din privatizare sã fie destinate reducerii stocului de datorie publicã, anume rãscumpãrãrii titlurilor de stat. Statul s-a împrumutat, a scos niºte hârtii ºi a luat bani. Acum dã bani din privatizare ºi ia hârtiile alea înapoi, pe care le anuleazã, adicã titlurile de stat. Ãsta e mecanismul. Fãcând aceste operaþiuni, scade datoria publicã cu zeci de mii de miliarde, cu vreo 11, 12, 13 mii de miliarde, ºi atunci dobânzile pe care le plãteºti, le plãteºti la o datorie publicã mai micã. ªi asta este cifra pe care v-a pus-o în buget domnul ministru Tãnãsescu. Deci lucrurile sunt mult mai complicate aici. Nu putem sã punem o cifrã anumitã astãzi Ñ 11.500 de miliarde Ñ pentru cã altfel o sã fim înclinaþi sã cãdem în capcana domnului Sârbu, ºi anume sã facem cincinalul în trei ani ºi jumãtate Ñ cum a fãcut dânsul Ñ ºi sã vândã cu orice preþ ºi la orice preþ numai pentru a realiza cifra din buget. Noi vrem sã vindem ºi din PSAL 1 ºi din PSAL 2. Ne ducem cu ele la piaþã ºi vom vedea care este raportul dintre cerere ºi ofertã. Dumneavoastrã dacã vreþi sã puneþi o cifrã anumitã aici, dumneavoastrã care sunteþi cei mai fervenþi susþinãtori ai regulilor pieþei, practic vreþi sã planificaþi preþul. Nu ºtiu, poate aþi planificat preþurile pe alte timpuri, dar noi nu mai putem sã planificãm preþurile, mai ales în condiþiile unei concurenþe libere. Dacã punem 11.000 de miliarde aici, dumneavoastrã veþi spune dupã aia: ”Iatã, n-aþi realizat veniturile din privatizareÒ. ªi atunci raportul cerereofertã nu mai lucreazã în mod independent, aºa cum este normal.

Deci avem o lege, bugetul se face în baza unor legi preexistente, avem acea Ordonanþã nr. 38/2000 care statueazã destinaþia sumelor din privatizare ºi în baza acelei ordonanþe banii care sunt rezultaþi din procesul de privatizare ºi din valorificarea activelor neperformante... Ce e ºi acolo, un adevãrat jaf! O sã arãtãm þãrii cã dintr-o sutã de lei preluaþi la A.V.A.B. se mai recupereazã 9 lei ºi 91 de lei îi suportãm cu toþii de acum 50Ð60 de ani înainte, deci aceste sume sunt destinate scãderii datoriei publice, fiind considerate, practic, nu o resursã de finanþare a deficitului, pentru cã nu finanþez deficitul ãla de 3,7, de 37.000 de miliarde, ci reduc datoria ºi implicit reduc costurile cu dobânzile, ºi implicit reduc presiunea pe piaþa monetarã, ºi vor scãdea ºi dobânzile, ºi vor avea ºi capitaliºtii dumneavoastrã, care au fost capitalizaþi pe banii publici, dobânzi mai ieftine ºi credite mai multe.